Ritul occidental: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(propunere de traducere de pe orthodoxwiki.org)
 
m
 
(Nu s-au afișat 16 versiuni intermediare efectuate de alți 7 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
−
{{Traducere EN}}
+
{{Ortodoxiaderitapusean}}'''Ritul occidental''' sau '''Ortodoxia de rit apusean''' este un fel aparte de slujire din cadrul cultului creștin ortodox bazat pe tradițiile liturgice ale bisericilor ortodoxe apusene din perioada de dinaintea [[Marea schismă|marii schisme]]. Creștinii ortodocși de rit apusean împărtășesc pe deplin credința ortodoxă la fel ca și frații lor de rit bizantin, iar în prezent, toți [[episcop]]ii care păstoresc astfel de [[parohie|parohii]] sunt ei înșiși de rit bizantin.
  
−
The '''Western Rite''' is a strand of Orthodox Christian worship based on the liturgical traditions of the ancient pre-[[Great Schism|Schism]] Orthodox Church of the West.  Western Rite Orthodox Christians hold in common the full Orthodox faith with their brethren of the Byzantine Rite, and at present, all of the [[bishop]]s who care for such [[parish]]es are themselves followers of the Byzantine Rite.
+
==Istoria modernă==
−
{{westernrite}}
+
===Secolul al XIX-lea===
−
==Modern History==
+
:''Articol principal: [[Ortodoxia de rit apusean în secolul al XIX-lea]]''
−
===The Nineteenth Century===
+
În 1864, preotul [[Joseph Julian Overbeck]] în vârstă de 44 de ani, un fost preot [[Biserica Romano-Catolică|catolic]] german care părăsise preoția deziluzionat de supremația papală, a devenit luteran și apoi s-a căsătorit, ulterior fiind primit prin [[Mirungere|ungere cu mir]] în [[Biserica Ortodoxă]]. El a publicat în 1866 lucrarea ''Ortodoxia catolică și anglo-catolicismul'' în care prezintă bazele activității sale din următorii douăzeci de ani. Un an mai târziu, el a început publicarea unui periodic intitulat ''Revista catolică ortodoxă'', cu scopul de a promova ortodoxia și de a respinge catolicismul și protestantismul.
−
:''Main article: [[Western Rite in the Nineteenth Century]]''
 
−
In 1864, 44-year-old [[Joseph Julian Overbeck]], a former German [[Roman Catholic Church|Catholic]] priest who had left the priesthood, disillusioned with papal supremacy, became Lutheran and later married, was [[chrismation|chrismated]] into the [[Orthodox Church]]. He then published, in 1866, ''Catholic Orthodoxy and Anglo-Catholicism'' which contained the groundings for his work for the next twenty years. A year later, be began publishing a periodical, ''Orthodox Catholic Review'', aimed at putting forward Orthodoxy and rejecting Catholicism and Protestantism.
 
  
−
1867 saw Overbeck, with 122 signatures from the Oxford Movement, petition the Church of Russia for the establishment of a Western Rite church in full communion with the Eastern Rite. A seven-member synodal commission was then formed, and invited Overbeck to attend. The idea was approved, and Overbeck set about submitting a draft of the proposed Western liturgy. The base of Overbeck's submission was the 1570 rite which added in an epiclesis and the Trisagion hymn. This rite was submitted in 1871, and was examined and approved by the commission. Overbeck focused his efforts on the Old Catholic movement, who had rejected Papal Infallibility. He continued to engage in polemics with Catholics, Anglicans and Orthodox converts using the Byzantine rite.
+
În 1867, Overbeck, a adresat o petiție cu 122 de semnături din partea membrilor Mișcării Oxford Movement către [[Biserica Ortodoxă Rusă]] pentru înființarea unui rit occidental în comuniune deplină cu ritul răsăritean. A fost formată o comisie din șapte membri ai sinodului care l-a invitat pe Overbeck să-și prezinte cererea. Ideea a fost apoi aprobată iar Overbeck a trimis o propunere de liturghie apuseană. Baza propunerii lui Overbeck o constituia ritul din 1570 la care a adăugat epicleza și imnul [[Trisaghion]]. Acest rit a fost prezentat în 1871 și aprobat de comisie după examinare. Overbeck și-a concentrat eforturile asupra mișcării vechilor catolici, care respingeau infailibilitatea papală. El a continuat polemicile cu convertiții catolici, anglicani și ortodocși care foloseau ritul bizantin.
  
−
In 1876, Overbeck issued an appeal to the various Holy Synods, travelling to Constantinople in 1879. There he met the Ecumenical Patriarch, who authorised him to deliver sermons and apologetics. in 1881, some success was had when the Ecumenical Patriarchate agreed that the West had a right to a Western church and rite.
+
În 1876, Overbeck a emis un apel la diversele Sfinte Sinoade, călătorind la Constantinopol în 1879. Acolo, el s-a întâlnit cu Patriarhul Ecumenic care l-a autorizat să elaboreze predici și apologetici. În 1881, a fost obținut un oarecare succes când Patriarhul Ecumenic a fost de acord că Apusul are dreptul la o biserică și un rit apusean.  
  
−
However, it went no further. Overbeck's marriage after his Catholic ordination was a canonical impediment to the priesthood, the Holy Synod of Greece vetoed his scheme amongst the Orthodox Churches, the ''Orthodox Catholic Review'' ended its run, and by 1892 he admitted failure due to the Church of Greece of the time. Overbeck reposed in 1905.
+
Totuși, lucrurile s-au oprit aici. Căsătoria lui Overbeck după hirotonirea catolică a constituit un impediment canonic în calea preoției sale, Sfântul Sinod al Bisericii Greciei opunându-se planului său privind Bisericile Ortodoxe, apariția ''Revistei catolice ortodoxe'' a încetat și, începând cu 1892, el a admis eșecul datorită Bisericii Greciei acelor timpuri. Overbeck a adormit în 1905.
  
−
===The Twentieth Century===
+
===Secolul XX===
−
[[Image:Fon-du-Lac Circus.jpg|right|thumb|300px|Episcopalian Consecration of Reginald Weller as co-adjutor bishop of Fond-du-Lac, 1900.]]
+
[[Image:Fon-du-Lac Circus.jpg|right|thumb|300px|Hirotonirea întru episcopie a lui Reginald Weller ca episcop co-vicar la Fond-du-Lac, 1900.]]
−
:''Main article: [[Western Rite in the Twentieth Century]]''
+
:''Articol principal: [[Ortodoxia de rit apusean în secolul XX]]''
−
The Western Rite continued. In 1890 a Swiss Old Catholic parish in Wisconsin, pastored by Fr Joseph Rene Vilatte, was received by Bp Vladimir (Sokolovsky); however, Fr Vilatte soon led the church into Old Catholicism. In 1911 Arnold Harris Mathew, an Old Catholic bishop, entered into union with the Patriarchate of Antioch, but parted ways soon after, leaving behind a model for future Western Rite groupings to join Orthodoxy. In 1926 the six-parish ''Polish Catholic National Church'' was received into the Polish Orthodox Church, flourishing until wiped out by the Nazis. [http://occidentalis.blogspot.com/2004/09/western-rite-history-part-five.html] [http://occidentalis.blogspot.com/2004/09/western-rite-history-part-four.html]
+
Ritul occidental a continuat să existe. În 1890, o parohie catolică veche elvețiană din Wisconsin, pătorită de Părintele Joseph Rene Vilatte, a fost primită de Episcopul Vladimir (Sokolovsky); cu toate acestea, Părintele Vilatte și-a îndreptat biserică, în scurt timp, către catolicismul vechi. În 1911, Arnold Harris Mathew, un episcop catolic vechi a intrat în comuniune cu Patriarhia Antiohiei, dar în curând și-a urmat propria cale, totuși, lăsând în urmă un model de aderare la ortodoxie pentru grupurile viitoare de rit occidental. În 1926, ''Biserica Națională Catolică Poloneză'', formată din șase parohii, a fost primită în Biserica Ortodoxă Poloneză, înfloritoare până în momentul în care a fost nimicită de naziști. [http://occidentalis.blogspot.com/2004/09/western-rite-history-part-five.html] [http://occidentalis.blogspot.com/2004/09/western-rite-history-part-four.html]
  
