Proslăvire: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
 
(Nu s-au afișat 6 versiuni intermediare efectuate de alți 5 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
−
{{Traducere EN}}
+
'''Proslăvire''' (cunoscută și sub numele de '''canonizare''') este un termen folosit în [[Biserica Ortodoxă]] pentru ridicarea oficială a unei persoane la rangul de [[Sfinți|sfânt]] al Bisericii.
−
'''Glorification''' (also referred to as '''canonization''') is the term used in the Orthodox Church for the official recognition of a person as a [[saint]] of the Church.
 
  
−
In the Orthodox Church glorification of saints is the recognition that God’s holiness is manifested in the Church through those grace-filled men and women whose lives were pleasing to God.   
+
În Biserica Ortodoxă, proslăvirea sfinților este recunoașterea faptului că sfințenia lui [[Dumnezeu]] se manifestă în interiorul Bisericii prin acei bărbați și acele femei care au primit [[har]]ul divin prin viețile lor bine-plăcute lui Dumnezeu.   
  
−
The manner in which a person comes to be known as a saint begins long before any official inquiry is made into that person’s life. It begins when that person is honored/venerated by the people where he or she lived and died. His or her memory is kept alive by the people who pray for his or her soul and who ask him or her for intercession. Those persons who are great in their Christian spirit, glorious in their service to the Church, served as beacons illumining the world leave behind themselves a memory which is not confined to a narrow circle of people, but which becomes known throughout the whole Church, both locally and universally. Thus, it is only God who can "make" a saint.
+
Felul în care o persoană devine cunoscută ca sfânt începe cu mult înainte de orice anchetă oficială care să analizeze viața acesteia. Începe atunci când acea persoană este [[Cinstire|cinstită]] de oamenii din zona în care a trăit și a murit. Amintirea lui sau a ei sunt ținute în viață de oamenii care se roagă pentru [[suflet]]elor lor și care le solicită mijlocirea în fața Mântuitorului. Acei oameni care aprofundează credința creștină, care slujesc cu devotament Biserica sau care sunt faruri călăuzitoare ale omenirii lasă în urma lor amintiri care nu sunt păstrate doar într-un cerc restrâns de oameni, ci care devin cunoscute în întreaga Biserică, atât local cât și universal. Astfel încât, doar Dumnezeu poate „face” un sfânt.
  
−
Very soon after Our [[Lord]] sent the [[Holy Spirit]] to his assembled apostles and [[disciple]]s, the Church recognized those who had served God as ancestors of Christ and foretold his coming, proclaimed the [[Gospel]], and risked their lives bearing witness to Christ. These people were remembered and honored often through annual celebrations without any formal process that established them as saints. Their remembrance and honor grew from the actions of the faithful until these holy ones were remembered by the whole Church.
+
Foarte curând după ce Mântuitorul a trimis [[Duhul Sfânt]] [[apostol]]ilor și [[ucenic]]ilor săi aflați împreună, Biserica i-a recunoscut pe cei care l-au slujit pe Dumnezeu ca înaintași ai lui [[Hristos]], ca [[Prooroc|profeți]] ai venirii Mântuitorului, care au propovăduit [[Evanghelie|Evanghelia]] și care și-au riscat viețile aducând mărturie despre Hristos. Acești oameni au început să fie pomeniți și cinstiți prin [[Praznic|sărbători]] anuale fără nici un fel de proces oficial care să-i nominalizeze ca sfinți. Pomenirea lor și cinstea ce le-a fost acordată au crescut prin faptele credincioșilor până acolo încât cei mai sfinți dintre ei au fost recunoscuți de întreaga Biserică.
  
−
This manner of recognizing those who were holy among us continues today within the Orthodox Church, except now the recognition of the glorification of a person has been formalized within the services of the Church, an act often referred to as canonization.
+
Acest mod de recunoaștere a celor care au fost sfinți printre noi a continuat până în zilele noastre în Biserica Ortodoxă, cu excepția faptului că acum recunoașterea sfințeniei unei persoane a fost formalizată în cadrul Bisericii, act numit adesea proslăvire sau canonizare.
  
