Protestantism: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Pagină nouă: '''Protestantism''' este o confesiune creştină care apare în istoria Bisericii în sec al XVI-lea, ca o reacţie împotriva papalităţii şi abuzurilor Bisericii Rom...)
 
(completări, legături, categorii)
Linia 1: Linia 1:
'''Protestantism''' este o confesiune creştină care apare în istoria [[Biserică|Bisericii]] în sec al XVI-lea, ca o reacţie împotriva papalităţii şi abuzurilor Bisericii Romano-Catolice. Reprezentanţii acestei mişcări au fost Luther, Calvin şi Zwingli care sunt întemeietorii celor trei curente din protestantism: Luteranismul, Calvinismul şi Zwinglianismul
+
'''Protestantismul''' este o confesiune creştină care a apărut în istoria [[Biserică|Bisericii]] în secolul al XVI-lea, ca o reacţie împotriva papalităţii şi abuzurilor [[Biserica Romano-Catolică|Bisericii Romano-Catolice]]. Reprezentanţii acestei mişcări au fost Luther, Calvin şi Zwingli, care sunt întemeietorii celor trei curente din protestantism: Luteranismul, Calvinismul şi Zwinglianismul
  
 
==Termenul==
 
==Termenul==
  
Termenul de protestant provinde de la protestul formulat în 1529, la Speyer, de către cinci principi luterani şi reprezentanţii câtorva oraşe imperiale împotriva edictului de la Worms care împiedica răspândirea luteranismului în Germania<ref>Dicţionar Enciclopedic, vol V, pag 531</ref>
+
Termenul de ''protestant'' provine de la protestul formulat în 1529, la Speyer, de către cinci principi luterani şi reprezentanţii câtorva oraşe imperiale împotriva edictului de la Worms care împiedica răspândirea luteranismului în Germania<ref>Dicţionar Enciclopedic, vol V, pag 531</ref>
  
==Principiile==
+
==Principiile protestantismului==
1) Singurul izvor de credinţă este [[Sfânta Scriptură]]. În Biserica Catolică şi Biserica Ortodoxă al doilea izvor de credinţă este [[Sfânta Tradiţie]]
+
#Singurul izvor de credinţă este [[Sfânta Scriptură]]. În Biserica Catolică şi Biserica Ortodoxă al doilea izvor de credinţă este [[Sfânta Tradiţie]]
 
+
#[[Botez]]ul şi [[euharistia]] sunt singurele taine recunoscute.  În [[catolicism|Biserica Catolică]] şi [[ortodoxie|Biserica Ortodoxă]] există şapte [[Sfintele Taine|taine]].
2) [[Botez]]ul şi [[euharistia]] sunt singurele taine recunoscute.  În [[catolicism|Biserica Catolică]] şi [[ortodoxie|Biserica Ortodoxă]] există şapte [[Sfintele Taine|taine]].
+
#Nu este recunoscut cultul [[sfinţi]]lor şi al [[Maica Domnului|Maicii Domnului]]. [[catolicism|Biserica Catolică]] şi [[ortodoxie|Biserica Ortodoxă]] acordă o cinstire înaltă sfinţilor şi Maicii Domnului, în calitate de mijlocitori în [[rugăciune]]  
 
+
#Nu se admit [[post]]urile şi cultul morţilor.
3) Nu recunosc cultul [[sfinţi]]lor şi al [[Fecioara Maria|Maicii Domnului]]. [[catolicism|Biserica Catolică]] şi [[ortodoxie|Biserica Ortodoxă]] acordă o cinstire înaltă sfinţilor şi Maicii Domnului în calitate de mijlocitori în [[rugăciune]]  
+
#[[Cuvânt]]ul, propovăduirea, citirea şi explicarea textului biblic, predica, laolaltă cu cântările şi [[rugăciune]]a, reprezintă esenţa cultului protestant
 
+
#Conducătorii lor religioşi sunt ''pastorii'', care sunt persoane laice (Protestanţii nerecunoscând [[Hirotonie|taina preoţiei]])
4) Nu admit [[post]]urile şi cultul morţilor
 
 
 
5) [[Cuvânt]]ul, propovăduirea, citirea şi explicarea textului biblic, predica laolaltă cu cântările şi [[rugăciune]]a reprezintă esenţa cultului protestant
 
 
 
6) Conducătorii lor religioşi sunt pastorii care sunt persoane laice (căci ei nu recunosc [[Hirotonie|taina preoţiei]])
 
  
 
==Bibliografie==
 
==Bibliografie==
 
#Ene Branişte şi Ecaterina Branişte-Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase, pag 396,  Editura Diecezană Caransebeş, 2001, ISBN 973-97569-7-2
 
#Ene Branişte şi Ecaterina Branişte-Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase, pag 396,  Editura Diecezană Caransebeş, 2001, ISBN 973-97569-7-2
 
#Dicţionar Enciclopedic, vol V, Editura Enciclopedică, 2004, ISBN general 973-45-0143-7, vol 5 ISBN 973-45-0472-X
 
#Dicţionar Enciclopedic, vol V, Editura Enciclopedică, 2004, ISBN general 973-45-0143-7, vol 5 ISBN 973-45-0472-X
 +
 +
[[Category:Istoria Bisericii]]
 +
[[Category:Viaţa Bisericii]]
 +
[[Category:Teologie]]

Versiunea de la data 7 septembrie 2011 13:33

Protestantismul este o confesiune creştină care a apărut în istoria Bisericii în secolul al XVI-lea, ca o reacţie împotriva papalităţii şi abuzurilor Bisericii Romano-Catolice. Reprezentanţii acestei mişcări au fost Luther, Calvin şi Zwingli, care sunt întemeietorii celor trei curente din protestantism: Luteranismul, Calvinismul şi Zwinglianismul

Termenul

Termenul de protestant provine de la protestul formulat în 1529, la Speyer, de către cinci principi luterani şi reprezentanţii câtorva oraşe imperiale împotriva edictului de la Worms care împiedica răspândirea luteranismului în Germania[1]

Principiile protestantismului

  1. Singurul izvor de credinţă este Sfânta Scriptură. În Biserica Catolică şi Biserica Ortodoxă al doilea izvor de credinţă este Sfânta Tradiţie
  2. Botezul şi euharistia sunt singurele taine recunoscute. În Biserica Catolică şi Biserica Ortodoxă există şapte taine.
  3. Nu este recunoscut cultul sfinţilor şi al Maicii Domnului. Biserica Catolică şi Biserica Ortodoxă acordă o cinstire înaltă sfinţilor şi Maicii Domnului, în calitate de mijlocitori în rugăciune
  4. Nu se admit posturile şi cultul morţilor.
  5. Cuvântul, propovăduirea, citirea şi explicarea textului biblic, predica, laolaltă cu cântările şi rugăciunea, reprezintă esenţa cultului protestant
  6. Conducătorii lor religioşi sunt pastorii, care sunt persoane laice (Protestanţii nerecunoscând taina preoţiei)

Bibliografie

  1. Ene Branişte şi Ecaterina Branişte-Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase, pag 396, Editura Diecezană Caransebeş, 2001, ISBN 973-97569-7-2
  2. Dicţionar Enciclopedic, vol V, Editura Enciclopedică, 2004, ISBN general 973-45-0143-7, vol 5 ISBN 973-45-0472-X
    1. Dicţionar Enciclopedic, vol V, pag 531
    Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Protestantism&oldid=25987