Protestantism: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(A se vedea şi)
m (Actualizare link-uri. Corectare diacritice.)
 
(Nu s-a afișat o versiune intermediară efectuată de un alt utilizator)
Linia 1: Linia 1:
'''Protestantismul''' este un curent doctrinar creştin care a apărut în istoria [[Biserică|Bisericii]] în secolul al XVI-lea ca o reacţie împotriva papalităţii şi abuzurilor [[Biserica Romano-Catolică|Bisericii Romano-Catolice]]. Reprezentanţii acestei mişcări au fost Luther, Calvin şi Zwingli, care sunt întemeietorii celor trei curente din protestantism: luteranismul, calvinismul şi zwinglianismul
+
'''Protestantismul''' este un curent doctrinar creștin care a apărut în istoria [[Biserică|Bisericii]] în secolul al XVI-lea ca o reacție împotriva papalității și abuzurilor [[Biserica Romano-Catolică|Bisericii Romano-Catolice]]. Reprezentanții acestei mișcări au fost Luther, Calvin și Zwingli, care sunt întemeietorii celor trei curente din protestantism: luteranismul, calvinismul și zwinglianismul.
  
 
==Termenul==
 
==Termenul==
  
Termenul de ''protestant'' provine de la protestul formulat în 1529, la Speyer, de către cinci principi luterani şi reprezentanţii a 14 oraşe imperiale împotriva edictului de la Worms care împiedica răspândirea luteranismului în Germania<ref>Dicţionar Enciclopedic, vol V, pag 531</ref>
+
Termenul de ''protestant'' provine de la protestul formulat în 1529, la Speyer, de către cinci principi luterani și reprezentanții a 14 orașe imperiale împotriva edictului de la Worms care împiedica răspândirea luteranismului în Germania<ref>Dicționar Enciclopedic, vol V, pag 531.</ref>
  
 
==Principiile protestantismului==
 
==Principiile protestantismului==
# Singurul izvor de credinţă este [[Sfânta Scriptură]]. În Biserica Catolică şi Biserica Ortodoxă al doilea izvor de credinţă este [[Sfânta Tradiţie]]
+
# Singurul izvor de credință este [[Sfânta Scriptură]]. În Biserica Catolică și Biserica Ortodoxă al doilea izvor de credință este [[Sfânta Tradiție]].
# Este folosită Biblia ebraică (masoretică), în timp ce la ortodocşi este folosită [[Septuaginta]] (traducerea grecească a Bibliei).<ref>Ene Branişte şi Ecaterina Branişte-Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase, pag 60 Editura Diecezană Caransebeş, 2001, ISBN 973-97569-7-2</ref>  
+
# Este folosită Biblia ebraică (masoretică), în timp ce la ortodocși este folosită [[Septuaginta]] (traducerea grecească a Bibliei).<ref>Ene Braniște și Ecaterina Braniște, ''Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase'', pag.60 Editura Diecezană Caransebeș, 2001, ISBN 973-97569-7-2</ref>  
# Nu sunt incluse în Biblie decât cele 66 cărţi canonice. Biserica Ortodoxă include în Biblie şi 14 cărţi necanonice dar considerate bune de citit.<ref>Anania, prefaţă la Biblia sau Sfânta Scriptură, pag 9, versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Valeriu Anania, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, ISBN 973-9332-86-2</ref>
+
# Nu sunt incluse în Biblie decât cele 66 cărți canonice. Biserica Ortodoxă include în Biblie și 14 cărți necanonice dar considerate bune de citit.<ref>Anania, ''Prefață la Biblia sau Sfânta Scriptură'', pag.9, versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Valeriu Anania, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2001, ISBN 973-9332-86-2.</ref>
#[[Botez]]ul şi [[euharistia]] sunt singurele taine recunoscute. În [[catolicism|Biserica Catolică]] şi [[ortodoxie|Biserica Ortodoxă]] există şapte [[Sfintele Taine|taine]].
+
#[[Botez]]ul și [[Euharistie|euharistia]] sunt singurele taine recunoscute. În [[Biserica Romano-Catolică|Biserica Catolică]] și [[Biserica Ortodoxă]] există șapte [[Sfintele Taine|taine]].
# Nu este recunoscut cultul [[sfinţi]]lor şi al [[Maica Domnului|Maicii Domnului]]. [[catolicism|Biserica Catolică]] şi [[ortodoxie|Biserica Ortodoxă]] acordă o cinstire înaltă sfinţilor şi Maicii Domnului, în calitate de mijlocitori în [[rugăciune]]  
+
# Nu este recunoscut cultul [[sfinți]]lor și al [[Maica Domnului|Maicii Domnului]]. [[Biserica Romano-Catolică|Biserica Catolică]] și [[Biserica Ortodoxă]] acordă o cinstire înaltă sfinților și Maicii Domnului, în calitate de mijlocitori în [[Rugăciunea|rugăciune]].
# Nu se admit [[post]]urile şi cultul morţilor.
+
# Nu se admit [[Postul|posturile]] și cultul morților.
# [[Cuvânt]]ul, propovăduirea, citirea şi explicarea textului biblic, predica, laolaltă cu cântările şi [[rugăciune]]a, reprezintă esenţa cultului protestant
+
# [[Cuvânt]]ul, propovăduirea, citirea și explicarea textului biblic, predica, laolaltă cu cântările și [[rugăciunea]], reprezintă esența cultului protestant.
# Conducătorii lor religioşi sunt pastorii, care sunt persoane laice (protestanţii nerecunoscând [[Hirotonie|taina preoţiei]])
+
# Conducătorii lor religioși sunt pastorii, care sunt persoane laice (protestanții nerecunoscând [[Hirotonie|taina preoției]]).
  
