Birocrați, renameuser, Administratori
14.991 de modificări
Modificări
→Viața: completări
==Viața==
===Origini===
Radu Șerban se trăgea dintr-o veche familie boierească. Unele surse istorice afirmă că era nepot al lui [[Neagoe Basarab]] (care ar fi avut, pe lângă Teodosie, încă un fiu, numit Șerban<ref>Alexandru D. Xenopol, ''Istoria românilor din Dacia Traiană'', Editura Cartea Românească, București, 1925, vol. VI,p. 8.</ref>).
A ajuns mare dregător în timpul domniei lui [[Mihai Viteazul]], avându-și principala reședință la moșia sa din satul Coiani (azi Mironești, Giurgiu, pe malul Argeșului, la sud de București).
===Domnia===
După moartea năpraznică a lui Mihai Viteazul și scurta domnie a moldoveanului Simion Movilă, Radu Șerban ajuns pe tronul Țării Românești în octombrie 1601<ref>Popa, M., Matei, H., ''Mică enciclopedie de istorie universală'', Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1983.</ref><ref>Ioan Scurtu ș.a. - ''Enciclopedia de istorie a României'', Editura Meronia, București, 2001, p. 94.</ref> cu sprijinul marilor boieri Preda, Stroe și Radu Buzescu, care, bucurându-se de o mare autoritate politică și militară, i-au sprijinit constant domnia.
===Pribegia și sfârșitul===
Radu Șerban n-a mai apucat să-și revadă țara. S-a stins la Viena, în martie 1620, la vârsta de aproape 60 de ani, și sfârșitul i-a fost grăbit – după mărturia nepotului său, stolnicul Constantin Cantacuzino – de o „gravă și lungă boală de podagră”, urmare a vieții de oștean. Ca un omagiu adus luptătorului pentru cauza creștinității, împăratul a hotărât înmormântarea sa în Catedrala Sf. Ștefan din Viena, privilegiu rezervat familiei imperiale. Dar urmașii nu l-au uitat și mormântul nu i-a fost acoperit de pulberea anonimatului. Fiica sa Ancuța, căsătorită cu Nicolae Pătrașcu, fiul lui Mihai Viteazul, a adus mai târziu în pământul țării rămășițele tatălui și pe cele ale soțului ei. Osemintele lui Radu Șerban și ale lui Nicolae Pătrașcu au fost așezate într-un mormânt comun la [[Mănăstirea Comana]], inscripția de pe mormântul lor amintind că au luptat „''amândoi tare și vârtos pentru lege și pentru moșie cu păgânii turci și tătari''”.<ref>[http://www.ziartricolorul.ro/asa-va-place-istoria-domnitorul-radu-serban-a-fost-inmormintat-in-catedrala-sf-stefan-din-viena/ Radu Șerban a fost înmormântat în Catedrala Sf. Ștefan din Viena]</ref>
Fiul său, [[Constantin Șerban]], Domn al Țării Românești (între anii 1654-1658) și al Moldovei (în 1659 și în 1661), a [[ctitor]]it biserica cu [[hram]]ul [[Constantin cel Mare|Sfinții Împărați Constantin și]] [[Elena]], actuala [[Catedrala patriarhală din București|Catedrală patriarhală din București]].<ref>Constantin C. Giurescu, ''Istoria Bucureștilor. Din cele mai vechi timpuri pînă în zilele noastre'', București, 1966, p. 73-75</ref>