−
Today, as more [[clergy]] and faithful recognize and honor that one amongst them had led a virtuous life of obvious holiness this veneration becomes widely recognized, and the manner of recognition is formalized. This leads to requests, usually through the [[diocese|diocesan]] [[bishop]], for the Church to recognize that person as a saint. Then, usually an investigative committee is formed to review the life of the person who is being considered for glorification. When the committee is assured that the person has led a virtuous and God centered life, a process that may take an extended period of time, a report is submitted to the [[Holy Synod]] of the local Church stating the reasons why the person should or should not be recognized as a saint.     
+
În zilele noastre, pe măsură ce numărul celor care recunosc și cinstesc pe aceia dintre noi care au dus o viață smerită de sfințenie evidentă, această cinstire a devenit recunoscută pe scară largă și felul în care se face recunoașterea a fost formalizat. Sfințenia vieții unei persoane duce la solicitarea ca acea persoană să fie recunoscută ca sfânt se transmite Bisericii, de obicei, printr-un [[episcop]] [[eparhie|eparhial]]. Apoi, este înființată o comisie interogativă, de obicei, care va revizui viața persoanei propuse pentru proslăvire. După ce comisia se asigură că persoana propusă a dus o viață virtuoasă și dedicată lui Dumnezeu, proces care poate dura o bună bucată de vreme, este trimis un raport către [[Sfântul Sinod]] al Bisericii locale care descrie motivele pentru care acea persoană trebuie sau nu trebuie recunoscută ca sfânt.     
  
−
After receiving and considering the report, the Holy Synod decides whether or not to number that person among the saints. If the bishops agree they then have [[icon]]s painted and liturgical services composed for the glorification of the new saint. If the bishops do not agree, the life of the person may again be considered at a future time after further study.
+
După primirea și analizarea raportului, [[Sfântul Sinod]] decide dacă pune acea persoană în rândul sfinților sau nu o pune. Dacă episcopii sunt de acord, atunci se pictează icoana sfântului și i se întocmește rânduiala liturgică pentru proslăvirea noului sfânt. Dacă episcopii nu sunt de acord cu recunoașterea sfințeniei acelei persoane, se poate relua procesul de studiere a vieții acelei persoane după o perioadă de timp sau după alte studii ulterioare.
  
−
The formal Rite of Glorification begins with a memorial service for the person about to be glorified, after which [[Vespers]] and [[Matins]] are chanted with special [[hymn]]s to the saint, and the icon for the saint is unveiled. The [[feast day|feast date]] for the commemoration of the new saint is established, and the life of the saint is published. Finally, the glorification of the new saint is made known to the other Orthodox Churches so that they can place the name of the new saint on their calendars.
+
Slujba formală a proslăvirii începe cu o slujbă de pomenire pentru persoana care va fi canonizată, după care se slujește o [[Vecernie]] și o [[Utrenie]] care conțin [[imn]]uri speciale dedicate acelui sfânt urmate de și cu dezvelirea icoanei acesteia. Este fixată ziua de [[sărbătoare|prăznuire]] pentru noul sfânt iar viața acestuia este publicată. Într-un final, canonizarea noului sfânt este făcută cunoscută și celorlalte Biserici Ortodoxe astfel încât și acestea să poată pune numele noului sfânt în calendarele lor.
 +
 
 +
==A se vedea și==
 +
* [[Sfinți]]
 +
* [[Cinstire]]
  
 
==Izvoare==
 
==Izvoare==
Linia 24: Linia 27:
 
*[http://www.roca.org/OA/14/14x.htm What Does Glorification Mean?] by Fr. Alexey Young
 
*[http://www.roca.org/OA/14/14x.htm What Does Glorification Mean?] by Fr. Alexey Young
 
*[[Wikipedia:Glorification]]
 
*[[Wikipedia:Glorification]]
 +
*[http://jurnalul.ro/vechiul-site/old-site/suplimente/editie-de-colectie/ritualul-unei-canonizari-16861.html ''Jurnalul.ro'' - Daniela Cârlea Șontică: ''Ritualul unei canonizari'', interviu cu Pr. Prof. Dr. Nicolae Necula], accesat 6 iunie 2013
 +
  
−
[[Categorie:Sfinţi]]
+
[[Categorie:Sfinți]]
 
[[Categorie:Liturgică]]
 
[[Categorie:Liturgică]]
  
 
[[fr:Glorification]]
 
[[fr:Glorification]]
 
[[en:Glorification]]
 
[[en:Glorification]]

Versiunea curentă din 27 august 2014 18:32

Proslăvire (cunoscută și sub numele de canonizare) este un termen folosit în Biserica Ortodoxă pentru ridicarea oficială a unei persoane la rangul de sfânt al Bisericii.

