Roman Melodul: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (Surse)
(Viața: +imagine)
 
(Nu s-au afișat 28 de versiuni intermediare efectuate de alți 6 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
[[Image:Roman the Melodist.jpg|right|frame|Cuviosul Roman Melodul]]
+
{{Articol de calitate}}{{Sfinti
Sfântul şi Prea [[Cuvios]]ul Părintele nostru '''Roman Melodul''' (cunoscut şi sub numele ''Romanos'', de la grec. Ρομανοσ), un prolific scriitor de [[imn]]uri grec, s-a născut la Emesa (Hems), în Siria. [[Prăznuire|Prăznuirea]] sa în [[Biserica Ortodoxă]] este pe [[1 octombrie]], în aceeaşi zi cu  
+
|nume=Sfântul și Prea Cuviosul Roman Melodul
[[Acoperământul Maicii Domnului]]. Este supranumit şi ''Roman Melodul, făcătorul de [[condac]]e'', fiind considerat patronul cântăreţilor bisericeşti.  
+
|Imagine= [[Imagine:Roman the Melodist.jpg|270 px|Cuviosul Roman Melodul]]
 +
|nastere= sec. V, Emesa, Siria
 +
|adormire= sec. VI, [[Constantinopol]]
 +
|localizare=[[Imagine:Flag_of_the_Byzantine_Empire.png|24 px]] [[Constantinopol]],<br>[[Imperiul Bizantin]]
 +
|recunoastere= pan-ortodoxă
 +
|etnie= grec bizantin
 +
|tip= [[cuvios]]
 +
|canonizare=
 +
|calendar= [[1 octombrie]]
 +
|biserici=
 +
|site=
 +
|}}Sfântul și Prea [[Cuvios]]ul Părintele nostru '''Roman Melodul''' (cunoscut și sub numele ''Romanos'', de la grec. &Rho;&omicron;&mu;&alpha;&nu;&omicron;&sigma;), un prolific scriitor de [[imn]]uri grec, s-a născut la Emesa (Hems), în Siria. [[Praznic|Prăznuirea]] sa în [[Biserica Ortodoxă]] este pe [[1 octombrie]], în aceeași zi cu  
 +
[[Acoperământul Maicii Domnului]]. Este supranumit și ''Roman Melodul, făcătorul de [[condac]]e'', fiind considerat patronul cântăreților bisericești.  
  
==Viaţa==
+
==Viața==
 +
Cuviosul Roman Melodul s-a născut în Emesa Siriei, din părinți necunoscuți. Această incertitudine asupra identității părinților săi a dat naștere la mai multe ipoteze, potrivit cărora Roman ar fi fost fie iudeu, fie sirian, fie grec. A fost botezat încă de tânăr și s-a remarcat printr-o mare dragoste pentru casa Domnului - Biserica. Ulterior, s-a mutat de la Emesa la Beirut (capitala de acum a Libanului), unde a fost hirotonit ca [[diacon]] la biserica Învierii. Se spune că avea o voce destul de mediocră, dar în timpul slujbelor din Biserică inima lui pur și simplu se umplea cu dragoste pentru Dumnezeu și pentru el aceasta era cea mai mare bucurie.
  
Cuviosul Roman Melodul s-a născut în Emesa Siriei, din părinţi necunoscuţi. Această incertitudine asupra identităţii parinţilor săi a dat naştere la mai multe ipoteze, potrivit cărora Roman ar fi fost fie iudeu, fie sirian, fie grec. A fost botezat încă de tânăr şi s-a remarcat printr-o mare dragoste pentru casa Domnului - Biserica. Ulterior, s-a mutat de la Emesa la Beirut (capitala de acum a Libanului), unde a fost hirotonit ca [[diacon]] la biserica Învierii. Se spune că avea o voce destul de mediocră, dar în timpul slujbelor din Biserică inima lui pur şi simplu se umplea cu dragoste pentru Dumnezeu şi pentru el aceasta era cea mai mare bucurie.
+
Pe vremea împăratului Anastasie I (491–518), tânărul diacon a venit la [[Constantinopol]], unde s-a stabilit la Mănăstirea Născătoarei de Dumnezeu din cartierul Chir. S-a ridicat întrebarea: despre care împărat este vorba - Anastasie I (491-518) sau Anastasie a II-lea (713-716)? Renumitul bizantinolog prof. Karl Krumbacher a demonstrat că este vorba despre Anastasie I, deci Roman a venit la Constantinopol cel mai probabil la sfârșitul secolului al V-lea<ref>Karl Krumbacher - ''Geschichte der byzantinischen Literatur von Justinian bis zum Ende des Ostroemischen Reiches'', München, 1897.</ref>.  
  
