Psalmii Utreniei

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 10 martie 2013 15:45, autor: Kamasarye (Discuție | contribuții) (traducere, completari)
Salt la: navigare, căutare

Psalmii Utreniei (cunoscuţi şi ca Hexapsalmul, adică Cei şase Psalmi) cuprind două grupuri de câte trei psalmi, respectiv psalmii 3, 37, 62 şi psalmii 87, 102 şi 142, care se citesc la începutul Utreniei, după încheierea slujbei Miezonopticii.

Rânduiala citirii celor şase psalmi

Cei şase psalmi sunt aşezaţi imediat după proimion (partea introductivă)a slujbei Utreniei, marcând începutul propriu-zis al slujbei[1], când preotul dă binecuvântarea: „Slavă Sfintei, Celei de o fiinţă şi nedespărţitei Treimi, totdeauna acum şi pururea şi în vecii vecilor”.

După aminul comunităţii, se începe citirea rugăciunilor cu o întreită rugăciune de laudă – rugăciunea îngerilor de la naşterea Domnului, aşa cum s-au arătat păstorilor: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, pe pământ pace, între oameni bunăvoire! Evocă astfel timpul rugăciunii – noaptea, şi anunţă venirea Mântuitorului, aşteptată şi chemată şi în psalmi.

Rugăciunii îngereşti îi corespunde apoi îndoita rugăciune de laudă a omului, cu un verset preluat tot psalmi: Doamne, buzele mele vei deschide si gura mea va vesti lauda Ta! Dumnezeu este Cel Căruia ne încredinţăm, prin El se săvârşesc toate, iar omul aduce laudă Creatorului său.

Cei şase Psalmi se citesc de regulă în mijlocul bisericii. Urmează apoi primii trei psalmi: doi preluaţi din slujba de dimineaţă a cultului iudaic (3 şi 62), între care este intercalat un psalm de profundă pocăinţă (37). Toţi aceşti psalmi exprimă însă, în grade diferite, încrederea în ajutorul Domnului şi aşteptarea Lui ca Mântuitor:

  • Psalmul 3: „Doamne, cât s-au înmulţit cei ce mă necăjesc!... [1]
  • Psalmul 37: „Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine...” [2]
  • Psalmul 62:„ Dumnezeule, Dumnezeul meu, pe Tine Te caut dis-de-dimineaţă...” [3]

La sfârşitul psalmului 62, urmează (fără închinăciuni) un întreit „Aliluia”, şi o nouă chemare a Sfintei Treimi („Slavă... şi acum...”), care pregătesc începutul celei de a doua grupări de trei psalmi. Între doi psalmi care vorbesc despre pocăinţă (87) şi judecată (142), este intercalat de această dată un psalm de bucurie şi binecuvântare (102):

  • Psalmul 87: „Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat şi noaptea înaintea Ta...” [4]
  • Psalmul 102: „Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi toate cele dinlăuntrul meu numele cel sfânt al Lui...” [5]
  • Psalmul 142: „Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta...” [6]

În citirea psalmilor, ultimul sau unul-două versete din psalmul citit se repetă, la sfârşitul acestuia, ca un ecou, semn al rugăciunii stăruitoare.

Slujba continuă apoi cu o nouă chemare a Sfintei Treimi („Slavă... şi acum...”), cu ectenia mare şi, mai departe, cu stihuri de laudă din Psalmi.

Rânduieli tipiconale

În tradiţia mai veche, cei şase psalmi erau citiţi de episcop, de stareţ sau de protosul comunităţii, care poate însă delega citirea acestora citeţului. Aceasta este situaţia cea mai frecventă în prezent, şi este inclusă ca atare în Tipicul românesc. Când Utrenia se uneşte cu alte slujbe, clerul poate face începutul utreniei, cu glas scăzut, în timpul citirii celor şase psalmi. Cei şase psalmi se citesc ori de câte ori se slujeşte Utrenia, mai puţin în Săptămânii luminate şi în ziua când se face odovania praznicului Paştilor.

Semnificaţia

Potrivit Ierom. Petru Pruteanu, citirea acestor psalmi evocă „vremea de întuneric de după căderea oamenilor în păcat” [2]. Acestei interpretări îi corespunde şi faptul că, atunci când Utrenia se slujeşte seara sau noaptea, la Priveghere, în timpul citirii celor şase psalmi se sting toate luminile din biserică (mai puţin cea de la strană, necesară pentru citirea textului).

În acelaşi timp, cei şase psalmi au fost aleşi pentru a fi incluşi în slujba de dimineaţă şi pentru că, prin conţinutul lor semantic, ilustrează momentul trezirii din somn ca timp al rugăciunii (mai ales psalmii 3 şi 62, preluaţi încă de timpuriu din practica cultului iudaic în slujbele Bisericii creştine.[3] ).

Textul celor şase psalmi exprimă toate modalităţile de rugăciune (de slavă, de mulţumire, de cerere), şi diferite stări sufleteşti: în ele se trece de la pocăinţă adâncă la speranţă deplină, recunoştinţă faţă de mila lui Dumnezeu, bucurie duhovnicească, încredinţarea în mâinile Domnului şi aşteptarea mântuirii.

Datorită referinţelor frecvente la judecata divină, cei şase psalmi mai sunt uneori numiţi şi „Psalmii Judecăţii” [4]. De aceea, se citesc şi se ascultă cu deosebită evlavie, stând în picioare. Monahii care intră în biserică în timpul citirii celor şase psalmi rămân pe loc, unde se găsesc până la încheierea citirii[5]

Note

  1. Iniţial, începutul slujbei se făcea acum, cu citirea celor şase psalmi, partea introductivă fiind adăugată ulterior în slujbă. V. Pr. Prof. Ene Branişte, Liturgica specială pentru facultăţile de teologie, ed. a IV-a, Oferta, Bucureşti, 2005 şi Ierom Petru Pruteanu, Introducere în studiul Laudelor zilnice ale Bisericii Ortodoxe. Vecernia şi Utrenia: istoria şi explicarea, Zăbriceni, 2008, p. 16.
  2. Pr. Ene Branişte, op. cit.; Ierom. Petru Pruteanu, op.cit., p. 16
  3. Pr. Ene Branişte, op. cit.; Ierom. Petru Pruteanu, loc.cit.
  4. Potrivit unei tradiţii, se spune că, la Judecata de Apoi, Hristos va judeca întreaga lume într-un timp foarte scurt, cât durează citirea celor şase psalmi
  5. Potrivit regulilor monahale vechi, monahii trebuiau să ajungă la biserică înainte de începerea citirii psalmilor, întârzierea fiind sancţionată.

A se vedea şi

Surse

  • OrthodoxWiki:Hexapsalmos
  • Pr. Prof. Ene Branişte, Liturgica specială pentru facultăţile de teologie, ed. a IV-a, Bucureşti, 2005.
  • Ieromonah Petru Pruteanu, Introducere în studiul Laudelor zilnice ale Bisericii Ortodoxe. Vecernia şi Utrenia: istoria şi explicarea, Zăbriceni, 2008 (online aici).
  • Tipic bisericesc, ed. Reîntregirea Alba-Iulia, 2003.
  • Slujba Utreniei (text html)

Legături externe