Rugăciunea: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(traducere (parțial))
(traducere (parțial))
Linia 1: Linia 1:
 
 
{{În curs}}
 
{{În curs}}
 
{{Traducere EN}}
 
{{Traducere EN}}
  
 
{{Spiritualitate}}
 
{{Spiritualitate}}
'''Rugăciunea''', împreună cu [[postul]] și [[milostenie|milostenia]] este unul din cei trei "stâlpi ai evlaviei" ([[Evanghelia după Matei|Matei]] [6, 1-18]. Biserica Ortodoxă învață că toate [[virtute|virtuțile]] și harurile lui Dumnezeu se obțin în primul rând prin rugăciune.  
+
'''Rugăciunea''', împreună cu [[postul]] și [[milostenie|milostenia]] este unul din cei trei "stâlpi ai evlaviei" ([[Evanghelia după Matei|Matei]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=6#1-18 6, 1-18]. Biserica Ortodoxă învață că toate [[virtute|virtuțile]] și harurile lui Dumnezeu se obțin în primul rând prin rugăciune.  
  
 
==Rugăciunea personală==
 
==Rugăciunea personală==
Linia 10: Linia 9:
 
Rugăciunea personală trebuie făcută în taină. În tradiția spirituală a Bisericii, cuvintele Mântuitorului: "intră în cămara ta" au fost interpretate atât literal, cât și pentru a însemna că omul care se roagă trebuie să intre în sine însuși, în propriul suflet, unindu-și mintea cu inima.
 
Rugăciunea personală trebuie făcută în taină. În tradiția spirituală a Bisericii, cuvintele Mântuitorului: "intră în cămara ta" au fost interpretate atât literal, cât și pentru a însemna că omul care se roagă trebuie să intre în sine însuși, în propriul suflet, unindu-și mintea cu inima.
  
Rugăciunea trebuie să fie scurtă, simplă și regulată. Ea poate fi și o atitudine lăuntrică, o îndreptare a sufletului către Dumnezeu în deplină tăcere, împlinind cuvintele psalmistului: ''Intrați în inimile voastre... și tăceți. Fiți liniștiți, știind că Eu sunt Dumnezeu.'' {{ref}}. Povățuitorii duhovnicești ne avertizează în privința rugăciunilor prea lungi și cu prea multe cereri, căci rugăciunea îndreptată către Dumnezeu cu credință primește răspuns. Omul riscă să primească ceea ce a vrut, dar aceasta să nu îi priască. Dumnezeu știe cel mai bine de ce avem nevoie și ar trebui ca și în rugăciune să ne încredem în El: "Dă-ne ceea ce este de trebuință, Doamne. Facă-se voia Ta". Domnul Hristos ne-a învățat cum să ne rugăm, dăruindu-ne rugăciunea [[Tatăl nostru]]
+
Rugăciunea trebuie să fie scurtă, simplă și regulată. Ea poate fi și o atitudine lăuntrică, o îndreptare a sufletului către Dumnezeu în deplină tăcere. Povățuitorii duhovnicești ne avertizează în privința rugăciunilor prea lungi și cu prea multe cereri, căci rugăciunea îndreptată către Dumnezeu cu credință primește răspuns. Omul riscă să primească ceea ce a vrut, dar aceasta să nu îi priască. Dumnezeu știe cel mai bine de ce avem nevoie și ar trebui ca și în rugăciune să ne încredem în El: "Dă-ne ceea ce este de trebuință, Doamne. Facă-se voia Ta". Domnul Hristos ne-a învățat cum să ne rugăm, dăruindu-ne rugăciunea [[Tatăl nostru]]
 +
 
 +
==Rugăciunea neîncetată==
 +
 
 +
Sfântul [[Apostolul Pavel|Pavel]], în prima sa epistolă către [[Epistola I către Tesaloniceni|Tesaloniceni]] scrie: "Rugați-vă neîncetat" ([http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=76&cap=5#17 5, 17]), iar [[Epistola către Romani|Romanilor]] le spune: "la rugăciune stăruiți" ([http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=70&cap=12#12 12, 12]). Aceste cuvinte au fost interpretate în două moduri distincte în tradiția ortodoxă: fie ca stabilire a unei rânduieli de rugăciune care să fie urmată zi de zi, fie de a se ruga mereu cu una și aceeași rugăciune scurtă, [[rugăciunea lui Iisus]] care, repetată de sute și mii de ori în timpul zilei și al nopții, se va înrădăcina în inimă, fiind prezentă în suflet ca o chemare permanentă a Domnului Iisus Hristos.
 +
 