Pe vremea împăratului Anastasie I (491–518), tânarul diacon a venit la [[Constantinopol]], unde s-a stabilit la Mănăstirea Născătoarei de Dumnezeu din cartierul Chir. S-a ridicat întrebarea: despre care împărat este vorba - depre Anastasie I (491-518) sau Anastasie a II-lea (713-716) ? Renumitul bizantinologist prof. Karl Krumbacher a demonstrat că este vorba depre Anastasie I, deci Roman a venit la Constantinopol cel mai probabil la sfârşitul secolului V<ref>Karl Krumbacher - ''Geschichte der byzantinischen Literatur von Justinian bis zum Ende des Ostroemischen Reiches'', Munchen, 1897</ref>.  
+
Roman ducea o viață de ascet, prin [[rugăciune|rugăciuni]] și [[post]], dar, plin de umilință, el credea despre sine ca fiind mai degrabă un om de lume. Avea o dragoste deosebită pentru [[Maica Domnului]] și de multe ori mergea în timpul nopții pentru a se ruga în Biserica Vlahernelor, care găzduia prețiosul [[omofor]] al Maicii Domnului. Sfântul [[Patriarh]] [[Eftimie de Constantinopol|Eftimie]] îl prețuia și îl iubea pe Roman pentru virtuțile sale și i-a plătit același salariu ca și pentru ceilalți [[cântăreț]]i de la patriarhie, care erau mai educați și mai talentați. Aceștia din urmă erau nemulțumiți de acest lucru și încercau să-l ridiculizeze pe Roman pentru lipsurile lui în educația muzicală și teologică. Roman însuși era dureros de conștient de aceste defecte; își dorea o voce mai melodioasă pentru a aduce laudă lui Dumnezeu.
  
Roman ducea o viaţă de ascet, prin [[rugăciune|rugăciuni]] şi [[post]], dar, plin de umilinţă, el credea despre sine ca fiind mai degrabă un om de lume. Avea o dragoste seosebită pentru [[Maica Domnului]] şi de multe ori mergea în timpul nopţii pentru a se ruga în Biserica din Vlaherne, care găzduia preţiosul omofor al Maicii Domnului. Sfântul Patriarh [[Eftimie]] îl preţuia şi îl iubea pe Roman pentru virtuţile sale şi i-a plătit acelaşi salariu ca şi pentru ceilalţi cântăreţi de la patriarhie, care erau mai educaţi şi mai talentaţi. Aceştia din urmă erau nemulţumiţi de acest lucru şi încercau să-l ridiculizeze pe Roman pentru lipsurile lui în educaţia muzicală şi teologică. Roman însuşi era dureros de conştient de aceste defecte; îşi dorea o voce mai melodioasă pentru a aduce laudă lui Dumnezeu.
+
Odată, în ajunul [[Crăciun]]ului, cuviosul Roman a fost desemnat să-i conducă pe cântăreții bisericești la slujba solemnă ce se făcea la [[Nașterea Domnului]]. Era responsabil în acest caz nu numai pentru cântări, ci și pentru textul imnelor ([[condac]]elor). După ce toată lumea a plecat, el a rămas în Biserica Vlahernelor și cu lacrimi în ochi a rugat-o pe Maica Domnului să-l ajute. Fiind foarte obosit, el a adormit, dar în vis i-a apărut Maica Domnului, ca răspuns la rugăciunea sa. Aceasta i-a dat o bucata de hârtie, spunându-i cu blândețe: „iată, mănâncă aceasta”. Trezindu-se, Roman își dădu seama că a fost înzestrat cu o inspirație divină. Când a început slujba solemnă pentru [[Nașterea Domnului]], cuviosul Roman, după ce a primit binecuvântarea patriarhului, suindu-se în amvon, a început a cânta: „''Fecioara astăzi, pe Cel mai presus de ființă naște...''”.
 +
[[Fișier:Romanos the Melodist vision.jpg|thumb|left|300px|Viziunea Cuviosului Roman Melodul; Menologhionul lui Vasile al II-lea]]
 +
Împăratul (care asista la slujbă), patriarhul, clerul și toți credincioșii din biserică au ascultat plini de mirare cântarea lui Roman, făcută cu o voce sonoră și plină de dreapta credință, apoi i s-au alăturat cu toții la intonarea acelui imn. Mai târziu, Roman i-a povestit patriarhului visul pe care îl avusese, iar cântăreții care își bătuseră joc de el s-au căit și plini de umilință i-au cerut iertare.
  