 
==Note==
 
==Note==
Linia 19: Linia 19:
  
 
==Bibliografie==
 
==Bibliografie==
#Ene Branişte şi Ecaterina Branişte-Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase, pag 396, Editura Diecezană Caransebeş, 2001, ISBN 973-97569-7-2
+
#[[Ene Braniște]] și Ecaterina Braniște, ''Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase'', pag.396, Editura Diecezană Caransebeș, 2001, ISBN 973-97569-7-2
#Dicţionar Enciclopedic, vol V, Editura Enciclopedică, 2004, ISBN general 973-45-0143-7, vol 5 ISBN 973-45-0472-X
+
#Dicționar Enciclopedic, vol. V, Editura Enciclopedică, 2004, ISBN general 973-45-0143-7, vol. V ISBN 973-45-0472-X
 
 
==A se vedea şi==
 
* [[Ortodoxie]]
 
* [[Catolicism]]
 
  
 +
==A se vedea și==
 +
* [[Biserica Ortodoxă]]
 +
* [[Biserica Romano-Catolică]]
  
  
 +
[[Categorie:În afara Ortodoxiei]]
 
[[Category:Teologie]]
 
[[Category:Teologie]]

Versiunea curentă din 11 octombrie 2016 09:33

Protestantismul este un curent doctrinar creștin care a apărut în istoria Bisericii în secolul al XVI-lea ca o reacție împotriva papalității și abuzurilor Bisericii Romano-Catolice. Reprezentanții acestei mișcări au fost Luther, Calvin și Zwingli, care sunt întemeietorii celor trei curente din protestantism: luteranismul, calvinismul și zwinglianismul.

Termenul

Termenul de protestant provine de la protestul formulat în 1529, la Speyer, de către cinci principi luterani și reprezentanții a 14 orașe imperiale împotriva edictului de la Worms care împiedica răspândirea luteranismului în Germania[1]

Principiile protestantismului

  1. Singurul izvor de credință este Sfânta Scriptură. În Biserica Catolică și Biserica Ortodoxă al doilea izvor de credință este Sfânta Tradiție.
  2. Este folosită Biblia ebraică (masoretică), în timp ce la ortodocși este folosită Septuaginta (traducerea grecească a Bibliei).[2]
  3. Nu sunt incluse în Biblie decât cele 66 cărți canonice. Biserica Ortodoxă include în Biblie și 14 cărți necanonice dar considerate bune de citit.[3]
  4. Botezul și euharistia sunt singurele taine recunoscute. În Biserica Catolică și Biserica Ortodoxă există șapte taine.
  5. Nu este recunoscut cultul sfinților și al Maicii Domnului. Biserica Catolică și Biserica Ortodoxă acordă o cinstire înaltă sfinților și Maicii Domnului, în calitate de mijlocitori în rugăciune.
  6. Nu se admit posturile și cultul morților.
  7. Cuvântul, propovăduirea, citirea și explicarea textului biblic, predica, laolaltă cu cântările și rugăciunea, reprezintă esența cultului protestant.
  8. Conducătorii lor religioși sunt pastorii, care sunt persoane laice (protestanții nerecunoscând taina preoției).

Note

  1. Dicționar Enciclopedic, vol V, pag 531.
  2. Ene Braniște și Ecaterina Braniște, Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase, pag.60 Editura Diecezană Caransebeș, 2001, ISBN 973-97569-7-2
  3. Anania, Prefață la Biblia sau Sfânta Scriptură, pag.9, versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Valeriu Anania, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2001, ISBN 973-9332-86-2.

Bibliografie

  1. Ene Braniște și Ecaterina Braniște, Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase, pag.396, Editura Diecezană Caransebeș, 2001, ISBN 973-97569-7-2
  2. Dicționar Enciclopedic, vol. V, Editura Enciclopedică, 2004, ISBN general 973-45-0143-7, vol. V ISBN 973-45-0472-X

A se vedea și