Birocrați, renameuser, Administratori
14.991 de modificări
Modificări
→Sfârșitul
===Sfârșitul===
[[Fișier:manastirea_dealu_sarcofag_radu_voda.jpg|thumb|290px|Piatra de mormânt a lui Radu cel Mare<br/>(în [[pronaos]]ul bisericii de la [[Mănăstirea Dealu]])]]
Având o fire bolnăvicioasă, suferind de podagră (motiv pentru care în ultima parte a vieții nu putea circula decât în caleașcă) și de alte boli pentru tratarea cărora apelase la serviciile permanente ale unui medic străin, Radu cel Mare a murit pe neașteptate în 1508, înainte de a-și putea impune pe tron pe vreunul din fiii săi.<ref>Rezachevici, Cronologia critică a domnilor din Țara Românească și Moldova, 2001, p. 131.</ref>
A lăsat în urma sa o țară bogată, bine organizată, cu prestigiu între vecini. Dispariția lui Radu cel Mare (martie-aprilie 1508) a creat posibilitatea unor încercări de amestec brutal al marilor puteri vecine (Imperiul Otoman și Regatul Ungariei) în politica internă a Țării Românești, înlesnite și de lupta pentru tron a mai multor pretendenți.<ref name=historia/>
A fost înmormântat impunătoarea biserică în [[pronaos]]ul impunătoarei biserici de la [[Mănăstirea Dealu]], ctitoria sa. Gavril Protul notează că pe domn „îl îngropară în mormântul pe care îl făcuse în tinda besearicii”, iar cronicarul Radu Popescu adăuga „[mormântul] carele și-l gătise el, cioplit în piatră cum se vede”.<ref>[http://www.manastireadealu.ro/necropola.html ''Necropola din biserica Mănăstirii Dealu''], accesat la 9 februarie 2018</ref> În 1908, cu ocazia împlinirii a 400 de ani de la moartea lui Radu cel Mare, a fost ridicat un sarcofag de marmură, realizat de sculptorul Carol Storck, cu chenar floral și inscripții comemorative pioase, la suprafață și de jur-împrejur, încheiate cu precizarea că „S-a dat acest adăpost de marmură oaselor cu cheltuiala Țerii, patru sute de ani de la moartea lui”.<ref>Rezachevici, ''Cronologia critică a domnilor din Țara Românească și Moldova'', 2001, p. 131.</ref>
==Urmași==
