Modificări

Rufin s-a născut la Concordia, în apropiere de AcquileeaAquileea, din părinți creștini. Și-a făcut studiile la Roma timp de mai mulți ani (aproximativ 360-368), fiind coleg și prieten cu [[Ieronim]]. Către 370 se întoarce la Acquileea Aquileea și intră într-o [[mănăstire]].

În 372 pleacă în Egipt pentru a studia cu [[Didim cel Orb]] la [[Școala catehetică din Alexandria]]. Întâlnește aici pe mai mulți din [[Părinții pustiei]], de la [[Nitria]], între care [[Macarie Alexandrinul]]. Tot aici o cunoaște și se împrietenește cu [[Melania cea Bătrână]] și, către 378, pleacă împreună cu ea la [[Ierusalim]]. Mănăstirea pe care o întemeiază sfânta Melania pe [[Muntele Măslinilor]] este o mănăstire dublă, în care Rufin se ocupă de comunitatea călugărilor, unii dintre ei veniți din Egipt în urma persecuțiilor arienilor<ref>« La Palestine », ''Abbaye,'' [http://www.encyclopedie-universelle.com/abbaye-origines-palestine2.html Encyclopédie de la langue française]</ref>.

În 386 , Rufin se reîntâlnește cu prietenul său Ieronim, venit și el în [[Țara Sfântă]] pentru a se instala la [[Betleem]], în condiții asemănătoare cu cele ale mănăstirii duble a lui Rufin și Melania.

În 397, Rufin se întoarce la RomeRoma<ref>[http://www.editionsducerf.fr/html/fiche/ficheauteur.asp?n_aut=4075 Les Éditions du Cerf, « Rufin d’Aquilée »]</ref>, dată care coincide cu debutul unei perioade de relativă acalmie legată de lupta în disputa origenistă. Aduce cu sine mai multe opere ale scriitorilor greci, și își reia activitatea scriitoricească. Traduce în latină ''De principiis'' a lui Origen, și ''Apologia pentru Origen'' a lui [[Pamfil din Cezareea]].

În 401 Rufin se retrage într-o mănăstire la AcquileeaAquileea. Chestiunea origenistă ajunge și la Roma prin episcopul [[Teofil al Alexandriei]], dar papa condamnă doar anumite teze ale lui Origen, nu întreaga operă, nici pe autorul ei.

Rufin a scris el însuși o urmare a ''Istoriei bisericești'' a lui [[Eusebiu de Cezareea]]: a fuzionat cărțile 9 și 10, înlăturând pasajele prea favorabile [[arianism]]ului sin cartea a 10-a și a adăugat două cărți care prelungesc relatarea din 325 până la moartea lui [[Teodosie cel Mare (împărat)|Teodosie I]] în 395 (rezultând o scriere alcătuită din 11 cărți, prezentată ca un tot unitar, cu un scurt paragraf la începutul cărții a 10-a în care este indicată schimbarea de autor). Devine astfel în aria latină primul care procedează astfel, și alții îi vor urma exemplul ( continuarea cărții lui Eusebiu a servit drept sursă și unor autori greci precum [[Socrate Scolasticul]]). Lucrarea îi este dedicată lui Chromatius de Aquileea, cel care, potrivit prefeței, o comandase dypă după invadarea italiei Italiei de către vizigoții lui Alaric I-ul în 401.

* lat: Rufinus, [http://www.documentacatholicaomnia.eu/20_40_0345-0410-_Rufinus_Aquileiensis.html Œuvres complètes en latin Opera omnia (Migne)]* en: [http://oce.catholic.com/index.php?title=Rufinus_TyranniusRufinus Tyrannius], de F. J. Bacchus* en: [http://www.newadvent.org/fathers/2709.htmApologia] lui Rufin* en: [http://www.newadvent.org/fathers/2711.htmComentariul lui Rufin la Crezul apostolic]* en:[http://en.wikipedia.org/wiki/Tyrannius_RufinusWikipedia:Tyrannius Rufinus]* fr: [http://fr.wikipedia.org/wiki/Rufin_d%27Aquil%C3%A9eWikipédia:Rufin d'Aquilée]* fr:[http://www.editionsducerf.fr/html/fiche/ficheauteur.asp?n_aut=4075Fișă de autor, Éditions du Cerf]* ro: [http://ro.wikipedia.org/wiki/Rufin_din_AquileeaWikipedia:Rufin din Aquileea]