Modificări

Cu alte cuvinte, chiar dacă (strict ipotetic şi … „raţional”) o parte din cerinţele pe care protestantismul le-a dat deoparte în mod exagerat nu ar fi necesare, împlinirea lor este cel mult un lucru inutil, dar nu şi rău, în timp ce chiar şi dacă o singură cerinţă la care a renunţat este necesară, cel care nu o respectă îşi pune în pericol mântuirea proprie.

Şi, chiar în aceasta, constă forţa lui. Pentru că permite şi celui care în fond nu crede în Dumnezeu – în faptă sau în gând – să se considere creştin. Referindu-ne la acei primi protestanţi, ei ştiau că există Dumnezeu, dar nu trebuiau să facă mai nimic. Credeau, şi era suficient, în rest puteau face ce voiau.