Rai

Mântuitorul, Andrei Rubliov, sec al XV-lea

Rai, detaliu din Judecata de pe urmă-Hans Memling, sec. al XV-lea, în prezent la Muzeum Pomorskie, Polonia

Raiul (gr. paradeisos, lat. paradisus, sl. rai) este, în sens biblic, "locul" în care locuieşte Dumnezeu (Facerea 3, 8) şi în care a fost aşezat cel dintâi om pentru lucrarea grădinii din mijlocul său (Facere 2, 8), este locul de unde au fost izgoniţi Adam şi Eva pentru că au mâncat din pomul cunoşterii Binelui şi Răului şi unde ajung cei drepţi după Judecată şi imediat după moarte. Că raiul urmează imediat după moarte se vădeşte din cuvintele Mântuitorului aflat pe cruce, adresate răufăcătorului pocăit: ,,Astăzi vei fi cu mine în rai”. Apostolul Pavel referindu-se la rai, scrie:"Cele ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El"(1 Cor2.9). Raiul este o răsplată pentru cei ce au biruit Răul şi ispitele. "Celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu" (Apocalipsa 2, 7).

Rai înseamnă nu numai sfera şi comuniunea lui Dumnezeu în care se afla omul la începutul creaţiei, ci şi participarea la viaţa dumnezeiască, la sfârşitul creaţiei, adică slava veşnică sau împărăţia lui Dumnezeu. După acest înţeles eshatologic, raiul este echivalent cu "parousia", adică cu prezenţa în persoană a Domnului cel proslăvit (Matei 24, 30; 26, 64; Apocalipsa 1, 7).

Noţiunea de rai cuprinde cei doi termeni ai tensiunii în care se află Biserica în istorie: pregustarea împărăţiei ("Că a fost răpit în rai şi a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului să le grăiască" - 2Corinteni 12, 4) şi aşteptarea făgăduinţelor ("astăzi vei fi cu Mine în rai" - Luca 23. 43).

Biserica se roagă ca toţi membrii ei să devină "cetăţeni ai raiului".