Modificări

{{Traducere ENÎmbunătăţire}}

{{Ortodoxiaderitapusean}}'''Ritul galican''' se referă în primul rând la liturghia vechilor gali (Franţa) şi în al doilea rând la o familie de rituri occidentale ne-romane. Ritul galican a constituit ritul cel mai frecvent în marea majoritate a Europei Occidentale până când a fost aproape integral înlocuit de ritul roman începând cu secolul al VIII-lea, dar modificându-l pe acesta în timpul procesului de înlocuire.

Atentie la comentariile Numeroasele variante din editia in marea familie a ritului galican şi-au atribuit descendenţe diferite, separate, cum ar fi originea din ritul alexandrin al Sfântului [[Apostolul Marcu|Marcu]] pentru ritul Bisericilor din Aquilea şi Milano, sau origini din ritul efesean al Sfântului [[Apostolul Ioan|Ioan Evanghelistul]] pentru ritul Bisericilor Galiei, Iberiei şi Britaniei. Puţinele mărturii despre ritul efesean provin din sinoadele locale din Asia Mică. Acolo, [[ritul bizantin]] l-a înlocuit pe cel efesean, care se pare că era o variantă locală a liturghiei "antiohiene" greco-siriace, mult mai răspândită. Teoria efeseană are ce cei mai înverşunaţi adversari adepţii şcolii moderniste din secolul XX, [http://www.newadvent.org/cathen/06357a.htm aşa cum declară ''Enciclopedia Catolică''], "teoria efeseană nu mai este acceptată, în prezent, de nici un liturghist serios." Se pare că dezvoltarea ritului nu a început înainte de secolul al IV-lea. Totuşi, originile acestui rit rămân încă sub semnul întrebării. Acestea, deoarece având o puternică influenţă antiohiană, savanţii liturgişti contemporani au revizuit pretenţia efeseană din ''Cursus Gallorum'', spunând că liturghia galică primară era pur şi simplu liturghia din Siria şi Asia Mică, dar în limba englezalatină.

{{westernrite}}The '''Gallican Rite''' refers in the first instance to the liturgy of ancient Gaul Au supravieţuit multe texte ale ritului galican, dar ritul însuşi a supravieţuit în primul rând prin ritul toledan (numit şi mozarabic, isidorian, spaniol vechi sau gotic de către unii profesori de liturgică) şi în al doilea rând prin influenţa sa asupra riturilor roman şi anglican actuale (Francenumit galo-roman)şi ca parte componentă a ritului ambrozian din Milano. Din cauza influenţei liturghiei galicane, and in the second to a family of non-Roman [[Western RiteMesă|Mesa]]s which comprised the majority use of most of Western Europe for the greater part until being mostly displaced by the Roman rite beginning in the eighth centuryromană conţine ''Gloria.'' Ritul galican cel mai longeviv a fost cel din Toledo, Spania, fiind limitat la câteva capele în ultimele secole. Atât liturghia toledană cât şi cea milaneză au fost modificate de Roma, fiind supuse canonului roman în perioada recentă. În urma Sinodului Vatican II, atât ritul toledan cât şi cel milanez au fost modificate sub influenţa stilului ''Novus Ordo'', but modifying the Roman rite in the processcu toate că ambele erau slujite în forma lor tradiţională de preoţi ortodocşi de rit occidental.