În Biserica Ortodoxă, proslăvirea sfinților este recunoașterea faptului că sfințenia lui Dumnezeu se manifestă în interiorul Bisericii prin acei bărbați și acele femei care au primit harul divin prin viețile lor bine-plăcute lui Dumnezeu.

Felul în care o persoană devine cunoscută ca sfânt începe cu mult înainte de orice anchetă oficială care să analizeze viața acesteia. Începe atunci când acea persoană este cinstită de oamenii din zona în care a trăit și a murit. Amintirea lui sau a ei sunt ținute în viață de oamenii care se roagă pentru sufletelor lor și care le solicită mijlocirea în fața Mântuitorului. Acei oameni care aprofundează credința creștină, care slujesc cu devotament Biserica sau care sunt faruri călăuzitoare ale omenirii lasă în urma lor amintiri care nu sunt păstrate doar într-un cerc restrâns de oameni, ci care devin cunoscute în întreaga Biserică, atât local cât și universal. Astfel încât, doar Dumnezeu poate „face” un sfânt.

Foarte curând după ce Mântuitorul a trimis Duhul Sfânt apostolilor și ucenicilor săi aflați împreună, Biserica i-a recunoscut pe cei care l-au slujit pe Dumnezeu ca înaintași ai lui Hristos, ca profeți ai venirii Mântuitorului, care au propovăduit Evanghelia și care și-au riscat viețile aducând mărturie despre Hristos. Acești oameni au început să fie pomeniți și cinstiți prin sărbători anuale fără nici un fel de proces oficial care să-i nominalizeze ca sfinți. Pomenirea lor și cinstea ce le-a fost acordată au crescut prin faptele credincioșilor până acolo încât cei mai sfinți dintre ei au fost recunoscuți de întreaga Biserică.

Acest mod de recunoaștere a celor care au fost sfinți printre noi a continuat până în zilele noastre în Biserica Ortodoxă, cu excepția faptului că acum recunoașterea sfințeniei unei persoane a fost formalizată în cadrul Bisericii, act numit adesea proslăvire sau canonizare.

În zilele noastre, pe măsură ce numărul celor care recunosc și cinstesc pe aceia dintre noi care au dus o viață smerită de sfințenie evidentă, această cinstire a devenit recunoscută pe scară largă și felul în care se face recunoașterea a fost formalizat. Sfințenia vieții unei persoane duce la solicitarea ca acea persoană să fie recunoscută ca sfânt se transmite Bisericii, de obicei, printr-un episcop eparhial. Apoi, este înființată o comisie interogativă, de obicei, care va revizui viața persoanei propuse pentru proslăvire. După ce comisia se asigură că persoana propusă a dus o viață virtuoasă și dedicată lui Dumnezeu, proces care poate dura o bună bucată de vreme, este trimis un raport către Sfântul Sinod al Bisericii locale care descrie motivele pentru care acea persoană trebuie sau nu trebuie recunoscută ca sfânt.

După primirea și analizarea raportului, Sfântul Sinod decide dacă pune acea persoană în rândul sfinților sau nu o pune. Dacă episcopii sunt de acord, atunci se pictează icoana sfântului și i se întocmește rânduiala liturgică pentru proslăvirea noului sfânt. Dacă episcopii nu sunt de acord cu recunoașterea sfințeniei acelei persoane, se poate relua procesul de studiere a vieții acelei persoane după o perioadă de timp sau după alte studii ulterioare.

Slujba formală a proslăvirii începe cu o slujbă de pomenire pentru persoana care va fi canonizată, după care se slujește o Vecernie și o Utrenie care conțin imnuri speciale dedicate acelui sfânt urmate de și cu dezvelirea icoanei acesteia. Este fixată ziua de prăznuire pentru noul sfânt iar viața acestuia este publicată. Într-un final, canonizarea noului sfânt este făcută cunoscută și celorlalte Biserici Ortodoxe astfel încât și acestea să poată pune numele noului sfânt în calendarele lor.

A se vedea și

Izvoare

Legături externe

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Proslăvire&oldid=39361”