−
St. Tikhon's involvement in the Western Rite has been one more enduring.  While he was head of the Russian mission in America, some Episcopalians were interested in the possibility of joining Orthodoxy while retaining Anglican liturgics. St. Tikhon, sending the 1892 Book of Common Prayer, enquired as to the viability of such an idea; in 1904, the Holy Synod admitted its possibility, including many notes on how the BCP could be used in an Orthodox manner.  St. Tikhon did not receive any Episcopalians who used revised Anglican forms, but it lay the groundwork for the reception and liturgics of the [[Western Rite Vicariate]]. [http://occidentalis.blogspot.com/2004/09/western-rite-history-part-five.html]
+
Implicarea Sfântului Tihon în ritul occidental a fost una mai de durată. În timp ce păstorea misiunea rusă din America, câțiva episcopalieni s-au arătat interesați de aderarea la ortodoxie dar cu păstrarea tradițiilor liturgice anglicane. Trimițând în 1892 Cartea de rugăciuni obișnuite către Sfântul Sinod, Sfântul Tihon s-a întrebat despre viabilitatea unei astfel de idei; în 1904, Sfântul Sinod a admis posibilitatea acestei idei, elaborând multe note despre cum Cartea de rugăciuni obișnuite poate fi folosită într-o manieră ortodoxă. Sfântul Tihon nu a primit nici un episcopalian care să folosească cultul anglican revizuit, dar a pus temelia pentru primirea în ortodoxie și pentru liturgica [[Vicariatul ortodox de rit apusean|Vicariatului ritului occidental]]. [http://occidentalis.blogspot.com/2004/09/western-rite-history-part-five.html]
  
−
There has been a significant [[Orthodox Church of France|Western Rite movement in France]], the largest remaining group thereof being the ''Union des Associations Cultuelles Orthodoxes de Rite Occidental'' (UACORO - the Union of Western Rite Orthodox Worship Associations).  
+
A existat și o [[Biserica Ortodoxă a Franței|mișcare a ritului occidental]] în Franța importantă, cel mai mare grup din această mișcare activă și în zilele noastre fiind  ''Union des Associations Cultuelles Orthodoxes de Rite Occidental'' (UACORO - Uniunea Asociațiilor Culturale Ortodoxe de Rit Occidental).
  
−
====The United States====
+
====În Statele Unite====
−
The Antiochian Archdiocese received the most stable and successful group of Western Rite parishes, the [[Society of Clerks Secular of St. Basil]], in 1961. Upon reception, they became the Western Rite Vicariate, and their leader, Alexander Turner, becoming an Orthodox priest and the Vicar-General of the Vicariate until 1971. At his repose, Fr Paul W.S. Schneirla became Vicar-General.
+
Arhiepiscopia Antiohiană a primit sub oblăduirea ei cel mai stabil și de succes grup de rit occidental, [[Societatea preoților de mir Sfântul Vasile]], în 1961. După primire, ei au devenit Vicariatul de rit occidental, iar liderul lor, Alexander Turner, a devenit preot ortodox și vicar-general până în 1971 al Vicaritului. După adormirea acestuia, Părintele Paul W.S. Schneirla a devenit vicar-general.
  
−
Besides the parishes that were in the former Society, other parishes have been received into the Western Rite Vicariate of the Antiochian Archdiocese, especially because ofthe theological and practical devolution of the Episcopal Church U.S.A. Added to this, several Western Rite missions have been founded, some growing into full parish status.  
+
Pe lângă parohiile care formau fosta Societate, au fost primite și alte parohii în cadrul Vicariatului de rit occidental din cadrul Arhiepiscopiei Antiohiene, în special din cauza involuției teologice și practice a Bisericii Episcopaliene din SUA. Pe lângă acestea, au fost fondate câteva misiuni de rit occidental, unele crescând până la nivelul de parohie.
  
−
The Church of Russia received a New York Old Catholic community in 1962 as Mount Royal Monastery, which later moved to Woodstock, New York, under Archbishop John (Wendland) of the Russian Exarchate of North America. Later, this community was received by the Russian Orthodox Church Outside Russia, under Archbishop Nikon (Rklitzsky). In 1993, the monastery was renamed to Christminster and moved to Providence, Rhode Island, under Bishop [[Hilarion (Kapral) of Sydney|Hilarion of Manhattan]] (since transferred). Its present abbot is Dom [[James (Deschene)|James Deschene]].
+
Biserica Rusiei a primit comunitatea de vechi catolici din New York în 1962 ca și Mănăstirea Muntele Regal, care s-a mutat ulterior la Woodstock, New York, sub Arhiepiscopul Ioan (Wendland) al Exarhatului Rus de America de Nord. Mai târziu această comunitate a fost primită în [[Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei]], sub Arhiepiscopul Nikon (Rklitzsky). În 1993, mănăstirea a fost redenumită Christminster și mutată în Providence, Rhode Island, sub episcopul [[Ilarion (Kapral) de Sydney|Ilarion de Manhattan]] (de la data transferului). Starețul actual este Dom [[James (Deschene)|James Deschene]].
  
−
====Elsewhere====
+
====În restul lumii====
−
In 1995, the Church of Antioch also established a British Deanery to absorb converts from the Church of England. Not all of these parishes are Western Rite.
+
De asemenea, în 1995, Biserica Antiohiei a înființat un protopopiat britanic pentru a primi convertiții din Biserica Angliei. Nu toate parohiile țin ritul occidental.
  
−
Western Rite Orthodoxy, in [[Orthodoxy in Australasia|Australia and New Zealand]], has arisen mostly from Anglican and Continuing Anglican communities. Archbishop Hilarion (Kapral) of Sydney, ROCOR, received some communities under his omophorion; while others have been received by Bishop [[Gibran (Ramlawey) of Australia and New Zealand|Gibran]] and Metropolitan Archbishop [[Paul (Saliba) of Australia and New Zealand|Paul]], both under the Church of Antioch.
+
În [[Ortodoxia în Australasia|Australia și Noua Zeelandă]], ritul occidental s-a dezvoltat în principal pe seama comunităților anglicane. Arhiepiscopul Ilarion (Kapral) de Sydney, al ROCOR, a primit câteva comunități sub omoforul său în timp ce alte comunități au intrat sub păstorirea Episcopului [[Gibran (Ramlawey) de Australia și Noua Zeelandă|Gibran]] sau a Mitropolitului Arhiepiscop [[Pavel (Saliba) de Australia și Noua Zeelandă|Pavel]], amândoi aparținând de Biserica Antiohiei.
 +
Au fost primite și alte grupuri mici care au urmat ritul occidental dar, de obicei, fie au avut un impact minor fie și-au declarat independența curând după primire.
  
