Modificări

Salt la: navigare, căutare

Radu Șerban

1.392 de octeți adăugați, 31 martie 2015 15:12
fără descrierea modificării
{{În curs}}
[[Imagine:Radu_Șerban_at_Horezu_Monastery.jpg|thumb|200px|<center>Radu Șerban</center>]]
'''Radu Șerban''' a fost Domn al Țării Românești între anii 1601-1611. Mare dregător în timpul domniei lui [[Mihai Viteazul]], a fost un continuator al politicii acestuia de independență a Țării Românești. Având de luptat cu mari greutăți înăuntrul și în afara țării, a reușit să le facă față cu succes în cei aproape zece ani de domnie. În tot acest timp el s-a remarcat printr-o deosebită abilitate politică și pricepere militară, dovedindu-se a fi unul dintre voievozii de seamă ai țărilor române. Continuând tradiția înaintașilor săi (era nepot al Sf. Voievod [[Neagoe Basarab]]), a fost un important ctitor de [[Mănăstire|mănăstiri]] și [[Biserică|biserici]].
Au urmat câțiva ani de pace și relativă liniște pentru țară. Cu granița nordică asigurată și cu pericolul invaziilor tătarilor respins, Radu Șerban a reușit să stabilească un „modus vivendi” cu turcii, care aveau alte probleme politice și militare la acea dată, asigurând astfel și granița sudică a Țării Românești. După ce și-a consolidat domnia, Radu Șerban a preferat Târgoviștea ca cetate de scaun (pentru a fi mai ferit de o eventuală invazie turcească), dar nu a neglijat nici Bucureștiul, unde a construit podul Șerban Vodă și a amenajat heleșteul Șerban Vodă, aflat astăzi în Parcul Carol I.<ref>[http://oras-romania.ablog.ro/2008-12-21/istoria-bucurestiului-din-cele-mai-vechi-timpuri.html Istoria orașului București]</ref> Fapt remarcabil pentru acea epocă, voievodul a căutat să sprijine dezvoltarea economică a țării prin luarea unor măsuri pentru stingerea datoriilor dintre particulari și a despăgubirilor pentru „prădăciuni și furturi și jafuri” (o confirmare a acestor măsuri găsindu-se într-un hrisov emis de către [[Matei Basarab]] la 12 iunie 1636<ref>Mutașcu, 1978, p. 84.</ref>
În anul 1610 au început să apară semne neliniștitoare că noul principe al Transilvaniei, Gabriel Bathory, intenționează să treacă la acțiuni agresive împotriva vecinilor săi de peste Carpați, Moldova și Țara Românească. Radu Șerban încheiase între timp relații de prietenie cu noul domn al Moldovei, Constantin Movilă. La 20 decembrie 1610 mercenarii lui Gabriel Bathory, după ce au prădat timp de cinci zile Țara Bârsei, au trecut peste Carpații înzăpeziți și au intrat prin surprindere în Țara Românească. Radu Șerban, fiind nepregătit, a fost nevoit să părăsească Târgoviștea și să se refugieze în Moldova, la prietenul său Constantin Movilă. Timp de trei luni oștile lui Gabriel Bathory au jefuit crunt Țara Românească; inclusiv bisericile au avut de suferit, fiind prădate de sfintele odoare, de acoperișurile de plumb (topite pentru turnarea gloanțelor), iar mormintele profanate. Între timp, Radu Șerban se străduia să-și adune oști în tabăra sa de la Roman și a reînnoit tratatul de alianță cu Imperiul Habsburgic. La începutul lunii iunie 1611 a intrat în Țara Românească și a adunat în jurul său și oastea țării, boierii și boiernașii fiind „''însetați de răzbunare în contra lui Gabor'' [Gabriel Bathory] ''pentru multele răutăți ce făcuse Țării Românești''”, cum scria un cronicar al vremii.
 
===Pribegia și sfârșitul===
14.991 de modificări

Meniu de navigare