Rugăciunea

La acest articol se lucrează chiar în acest moment! Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului.

Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză! Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului. De asemenea, dacă nu ați făcut-o deja, citiți pagina de ajutor Traduceri din limba engleză.

Rugăciunea, împreună cu postul și milostenia este unul din cei trei "stâlpi ai evlaviei" (Matei [6, 1-18]. Biserica Ortodoxă învață că toate virtuțile și harurile lui Dumnezeu se obțin în primul rând prin rugăciune.

Rugăciunea personală

Rugăciunea personală trebuie făcută în taină. În tradiția spirituală a Bisericii, cuvintele Mântuitorului: "intră în cămara ta" au fost interpretate atât literal, cât și pentru a însemna că omul care se roagă trebuie să intre în sine însuși, în propriul suflet, unindu-și mintea cu inima.

Rugăciunea trebuie să fie scurtă, simplă și regulată. Ea poate fi și o atitudine lăuntrică, o îndreptare a sufletului către Dumnezeu în deplină tăcere, împlinind cuvintele psalmistului: Intrați în inimile voastre... și tăceți. Fiți liniștiți, știind că Eu sunt Dumnezeu. ^{[[#endnote_{{{1}}}|{{{1}}}]]} . Povățuitorii duhovnicești ne avertizează în privința rugăciunilor prea lungi și cu prea multe cereri, căci rugăciunea îndreptată către Dumnezeu cu credință primește răspuns. Omul riscă să primească ceea ce a vrut, dar aceasta să nu îi priască. Dumnezeu știe cel mai bine de ce avem nevoie și ar trebui ca și în rugăciune să ne încredem în El: "Dă-ne ceea ce este de trebuință, Doamne. Facă-se voia Ta". Domnul Hristos ne-a învățat cum să ne rugăm, dăruindu-ne rugăciunea Tatăl nostru

Unceasing prayer

St. Paul, in his first letter to the Thessalonians says, "pray without ceasing", and to the Romans, "be constant in prayer." This has been interpreted by Orthodox tradition in two different ways. One is to have regular times for prayer which are never skipped, a prayer rule. The other is to have a brief prayer verse, usually the Jesus Prayer which is repeated over and over, literally hundreds of times throughout the day and night, until it becomes perpetually implanted in the heart, as a continual presence in the soul, calling out to the Lord.

Intercessory prayer

Orthodoxy teaches that Jesus, in praying to his Father, prayed for his people, and he is the only competent intercessor for mankind before God. In his resurrected glory, he prays eternally to his Father on behalf of all. In and through Christ, Orthodox Christians become competent to intercede before God. In the name of Jesus, Christians are authorized to pray for each other and for all creation. All prayer is to God the Father, through his Son, in his Holy Spirit, even if not mentioned in the words of the prayer.

God, outside of time, knows all things eternally and takes into consideration each act in his overall plan. Even before the creation of the world, God has heard, or rather, more accurately, eternally hears, the prayers of his people. The Lord does not hear prayers after something is finished, because for God there is no before and after at all. God knows what is asked even prior to it being asked, for he knows all of life in one divine act of all-embracing vision and knowledge. Prayers, even for those who are dead, are heard and considered by God before they are said. Failure to pray is also known to God from eternity, and takes its effect in God's plan of salvation.

Liturgical prayer

In the Orthodox Church, liturgical prayer is the Church's participation in Christ's perpetual prayer in the presence of God in the Kingdom of heaven, offering his "body" and "bride" to the Father in the Spirit. It is the official prayer of the formally assembled Church, the body of Christ, and the bride of Christ.

In the liturgical prayer of the Church, one should make every effort to join oneself fully with all the members of the body. This is not a time for personal prayer, one should pray with the Church. Not to forgets one’s own needs and desires, not just become a voice in the crowd, rather one should unite one’s own person, one’s own needs and desires, with all those who are present, with the church throughout the world, throughout time, with the angels and saints, with Christ Himself in the one great "divine" and "heavenly liturgy" of all creation before God.

Prayer for the dead

The deceased are remembered at a special service called "Saturday of the Souls" held four times a year: the two Saturdays prior to Great Lent, the first Saturday of Great Lent, and the Saturday before Pentecost. Orthodox believe that it is the duty of the living to remember and pray for the deceased. A general prayer is said for specific individuals and all unknown souls who have no one to pray for them. Parishoners bring small dishes of kollyva to the church and submit a list of first names of the deceased loved ones to the priest.

See also

• Prayer rope
• Prayer Rule
• Orthodox Prayers

External links

• Prayer as an Important Aspect of Our Spiritual Life by Monk Moses in Athonite Flowers. Brookline, MA: Holy Cross Orthodox Press, 1999.
• What is Prayer? from the Greek Orthodox Archdiocese of America Department of Religious Education in Orthodox Prayer Book: My Holy Pascha, April 14, 1985. Greek Orthodox Archdiocese of America.
• Prayer to the Saints from the Antiochian Orthodox Christian Archdiocese of North America
• Mary / Prayer / Death from the Orthodox Church in America website
• Prayer in the Orthodox Christian Church from the website of the Greek Orthodox Archdiocese of Australia
• Prayer - V. Rev. Thomas Hopko
• Purpose of Orthodox Christian prayer, Bishop. Christodoulos of the Holy Metropolis Old Calendar G.O. Church discusses the purpose of Orthodox Christian prayer.
• Amateur video on Orthodox Prayer