Various rites within the greater Gallican family have claimed various specific lineagesIndiferent de originea lor, such as an origin from the Alexandrine rite of St. [[Apostle Mark|Mark]] for the Churches of Aquilea and Milan, or origins from the Ephesine rite of St. [[Apostle John|John the Divine]] for the Churches of Gaul, Iberia, and Brittania. The little evidence remaining for the rite of Ephesus comes from local councils in Asia Minor. There the Byzantine replaced the Ephesine, which seems to have simply been a local use of the wider Greco-Syriac "Antiochian" liturgy. The Ephesine theory had its major opponents among the Modernist school of the early 20th century, [http://www.newadvent.org/cathen/06357a.htm as the ''Catholic Encyclopedia'' states], "the Ephesine theory has now been given up by all serious liturgiologists." The development of the rite is such it did not likely originate before the fourth century. However, the origin of the rite remains very much an open question. That it does contain much of Antiochian influence has influenced contemporary liturgical scholars to revisit the Ephesine claim of the ''Cursus Gallorum'', whereby the earliest Gallican liturgy would simply be the liturgy of Syria and Asia Minor, but in the Latin tongue. Many Gallican texts survive, but the survival of the rite is primarily in the Toledan rite (also called Mozarabic, Isidorian, Old Spanish or Gothic by some liturgical scholars) , and secondarily in its influence upon the present Roman and Anglican rites (called Gallo-Roman), and as a component of the Ambrosian rite of Milan. It is due to the influence of the Gallican liturgy that the Roman [[Mass]] included the ''Gloria.'' The longest surviving Gallican rite was that of Toledo, Spain, which has been limited to a few chapels for the past few centuries. Both the Toledan and Milanese liturgies were modified by the Roman, accepting the Roman canon at fairly recent times in their development. Following the Second Vatican Council, both the Toledan Rite and the Milanese Rite were altered in a ''Novus Ordo'' style though both have been celebrated in their traditional forms by priests of the Western Rite Orthodox.  Whatever their origin, the Gallican rites were more given to riturile galicane erau mai înclinate spre ceremonial than the Romandecât ritul roman. The surviving Gallican materials also have recognizable concordances with the Eastern and Oriental rites in the form of certain prayers and ceremonialMaterialele galicane care au supravieţuit au părţi similare cu riturile răsăritean şi oriental sub forma unor rugăciuni şi ceremoniale, while sharing many other similarities with the Roman riteîn timp ce au şi multe similarităţi cu ritul roman. The known elements of the Gallican liturgy areelementele cunoscute ale liturghiei galicane sunt:

*The Cântecul ''Ajus (agios)'' sung in Greek and Latineste cântat în latină şi greacă. Following thisApoi, three boys sing trei băieţi cântă ''Kyrie Eleison(Doamne miluieşte)'' three timesde trei ori. This is followed by the Urmează ''Benedictus''.*CollectColecţia*Old Citire din [[Vechiul Testament reading]]*Epistle reading or Life of the Saint of the DayCitirea epistolei sau a vieţii sfântului zilei*The ''Benedicite'' and şi ''Ajus (agios)'' in Latinîn latineşte*Gospel readingCitirea [[Evanghelie]]i*SermonPredică*Dismissal of catechumensIeşirea catehumenilor*IntercessionsMijlocirea*Great Entrance and the Offertory chantIntrarea mare şi cântecul jertfei*Kiss of PeaceSărutul păcii*''Sursum Corda'', Preface, ''Sanctus'', and şi Rugăciunea Post-''Sanctus'' Prayer*Roman Rugăciunea euharistică romană (Gregoriangregoriană) Eucharistic Prayer (not in the Gallican and Spanish liturgiesnu este prezentă în liturghiile galicană şi spaniolă, which had variable elements in the anaphoracare au elemente schimătoare în anafora)*The Fraction Frângerea (the host is divided into nine piecesprescura este ruptă în nouă părţi, seven of which are then arranged into the shape of a crossdin care şapte sunt apoi aranjate în formă de cruce)*Our FatherTatăl nostru*Blessing of the PeopleBinecuvântarea poporului*Communion of the PeopleÎmpărtăşirea poporului*Post-Communion PrayerRugăciunea de după împărtăşire

==Outline of the Gallican LiturgySchiţă a liturghiei galicane==The following is the order of the Gallican liturgy as it was celebrated in sixth century În continuare este prezentată succesiunea părţilor componente a liturghiei galicane aşa cum era ea slujită la Parisîn secolul al VI-lea, as described in the first letter of St Germanus of fiind descrisă în prima scrisoare a Sfântului Gherman din Paris, published as şi publicată în ''Expositio antiquae liturgiae gallicanae''. Unlike the Roman and MilaneseSpre deosebire de ritul roman şi de cel milanez, the Gallican proper does not have a fixed anaphoraritul galican original nu avea o anafora fixă, but instead uses variable texts before and after the institution narrativefolosind în schimb diferite texte înainte şi după relatarea instituirii ?.

