Psaltire: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(legături interne)
(mici corecturi)
Linia 107: Linia 107:
 
Psaltirea este una din cărţile de cult în care sunt cuprinse cele mai frumoase imne de slăvire a lui Dumnezeu, ceea ce explică şi cea mai frecventă folosire a ei atât în cadrul cultului divin public, cît şi psalmilor. Traducerea şi tipărirea Psaltirii în limba română împreună cu [[Liturghier]]ul în 1570 arată locul şi importanţa ei în cult şi pentru satisfacerea pietăţii creştine. Frumuseţea ei a inspirat prima realizare de poezie cultă în literatura română prin «Psaltirea în versuri» de la 1673 pe care Dosoftei o face «dar limbii româneşti».
 
Psaltirea este una din cărţile de cult în care sunt cuprinse cele mai frumoase imne de slăvire a lui Dumnezeu, ceea ce explică şi cea mai frecventă folosire a ei atât în cadrul cultului divin public, cît şi psalmilor. Traducerea şi tipărirea Psaltirii în limba română împreună cu [[Liturghier]]ul în 1570 arată locul şi importanţa ei în cult şi pentru satisfacerea pietăţii creştine. Frumuseţea ei a inspirat prima realizare de poezie cultă în literatura română prin «Psaltirea în versuri» de la 1673 pe care Dosoftei o face «dar limbii româneşti».
  
în cadrul tipăriturilor bisericeşti în etapa actuală a Bisericii noastre, Psaltirea s-a bucurat de o editare şi reeditare multiplă având cele mai numeroase ediţii liturgice, tocmai din cauza circulaţiei sale în rândurile credincioşilor [[laic]]i. începând din 1936 şi pînă în 1948 a cunoscut 6 ediţii apărute plus alte patru ediţii între 1957—1975.
+
în cadrul tipăriturilor bisericeşti în etapa actuală a Bisericii noastre, Psaltirea s-a bucurat de o editare şi reeditare multiplă având cele mai numeroase ediţii liturgice, tocmai din cauza circulaţiei sale în rândurile credincioşilor [[laic]]i. Începând din 1936 şi până în 1948 a cunoscut 6 ediţii apărute plus alte patru ediţii între 1957—1975.
  
Începând cu ediţia din 1957 s-a făcut o nouă revizuire a textului şi reactualizare a limbii. La baza ei a stat traducerea Bibliei din 1914 a Sf. Sinod, făcută după [[Septuaginta]] care era folosită şi în cărţile de slujbă, în a căror rânduială intră psalmii biblici. în afară de textul Psalmilor cu indicaţiile tipiconale, actualele ediţii ale Psaltirii cuprind la sfârşit [[Paraclis]]ul (al doilea) [[Maica Domnului|Maicii Domnului]] (facerea lui [[Teodor Lascaris]], deosebită de al doilea Paraclis din [[Ceaslov]] şi [[Acatistier]]). La capitolul [[Pripele]]lelor sau [[Mărimuri]]lor (care se află la sfârşitul Psaltirii) din slujba [[Sfinţi]]lor şi a [[praznic]]elor cu [[Polieleu]] au fost adăugate Pripele sau Mărimuri noi, cu [[stih]]urile respective, pentru sărbătorile Sfinţilor români canonizaţi în 1955—-1956 ; cele ale Sfântului [[mucenic]] [[Ioan Valahul]] ([[12 mai]]) au fost adăugate numai în ultima ediţie, ca şi cele ale Sfântului mucenic Haralambie ([[10 februarie]]), care lipseau din ediţiile anterioare. S-au făcut adausuri şi la învăţătura despre rânduiala citirii Psaltirii  (Pr. Prof. Ene Braniste).
+
Începând cu ediţia din 1957 s-a făcut o nouă revizuire a textului şi reactualizare a limbii. La baza ei a stat traducerea Bibliei din 1914 a Sf. Sinod, făcută după [[Septuaginta]] care era folosită şi în cărţile de slujbă, în a căror rânduială intră psalmii biblici. în afară de textul Psalmilor cu indicaţiile tipiconale, actualele ediţii ale Psaltirii cuprind la sfârşit [[Paraclis]]ul (al doilea) [[Maica Domnului|Maicii Domnului]] (facerea lui [[Teodor Lascaris]], deosebită de al doilea Paraclis din [[Ceaslov]] şi [[Acatistier]]). La capitolul [[Pripele]]lelor sau [[Mărimuri]]lor (care se află la sfârşitul Psaltirii) din slujba [[Sfinţi]]lor şi a [[praznic]]elor cu [[Polieleu]] au fost adăugate Pripele sau Mărimuri noi, cu [[stih]]urile respective, pentru sărbătorile Sfinţilor români canonizaţi în 1955—-1956 ; cele ale Sfântului [[mucenic]] [[Ioan Valahul]] ([[12 mai]]) au fost adăugate numai în ultima ediţie, ca şi cele ale Sfântului mucenic Haralambie ([[10 februarie]]), care lipseau din ediţiile anterioare. S-au făcut adausuri şi la învăţătura despre rânduiala citirii Psaltirii  (Pr. Prof. Ene Braniște).
  