Odată, în ajunul [[Crăciun]]ului, cuviosul Roman a fost desemnat să-i conducă pe cântăreţii bisericeşti la slujba solemnă ce se făcea la [[Naşterea Domnului]]. Era responsabil în acest caz nu numai pentru cântări ci şi pentru textul imnelor ([[condac]]elor). După ce toată lumea a plecat, el a rămas în Biserica Vlahernelor şi cu lacrimi în ochi a rugat-o pe Maica Domnului să-l ajute. Fiind foarte obosit, el a adormit, dar în vis i-a apărut Maica Domnului, ca răspuns la rugăciunea sa. Aceasta i-a dat o bucata de hârtie, spunându-i cu blândeţe: "iată, mănâncă aceasta". Trezindu-se, Roman îşi dădu seama că a fost înzestrat cu o inspiraţie divină. Când a început slujba solemnă pentru [[Naşterea Domnului]], cuviosul Roman, după ce a primit binecuvântarea patriarhului, suindu-se în amvon, a început a cânta: "''Fecioara astăzi, pe Cel mai presus de fiinţă naşte...''".
+
Cu acest condac al Nașterii Domnului, care a fost datat în anul 518, cuviosul Roman a început o perioadă prolifică de creație. În total, el a scris mai mult de o mie de condace, sărbătorind toate [[Sărbători|zilele de sărbătoare]] ale anului liturgic și sfinții din întregul [[calendar]].  
Împăratul (care asista la slujbă), patriarhul, clerul şi toţi credincioşii din biserică au ascultat plini de mirare cântarea lui Roman, făcută cu o voce sonoră şi plină de dreapta credinţă, apoi i s-au alăturat cu toţii la intonarea acelui imn. Mai târziu, Roman i-a povestit patriarhului visul pe care îl avusese, iar cântăreţii care îşi bătuseră joc de el s-au căit şi plini de umilinţă i-au cerut iertare.
 
  
Cu acest condac al Naşterii Domnului, care a fost datat în anul 518, cuviosul Roman a început o perioadă prolifică de creaţie. În total, el a scris mai mult de o mie de condace, sărbătorind toate [[Sărbători|zilele de sărbătoare]] ale anului liturgic şi sfinţii din întregul [[calendar]].
+
Trebuie subliniată diferența dintre [[condac]]ul contemporan, care este un scurt imn religios care onorează și descrie o sărbătoare sau un sfânt, și [[condac]]ul așa cum era în secolul VI, pe vremea cuviosului Roman. Condacul de acum era pe atunci doar prologul (''proomion'') condacului în forma sa întreagă; acest cuprindea 18-30 de strofe (''ikoi''), fiecare cu un refren și unite printr-un acrostih. Când condacul era cântat pe o melodie originală, se numea ''idiomelon''. Inițial, compozițiile Sfântului Roman erau numite pur și simplu "[[psalmi]]" sau "ode". Termenul de [[condac]] a intrat în folosință abia în secolul al IX-lea, acest cuvânt provenind de la ''kontos'', bastonașul de lemn pe care se înfășura pergamentul pe care se scria în acel timp.
 
