Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 23 noiembrie 2013 10:15, autor: Vladimir-Adrian (Discuție | contribuții) (Ucraineană: ortografie)
Salt la: navigare, căutare

Rugăciunea Sfântului Efrem (greacă: Εὐχἠ τοῦ Ὁσίου Ἐφραίμ, Euchē tou Hosiou Ephraim), este o rugăciune atribuită Sfântului Efrem Sirul folosită cu precădere în Postul Mare, în Biserica Ortodoxă. Această rugăciune este considerată ca fiind cea mai succintă prezentare a ceea ce înseamnă Postul Mare şi deci, este o rugăciune pascală 'prin excelenţă', spusă la toate slujbele din zilele de de peste săptămână din Postul Mare, cum ar fi Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite şi mult mai mult în rugăciunile particulare.

Deși „Rugăciunea sfântului Efrem Sirul” este una pentru toată Ortodoxia, istoria liturghiei arată existența unei versiuni vechi-slavone[1].

Versiunea greacă

Κύριε καὶ Δέσποτα τῆς ζωῆς μου, πνεῦμα ἀργίας, περιεργίας, φιλαρχίας, καὶ ἀργολογίας μή μοι δῷς.

Πνεῦμα δὲ σωφροσύνης[2], ταπεινοφροσύνης, ὑπομονῆς, καὶ ἀγάπης χάρισαί μοι τῷ σῷ δούλῳ.

Ναί, Κύριε Βασιλεῦ, δώρησαι μοι τοῦ ὁρᾶν τὰ ἐμὰ πταίσματα, καὶ μὴ κατακρίνειν τὸν ἀδελφόν μου, ὅτι εὐλογητὸς εἶ, εἰς τοὺς αἰῶνας τῶν αἰώνων. Ἀμήν.

În engleză:

O Lord and Master of my life, give me not the spirit of sloth, idle curiosity/meddling, lust for power and idle talk.

But grant unto me, Thy servant, a spirit of chastity/integrity, humility, patience and love.

Yea, O Lord and King, grant me to see mine own faults and not to judge my brothers and sisters. For blessed art Thou unto the ages of ages. Amen.

Această versiune din greceşte, constituie forma standard a rugăciunii şi se regăseşte în acele biserici ortodoxe care folosesc greaca, araba sau româna în cult. Versiuni cu diferenţe minore ale acestei rugăciuni se regăsesc în texte foarte vechi.

Versiunea în slavona veche

Pre-nikoniană

Varianta în slavona veche de dinainte de reforma patriarhului rus Nikon, sună în felul următor:

Господи и владико животѹ моемѹ, духъ оунынїѧ, небре жεнїѧ, срεбролюбїѧ и празднословїѧ ѿжεни ѿ мεнε.

Духъ же цѣломѹдрїѧ, смиренїѧ, терпѣнїѧ и любве дарѹй ми рабѹ твоемѹ.

În prima frază a rugăciunii, există două diferenţe care intrigă între versiunea greacă şi cea slavonă.

Prima, care priveşte duhul trândăviei..., versiunea greacă spune μή μοι δῷς ceea ce înseamnă nu-mi da mie, dar varianta slavonă spune ωтжεни ωт мεнε care înseamnă îndepărtează de la mine. Mai departe, unde grecii spun 'περιέργια/periergia' care înseamnă 'curiozitate deşartă’ sau 'intrigă', versiunea slavonă spune ' небрежεнїѧ /nebrezheniya' care înseamnă ‘melancolie’ sau 'descurajare', care în greceşte este 'ακηδία/achedia', păcatul călugăresc clasic. Dacă aceste diferenţe provin din originale diferite sau dacă reflectă temperamente naţionale diferite, încă nu a putut fi stabilit cu certitudine.

Această versiune a fost înlocuită în Rusia în 1656 în timpul reformelor liturgice ale Patriarhului Nikon, dar este folosită până în zilele noastre de vechi credincioşi.