*Preparation of the OfferingsPregătirea ofrandelor*Praelegendum (entrance psalmpsalmul introductiv)*Call for silence and greetingChemare la linişte şi mulţumire*Trisagion Trisaghion (in Greek and Latinîn greacă şi latină)*KyrieDoamne miluieşte

*Reading from the Old Citire din Vechiul Testament*Collect after the Old Explicaţie după citirea din Vechiul Testament reading

*ApostoleApostol*Canticle from Cântarea lui Daniel*Thrice-Holy before the GospelDe trei ori Sfânt înainte de Evanghelie*GospelEvanghelia*Sanctus after the Gospeldupă Evanghelie*HomilyOmilie

*Collect after the Explicaţie după Preces*Dismissal of the catechumensIeşirea catehumenilor*OffertoryOfranda*Preface to the faithful and collectCuvânt către credincioşi şi explicaţie*Diptychs and collectDiptih şi explicaţie*Exchange of the Peace and collectÎmbrăţişarea păcii şi explicaţie*AnaphoraAnafora: variable Contestatio/Immolatioschimbătoare, variable ''Vere Sanctus''schimbătoare, institution narrativerelatarea instituirii ?, variable ''post mysterium''schimbătoare*Breaking of the BreadFrângerea pâinii*Lord's PrayerTatăl nostru*Episcopal blessingBinecuvântare arhierească*CommunionÎmpărtăşirea*''Trecanum'' (post-communion hymn of thanksgiving to the Trinityimn de după împărtăşire de mulţumire Sfintei Treimi)*Postcommunion collectExplicaţie după împărtăşire*DismissalÎncheierea

==20th century historyEvoluţie în secolul XX==In the early 20th centuryLa începutul secolului al XX-lea, the Russian emigré community in din comunitatea rusă emigrată în Paris included a number of clergy who were mindful of evangelization in the Westfăceau parte câţiva clerici care erau răspunzători de evanghelizare în Occident. Among that number were a pair of brothersPrintre aceştia erau doi fraţi, Evgraph Evgraf (later Bishop mai târziu va deveni Episcopul [[Jean-Nectaire (Kovalevsky) of de Saint-Denis|Jean-Nectaire of de Saint-Denis]]) and şi Maxime Kovalevsky. The Cei doi Kovalevskys restored the Gallican liturgy based upon the two letters concerning the liturgy whose authorshship is ascribed to St Germanusau restaurat ritul galican pe baza celor două scrisori refritoare la liturghie care sunt atribuite Sfântului Gherman, a sixth century bishop of un episcop din secolul al VI-lea din Paris, as well as various Gallican and other nondar pe baza altor mise galicane şi ne-Roman missals romane (Stowe, Bobbio, Gothicgotică, Mozarabmozarabă, Autun). The [[Divine Liturgy according to St Germanus of Sfânta Liturghie după Sfântul Gherman de Paris]] is still in use with încă mai este folosită în [[Orthodox Church of FranceBiserica Ortodoxă Catolică a Franţei|L'Eglise Orthodoxe de France]] as well as the dar şi de Union Actuelle Orthodoxe Catholique Francaise, which is now in talks to join the care în prezent este în negocieri pentru a fi primită în cadrul [[Church of SerbiaBiserica Ortodoxă Sârbă|Patriarchate of SerbiaPatriarhia Serbiei]]. Ritul a mai fost folosit şi de comunităţi aflate sub ierarhia The rite has been used by communities under the [[Church of RussiaBiserica Ortodoxă Rusă|Bisericii Ruse]], the [[Russian Orthodox Church AbroadROCOR]], the [[Church of RomaniaBiserica Ortodoxă Română|Bisericii Române]], the [[Church of SerbiaBiserica Ortodoxă Sârbă|Biserica Serbiei]], and the Coptic Patriarchate of Alexandriaşi de Patriarhia Coptă a Alexandriei.

==SourcesIzvoare==

==See alsoVezi şi==

[[CategoryCategorie:LiturgicsLiturgică]][[CategoryCategorie:Western Ritul occidental]] [[en:Gallican Rite]]