−
Other small groups following the Western Rite have been received, but usually have either had little impact, or have declared their independence soon after their reception.
+
De asemenea, unele parohii de rit occidental fac parte din [[Biserici Orientale Ortodoxe|bisericile ortodoxe orientale]]. Patriarhia siriană a Antiohiei l-a hirotonit pe Antonio Francisco Xavier Alvarez ca Arhiepiscop de Ceylon, Goa și India în 1889, înființând sub păstorirea sa o eparhie de rit roman; în 1891, sirienii l-au hirotonit pe Joseph René Vilatte, menționat anterior, ca arhiepiscop pentru americanii vechi catolici.
  
−
Some Western Rite parishes are also in the Oriental Orthodox churches. The Syrian patriarchate of Antioch consecrated Antonio Francisco Xavier Alvarez as Archbishop of Ceylon, Goa and India in 1889, authorizing a Roman rite diocese under him; in 1891, the Syrians consecrated the aforementioned Joseph René Vilatte as archbishop for the American Old Catholics.
+
==Liturghia==
 +
Parohiile de rit occidental nord-americane  urmează, în general, unul (uneori amândouă) dintre cele două tipuri de tradiții liturgice de rit occidental. Majoritatea slujesc [[Liturghia Sfântului Tihon de Moscova]], care este o adaptare a slujbei de [[Euharistie|Împărtășire]] din ''Cartea de rugăciuni obișnuite'' anglicană din 1928 și din ''Misa anglicană în ediție americană'' ca Liturghie duminicală. Până în 1977, toate parohiile de rit occidental slujeau doar [[Liturghia Sfântului Grigorie cel Mare]], care este o formă modificată a mesei vechi cunoscută romano-catolicilor înainte de reformele liturgice de la Vatican II din anii 1960. Numeroase parohii din Vicariatul de rit occidental continuă să slujească liturghia gregoriană. Totuși, majoritatea acestor parohii de rit occidental slujesc mai mult de o liturghie săptămânal și multe parohii tihoniene slujesc liturghia gregoriană în zilele de lucru ale săptămânii. Se asemenea ritul roman benedictin complet este autorizat.
  
−
==Liturgy==
+
Liturghia ritului occidental are mult mai puține elemente repetitive decât elementele corespondente din ritul bizantin și, în general, este mai vioaie și mai succintă. Clerul poartă veșminte occidentale distincte iar credincioșii urmează obiceiuri pioase și adecvate cu tradițiile din care fac parte.
−
North American Western Rite parishes generally follow one (or sometimes both) of two types of traditional Western liturgical traditions.  The majority celebrate the [[Liturgy of St. Tikhon of Moscow]], which is an adaptation of the [[Eucharist|Communion]] service from the 1928 Anglican ''Book of Common Prayer'' and ''The Anglican Missal in the American Edition,'' as their Sunday liturgy.  Until 1977, all Western Rite parishes celebrated only the [[Liturgy of St. Gregory the Great]], which is a modified form of the ancient Mass known to Roman Catholics before the liturgical reforms of Vatican II in the 1960s.  Many parishes within the Western Rite Vicariate continue to celebrate the Gregorian liturgy.  However, most WRV parishes celebrate more than one weekly liturgy, and many of the Tikhonite parishes celebrate the Gregorian liturgy on weekdays. The complete Roman rite of Benediction is also authorized.
 
  
−
The Western Rite liturgy has much less repetition than its corresponding elements in the Byzantine rite, and generally has a more brisk, succinct manner to it.  Celebrants wear distinctive Western vestments, and the faithful follow pious devotional customs particular to their tradition, as well.
+
Dezvoltarea liturgicii actuale din cadrul [[Vicariatul ortodox de rit apusean|Vicariatului ritului occidental]] face obiectul următoarei precizări:
  
−
The development of the current use within the [[Western Rite Vicariate]] is of particular note:
+
:Mitropolitul Antonie a fost foarte conștient că ritul occidental este "o muncă pentru specialiști." Noul cult de rit occidental din cadrul Arhiepiscopiei trebuie să fie supervizat de "o comisie de teologi ortodocși," un comitet consultativ de clerici sau laici calificați în recomandări către mitropolit și care să determine "modul de primire a grupurilor care doresc să facă parte din ritul occidental și caracterul cultului care să fie folosit, dar și autorizarea textelor liturgice oficiale." Prima comisie a Vicariatului de rit occidental, convocată de Mitropolitul Antonie în 1958, a fost formată din Părinții Paul Schneirla, Stephen Upson, [[Alexander Schmemann]] și [[John Meyendorff]]. Schneirla, Schmemann și Meyendorff, în special, au putut observa ritul occidental de aproape în Franța, așa cum fusese el acceptat de ucazul rus din 1936. Schneirla considera, în particular, lucrările lui Schmemann ca fiind cheia acestei misiuni, deoarece acesta era familiarizat cu Mișcarea Liturgică din cadrul comunităților romano-catolică și anglicană. Schmemann, îndeosebi, a fost un instrument de contopire a ceremonialelor care erau separate în cadrul cultului romano-catolic – botez, confirmare și prima Euharistie – într-o singură ceremonie, conform cu spiritul ortodoxiei.
  
−
:Metropolitan Antony was well aware that the Western Rite was "a work for specialists." The new Western Rite usage of the Archdiocese was to be guided by "a Commission of Orthodox Theologians," an advisory committee of qualified clerics or laymen to advise the Metropolitan and determine "the mode of reception of groups desiring to employ the Western Rite, and the character of the rites to be used, as well as the authorization of official liturgical texts." The first WRV Commission, convened by Metropolitan Antony in 1958, was composed of Fathers Paul Schneirla, Stephen Upson, [[Alexander Schmemann]] and [[John Meyendorff]]. Schneirla, Schmemann, and Meyendorff in particular had seen the Western Rite up close in France, as it had been approved in the Russian Ukase of 1936. Schneirla recalls Schmemann's work in particular as being key, as he was familiar with the Liturgical Movement within the Roman Catholic and Anglican communions. Schmemann was particularly instrumental in joining together the separate Rites of Initiation of the Rituale Romanum – Baptism, Confirmation and First Holy Communion – into one unified rite, according to the Orthodox understanding.
+
:În Ianuarie 1962, a fost emis Cultul Ritului Occidental, "care stabilea formele liturgice, obiceiurile și disciplina," pe baza principiilor adunate în răspunsul din 1904 al Sinodului moscovit către Sfântul Tihon, pe baza autorizației cultului ritului occidental de către Mitropolitul Gherasim (Messarah) de Beirut și a ucazului rus al Mitropolitului Serghie din 1932.[http://occidentalis.blogspot.com/2004/09/western-rite-history-part-eight.html]
  
−
:In January of 1962, the official Western Rite Directory was issued, "establishing liturgical usages and customs and discipline," drawing on principles gleaned from the 1904 Moscow Synodal response to Saint Tikhon, the authorization of Western Rite offices by Metropolitan Gerassimos (Messarah) of Beirut, and the 1932 Russian Ukase of Metropolitan Sergius.[http://occidentalis.blogspot.com/2004/09/western-rite-history-part-eight.html]
+
Ironic, înainte de angajamentul și implicarea hotărâtoare în structura actualului cult al ritului occidental, Părintele Schmemann îl criticase într-un răspuns din 1958 adresat Părintelui Schneirla,din ''Lumea''.[http://www.schmemann.org/byhim/westernrite.html] Cu toate acestea, după criticismul său, Părintele Schmemann a lucrat la înființarea Vicariatului ritului occidental și, chiar dacă ulterior, la înființarea unui seminar de rit occidental la Paris.
  