 +
==Rugăciunea de mijlocire==
 +
 
 +
Ortodoxia învață că Domnul Iisus, în rugăciunea Sa către [[Dumnezeu Tatăl|Tatăl]], S-a rugat pentru poporul Său și că El este singurul care poate mijloci pentru omenire înaintea lui Dumnezeu. În slava Sa de după nviere, El se roagă pururea Tatălui pentru noi toți, Întru și prin Hristos, creștinii ortodocși pot și ei să devină mijlocitori pentru alții înaintea lui Dumnezeu, În numele Domnului Iisus Hristos, creștinii se pot ruga unii pentru alții și pentru întreaga Creație. Toate rugăciunile sunt adresate lui Dumnezeu Tatăl, prin Fiul și întru Sfântul Său Duh, chiar dacă în cuvintele rugăciunii nu sunt menționate toate Persoanele Sfintei Treimi.
 +
 
 +
 
 +
Dumnezeu, fiind deasupra constrângerilor impuse de trecerea timpului, știe toate întru veșnicie și ține seama de orice acțiune în cadrul planului său. Chiar dinainte de facerea lumii, Dumnezeu a auzit sau mai bine zis aude în veșnicie rugăciunile poporului Său. Domnul nu ascultă rugăciunile doar după ce s-au încheiat, întrucât pentru El noțiunile de "înainte" și "după" nu funcționează. Dumnezeu știe ce-i vom cere chiar înainte să i-o cerem, căci El cunoaște toate și toată viața noastră cu înțelegerea Sa dumnezeiască atotcuprinzătorare. Domnul aude rugăciunile, chiar și cele pentru morți, înainte ca ele să fie rostite și El ține seama de ele, după cum cunoaște și ține seama de nerostirea, uitarea, sau delăsarea rugăciunilor, toate având efecte în planul lui Dumnezeu de mântuire a lumii.
  
==Unceasing prayer==
+
==Rugăciunea liturgică==
St. [[Apostle Paul|Paul]], in his first letter to the Thessalonians says, "pray without ceasing", and to the Romans, "be constant in prayer."  This has been interpreted by Orthodox tradition in two different ways.  One is to have regular times for prayer which are never skipped, a [[prayer rule]].  The other is to have a brief prayer verse, usually the [[Jesus Prayer]] which is repeated over and over, literally hundreds of times throughout the day and night, until it becomes perpetually implanted in the heart,  as a continual presence in the soul, calling out to the Lord. 
 
==Intercessory prayer==
 
Orthodoxy teaches that Jesus, in praying to his [[God the Father|Father]], prayed for his people, and he is the only competent intercessor for mankind before God.  In his resurrected glory, he prays eternally to his Father on behalf of all.  In and through Christ, Orthodox Christians become competent to intercede before God. In the name of Jesus, Christians are authorized to pray for each other and for all creation.    All prayer is to God the Father, through his Son, in his [[Holy Spirit]], even if not mentioned in the words of the prayer.
 
  
God, outside of time, knows all things eternally and takes into consideration each act in his overall plan.  Even before the creation of the world, God has heard, or rather, more accurately, eternally hears, the prayers of his people.  The Lord does not hear prayers after something is finished, because for God there is no before and after at all. God knows what is asked even prior to it being asked, for he knows all of  life in one divine act of all-embracing vision and knowledge.  Prayers, even for those who are dead, are heard and considered by God before they are said.  Failure to pray is also known to God from eternity, and takes its effect in God's plan of salvation.
+
În Biserica Ortodoxă, rugăciunea liturgică este participarea Bisericii la rugăciunea neîncetată a lui Hristos înaintea lui Dumnezeu în Împărăția Cerurilor: Hristos Se aduce pe Sine, "Trupul" Său și Biserica, "Mireasa" Lui, Tatălui, întru Duhul Sfânt. Aceasta este rugăciunea unică pe care o aduc Domnului toți membrii Bisericii adunați laoloaltă, alcătuind totodată Trupul lui Hristos și Mireasa lui Hristos.  
==Liturgical prayer==
 
In the Orthodox Church, liturgical prayer is the Church's participation in Christ's perpetual prayer in the presence of God in the Kingdom of heaven, offering his "body" and "bride" to the Father in the Spirit. It is the official prayer of the formally assembled Church, the body of Christ, and the bride of Christ.  
 
