Pulcheria Împărăteasa
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.
Sfânta şi drept-credincioasa Pulcheria Împărăteasa (sau Poulcheria) a fost fiica lui Arcadie, împăratul părţii de răsărit a Imperiului Roman, şi a soţiei sale Aelia Eudoxia. Ca regentă a fratelui ei mai mic Teodosie al II-lea şi împărăteasă în nume propriu, ea a influenţat cu tărie comportamentul guvernului în relaţia cu creştinii, în special în perioada controverselor nestoriene din secolul al V-lea. Prăznuirea ei se face pe 10 septembrie; de asemenea, ea mai este pomenită de către Biserica Ortodoxă pe 17 februarie împreună cu soţul său Marcian.
Viaţa
Aelia Pulcheria s-a născut în 19 ianuarie 399. Aelia Pulcheria nu trebuie confundată cu mătuşa sa Pulcheria, care a fost fiica lui Teodosie I şi a Aelian Flaccilla şi care a murit în 385 la vârsta de opt ani. Arcadie, care era fratele mai în vârstă al lui Teodosie I, a murit în 408. La moartea tatălui său, la frageda vârstă de şapte ani, Teodosie al II-lea devine împărat sub tutela eunucul Antiohie.
Pulcheria a fost o creştină devotată şi şi-a exprimat devotamentul pentru Maica Domnului la o vârstă fragedă, îmbrăcând haina monahală pentru a nu fi silită să se căsătorească. Ca soră mai mare a lui Teodosie al II-lea (sora lor cea mai mare a murit tânără, probabil înainte de 408), ea a deţinut o poziţie importantă când acesta a devenit împărat. Ea fost implicată puternic în educaţia fratelui ei, chiar dacă era numai cu doi ani mai în vârstă decât acesta şi şi-a menţinut influenaţa copleşitoare pe cea mai mare parte a domniei acestuia. Izvoare istorice menţionează că în 412, la vârsta de treisprezece ani, ea l-a demis pe tutorele fratelui ei, Antiohie şi şi-a asumat această poziţie, de tutore al propriului frate.
Curtea a căpătat curând o atmosferă pioasă şi austeră sub influenţa ei, potrivindu-se stilului ei de viaţă aproape monahal. În 4 iulie 414, Senatul a proclamat-o augusta (împărăteasă) şi a făcut-o regenta fratelui ei. După ce Teodosie a devenit capabil de guvernare în 416, Pulcheria a continuat să aibă o influenţă puternică asupra fratelui ei şi asupra treburilor imperiului. La insistenţele ei, Teodosie i-a îndepărtat pe toţi păgânii din administraţie şi i-a convins pe Teodosie şi pe soţia acestuia Aelia Eudoxia, care erau păgâni, să se boteze.
Pulcheria şi-a folosit averea pentru Biserică. Făcând aceasta, ea şi-a inspirat fratele să îi urmeze exemplul. Deşi era indiferentă la arianismul triburilor germanice, ea a avut o poziţie fermă privind învăţăturile eretice ale lui Nestorie. Ea şi-a arătat aproape imediat opoziţia faţă de el, când acesta a devenit patriarh în 428. Cu sau fără influenţa degradării Fecioarei Maria de la statutul de Născătoare de Dumnezeu la cel de Născătoare de Hristos a nestorianiştilor, Pulcheria a influenţat hotărâtor poziţia fratelui său în controversele care au dus la Sinodul de la Efes din 431. La început el l-a sprijinit pe Nestorie, înainte de a fi influenţat de credinţa surorii sale. În această controversă, Patriarhul Chiril al Alexandriei crede că influenţa Pulcheriei a fost hotărâtoare în căderea rivalului său.
În 441, influenţa Pulcheriei a început să pălească, deoarece eunucul Hrisafie l-a convins pe Teodosie să o demită pe sora sa. Dar în curând a început controversa monofizită, datorită arhimandritului Eutihie şi sprijinită de Teodosie dar şi de succesorul lui Chiril ca patriarh al Alexandriei, Dioscor. Când ideile lui Eutihie au fost validate de Sinodul tâlhăresc din 449 de la Efes, Papa Leo I al Romei a inclus-o şi pe Pulcheria printre cei pe care i-a adunat ca să anuleze deciziile sinodului.
În 28 iulie 450, Teodosie a murit brusc iar Pulcheria s-a reîntors la curte ca soţie a noului împărat, Marcian. Ea a fost de acord cu căsătoria, dar cu condiţia ca jurământul ei de castitate să fie respectat. În 451, a fost convocat Sinodul de la Calcedon, prezidat de Marcian. Acest sinod a condamnat atât Nestorianismul cât şi Sinodul tâlhăresc din 449 care sprijinise erezia monofizită. Ereticul Eutihie a fost demis şi exilat.
Pulcheria a murit curând după acestea, în iulie 453. Pe lângă rolul ei în apărarea Ortodoxiei, Pulcheria este pomenită pentru zelul ei în promovarea intereselor Bisericii. Ea a readus moaştele Sfântului Ioan Gură de Aur de la locul morţii acestuia în exil şi le-a îngropat în Biserica Apostolilor din Constantinopol în 27 ianuarie 438. A construit trei biserici în Constantinopol cu hramul Maicii Domnului. Deasemenea, a construit mai multe spitale, case pentru pelerini şi şi-a lăsat averea în scopuri caritabile.