 
==Legături externe==
 
==Legături externe==
  
*(ro) [http://psaltirea.wordpress.com/ Un blog dedicat Psaltirii] - Talcuiri ale Sfintilor Parinti la Psaltire
+
*(ro) [http://psaltirea.wordpress.com/ Un blog dedicat Psaltirii] - Tâlcuiri ale Sfinților Părinți la Psaltire
 
*(ro) [http://bibliaortodoxa.ro/vechiul-testament/65/Psalmi Cartea Psalmilor]
 
*(ro) [http://bibliaortodoxa.ro/vechiul-testament/65/Psalmi Cartea Psalmilor]
 
*(ro) [http://www.resurse-ortodoxe.ro/cartiaudio/psaltirea-citita-de-pr-mircea-stoleriu/ Psaltirea] în format audio, citită de Pr. Mircea Stoleriu.
 
*(ro) [http://www.resurse-ortodoxe.ro/cartiaudio/psaltirea-citita-de-pr-mircea-stoleriu/ Psaltirea] în format audio, citită de Pr. Mircea Stoleriu.

Versiunea de la data 8 ianuarie 2013 19:12

Psaltirea (cunoscută şi sub numele de Psalmii lui David) este o carte din Vechiul Testament care conţine imne şi poeme atribuite în mod tradiţional profetului şi regelui David, strămoş al Domnului Iisus Hristos. Practic fiecare aspect al rugăciunii către Dumnezeu (sau al slujbei lui Dumnezeu) – lauda, mulţumirea, pocăinţa, mijlocirea – este acoperit în Psaltire.

Locul psaltirii în rugăciunea şi slujirea ortodoxă

Un comentator modern a descris Psaltirea ca fiind un fir aurit care trece prin frumosul veşmânt care este slujba divină a Bisericii Ortodoxe. Într-adevăr, Psaltirea formează centrul fiecărei slujbe ale Ceasurilor, al Sfintei Liturghii, şi ale celorlalte servicii divine ale Bisericii.

Psaltirea este atât de predominantă în rugăciunea şi slujirea ortodoxă încât Sfântul Ioan Gură de Aur a spus că oriunde s-ar uita în Biserică, găseşte Psaltirea ca fiind "prima, ultima şi centrală".

Structura Psaltirii

Împărţirea Capitolelor—Septuaginta vs. Textul Masoretic

Septuaginta (LXX) este versiunea Vechiului Testament folosită de către Biserica Ortodoxă. Psaltirea din Septuagintă (LXX) diferă în mai multe privinţe faţă de cea din Textul Masoretic (TM), care formează baza pentru versiunea King James şi a multor altor traduceri moderne ale Bibliei în limba engleză.

Pe lângă substantive, diferenţele textuale ale Psaltirii dintre versiunea din Septuaginta şi cea din Textul Masoretic există în special în împărţirea capitolelor. Acest fapt poate crea confuzie pentru cititorii care nu înţeleg diferenţele dintre cele două versiuni.

Împărţirea capitolelor Psaltirii din Septuaginta faţă de cea din Textul Masoretic corespunde după cum urmează:

LXX TM - LXX TM
1-8 1-8 - 115 116:10-19
9 9-10 - 116-145 117-146
10-112 11-113 - 146 147:1-11
113 114-115 - 147 147:12-20
114 116:1-9 - 148-150 148-150


Septuaginta conţine un Psalm în plus atribuit lui David. Acest al 151-lea Psalm nu este numerotat împreună cu ceilalţi 150 de Psalmi şi este necanonic.

Catismele

Psaltirea este împărţită în 20 de catisme. Fiecare catismă este la rândul ei împărţită în trei stări. Fiecare stare conţinând de obicei 1–3 capitole. Excepţie face Psalmul 118. Datorită lungimii sale acest capitol constituie întreaga Catismă a XVII-a.