+
[[Fișier:Christmas_kontakion.jpg|thumb|300px|Condacul Nașterii Domnului]]
Trebuie subliniată diferenţa dintre [[condac]]ul contemporan, care este un scurt imn religios care onorează şi descrie o sărbătoare sau un sfânt, şi [[condac]]ul aşa cum era în secolul VI, pe vremea cuviosului Roman. Condacul de acum era pe atunci doar prologul (''proomion'') condacului în forma sa întreagă; acest cuprindea 18-30 de strofe (''ikoi''), fiecare cu un refren şi unite printr-un acrostih. Când condacul era cântat pe o melodie originală, se numea ''idiomelon''. Iniţial, compoziţiile Sfântului Roman erau numite pur şi simplu "[[psalmi]]" sau "ode". Termenul de [[condac]] a intrat în folosinţă abia în secolul IX, acest cuvânt provenind de la ''kontos'', bastonaşul de lemn pe care se înfăşura pergamentul pe care se scria în acel timp.
+
Printre cele mai celebre [[condac]]e care au rămas de la Sfântul Roman sunt:
 
+
* ''La moartea unui călugăr''
Printre cele mai celebre [[condac]]e care ne-au rămas de la Sfântul Roman sunt:
+
* ''Judecata de apoi''
* La moartea unui călugăr
+
* ''Trădarea lui [[Iuda Iscarioteanul|Iuda]]''
* Judecata de apoi
+
* ''Martiriul [[Apostolul Ştefan (Întâiul-mucenic)|Sfântului Ştefan]]''
* Trădarea lui [[Iuda]]
 
* Martiriul [[Apostolul Ştefan (Întâiul-mucenic)|Sfântului Ştefan]]
 
  
 
Dar cel mai faimos [[condac]] al Sfântului Roman rămâne tot Condacul Nasterii Domnului:
 
Dar cel mai faimos [[condac]] al Sfântului Roman rămâne tot Condacul Nasterii Domnului:
:Fecioara astăzi pre Cel mai presus de fiinţă naşte,  
+
:Fecioara astăzi pre Cel mai presus de ființă naște,  
:iar pământul peşteră Celui neapropiat aduce.  
+
:iar pământul peșteră Celui neapropiat aduce.  
 
:Îngerii cu păstorii slavoslovesc,  
 
:Îngerii cu păstorii slavoslovesc,  
 
:iar magii cu steaua călătoresc.  
 
:iar magii cu steaua călătoresc.  
Linia 32: Linia 44:
 
:Dumnezeu cel mai înainte de veci.
 
:Dumnezeu cel mai înainte de veci.
 
:([[Minei]], [[25 decembrie]], la [[Utrenie]])
 
:([[Minei]], [[25 decembrie]], la [[Utrenie]])
Aşa cum scria academicianul Virgil Cândea, "puţine alcătuiri ale literaturii universale cuprind o asemenea densitate de paradoxuri, evocarea atâtor fapte mai presus de fire şi de înţelegere, prilejuite de suprema Teofanie a întruparii Logosului şi exprimate cu atâta economie de cuvinte, în numai câteva versuri".
+
Așa cum scria academicianul Virgil Cândea, „puține alcătuiri ale literaturii universale cuprind o asemenea densitate de paradoxuri, evocarea atâtor fapte mai presus de fire și de înțelegere, prilejuite de suprema Teofanie a întrupării Logosului și exprimate cu atâta economie de cuvinte, în numai câteva versuri”.
 
 
În termeni ştiinţifici, compoziţiile cuviosului Roman "combină cu succes solemnitatea şi demnitatea predicii religioase cu delicateţea şi vioiciunea poeziei lirice şi dramatice."
 
  
Pentru că Sfântul Roman este pomenit pe 1 octombrie, în aceeaşi zi cu [[Acoperământul Maicii Domnului]], el apare de obicei ca un personaj central în iconografia acestei sărbători, deşi nu există nici-o legătură istorică (Acoperământul Maicii Domnului început să fie sarbatorit abia în secolul X). Deşi în mai multe icoane mai recente Sfântul Roman este pictat ca un diacon stând în amvon, muzicologul rus Johann von Gardner subliniază faptul că în vechile icoane el este mai precis portretizat, purtând tunica roşie scurtă de cântăreţ bisericesc şi stând în picioare pe o platformă ridicată în mijlocul bisericii<ref>Johann von Gardner - ''Russian Church Singing: Orthodox Workship and Hymnography'', St. Vladimir's Seminary Press, New York, 1997, ISBN 978-0913836590</ref>.
+
În termeni științifici, compozițiile cuviosului Roman „combină cu succes solemnitatea și demnitatea predicii religioase cu delicatețea și vioiciunea poeziei lirice și dramatice”.
  