Versiunea kieveană din 1639

Господи и владыко живота моегω, духъ оунынїѧ, небрежεнїѧ, любоначалїѧ и празднословїѧ ѿжεни ѿ мεнε.

Духъ же цѣломѹдрїѧ, смиреномѹдрїѧ, терпѣнїѧ и любве, дарѹй ми рабѹ твоемѹ.

Ей Господи Царю, даждь ми зрѣти моѧ согрѣшенїѧ, и не ωсуждати брата моегω, якω благословенъ еси во вѣки вѣковъ. Аминь

Această variantă se găseşte în Liturghier (Sluzhebnik) sau Cartea slujbelor preotului, publicată la Kiev în 1639 de către Sfântul Petru Movilă. În conţinut, această versiune este similară cu cea anterioară, dar are unele actualizări gramaticale, deoarece în acea vreme folosirea cazului dativ (животѹ моемѹ) pentru a marca posesiunea era considerată o caracteristică arhaică iar folosirea genitivului (живота моегω) părea să fie cea corectă. Această versiune menţine diferenţele celei anterioare faţă de versiunea greacă, fără nici una din schimbările importante din versiunile ulterioare.

Această versiune era folosită pe vremuri în întreaga mitropolie kieveană dar şi în Bisericile Ortodoxe din Europa Centrală (Ucraina, Polonia, Ungaria, Slovacia, Austria şi celelalte), dar mai târziu s-a renunţa la ea, fiind adoptată versiunea următoare. În varianta slavonă sau în traduceri, este folosită în prezent este folosită doar de acele biserici care folosesc revizuirea ruteană - Biserica Greco-Catolică Ucraineană, Biserica Catolică Ruteană, Biserica Greco-Catolică Belarusă, Biserica Greco-Catolică Ungară şi Biserica Greco-Catolică Slovacă.

Versiunea nikoniană din 1656

Господи и владыко живота моегω, духъ праздности, оунынїѧ, любоначалїѧ и празднословїѧ не даждь ми.

Духъ же цѣломѹдрїѧ, смиренномѹдрїѧ, терпѣнїѧ и любве, дарѹй ми рабѹ твоемѹ.

Ей Господи Царю, даруй ми зрѣти моѧ прегрѣшенїѧ, и не ωсуждати брата моегω, якω благословенъ еси во вѣки вѣковъ. Аминь

Această versiune este cea din cărţile de cult publicate în 1656 de Patriarhul Nikon de Moscova, iar dată fiind dorinţa acestuia de a elimina orice diferenţă dintre versiunea moscovită şi cea greacă, nu este o surpriză faptul că ea corespunde cuvânt cu cuvânt cu versiunea greacă. Această versiunea este cea folosită în prezent de Biserica Ortodoxă Rusă (atât Patriarhia Moscovei cât şi Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Rusiei), Biserica Ortodoxă Autocefală Ucraineană, Biserica Ortodoxă Belarusă, Biserica Ortodoxă Sârbă, Biserica Ortodoxă Bulgară şi toate celelalte Biserici Ortodoxe slave.

Plecăciuni şi metanii

Rugăciunea este însoţită de metanii. Practica cea mai frecventă constă în efectuarea unei metanii la fiecare rând al rugăciunii, plecăciuni sau metanii făcute fie în linişte fie însoţite de scurte rugăciuni (numărul acestora este în funcţie de tradiţia etnică), urmate apoi la sfârşit de una la sfârşitul unei repetiţii a rugăciunii cu o metanie de încheiere.

Practica curentă din Biserica Ortodoxă Rusă constă în efectuarea a doisprezece plecăciuni între două repetiţii ale rugăciunii, spunând la fiecare plecăciune: 'Боже, ѡчисти мѧ грѣшнаго (грѣшнѹю dacă este femeie) - 'Doamne, curăţeşte-mă pe mine păcătosul'. Când rugăciunea face parte dintr-o slujbă, doar preotul spune 'Doamne, curăţeşte-mă pe mine păcătosul' în timp ce toată lumea face plecăciuni. În ROCOR, la ultima metanie (a doisprezecea oară) se adaugă: "... и помилѹй мѧ /şi miluieşte-mă pe mine." Cu toate că această ultimă adăugire nu este trecută în cartea de slujbe, ea ajută la a-i înştiinţa pe toţi cei prezenţi că este ultima metanie.