Fiecare sfântă slujbă conţine părţi fixe din Psaltire care sunt citite sau cântate de fiecare dată când se oficiază aceste slujbe. În plus, anumite slujbe ale Ceasurilor conţin anumite citiri rânduite de catisme. Acestea se rotesc zilnic astfel încât în afara Postului Paştelui Psaltirea să fie citită în întregime într-o săptămână.

În timpul Sfântului şi Marelui Post, citirea catismelor este grăbită astfel încât Psaltirea să fie citită în întregime de două ori într-o săptămână.

Ordinea citirii catismelor

  • În afara Postului Mare
În afara Postului Mare, catismele se pun conform următorului ciclu:

Zi Utrenie Vecernie
D II, III -
L IV, V VI
Ma VII, VIII IX
Mi X, XI XII
J XIII, XIV XV
V XIX, XX XVIII
S XVI, XVII I


  • În timpul Postului Mare
În toate zilele de peste săptămână din Sfântul şi Marele Post citirea catismelor este adăugata la sfintele slujbe ale Ceasurilor astfel încât Psaltirea să fie citită în întregime de două ori într-o săptămână. Ciclul catismelor care trebuie citite în Sfântul şi Marele Post este următorul:

Day Orthros First Hour Third Hour Sixth Hour Ninth Hour Vespers
D II, III - - - - -
L IV, V, VI - VII VIII IX XVIII
Ma X, XI, XII XIII XIV XV XVI XVIII
Mi XIX, XX, I II III IV V XVIII
J VI, VII, VIII IX X XI XII XVIII
V XIII, XIV, XV - XIX XX - XVIII
S XVI, XVII - - - - I


Psaltirea în limba română

Psaltirea este una din cărţile de cult în care sunt cuprinse cele mai frumoase imne de slăvire a lui Dumnezeu, ceea ce explică şi cea mai frecventă folosire a ei atât în cadrul cultului divin public, cît şi psalmilor. Traducerea şi tipărirea Psaltirii în limba română împreună cu Liturghierul în 1570 arată locul şi importanţa ei în cult şi pentru satisfacerea pietăţii creştine. Frumuseţea ei a inspirat prima realizare de poezie cultă în literatura română prin «Psaltirea în versuri» de la 1673 pe care Dosoftei o face «dar limbii româneşti».

în cadrul tipăriturilor bisericeşti în etapa actuală a Bisericii noastre, Psaltirea s-a bucurat de o editare şi reeditare multiplă având cele mai numeroase ediţii liturgice, tocmai din cauza circulaţiei sale în rândurile credincioşilor laici. Începând din 1936 şi până în 1948 a cunoscut 6 ediţii apărute plus alte patru ediţii între 1957—1975.

Începând cu ediţia din 1957 s-a făcut o nouă revizuire a textului şi reactualizare a limbii. La baza ei a stat traducerea Bibliei din 1914 a Sf. Sinod, făcută după Septuaginta care era folosită şi în cărţile de slujbă, în a căror rânduială intră psalmii biblici. în afară de textul Psalmilor cu indicaţiile tipiconale, actualele ediţii ale Psaltirii cuprind la sfârşit Paraclisul (al doilea) Maicii Domnului (facerea lui Teodor Lascaris, deosebită de al doilea Paraclis din Ceaslov şi Acatistier). La capitolul Pripelelelor sau Mărimurilor (care se află la sfârşitul Psaltirii) din slujba Sfinţilor şi a praznicelor cu Polieleu au fost adăugate Pripele sau Mărimuri noi, cu stihurile respective, pentru sărbătorile Sfinţilor români canonizaţi în 1955—-1956 ; cele ale Sfântului mucenic Ioan Valahul (12 mai) au fost adăugate numai în ultima ediţie, ca şi cele ale Sfântului mucenic Haralambie (10 februarie), care lipseau din ediţiile anterioare. S-au făcut adausuri şi la învăţătura despre rânduiala citirii Psaltirii (Pr. Prof. Ene Braniște).

Legături externe

Surse

  • The Psalter According to the Seventy, Holy Transfiguration Monastery (ISBN 0943405009)
  • Christ in the Psalms, Archpriest Patrick Henry Reardon (ISBN 1888212217)
  • Ene Braniște, Liturgica generală, ed. 1993, p.650