 
==Imnografie==
 
==Imnografie==
 
[[Condac]] (glasul al 8-lea):  
 
[[Condac]] (glasul al 8-lea):  
:Cu dumnezeieştile fapte bune ale Duhului din tinereţe înfrumuseţându-te, Romane preaînţelepte,
+
:Cu dumnezeieștile fapte bune ale Duhului din tinerețe înfrumusețându-te, Romane preaînțelepte,
:cinstitei Biserici a lui Hristos înfrumuseţător ai fost;  
+
:cinstitei Biserici a lui Hristos înfrumusețător ai fost;  
:căci cu cântări frumoase o ai înfrumuseţat, fericite.  
+
:căci cu cântări frumoase o ai înfrumusețat, fericite.  
:Pentru aceea te rugăm: dăruieşte celor ce doresc dumnezeieştile tale daruri, ca să strigăm ţie:
+
:Pentru aceea te rugăm: dăruiește celor ce doresc dumnezeieștile tale daruri, ca să strigăm ție:
 
:Bucură-te, părinte preafericite, podoaba Bisericii!  
 
:Bucură-te, părinte preafericite, podoaba Bisericii!  
  
Linia 49: Linia 59:
 
:Întru tine, Părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip;  
 
:Întru tine, Părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip;  
 
:căci luând Crucea, ai urmat lui Hristos;  
 
:căci luând Crucea, ai urmat lui Hristos;  
:şi luptând, ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător;  
+
:și luptând, ai învățat să nu se uite la trup, căci este trecător;  
 
:ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor.  
 
:ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor.  
 
:Pentru aceasta, cu îngerii se bucură, Cuvioase Părinte Romane, duhul tău.
 
:Pentru aceasta, cu îngerii se bucură, Cuvioase Părinte Romane, duhul tău.
 +
 +
==Iconografie==
 +
[[Imagine:Romano il Melode.jpg|left|frame|Sfântul Roman Melodul]]
 +
[[Dionisie din Furna]] arată că Sf. Cuvios Roman Melodul („Roman dulce-cântarețul”, cum îl numește el) se zugrăvește sub chipul unui tânăr cu începere de barbă, zicând: „''Fecioara, astăzi, pe Cel mai presus de ființă naște...''”<ref>Dionisie din Furna - ''Erminia picturii bizantine'', editura Sophia, București, 2000, p. 153, 163 și 187. ISBN 973-99692-0-8.</ref>
 +
 +
Pentru că Sfântul Roman este pomenit pe [[1 octombrie]], în aceeași zi cu [[Acoperământul Maicii Domnului]], el apare de obicei ca un personaj central în iconografia acestei sărbători, deși nu există nici-o legătură istorică (''Acoperământul Maicii Domnului'' a început să fie sărbătorit abia în secolul al X-lea). Deși în multe icoane mai recente Sfântul Roman este pictat ca un diacon stând în amvon, muzicologul rus Johann von Gardner subliniază faptul că în vechile icoane el este mai precis portretizat, purtând tunica roșie scurtă de cântăreț bisericesc și stând în picioare pe o platformă ridicată în mijlocul bisericii<ref>Johann von Gardner - ''Russian Church Singing: Orthodox Workship and Hymnography'', St. Vladimir's Seminary Press, New York, 1997. ISBN 978-0913836590.</ref>.
 +
<div style="clear:left;"></div>
  
 
==Note==
 
==Note==
Linia 58: Linia 75:
 
==Surse==
 
==Surse==
 
* [[w:Romanos|Romanos]]
 
* [[w:Romanos|Romanos]]
* [http://www.crestinortodox.ro/craciun/68384-condacul-nasterii-domnului Condacul Naşterii Domnului]
+
* [http://www.scritube.com/literatura-romana/Roman-Melodul-si-poezia-sa-imn1812114512.php Sabin Preda și Cristina Rogobete - Roman Melodul și poezia sa imnografică]
 +
* [http://www.crestinortodox.ro/craciun/68384-condacul-nasterii-domnului Condacul Nașterii Domnului]
  
