Roman Melodul

La acest articol se lucrează chiar în acest moment! Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului.

Cuviosul Roman Melodul

Sfântul şi Prea Cuviosul Părintele nostru Roman Melodul (cunoscut şi sub numele Romanos, de la grec. Ρομανοσ), un prolific scriitor de imnuri grec, s-a născut la Emesa (Hems), în Siria. Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă este pe 1 octombrie, în aceeaşi zi cu Acoperământul Maicii Domnului. Este supranumit şi Roman Melodul, făcătorul de condace, fiind considerat patronul cântăreţilor bisericeşti.

Viaţa

Cuviosul Roman Melodul s-a născut în Emesa Siriei, din părinţi necunoscuţi. Această incertitudine asupra identităţii parinţilor săi a dat naştere la mai multe ipoteze, potrivit cărora Roman ar fi fost fie iudeu, fie sirian, fie grec. A fost botezat încă de tânăr şi s-a remarcat printr-o mare dragoste pentru casa Domnului - Biserica. Ulterior, s-a mutat de la Emesa la Beirut (capitala de acum a Libanului), unde a fost hirotonit ca diacon la biserica Învierii. Se spune că avea o voce destul de mediocră, dar în timpul slujbelor din Biserică inima lui pur şi simplu se umplea cu dragoste pentru Dumnezeu şi pentru el aceasta era cea mai mare bucurie.

Pe vremea împăratului Anastasie I (491–518), tânarul diacon a venit la Constantinopol, unde s-a stabilit la Mănăstirea Născătoarei de Dumnezeu din cartierul Chir.

Roman ducea o viaţă de ascet, prin rugăciuni şi post, dar, plin de umilinţă, el credea despre sine ca fiind mai degrabă un om de lume. Avea o dragoste seosebită pentru Maica Domnului şi de multe ori mergea în timpul nopţii pentru a se ruga în Biserica din Vlaherne, care găzduia preţiosul omofor al Maicii Domnului. Sfântul Patriarh Eftimie îl preţuia şi îl iubea pe Roman pentru virtuţile sale şi i-a plătit acelaşi salariu ca şi pentru ceilalţi cântăreţi de la patriarhie, care erau mai educaţi şi mai talentaţi. Aceştia din urmă erau nemulţumiţi de acest lucru şi încercau să-l ridiculizeze pe Roman pentru lipsurile lui în educaţia muzicală şi teologică. Roman însuşi era dureros de conştient de aceste defecte; îşi dorea o voce mai melodioasă pentru a aduce laudă lui Dumnezeu.

Odată, în ajunul Crăciunului, cuviosul Roman a fost desemnat să-i conducă pe cântăreţii bisericeşti la slujba solemnă ce se făcea la Naşterea Domnului. Era responsabil în acest caz nu numai pentru cântări ci şi pentru textul imnelor (condacelor). După ce toată lumea a plecat, el a rămas în Biserica Vlahernelor şi cu lacrimi în ochi a rugat-o pe Maica Domnului să-l ajute. Fiind foarte obosit, el a adormit, dar în vis i-a apărut Maica Domnului, ca răspuns la rugăciunea sa. Aceasta i-a dat o bucata de hârtie, spunându-i cu blândeţe: "iată, mănâncă aceasta". Trezindu-se, Roman îşi dădu seama că a fost înzestrat cu o inspiraţie divină. Când a început slujba solemnă pentru Naşterea Domnului, cuviosul Roman, după ce a primit binecuvântarea patriarhului, suindu-se în amvon, a început a cânta: "Fecioara astăzi, pe Cel mai presus de fiinţă naşte...". Împăratul (care asista la slujbă), patriarhul, clerul şi toţi credincioşii din biserică au ascultat plini de mirare cântarea lui Roman, făcută cu o voce sonoră şi plină de dreapta credinţă, apoi i s-au alăturat cu toţii la intonarea acelui imn. Mai târziu, Roman i-a povestit patriarhului visul pe care îl avusese, iar cântăreţii care îşi bătuseră joc de el s-au căit şi plini de umilinţă i-au cerut iertare.

It should be noted that the kontakion as we know it today—a short hymn honoring and describing a particular feast or saint—is only the prologue or proomion of a full kontakion which, at the height of its development in the sixth century, was a poetic sermon composed of from 18 - 30 verses or ikoi, each with a refrain, and united by an acrostic. When it was sung to an original melody, it was called an idiomelon. Originally, Saint Roman' works were known simply as "psalms," "odes," or poems. It was only in the ninth century that the term kontakion—from the word kontos, the shaft on which the parchment was rolled—came into use.

With the Nativity Kontakion, which has been dated to the year 518, Saint Roman began a period of prolific creativity. Altogether, he wrote as many as one thousand kontakion, celebrating feasts and saints throughout the liturgical year. In the words of one scholar, Saint Roman' compositions successfully combined "the solemnity and dignity of the sermon with the delicacy and liveliness of lyric and dramatic poetry."

Because Saint Roman is commemorated on the same day as the feast of Protection, he commonly appears as a central figure in the icon of that feast, even though there is no historical connection (the event celebrated by the Protection icon occurred in the tenth century). Although in more recent icons Saint Roman is depicted as a deacon standing on the ambo, Russian church musicologist Johann von Gardner points out that in the oldest icons he is more accurately portrayed wearing the short red tunic of a singer and standing on a raised platform in the middle of the church.

Roman is said to have composed more than 8000 similar hymns or kontakia (Gr. κοντάκιον, "scroll") celebrating the feasts of the ecclesiastical year, the lives of the saints, and other sacred subjects. Some of the more famous are:

• on the death of a monk (extremely impressive)
• the Last Judgment
• the treachery of Judas
• the martyrdom of St Stephen

Imne

Kontakion (Tone 8)

You were adorned from childhood with the godly virtues of the Spirit;

you were a precious adornment of the Church of Christ, all-wise Roman,

for you made it lovely with beautiful hymnody.

Therefore, we entreat you, grant your divine gift to those who desire it,

that we may cry out to you: "Rejoice, all-blessed Father, beauty of the Church."

Troparion (Tone 4)

You gladdened Christ's Church by your melodies

like an inspired heavenly trumpet.

You were enlightened by the Mother of God

and shone on the world as God's poet.

We lovingly honor you, righteous Roman.

Ediţii

• JB Pitra, Analecta Sacra, i. (1876), containing 29 poems, and Sanctus Romanus Veterum Melodorum Princeps (1888), with three additional hymns from the monastery of St John in Patmos. See also Pitra's Hymnographie de l'église grecque (1867)
• Karl Krumbacher, Geschichte der byzantinischen Litteratur (1897).

Surse

Format:Note On the question whether Anastasius I (491-518) or II (713-716) is meant, see Krumbacher, who is in favour of the earlier date.

• This article incorporates text from the Encyclopædia Britannica Eleventh Edition, a publication now in the public domain.
• Adapted from the Wikipedia article, "wikipedia:Romanos."

Legături externe

• Venerable Romanus the Melodist, "Sweet-Singer" - from OCA web site.
• Romanos the Melodist - from GOARCH web site.
• Icon of St. Romanus the Melodist
• Icon of St. Romanos the Hymnographer