−
Ironically, before his committed and pivotal involvement with the architecture of the current usage of the Western Rite, Fr. Schmemann had criticized it in a response to a 1958 article Fr. Schneirla wrote in ''The Word''.[http://www.schmemann.org/byhim/westernrite.html] However, after his criticisms, Fr. Schmemann worked to establish the Western Rite Vicariate and, later still, taught at the Western Rite seminary in Paris.
+
==Comunitățile parohiale==
 +
De departe, cel mai mare grup de astfel de parohii îl constituie [[Vicariatul ortodox de rit apusean]] care face parte din [[Arhiepiscopia Creștină Ortodoxă Antiohiană a Americii de Nord]]. Alte parohii de rit occidental antiohiene aparțin de [[Arhiepiscopia Creștină Ortodoxă Antiohiană a Australiei și Noii Zeelande]].
  
−
==Congregations==
+
De asemenea, [[Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei]] (ROCOR) are câteva parohii de rit occidental pe lângă două mănăstiri, una situată în Tasmania iar cealaltă în Rhode Island care urmează tradiția liturgică benedictină. Fosta Mănăstire Sfântul folosește liturghia [[Ritul de la Sarum|ritului de la Sarum]] în Engleză. Misiunile și parohiile de rit occidental din Tasmania folosesc fie Sarum fie "Liturghia engleză", o slujbă de limba engleză din 1549 concepută pe baza ''Cărții de rugăciuni obișnuite - Book of Common Prayer'' anglicane dar care conține anumite elemente din ritul de la Sarum.
−
By far the largest group of these parishes is represented by the [[Western Rite Vicariate]] of the [[Antiochian Orthodox Christian Archdiocese of North America]]. Other Antiochian Western Rite parishes exist in the [[Antiochian Orthodox Archdiocese of Australia and New Zealand]].  
 
  
−
The [[Russian Orthodox Church Outside Russia]] (ROCOR) also has a small number of Western Rite parishes in addition to two monasteries, one located in Tasmania and another in Rhode Island which follows Benedictine liturgical traditions. The former, St. Petroc Monastery, uses the [[Sarum Rite]] liturgy in English. Missions and Parishes of the ROCOR Western Rite in Tasmania use either the Sarum or "The English Liturgy," an English Use service based upon the 1549 Anglican ''Book of Common Prayer'' but incorporating certain elements of the Sarum Use.
+
[[Stareț]]ul Dom Augustin (Whitfield), care va conduce mai târziu Mănăstirea Mount Royal, numită în prezent [[Christminster (Providence, Rhode Island)|Christminster]] (sau Mănăstirea Hristos Mântuitorul), în comuniune cu ROCOR, îi spunea odată Sfântului [[Ioan Maximovici]] că a fost dificil să promoveze ortodoxia de rit occidental, la care sfântul a replicat: "niciodată, niciodată și niciodată să accepți ca cineva să-ți spună că, pentru a fi ortodox, trebuie să fii și răsăritean. Apusul a fost ortodox timp de o mie de ani, iar liturghia apusului este, de departe, mai veche decât oricare din ereziile acestuia." [http://www.christminster.org/history.htm]
  
−
The [[abbot]], Dom Augustin (Whitfield), who led the latter monastery of Mount Royal, now named [[Christminster (Providence, Rhode Island)|Christminster]] (or Christ the Savior Monastery), into communion with ROCOR, once remarked to St. [[John Maximovitch]] that it was difficult to promote Western Rite Orthodoxy, whereupon the saint replied:  "Never, never, never let anyone tell you that, in order to be Orthodox, you must also be eastern. The West was Orthodox for a thousand years, and her venerable liturgy is far older than any of her heresies." [http://www.christminster.org/history.htm]
+
[[Biserica Ortodoxă a Franței]]—care în prezent are o situație ambiguă față de lumea ortodoxă, dar a fost o vreme când era păstorită de Sfântul [[Ioan Maximovici]] iar, ulterior de [[Biserica Ortodoxă Română]]—folosește, de asemenea, liturghia de rit occidental concepută pe baza vechilor materiale liturgice galicane, deși folosește frecvent elemente bizantine.
  
−
The [[Orthodox Church of France]]—which is currently of ambiguous status with regard to world Orthodoxy, but at one time was cared for by St. [[John Maximovitch]] and later by the [[Church of Romania]]—also uses a Western Rite liturgy based on ancient Gallican liturgical materials, though often supplemented by Byzantine elements.
+
Pe lângă acestea, [[Sfântul Sinod din Milano]], un grup de [[Vechi calendariști]], are câteva comunități (inclusiv o mănăstire în Statele Unite în West Milford, New Jersey, Abația Sfântul Nume) care folosește cultul după ritul occidental, inclusiv [[Ritul de la Sarum]] în variantă restaurată, care diferă în anumite puncte de cel folosit de ROCOR. Sinodul din Milano a investit un efort considerabil în restaurarea cultului apusean de dinainte de schismă, mai degrabă decât cultul modern igienizat.
  
−
In addition, the [[Holy Synod of Milan]], an [[Old Calendarist]] group, has a number of communities (including one monastery, in the United States, in West Milford, New Jersey, the Abbey of the Holy Name) which worship according to Western rites, including a restored [[Sarum Rite]], which differs somewhat from that used in ROCOR.  The Milan Synod has invested considerable effort in restoring the pre-schism Orthodox uses of the West, rather than sanitized modern usages.
+
Trebuie precizat că, de asemenea, există numeroase grupuri care folosesc diferite forme de rit occidental, a.a-numite și uneori autodenumite ortodoxe, dar care nu sunt în comuniune cu  [[Biserica Ortodoxă]] istorică.
−
 
 
−
It should also be noted that there are a number of groups who follow various Western rites, so-called, and may call themselves Orthodox but are not part of or in communion with the historic [[Orthodox Church]].
 
  
 
==Criticism==
 
==Criticism==
−
:''Main article: [[Western Rite Criticism]]''
+
:''Articol principal: [[Critici la adresa ritului occidental]]''
−
The Western Rite in the Orthodox Church is not without its critics. Objections are made in regards to desire for liturgical uniformity within Orthodoxy and fears that Western Rite vicariates or similar Western Rite practices have produced a para-ecclesiastic organization within the Church. Some question the sincerity of Western Rite parishes as all or mostly-convert groups. Finally, lack of organic liturgical continuity for the Western Rite troubles some Orthodox Christians.
+
Ortodoxia de rit occidental nu este lipsită de criticii săi. Obiecțiile privesc dorința de uniformitate liturgică în cadrul ortodoxiei și frica de faptul că vicariatele de rit occidental sau alte structuri de rit occidental au dus la crearea unei structuri organizatorice para-ecleziastice în cadrul Bisericii. Unii pun la îndoială sinceritatea parohiilor de rit occidental ca grupuri convertite în întregime sau parțial. Pe lângă acestea, lipsa unei continuități liturgice a ritului occidental îi îngrijorează pe unii creștini ortodocși.
  
−
Whether the Western Rite will survive in the Orthodox Church and be accepted by the majority who follow the Byzantine Rite remains yet to be seen. In the meantime, the Byzantine Rite bishops who oversee Western Rite parishes—and many who oversee no Western Rite parishes—continue to declare their Western flocks to be Orthodox Christians and regard them as fully in communion with the rest of the Church.
+
Dacă ritul occidental va supraviețui în Biserica Ortodoxă și va fi acceptat de majoritatea care urmează ritul bizantin rămâne un lucru de văzut. Între timp, episcopii de rit bizantin care păstoresc parohiile de rit occidental—și mulți din cei care nu au tangență cu parohiile de rit occidental—continuă să considere turma lor de rit occidental ca fiind creștină ortodoxă și îi consideră pe enoriași ca fiind în comuniune deplină cu restul Bisericii Ortodoxe.
  