  
In the liturgical prayer of the Church, one should make every effort to join oneself fully with all the members of the body.  This is not a time for personal prayer, one should pray with the Church. Not to forgets one’s own needs and desires, not just become a voice in the crowd, rather one should unite one’s own person, one’s own needs and desires, with all those who are present, with the church throughout the world, throughout time, with the angels and saints, with Christ Himself in the one great "divine" and "heavenly liturgy" of all creation before God.
+
Fiecare credincios ar trebui să se străduiască, pe cât va putea, să se unească, în rugăciunea liturgică a Bisericii, cu toți cei de față. Aici, credincioșii se roagă împreună cu Biserica: aceasta este vremea rugăciunii comune, nu a celei individuale. Iar aceasta o facem nu ca să uităm și să renunțăm la propria noastră persoană, la propriile noastre nevoi sau dorințe, nu ca să devenim doar o voce anonimă dintr-o mulțime, ci pentru ca, împreună cu toți ceilalți, cu Biserica din întreaga lume cerească și pământească, împreună cu Hristos Însuși, să facem din rugăciunea noastră o unică, "dumnezeiască" "Liturghie cerească" a întregii Creații înaintea lui Dumnezeu.
  
 
===Prayer for the dead===  
 
===Prayer for the dead===  

Versiunea de la data 24 iulie 2009 15:47

La acest articol se lucrează chiar în acest moment!

Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului.

Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză!

Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului.
De asemenea, dacă nu ați făcut-o deja, citiți pagina de ajutor Traduceri din limba engleză.


Acest articol face parte din seria
Spiritualitate ortodoxă
Sfintele Taine
BotezulMirungerea
Sf. ÎmpărtășanieSpovedania
CăsătoriaPreoția
Sf. Maslu
Starea omului
PăcatulPatimaVirtutea
RaiulIadul
Păcate
Păcate strigătoare la cer
Păcate capitale
Alte păcate
Păcatele limbii
Virtuți
Virtuțile teologice

CredințaNădejdeaIubirea

Virtuțile morale

ÎnțelepciuneaSmerenia
RăbdareaStăruința în bine
PrieteniaIertareaBlândețea
PaceaMilaDreptateaHărnicia

Etapele vieții duhovnicești
Despătimirea (Curățirea)
Contemplația
Îndumnezeirea
Isihasm
Trezvia Pocăința
IsihiaDiscernământul
Mintea
Asceza
FecioriaAscultarea
StatorniciaPostul
SărăciaMonahismul
Rugăciunea
ÎnchinareaCinstirea
Pravila de rugăciune
Rugăciunea lui Iisus
Sf. MoașteSemnul Sf. Cruci
Sfinții Părinți
Părinții apostolici
Părinții pustiei
Părinții capadocieni
Filocalia
Scara dumnezeiescului urcuș
Editați această casetă

Rugăciunea, împreună cu postul și milostenia este unul din cei trei "stâlpi ai evlaviei" (Matei 6, 1-18. Biserica Ortodoxă învață că toate virtuțile și harurile lui Dumnezeu se obțin în primul rând prin rugăciune.

Rugăciunea personală

Rugăciunea personală trebuie făcută în taină. În tradiția spirituală a Bisericii, cuvintele Mântuitorului: "intră în cămara ta" au fost interpretate atât literal, cât și pentru a însemna că omul care se roagă trebuie să intre în sine însuși, în propriul suflet, unindu-și mintea cu inima.

Rugăciunea trebuie să fie scurtă, simplă și regulată. Ea poate fi și o atitudine lăuntrică, o îndreptare a sufletului către Dumnezeu în deplină tăcere. Povățuitorii duhovnicești ne avertizează în privința rugăciunilor prea lungi și cu prea multe cereri, căci rugăciunea îndreptată către Dumnezeu cu credință primește răspuns. Omul riscă să primească ceea ce a vrut, dar aceasta să nu îi priască. Dumnezeu știe cel mai bine de ce avem nevoie și ar trebui ca și în rugăciune să ne încredem în El: "Dă-ne ceea ce este de trebuință, Doamne. Facă-se voia Ta". Domnul Hristos ne-a învățat cum să ne rugăm, dăruindu-ne rugăciunea Tatăl nostru

