Rai: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Linia 1: Linia 1:
 
[[Image:Iisus. Rubliov 2.jpg|right|thumb|200px|right|Mântuitorul, Andrei Rubliov, sec al XV-lea]]  
 
[[Image:Iisus. Rubliov 2.jpg|right|thumb|200px|right|Mântuitorul, Andrei Rubliov, sec al XV-lea]]  
'''Raiul''' (gr. ''paradeisos'', lat. ''paradisus'', sl. ''rai'') este, în sens biblic, "locul" în care locuieşte [[Dumnezeu]] (Facerea 3, 8) şi în care este introdus cel dintâi om: "Domnul Dumnezeu a sădit rai în [[Eden]], spre răsărit, şi a pus acolo pe omul, pe care îl zidise" (Facere 2, 8).
+
'''Raiul''' (gr. ''paradeisos'', lat. ''paradisus'', sl. ''rai'') este, în sens biblic, "locul" în care locuieşte [[Dumnezeu]] (Facerea 3, 8) şi în care este aşezat cel dintâi om: "Domnul Dumnezeu a sădit rai în [[Eden]], spre răsărit, şi a pus acolo pe omul, pe care îl zidise" (Facere 2, 8).
  
 
Rai înseamnă nu numai sfera şi comuniunea lui Dumnezeu în care se afla omul la începutul creaţiei, ci şi participarea la viaţa divină, la sfârşitul creaţiei, adică slava veşnică sau [[împărăţia lui Dumnezeu]]. După acest înţeles [[Eshatologie|eshatologic]], raiul este echivalent cu "parousia", adică cu prezenţa în persoană a Domnului cel proslăvit (Matei 24, 30; 26, 64; Apocalipsa 1, 7).
 
Rai înseamnă nu numai sfera şi comuniunea lui Dumnezeu în care se afla omul la începutul creaţiei, ci şi participarea la viaţa divină, la sfârşitul creaţiei, adică slava veşnică sau [[împărăţia lui Dumnezeu]]. După acest înţeles [[Eshatologie|eshatologic]], raiul este echivalent cu "parousia", adică cu prezenţa în persoană a Domnului cel proslăvit (Matei 24, 30; 26, 64; Apocalipsa 1, 7).

Versiunea de la data 8 noiembrie 2011 15:54

Mântuitorul, Andrei Rubliov, sec al XV-lea

Raiul (gr. paradeisos, lat. paradisus, sl. rai) este, în sens biblic, "locul" în care locuieşte Dumnezeu (Facerea 3, 8) şi în care este aşezat cel dintâi om: "Domnul Dumnezeu a sădit rai în Eden, spre răsărit, şi a pus acolo pe omul, pe care îl zidise" (Facere 2, 8).

Rai înseamnă nu numai sfera şi comuniunea lui Dumnezeu în care se afla omul la începutul creaţiei, ci şi participarea la viaţa divină, la sfârşitul creaţiei, adică slava veşnică sau împărăţia lui Dumnezeu. După acest înţeles eshatologic, raiul este echivalent cu "parousia", adică cu prezenţa în persoană a Domnului cel proslăvit (Matei 24, 30; 26, 64; Apocalipsa 1, 7).

Noţiunea de rai cuprinde cei doi termeni ai tensiunii în care se află Biserica în istorie: pregustarea împărăţiei ("Că a fost răpit în rai şi a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului să le grăiască" - 2Corinteni 12, 4) şi aşteptarea făgăduinţelor ("astăzi vei fi cu Mine în rai" - Luca 23. 43).

Raiul este o stare de biruinţă. "Celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu" (Apocalipsa 2, 7).

Biserica se roagă ca toţi membrii ei să devină "cetăţeni/locuitori ai raiului".