−
On the other hand, some Byzantine Rite Orthodox Christians do not recognize the Orthodoxy of those in the Western Rite (despite their being under the jurisdiction of Byzantine Rite bishops with whom they themselves are in communion), and will not attend the [[Eucharist]] at Western Rite parishes, declaring them to be "Roman Catholics," "[[schism]]atics," or "reverse [[Uniates]]." However, no Orthodox parish may deny the Eucharist to visiting faithful of the canonical Western Rite, regardless of their feelings about the concept of Western Rite Orthodoxy. As yet, there are no schisms within the episcopacy of the Orthodox Church regarding the issue of Western Rite parishes.
+
Pe de altă parte, unii creștini ortodocși de rit bizantin nu recunosc ortodoxia acelora din ritul occidental (în ciuda faptului că sunt sub jurisdicția episcopilor de rit bizantin cu care ei înșiși sunt în comuniune) și participă la Euharistia slujită în parohiile de rit occidental, declarându-i pe aceștia ca fiind "romano-catolici," "[[schismă|schismatici]]," sau "[[Uniți]] întorși." Totuși, nici o parohie ortodoxă nu poate respinge acordarea Sfintei Împărtășanii credincioșilor de rit occidental aflați în vizită, indiferent de sentimentele lor privind canonicitatea ritului occidental, indiferent de sentimentele lor despre conceptul ortodoxiei de rit apusean. Până în prezent nu au apărut schisme între episcopii Bisericii Ortodoxe privind subiectul parohiilor de rit occidental.
  
−
==See also==
+
==Surse==
−
* [[Western Rite Vicariate]]
 
−
* [[Sarum Rite]]
 
−
* [[Gallican Rite]]
 
−
* [[Stowe Missal]]
 
−
* [[Liturgy of St. Tikhon of Moscow]]
 
−
* [[Liturgy of St. Gregory the Great]]
 
−
* [[Western Rite Service Books]]
 
−
* [[Liturgy of St. Tikhon (text)]]
 
−
* [[Saint Petroc Monastery (Cascades, Australia)|Saint Petroc Monastery]], Australia
 
−
* [[Christ the Savior Monastery (Providence, Rhode Island)|Christ the Savior Monastery]], USA
 
−
* [[Vestments]]
 
−
 
 
−
==Sources==
 
 
* ''Blackwell Dictionary of Eastern Christianity'', pp. 364-365, 514-515
 
* ''Blackwell Dictionary of Eastern Christianity'', pp. 364-365, 514-515
 
* [http://occidentalis.blogspot.com/ Occidentalis]: Orthodox Catholic Christianity in the Western Rite tradition (permission required)
 
* [http://occidentalis.blogspot.com/ Occidentalis]: Orthodox Catholic Christianity in the Western Rite tradition (permission required)
Linia 92: Linia 76:
 
* [[Wikipedia:Western Rite Orthodoxy]]
 
* [[Wikipedia:Western Rite Orthodoxy]]
  
−
==External links==
+
==Legături externe==
 
* [http://www.westernorthodox.com/ Western Orthodoxy]
 
* [http://www.westernorthodox.com/ Western Orthodoxy]
 
* [http://spot.colorado.edu/~ashtonm/owpp/westernrite.htm The Unofficial Western Rite Orthodoxy Website]
 
* [http://spot.colorado.edu/~ashtonm/owpp/westernrite.htm The Unofficial Western Rite Orthodoxy Website]
Linia 101: Linia 85:
 
* [http://members.cox.net/frnicholas/parishes.htm Western Rite Parishes] (North America, with links to parish sites)
 
* [http://members.cox.net/frnicholas/parishes.htm Western Rite Parishes] (North America, with links to parish sites)
  
−
===Liturgies===
+
[[Categorie:Jurisdicții]]
−
* [http://members.aol.com/FrNicholas/liturgy.htm Text of the Liturgy of Saint Gregory]
+
[[Categorie:Liturgică]]
−
* [http://orthodoxanglican.net/downloads/tikhon.PDF Text of the Liturgy of Saint Tikhon]
+
[[Categorie:Ritul occidental]]
−
* [http://web.archive.org/web/20070208083242/http://www.orthodoxresurgence.co.uk/Petroc/sarum.htm Text of the Sarum Rite Liturgy] as corrected for use within [[ROCOR]] by His Grace Archbishop Hilarion (archive)
 
−
* [http://web.archive.org/web/20070515074421/http://www.orthodoxresurgence.co.uk/Petroc/english.htm Text of the English Liturgy] (archive)
 
−
* [http://www.stmichaelwhittier.org/resources/osboff7.pdf Office and Prayers of the Oblates of St. Benedict] (PDF) - Western Rite oblates.
 
−
* [http://www.allmercifulsavior.com/Liturgy/Liturgics.html Liturgical Texts Project] (PDF) - Compilation of numerous liturgical texts.
 
−
 
 
−
===Book===
 
−
* ''[http://www.authorhouse.com/BookStore/ItemDetail.aspx?bookid=23809 Children of the Promise: An Introduction to Western Rite Orthodoxy]'', by Fr. Michael Keiser. ISBN 9781418475826
 
−
 
 
−
===Introduction and History===<!--
 
−
* [http://www.receive.org/index.php?submenu=23 An Introduction to Western Rite Orthodoxy]: Interview with Fr. Paul Schneirla and Fr. Michael Keiser on [http://www.receive.org/ Come Receive the Light] (audio) Sent message to Seraphim Danckaert at OCN to see whether this is online. ~Magda --->
 
−
* A Short History of the Western Rite Vicariate, by [http://occidentalis.blogspot.com/ Benjamin Andersen]:  [http://occidentalis.blogspot.com/2004/09/short-history-of-western-rite.html Part 1], [http://occidentalis.blogspot.com/2004/09/western-rite-history-part-two.html Part 2], [http://occidentalis.blogspot.com/2004/09/western-rite-history-part-three.html Part 3], [http://occidentalis.blogspot.com/2004/09/western-rite-history-part-four.html Part 4], [http://occidentalis.blogspot.com/2004/09/western-rite-history-part-five.html Part 5], [http://occidentalis.blogspot.com/2004/09/western-rite-history-part-six.html Part 6], [http://occidentalis.blogspot.com/2004/09/western-rite-history-part-seven.html Part 7], [http://occidentalis.blogspot.com/2004/09/western-rite-history-part-eight.html Part 8], [http://occidentalis.blogspot.com/2004/09/western-rite-history-part-nine.html Part 9] (permission required)
 
−
* [http://www.occidentalorthodox.org.uk/ Occidental Orthodox Christianity] Dedicated to the furtherance of the Western Rite within canonical Orthodoxy.
 
−
* [http://www.westernorthodox.com/wrbooklet An Introduction to Western Rite Orthodoxy], An electronic version of the now out-of-print Conciliar Press booklet; edited by Fr. Michael Trigg, Ph.D.
 
−
* [http://web.archive.org/web/20070513122757/http://www.orthodoxresurgence.co.uk/ Orthodox Resurgence]  Movement for Western Christians seeking reception in the Orthodox Western Rite. (archive)
 
−
* [http://justus.anglican.org/resources/pc/alcuin/tract12.html "Observations on the American Book of Common Prayer,"] the Holy Synod of Russia's guidelines for suiting the 1892 Book of Common Prayer for celebration within Orthodoxy.
 