Tradiţia vechi-credincioşi|vechi credincioşilor este similară, dar în loc de doisprezece metanii, ei efectuează treisprezece, de fiecare dată spunând Rugăciunea lui Iisus sau următoarele rugăciuni:

Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-mă pe mine, păcătosul. ('Господи Ісусе Христе Сыне Божїй помилѹй мѧ грѣшнаго/грѣшнѹю')

Doamne, milostiv fi mie păcătosul. ('Боже милостивъ буди мнѣ грѣшномѹ')

Doamne, curăţeşte păcatele mele şi mă miluieşte. ('Боже милостивъ буди мнѣ грѣшномѹ')

Tu care m-ai făcut; Doamne, miluieşte-mă. ('Создавый мѧ Господи, помилѹй')

Fără de număr am păcătuit, Doamne miluieşte-mă. ('Безъ числа согрѣшихъ, Господи прости мѧ')

Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-mă pe mine, păcătosul.

Doamne, milostiv fi mie păcătosul.

Doamne, curăţeşte păcatele mele şi mă miluieşte.

Tu care m-ai făcut; Doamne, miluieşte-mă.

Fără de număr am păcătuit, Doamne miluieşte-mă.

Doamne, milostiv fi mie păcătosul.

Tu care m-ai făcut; Doamne, miluieşte-mă.

Fără de număr am păcătuit, Doamne miluieşte-mă.

Tradiţia ruteană diferă puţin, păstrând unele aspecte strâns legate de uzul vechi credincioşilor. Liturghierul din 1639 (Sluzhebnik) al Sfântului Petru Movilă prevede doisprezece închinăciuni, repetând următoarele rugăciuni până se fac doisprezece:

Doamne, milostiv fi mie păcătosul. ('Боже милостивъ буди мнѣ грѣшномѹ')

Doamne, curăţeşte păcatele mele şi mă miluieşte. ('Боже ѡчисти грѣхи моѧ и помилѹй мѧ')

Fără de număr am păcătuit, Doamne miluieşte-mă. ('Безъ числа согрѣшихъ, Господи прости мѧ')

În alte limbi

Română

Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert nu mi-l da mie.

Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, robului Tău.

Aşa Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşalele mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin

Iar închinăciunile trei serii de patru invocări, sunt sub forma:

Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului.

Dumnezeule, curățește-mă pe mine păcătorul.

Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mântuiește-mă.

Fără de număr Ți-am greșit, Doamne, iartă-mă.

Textul românesc este traducere după versiunea greacă.

Ucraineană

Господи і Владико життя мого, дух млявости, недбайливости, владолюбства й пустослів’я віджени від мене.

Дух же доброчесности і смиренномудрія, терпіння й любови даруй мені, недостойному рабові Твоєму.

Так, Господи Царю, дай мені зріти мої прогрішення і не осуджувати брата мого, бо Ти благословен єси на віки віків. Амінь.

Versiunea ucraineană este foarte apropiată de variantă lui Petru Movilă.

Izvoare

Wikipedia: Prayer of Saint Ephrem

Vezi şi

Note

  1. A se vedea: http://www.sv-luka.org/misionar/lentenpr_n2.htm
  2. Deşi cuvântul grecesc "σωφρόσυνη/sōphrosunē" este tradus, de obicei, prin "castitate" sau "feciorie", totuşi acest cuvânt are sensul "minte deplină, adunată" sau „întreagă-înțelepciune” (P. Rafail Noica). În consecinţă, în acest loc rugăciunea cere restaurarea deplinătăţii. (Vezi articolul lui Alexander Schmemann Rugăciunea pascală a Sfântului Efrem Sirul - engleză şi cartea sa Postul Mare).