 
==Legături externe==
 
==Legături externe==
*[http://www.orthodox.net/gleanings/kontakia_of_romanos.html The Kontakia of Romanos]
+
*(en) [http://www.orthodox.net/gleanings/kontakia_of_romanos.html The Kontakia of Romanos]
*[http://openlibrary.org/b/OL20438602M/Analecta_sacra_(et_classica)_Spicilegio_Solesmensi_parata_ed._J.B._Pitra JB Pitra, Analecta Sacra]
+
*(en) [http://openlibrary.org/b/OL20438602M/Analecta_sacra_(et_classica)_Spicilegio_Solesmensi_parata_ed._J.B._Pitra JB Pitra, Analecta Sacra]
*[http://ocafs.oca.org/FeastSaintsLife.asp?FSID=102826 Venerable Romanus the Melodist, "Sweet-Singer"] - from [[OCA]] web site.
+
*(en) [http://ocafs.oca.org/FeastSaintsLife.asp?FSID=102826 Venerable Romanus the Melodist, "Sweet-Singer"] - from [[OCA]] web site.
*[http://goarch.org/en/chapel/saints.asp?contentid=225 Romanos the Melodist] - from [[GOARCH]] web site.
+
*(en) [http://goarch.org/en/chapel/saints.asp?contentid=225 Romanos the Melodist] - from [[GOARCH]] web site.
*[http://www.comeandseeicons.com/r/jfl30.htm Icon of St. Romanus the Melodist]
+
*(en) [http://www.comeandseeicons.com/r/jfl30.htm Icon of St. Romanus the Melodist]
*[http://www.comeandseeicons.com/r/inp13.htm Icon of St. Romanos the Hymnographer]
+
*(en) [http://www.comeandseeicons.com/r/inp13.htm Icon of St. Romanos the Hymnographer]
 +
 
 +
{{Imnografie/lat}}
  
[[Category:Imnografi]]
+
[[Categorie:Cuvioși]]
[[Category:Sfinţi]]
+
[[Categorie:Imnografi]]
 +
[[Categorie:Sfinți]]
 +
[[Categorie:Sfinți bizantini]]
 +
[[Categorie:Articole de calitate]]
  
 
[[ar:رومانوس المرنم]]
 
[[ar:رومانوس المرنم]]
 
[[en:Roman the Melodist]]
 
[[en:Roman the Melodist]]
 
[[el:Ρωμανός ο Μελωδός]]
 
[[el:Ρωμανός ο Μελωδός]]
 +
[[it:Romano il Melode]]

Versiunea curentă din 8 octombrie 2020 18:37

LinkFA-star.png
Această pagină este considerată a fi una de calitate de către utilizatorii acestui proiect, adică unul dintre cele mai bune articole ale proiectului.
Dacă aveți ceva de obiectat inițiați o discuție.
Sfântul și Prea Cuviosul Roman Melodul
Cuviosul Roman Melodul
Date personale
Naștere sec. V, Emesa, Siria
Mutare la Domnul (†) sec. VI, Constantinopol
Localizare Flag of the Byzantine Empire.png Constantinopol,
Imperiul Bizantin
Naționalitate grec bizantin
Date cult
Tip cuvios
Data canonizării
Prăznuire la data de 1 octombrie
Recunoaștere pan-ortodoxă
Biserici patronate

Sfântul și Prea Cuviosul Părintele nostru Roman Melodul (cunoscut și sub numele Romanos, de la grec. Ρομανοσ), un prolific scriitor de imnuri grec, s-a născut la Emesa (Hems), în Siria. Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă este pe 1 octombrie, în aceeași zi cu Acoperământul Maicii Domnului. Este supranumit și Roman Melodul, făcătorul de condace, fiind considerat patronul cântăreților bisericești.

Viața

Cuviosul Roman Melodul s-a născut în Emesa Siriei, din părinți necunoscuți. Această incertitudine asupra identității părinților săi a dat naștere la mai multe ipoteze, potrivit cărora Roman ar fi fost fie iudeu, fie sirian, fie grec. A fost botezat încă de tânăr și s-a remarcat printr-o mare dragoste pentru casa Domnului - Biserica. Ulterior, s-a mutat de la Emesa la Beirut (capitala de acum a Libanului), unde a fost hirotonit ca diacon la biserica Învierii. Se spune că avea o voce destul de mediocră, dar în timpul slujbelor din Biserică inima lui pur și simplu se umplea cu dragoste pentru Dumnezeu și pentru el aceasta era cea mai mare bucurie.