−
*[http://www.westernorthodox.com/turner The Western Rite: Its Fascinating Past and Its Promising Future], by Fr. [[Alexander Turner]]
 
−
*[http://www.westernorthodox.com/overbeck.pdf The Western Rite and the Eastern Church:  Dr. J. J. Overbeck and his scheme for the re-establishment of the Orthodox Church in the West (PDF)], by Fr. David F. Abramtsov, University of Pittsburgh, 1959
 
−
*[http://www.westernorthodox.com/anthony On the Western Rite Edict of Metropolitan Anthony (Bashir)], by Fr. David Abramstov, in addition to an excerpt from the report of Metropolitan Anthony (Bashir) to the 1958 Archdiocesan Convention
 
−
*[http://www.christminster.org/write.htm Western Orthodox Christians: Who Are They?], from [[Christminster (Providence, Rhode Island)]], a Benedictine Monastery under [[ROCOR]]
 
−
*[http://www.christminster.org/history.htm History of Christminster]
 
−
*[http://www.westernorthodox.com/whatis What is Western-Rite Orthodoxy?], by Fr. Patrick McCauley
 
−
*[http://www.westernorthodox.com/twain The Twain Meet], by Fr. Paul W.S. Schneirla
 
−
* [http://www.unicorne.org/orthodoxy/janfeb/westernrites.htm Western Rite Orthodox in our midst: Ad Fontes!], by Dr. Alexander Roman
 
−
 
 
−
===Video===
 
−
*[http://stpaulsorthodox.org/Media/SaintPaul.wmv Video] on the Western Rite from St. Paul Orthodox Church, Houston, Texas
 
−
 
 
−
===Apologias===
 
−
* [http://westernorthodox.blogspot.com/2006/03/message-from-metropolitan-western-rite.html Met. PHILIP (Saliba)'s Promise]: Western Rite churches will not be Byzantized.
 
−
* [http://www.westernorthodox.com/basil Comments on the Western Rite] by Bishop [[Basil (Essey) of Wichita]]
 
−
* [http://www.westernorthodox.com/Lux-Occidentalis Lux Occidentalis (PDF)] ''The Orthodox Western Rite and the Liturgical Tradition of Western Orthodox Christianity, with reference to The Orthodox Missal, Saint Luke's Priory Press, Stanton, NJ, 1995'' by the Rev'd John Charles Connely
 
−
* [http://www.westernorthodox.com/greekdenver Doctrinal Issues: Western Rite Orthodoxy], from the ''Diocesan News for Clergy and Laity'' (February 1995), Greek Orthodox Diocese of Denver
 
−
* [http://www.saintpeterorthodox.org/write.htm Western Rite Orthodoxy: Its history, its validity, and its opportunity], by Annette Milkovich, including an interview with Fr. Paul W.S. Schneirla, constituting a rough Western Rite "FAQ"
 
−
* [http://occidentalis.blogspot.com/ Occidentalis - A Weblog of Orthodox Catholic Christianity in the Western Rite tradition] (permission required)
 
−
* [http://www.holy-trinity.org/modern/western-rite/sergius.html On the Question of Western Orthodoxy], by Patriarch [[Sergius I (Stragorodsky) of Moscow]] in a letter to [[Vladimir Lossky]]
 
−
 
 
−
===Criticism===
 
−
* [http://www.schmemann.org/byhim/westernrite.html The Western Rite], by Fr. [[Alexander Schmemann]]
 
−
* [http://www.holy-trinity.org/modern/western-rite/schmemann.html Notes and Comments on the "Western Rite"], ibid.
 
−
* [http://www.holy-trinity.org/modern/western-rite/news-encyclical.html News: Bishop Anthony Issues Encyclical on "Western Rite"]
 
−
* [http://www.holy-trinity.org/modern/western-rite/correspondence.html Correspondence on the Western Rite] between Bishop [[Anthony (Gergiannakis) of San Francisco]] and Fr. Paul W.S. Schneirla
 
−
* [http://www.holy-trinity.org/modern/western-rite/ware.html Some Thoughts on the "Western Rite" In Orthodoxy], by Bishop [[Kallistos (Ware) of Diokleia]]
 
−
* [http://www.holy-trinity.org/modern/western-rite/tsichlis.html The Western Rite - Some Final Comments], by Fr. [[Steven Peter Tsichlis]]
 
−
* [http://www.holy-trinity.org/modern/western-rite/johnson.html The "Western Rite": Is It Right for the Orthodox?], by Fr. Michael Johnson
 
−
 
 
−
===News and Views===
 
−
* [http://web.archive.org/web/20070222203921/http://homepage.mac.com/gthurman/iblog/C931234280/index.html Fr. Matthew Thurman's blog, Western Rite section] (archive) - consisting primarily of original documents written by Fr. Alexander Turner and other WRV clergy.
 
−
* [http://occidentalis.blogspot.com Occidentalis] - maintained by Subdn. Benjamin Andersen (WRV), this blog is a source for this OrthodoxWiki entry. (permission required)
 
−
* [http://westernorthodox.blogspot.com Western Orthodoxy] - Breaking news and views on the Western Rite.
 
−
 
 
−
===Listservs===
 
−
* [http://groups.yahoo.com/group/westernriteorthodoxy/ Western Rite Orthodoxy]: Discussion of Western Rite Orthodoxy, focusing the [[Western Rite Vicariate]] (Antiochian). Most active participants are members of the Antiochian WRV.
 
−
* [http://p097.ezboard.com/belyforum The Ely Forum]: "Dedicated to the theological and liturgical heritage of The Church in the British Isles, the ancient Patriarchates of the Undivided Church and the restoration of our genuine heritage of Orthodox Christianity in the West. A place of sane, sensible, lively, discussion between Christian gentlemen." Founded by Fr. Michael of St. Petroc Monastery (ROCOR).
 
−
* [http://groups.yahoo.com/group/Occidentalis/ Occidentalis]: Dedicated to promoting the "Old Sarum Rite Missal" published by a monk formerly of the Milan Synod.
 
  
−
[[Category:Featured Articles]]
+
[[bg:Западен обряд]]
−
[[Category:Jurisdictions]]
+
[[en:Western Rite]]
−
[[Category:Liturgics]]
 
−
[[Category:Western Rite]]
 

Versiunea curentă din 31 decembrie 2020 06:08

Acest articol face parte din seria despre
Ortodoxia de rit apusean
Istoric
Secolul al XIX-lea
Secolul XX
Critici
Liturgică
Liturghia Sfântului Grigorie
Liturghia Sfântului Tihon
Liturghia Sfântului Gherman
Ritul de la Sarum
Ritul Galican
Stowe Missal
Asocieri
Vicariatul ritului apusean
Societatea Sfântului Vasile
Biserica Catolică Ortodoxă a Franței
Mănăstiri
Christminster
Sfântul Petroc
Editați această casetă

Ritul occidental sau Ortodoxia de rit apusean este un fel aparte de slujire din cadrul cultului creștin ortodox bazat pe tradițiile liturgice ale bisericilor ortodoxe apusene din perioada de dinaintea marii schisme. Creștinii ortodocși de rit apusean împărtășesc pe deplin credința ortodoxă la fel ca și frații lor de rit bizantin, iar în prezent, toți episcopii care păstoresc astfel de parohii sunt ei înșiși de rit bizantin.

Istoria modernă

Secolul al XIX-lea

Articol principal: Ortodoxia de rit apusean în secolul al XIX-lea

În 1864, preotul Joseph Julian Overbeck în vârstă de 44 de ani, un fost preot catolic german care părăsise preoția deziluzionat de supremația papală, a devenit luteran și apoi s-a căsătorit, ulterior fiind primit prin ungere cu mir în Biserica Ortodoxă. El a publicat în 1866 lucrarea Ortodoxia catolică și anglo-catolicismul în care prezintă bazele activității sale din următorii douăzeci de ani. Un an mai târziu, el a început publicarea unui periodic intitulat Revista catolică ortodoxă, cu scopul de a promova ortodoxia și de a respinge catolicismul și protestantismul.