Rugăciunea neîncetată

Sfântul Pavel, în prima sa epistolă către Tesaloniceni scrie: "Rugați-vă neîncetat" (5, 17), iar Romanilor le spune: "la rugăciune stăruiți" (12, 12). Aceste cuvinte au fost interpretate în două moduri distincte în tradiția ortodoxă: fie ca stabilire a unei rânduieli de rugăciune care să fie urmată zi de zi, fie de a se ruga mereu cu una și aceeași rugăciune scurtă, rugăciunea lui Iisus care, repetată de sute și mii de ori în timpul zilei și al nopții, se va înrădăcina în inimă, fiind prezentă în suflet ca o chemare permanentă a Domnului Iisus Hristos.

Rugăciunea de mijlocire

Ortodoxia învață că Domnul Iisus, în rugăciunea Sa către Tatăl, S-a rugat pentru poporul Său și că El este singurul care poate mijloci pentru omenire înaintea lui Dumnezeu. În slava Sa de după nviere, El se roagă pururea Tatălui pentru noi toți, Întru și prin Hristos, creștinii ortodocși pot și ei să devină mijlocitori pentru alții înaintea lui Dumnezeu, În numele Domnului Iisus Hristos, creștinii se pot ruga unii pentru alții și pentru întreaga Creație. Toate rugăciunile sunt adresate lui Dumnezeu Tatăl, prin Fiul și întru Sfântul Său Duh, chiar dacă în cuvintele rugăciunii nu sunt menționate toate Persoanele Sfintei Treimi.


Dumnezeu, fiind deasupra constrângerilor impuse de trecerea timpului, știe toate întru veșnicie și ține seama de orice acțiune în cadrul planului său. Chiar dinainte de facerea lumii, Dumnezeu a auzit sau mai bine zis aude în veșnicie rugăciunile poporului Său. Domnul nu ascultă rugăciunile doar după ce s-au încheiat, întrucât pentru El noțiunile de "înainte" și "după" nu funcționează. Dumnezeu știe ce-i vom cere chiar înainte să i-o cerem, căci El cunoaște toate și toată viața noastră cu înțelegerea Sa dumnezeiască atotcuprinzătorare. Domnul aude rugăciunile, chiar și cele pentru morți, înainte ca ele să fie rostite și El ține seama de ele, după cum cunoaște și ține seama de nerostirea, uitarea, sau delăsarea rugăciunilor, toate având efecte în planul lui Dumnezeu de mântuire a lumii.

Rugăciunea liturgică

În Biserica Ortodoxă, rugăciunea liturgică este participarea Bisericii la rugăciunea neîncetată a lui Hristos înaintea lui Dumnezeu în Împărăția Cerurilor: Hristos Se aduce pe Sine, "Trupul" Său și Biserica, "Mireasa" Lui, Tatălui, întru Duhul Sfânt. Aceasta este rugăciunea unică pe care o aduc Domnului toți membrii Bisericii adunați laoloaltă, alcătuind totodată Trupul lui Hristos și Mireasa lui Hristos.

Fiecare credincios ar trebui să se străduiască, pe cât va putea, să se unească, în rugăciunea liturgică a Bisericii, cu toți cei de față. Aici, credincioșii se roagă împreună cu Biserica: aceasta este vremea rugăciunii comune, nu a celei individuale. Iar aceasta o facem nu ca să uităm și să renunțăm la propria noastră persoană, la propriile noastre nevoi sau dorințe, nu ca să devenim doar o voce anonimă dintr-o mulțime, ci pentru ca, împreună cu toți ceilalți, cu Biserica din întreaga lume cerească și pământească, împreună cu Hristos Însuși, să facem din rugăciunea noastră o unică, "dumnezeiască" "Liturghie cerească" a întregii Creații înaintea lui Dumnezeu.

Prayer for the dead

The deceased are remembered at a special service called "Saturday of the Souls" held four times a year: the two Saturdays prior to Great Lent, the first Saturday of Great Lent, and the Saturday before Pentecost. Orthodox believe that it is the duty of the living to remember and pray for the deceased. A general prayer is said for specific individuals and all unknown souls who have no one to pray for them. Parishoners bring small dishes of kollyva to the church and submit a list of first names of the deceased loved ones to the priest.


See also


External links