Pe vremea împăratului Anastasie I (491–518), tânărul diacon a venit la Constantinopol, unde s-a stabilit la Mănăstirea Născătoarei de Dumnezeu din cartierul Chir. S-a ridicat întrebarea: despre care împărat este vorba - Anastasie I (491-518) sau Anastasie a II-lea (713-716)? Renumitul bizantinolog prof. Karl Krumbacher a demonstrat că este vorba despre Anastasie I, deci Roman a venit la Constantinopol cel mai probabil la sfârșitul secolului al V-lea[1].

Roman ducea o viață de ascet, prin rugăciuni și post, dar, plin de umilință, el credea despre sine ca fiind mai degrabă un om de lume. Avea o dragoste deosebită pentru Maica Domnului și de multe ori mergea în timpul nopții pentru a se ruga în Biserica Vlahernelor, care găzduia prețiosul omofor al Maicii Domnului. Sfântul Patriarh Eftimie îl prețuia și îl iubea pe Roman pentru virtuțile sale și i-a plătit același salariu ca și pentru ceilalți cântăreți de la patriarhie, care erau mai educați și mai talentați. Aceștia din urmă erau nemulțumiți de acest lucru și încercau să-l ridiculizeze pe Roman pentru lipsurile lui în educația muzicală și teologică. Roman însuși era dureros de conștient de aceste defecte; își dorea o voce mai melodioasă pentru a aduce laudă lui Dumnezeu.

Odată, în ajunul Crăciunului, cuviosul Roman a fost desemnat să-i conducă pe cântăreții bisericești la slujba solemnă ce se făcea la Nașterea Domnului. Era responsabil în acest caz nu numai pentru cântări, ci și pentru textul imnelor (condacelor). După ce toată lumea a plecat, el a rămas în Biserica Vlahernelor și cu lacrimi în ochi a rugat-o pe Maica Domnului să-l ajute. Fiind foarte obosit, el a adormit, dar în vis i-a apărut Maica Domnului, ca răspuns la rugăciunea sa. Aceasta i-a dat o bucata de hârtie, spunându-i cu blândețe: „iată, mănâncă aceasta”. Trezindu-se, Roman își dădu seama că a fost înzestrat cu o inspirație divină. Când a început slujba solemnă pentru Nașterea Domnului, cuviosul Roman, după ce a primit binecuvântarea patriarhului, suindu-se în amvon, a început a cânta: „Fecioara astăzi, pe Cel mai presus de ființă naște...”.

Viziunea Cuviosului Roman Melodul; Menologhionul lui Vasile al II-lea

Împăratul (care asista la slujbă), patriarhul, clerul și toți credincioșii din biserică au ascultat plini de mirare cântarea lui Roman, făcută cu o voce sonoră și plină de dreapta credință, apoi i s-au alăturat cu toții la intonarea acelui imn. Mai târziu, Roman i-a povestit patriarhului visul pe care îl avusese, iar cântăreții care își bătuseră joc de el s-au căit și plini de umilință i-au cerut iertare.

Cu acest condac al Nașterii Domnului, care a fost datat în anul 518, cuviosul Roman a început o perioadă prolifică de creație. În total, el a scris mai mult de o mie de condace, sărbătorind toate zilele de sărbătoare ale anului liturgic și sfinții din întregul calendar.

Trebuie subliniată diferența dintre condacul contemporan, care este un scurt imn religios care onorează și descrie o sărbătoare sau un sfânt, și condacul așa cum era în secolul VI, pe vremea cuviosului Roman. Condacul de acum era pe atunci doar prologul (proomion) condacului în forma sa întreagă; acest cuprindea 18-30 de strofe (ikoi), fiecare cu un refren și unite printr-un acrostih. Când condacul era cântat pe o melodie originală, se numea idiomelon. Inițial, compozițiile Sfântului Roman erau numite pur și simplu "psalmi" sau "ode". Termenul de condac a intrat în folosință abia în secolul al IX-lea, acest cuvânt provenind de la kontos, bastonașul de lemn pe care se înfășura pergamentul pe care se scria în acel timp.