În 1867, Overbeck, a adresat o petiție cu 122 de semnături din partea membrilor Mișcării Oxford Movement către Biserica Ortodoxă Rusă pentru înființarea unui rit occidental în comuniune deplină cu ritul răsăritean. A fost formată o comisie din șapte membri ai sinodului care l-a invitat pe Overbeck să-și prezinte cererea. Ideea a fost apoi aprobată iar Overbeck a trimis o propunere de liturghie apuseană. Baza propunerii lui Overbeck o constituia ritul din 1570 la care a adăugat epicleza și imnul Trisaghion. Acest rit a fost prezentat în 1871 și aprobat de comisie după examinare. Overbeck și-a concentrat eforturile asupra mișcării vechilor catolici, care respingeau infailibilitatea papală. El a continuat polemicile cu convertiții catolici, anglicani și ortodocși care foloseau ritul bizantin.

În 1876, Overbeck a emis un apel la diversele Sfinte Sinoade, călătorind la Constantinopol în 1879. Acolo, el s-a întâlnit cu Patriarhul Ecumenic care l-a autorizat să elaboreze predici și apologetici. În 1881, a fost obținut un oarecare succes când Patriarhul Ecumenic a fost de acord că Apusul are dreptul la o biserică și un rit apusean.

Totuși, lucrurile s-au oprit aici. Căsătoria lui Overbeck după hirotonirea catolică a constituit un impediment canonic în calea preoției sale, Sfântul Sinod al Bisericii Greciei opunându-se planului său privind Bisericile Ortodoxe, apariția Revistei catolice ortodoxe a încetat și, începând cu 1892, el a admis eșecul datorită Bisericii Greciei acelor timpuri. Overbeck a adormit în 1905.

Secolul XX

Hirotonirea întru episcopie a lui Reginald Weller ca episcop co-vicar la Fond-du-Lac, 1900.
Articol principal: Ortodoxia de rit apusean în secolul XX

Ritul occidental a continuat să existe. În 1890, o parohie catolică veche elvețiană din Wisconsin, pătorită de Părintele Joseph Rene Vilatte, a fost primită de Episcopul Vladimir (Sokolovsky); cu toate acestea, Părintele Vilatte și-a îndreptat biserică, în scurt timp, către catolicismul vechi. În 1911, Arnold Harris Mathew, un episcop catolic vechi a intrat în comuniune cu Patriarhia Antiohiei, dar în curând și-a urmat propria cale, totuși, lăsând în urmă un model de aderare la ortodoxie pentru grupurile viitoare de rit occidental. În 1926, Biserica Națională Catolică Poloneză, formată din șase parohii, a fost primită în Biserica Ortodoxă Poloneză, înfloritoare până în momentul în care a fost nimicită de naziști. [1] [2]

Implicarea Sfântului Tihon în ritul occidental a fost una mai de durată. În timp ce păstorea misiunea rusă din America, câțiva episcopalieni s-au arătat interesați de aderarea la ortodoxie dar cu păstrarea tradițiilor liturgice anglicane. Trimițând în 1892 Cartea de rugăciuni obișnuite către Sfântul Sinod, Sfântul Tihon s-a întrebat despre viabilitatea unei astfel de idei; în 1904, Sfântul Sinod a admis posibilitatea acestei idei, elaborând multe note despre cum Cartea de rugăciuni obișnuite poate fi folosită într-o manieră ortodoxă. Sfântul Tihon nu a primit nici un episcopalian care să folosească cultul anglican revizuit, dar a pus temelia pentru primirea în ortodoxie și pentru liturgica Vicariatului ritului occidental. [3]

A existat și o mișcare a ritului occidental în Franța importantă, cel mai mare grup din această mișcare activă și în zilele noastre fiind Union des Associations Cultuelles Orthodoxes de Rite Occidental (UACORO - Uniunea Asociațiilor Culturale Ortodoxe de Rit Occidental).

În Statele Unite

Arhiepiscopia Antiohiană a primit sub oblăduirea ei cel mai stabil și de succes grup de rit occidental, Societatea preoților de mir Sfântul Vasile, în 1961. După primire, ei au devenit Vicariatul de rit occidental, iar liderul lor, Alexander Turner, a devenit preot ortodox și vicar-general până în 1971 al Vicaritului. După adormirea acestuia, Părintele Paul W.S. Schneirla a devenit vicar-general.

Pe lângă parohiile care formau fosta Societate, au fost primite și alte parohii în cadrul Vicariatului de rit occidental din cadrul Arhiepiscopiei Antiohiene, în special din cauza involuției teologice și practice a Bisericii Episcopaliene din SUA. Pe lângă acestea, au fost fondate câteva misiuni de rit occidental, unele crescând până la nivelul de parohie.

Biserica Rusiei a primit comunitatea de vechi catolici din New York în 1962 ca și Mănăstirea Muntele Regal, care s-a mutat ulterior la Woodstock, New York, sub Arhiepiscopul Ioan (Wendland) al Exarhatului Rus de America de Nord. Mai târziu această comunitate a fost primită în Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei, sub Arhiepiscopul Nikon (Rklitzsky). În 1993, mănăstirea a fost redenumită Christminster și mutată în Providence, Rhode Island, sub episcopul Ilarion de Manhattan (de la data transferului). Starețul actual este Dom James Deschene.

În restul lumii

De asemenea, în 1995, Biserica Antiohiei a înființat un protopopiat britanic pentru a primi convertiții din Biserica Angliei. Nu toate parohiile țin ritul occidental.

În Australia și Noua Zeelandă, ritul occidental s-a dezvoltat în principal pe seama comunităților anglicane. Arhiepiscopul Ilarion (Kapral) de Sydney, al ROCOR, a primit câteva comunități sub omoforul său în timp ce alte comunități au intrat sub păstorirea Episcopului Gibran sau a Mitropolitului Arhiepiscop Pavel, amândoi aparținând de Biserica Antiohiei. Au fost primite și alte grupuri mici care au urmat ritul occidental dar, de obicei, fie au avut un impact minor fie și-au declarat independența curând după primire.

De asemenea, unele parohii de rit occidental fac parte din bisericile ortodoxe orientale. Patriarhia siriană a Antiohiei l-a hirotonit pe Antonio Francisco Xavier Alvarez ca Arhiepiscop de Ceylon, Goa și India în 1889, înființând sub păstorirea sa o eparhie de rit roman; în 1891, sirienii l-au hirotonit pe Joseph René Vilatte, menționat anterior, ca arhiepiscop pentru americanii vechi catolici.

Liturghia

Parohiile de rit occidental nord-americane urmează, în general, unul (uneori amândouă) dintre cele două tipuri de tradiții liturgice de rit occidental. Majoritatea slujesc Liturghia Sfântului Tihon de Moscova, care este o adaptare a slujbei de Împărtășire din Cartea de rugăciuni obișnuite anglicană din 1928 și din Misa anglicană în ediție americană ca Liturghie duminicală. Până în 1977, toate parohiile de rit occidental slujeau doar Liturghia Sfântului Grigorie cel Mare, care este o formă modificată a mesei vechi cunoscută romano-catolicilor înainte de reformele liturgice de la Vatican II din anii 1960. Numeroase parohii din Vicariatul de rit occidental continuă să slujească liturghia gregoriană. Totuși, majoritatea acestor parohii de rit occidental slujesc mai mult de o liturghie săptămânal și multe parohii tihoniene slujesc liturghia gregoriană în zilele de lucru ale săptămânii. Se asemenea ritul roman benedictin complet este autorizat.

