Modificări

Radu Șerban n-nu a mai apucat să-și revadă țara. S-a stins la Viena, în martie 1620, la vârsta de aproape 60 de ani, și sfârșitul i-a fost grăbit – după mărturia nepotului său, stolnicul Constantin Cantacuzino – de o „gravă și lungă boală de podagră”, urmare a vieții de oștean. Ca un omagiu adus luptătorului pentru cauza creștinității, împăratul a hotărât înmormântarea sa în Catedrala Sf. Ștefan din Viena, privilegiu rezervat familiei imperiale. Dar urmașii nu l-au uitat și mormântul nu i-a fost acoperit de pulberea anonimatului. Fiica sa Ancuța, căsătorită cu Nicolae Pătrașcu, fiul lui Mihai Viteazul, a adus mai târziu în pământul țării rămășițele tatălui și pe cele ale soțului ei. Osemintele lui Radu Șerban și ale lui Nicolae Pătrașcu au fost așezate într-un mormânt comun la [[Mănăstirea Comana]], inscripția de pe mormântul lor amintind că au luptat „''amândoi tare și vârtos pentru lege și pentru moșie cu păgânii turci și tătari''”.<ref>[http://www.ziartricolorul.ro/asa-va-place-istoria-domnitorul-radu-serban-a-fost-inmormintat-in-catedrala-sf-stefan-din-viena/ Radu Șerban a fost înmormântat în Catedrala Sf. Ștefan din Viena]</ref>

Radu Șerban a mai avut și două fiice: Ancuța, căsătorită cu Nicolae Pătrașcu, fiul lui [[Mihai Viteazul]] și Elina, căsătorită cu postelnicul Constantin Cantacuzino]].<ref>Nicolae Stoicescu, ''Dicționar al Marilor Dregători din Țara Românească și Moldova în sec. XIV-XVII'', Editura enciclopedică română, București, 1971, p. 94.</ref>