Condacul Nașterii Domnului

Printre cele mai celebre condace care au rămas de la Sfântul Roman sunt:

Dar cel mai faimos condac al Sfântului Roman rămâne tot Condacul Nasterii Domnului:

Fecioara astăzi pre Cel mai presus de ființă naște,
iar pământul peșteră Celui neapropiat aduce.
Îngerii cu păstorii slavoslovesc,
iar magii cu steaua călătoresc.
Că pentru noi s-a născut prunc tânăr,
Dumnezeu cel mai înainte de veci.
(Minei, 25 decembrie, la Utrenie)

Așa cum scria academicianul Virgil Cândea, „puține alcătuiri ale literaturii universale cuprind o asemenea densitate de paradoxuri, evocarea atâtor fapte mai presus de fire și de înțelegere, prilejuite de suprema Teofanie a întrupării Logosului și exprimate cu atâta economie de cuvinte, în numai câteva versuri”.

În termeni științifici, compozițiile cuviosului Roman „combină cu succes solemnitatea și demnitatea predicii religioase cu delicatețea și vioiciunea poeziei lirice și dramatice”.

Imnografie

Condac (glasul al 8-lea):

Cu dumnezeieștile fapte bune ale Duhului din tinerețe înfrumusețându-te, Romane preaînțelepte,
cinstitei Biserici a lui Hristos înfrumusețător ai fost;
căci cu cântări frumoase o ai înfrumusețat, fericite.
Pentru aceea te rugăm: dăruiește celor ce doresc dumnezeieștile tale daruri, ca să strigăm ție:
Bucură-te, părinte preafericite, podoaba Bisericii!

Tropar (glasul al 4-lea):

Întru tine, Părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip;
căci luând Crucea, ai urmat lui Hristos;
și luptând, ai învățat să nu se uite la trup, căci este trecător;
ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor.
Pentru aceasta, cu îngerii se bucură, Cuvioase Părinte Romane, duhul tău.

Iconografie

Sfântul Roman Melodul

Dionisie din Furna arată că Sf. Cuvios Roman Melodul („Roman dulce-cântarețul”, cum îl numește el) se zugrăvește sub chipul unui tânăr cu începere de barbă, zicând: „Fecioara, astăzi, pe Cel mai presus de ființă naște...[2]

Pentru că Sfântul Roman este pomenit pe 1 octombrie, în aceeași zi cu Acoperământul Maicii Domnului, el apare de obicei ca un personaj central în iconografia acestei sărbători, deși nu există nici-o legătură istorică (Acoperământul Maicii Domnului a început să fie sărbătorit abia în secolul al X-lea). Deși în multe icoane mai recente Sfântul Roman este pictat ca un diacon stând în amvon, muzicologul rus Johann von Gardner subliniază faptul că în vechile icoane el este mai precis portretizat, purtând tunica roșie scurtă de cântăreț bisericesc și stând în picioare pe o platformă ridicată în mijlocul bisericii[3].

Note

  1. Karl Krumbacher - Geschichte der byzantinischen Literatur von Justinian bis zum Ende des Ostroemischen Reiches, München, 1897.
  2. Dionisie din Furna - Erminia picturii bizantine, editura Sophia, București, 2000, p. 153, 163 și 187. ISBN 973-99692-0-8.
  3. Johann von Gardner - Russian Church Singing: Orthodox Workship and Hymnography, St. Vladimir's Seminary Press, New York, 1997. ISBN 978-0913836590.

Surse

Legături externe


Imnografia Bisericii Ortodoxe
Cărți și perioade liturgice
Acatistier | Aghiazmatar | Apostol | Ceaslov | Evanghelie | Liturghier | Molitfelnic | Minei | Octoih | Panihidă | Penticostar | Tipic | Triod
Noțiuni de imnografie
Acatist | Aleluia| Antifon | Automelă | Axion | Canon | Catavasie | Cântarea Casianei | Cântarea Maicii Domnului | Condac | Cuvine-se cu adevărat | Doxologie | Ecfonis | Ectenie | Fericirile | Glas | Heruvic | Idiomelă | Icos | Imn | Irmos | Luminândă | Ode biblice | Paraclis | Podobie | Polieleu | Prochimen | Psalmii din Tipic | Stihiră | Stihoavnă | Tropar | Tropar dogmatic | Unule Născut
Imnografi
Andrei Criteanul | Casiana | Cosma Imnograful | Efrem Sirul | Ioan Scolasticul | Iosif Imnograful | Nicodim Aghioritul | Roman Melodul | Teodor Studitul | Matei Vlastares