Liturghia ritului occidental are mult mai puține elemente repetitive decât elementele corespondente din ritul bizantin și, în general, este mai vioaie și mai succintă. Clerul poartă veșminte occidentale distincte iar credincioșii urmează obiceiuri pioase și adecvate cu tradițiile din care fac parte.

Dezvoltarea liturgicii actuale din cadrul Vicariatului ritului occidental face obiectul următoarei precizări:

Mitropolitul Antonie a fost foarte conștient că ritul occidental este "o muncă pentru specialiști." Noul cult de rit occidental din cadrul Arhiepiscopiei trebuie să fie supervizat de "o comisie de teologi ortodocși," un comitet consultativ de clerici sau laici calificați în recomandări către mitropolit și care să determine "modul de primire a grupurilor care doresc să facă parte din ritul occidental și caracterul cultului care să fie folosit, dar și autorizarea textelor liturgice oficiale." Prima comisie a Vicariatului de rit occidental, convocată de Mitropolitul Antonie în 1958, a fost formată din Părinții Paul Schneirla, Stephen Upson, Alexander Schmemann și John Meyendorff. Schneirla, Schmemann și Meyendorff, în special, au putut observa ritul occidental de aproape în Franța, așa cum fusese el acceptat de ucazul rus din 1936. Schneirla considera, în particular, lucrările lui Schmemann ca fiind cheia acestei misiuni, deoarece acesta era familiarizat cu Mișcarea Liturgică din cadrul comunităților romano-catolică și anglicană. Schmemann, îndeosebi, a fost un instrument de contopire a ceremonialelor care erau separate în cadrul cultului romano-catolic – botez, confirmare și prima Euharistie – într-o singură ceremonie, conform cu spiritul ortodoxiei.
În Ianuarie 1962, a fost emis Cultul Ritului Occidental, "care stabilea formele liturgice, obiceiurile și disciplina," pe baza principiilor adunate în răspunsul din 1904 al Sinodului moscovit către Sfântul Tihon, pe baza autorizației cultului ritului occidental de către Mitropolitul Gherasim (Messarah) de Beirut și a ucazului rus al Mitropolitului Serghie din 1932.[4]

Ironic, înainte de angajamentul și implicarea hotărâtoare în structura actualului cult al ritului occidental, Părintele Schmemann îl criticase într-un răspuns din 1958 adresat Părintelui Schneirla,din Lumea.[5] Cu toate acestea, după criticismul său, Părintele Schmemann a lucrat la înființarea Vicariatului ritului occidental și, chiar dacă ulterior, la înființarea unui seminar de rit occidental la Paris.

Comunitățile parohiale

De departe, cel mai mare grup de astfel de parohii îl constituie Vicariatul ortodox de rit apusean care face parte din Arhiepiscopia Creștină Ortodoxă Antiohiană a Americii de Nord. Alte parohii de rit occidental antiohiene aparțin de Arhiepiscopia Creștină Ortodoxă Antiohiană a Australiei și Noii Zeelande.

De asemenea, Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei (ROCOR) are câteva parohii de rit occidental pe lângă două mănăstiri, una situată în Tasmania iar cealaltă în Rhode Island care urmează tradiția liturgică benedictină. Fosta Mănăstire Sfântul folosește liturghia ritului de la Sarum în Engleză. Misiunile și parohiile de rit occidental din Tasmania folosesc fie Sarum fie "Liturghia engleză", o slujbă de limba engleză din 1549 concepută pe baza Cărții de rugăciuni obișnuite - Book of Common Prayer anglicane dar care conține anumite elemente din ritul de la Sarum.

Starețul Dom Augustin (Whitfield), care va conduce mai târziu Mănăstirea Mount Royal, numită în prezent Christminster (sau Mănăstirea Hristos Mântuitorul), în comuniune cu ROCOR, îi spunea odată Sfântului Ioan Maximovici că a fost dificil să promoveze ortodoxia de rit occidental, la care sfântul a replicat: "niciodată, niciodată și niciodată să accepți ca cineva să-ți spună că, pentru a fi ortodox, trebuie să fii și răsăritean. Apusul a fost ortodox timp de o mie de ani, iar liturghia apusului este, de departe, mai veche decât oricare din ereziile acestuia." [6]

Biserica Ortodoxă a Franței—care în prezent are o situație ambiguă față de lumea ortodoxă, dar a fost o vreme când era păstorită de Sfântul Ioan Maximovici iar, ulterior de Biserica Ortodoxă Română—folosește, de asemenea, liturghia de rit occidental concepută pe baza vechilor materiale liturgice galicane, deși folosește frecvent elemente bizantine.

Pe lângă acestea, Sfântul Sinod din Milano, un grup de Vechi calendariști, are câteva comunități (inclusiv o mănăstire în Statele Unite în West Milford, New Jersey, Abația Sfântul Nume) care folosește cultul după ritul occidental, inclusiv Ritul de la Sarum în variantă restaurată, care diferă în anumite puncte de cel folosit de ROCOR. Sinodul din Milano a investit un efort considerabil în restaurarea cultului apusean de dinainte de schismă, mai degrabă decât cultul modern igienizat.

Trebuie precizat că, de asemenea, există numeroase grupuri care folosesc diferite forme de rit occidental, a.a-numite și uneori autodenumite ortodoxe, dar care nu sunt în comuniune cu Biserica Ortodoxă istorică.

Criticism

Articol principal: Critici la adresa ritului occidental

Ortodoxia de rit occidental nu este lipsită de criticii săi. Obiecțiile privesc dorința de uniformitate liturgică în cadrul ortodoxiei și frica de faptul că vicariatele de rit occidental sau alte structuri de rit occidental au dus la crearea unei structuri organizatorice para-ecleziastice în cadrul Bisericii. Unii pun la îndoială sinceritatea parohiilor de rit occidental ca grupuri convertite în întregime sau parțial. Pe lângă acestea, lipsa unei continuități liturgice a ritului occidental îi îngrijorează pe unii creștini ortodocși.

Dacă ritul occidental va supraviețui în Biserica Ortodoxă și va fi acceptat de majoritatea care urmează ritul bizantin rămâne un lucru de văzut. Între timp, episcopii de rit bizantin care păstoresc parohiile de rit occidental—și mulți din cei care nu au tangență cu parohiile de rit occidental—continuă să considere turma lor de rit occidental ca fiind creștină ortodoxă și îi consideră pe enoriași ca fiind în comuniune deplină cu restul Bisericii Ortodoxe.

Pe de altă parte, unii creștini ortodocși de rit bizantin nu recunosc ortodoxia acelora din ritul occidental (în ciuda faptului că sunt sub jurisdicția episcopilor de rit bizantin cu care ei înșiși sunt în comuniune) și participă la Euharistia slujită în parohiile de rit occidental, declarându-i pe aceștia ca fiind "romano-catolici," "schismatici," sau "Uniți întorși." Totuși, nici o parohie ortodoxă nu poate respinge acordarea Sfintei Împărtășanii credincioșilor de rit occidental aflați în vizită, indiferent de sentimentele lor privind canonicitatea ritului occidental, indiferent de sentimentele lor despre conceptul ortodoxiei de rit apusean. Până în prezent nu au apărut schisme între episcopii Bisericii Ortodoxe privind subiectul parohiilor de rit occidental.

Surse

Legături externe

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Ritul_occidental&oldid=51242”