Proslăvire: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Legături externe)
 
Linia 1: Linia 1:
'''Proslăvire''' (cunoscută şi sub numele de '''canonizare''') este un termen folosit în [[Biserica Ortodoxă]] pentru ridicarea oficială a unei persoane la rangul de [[Sfinţi|sfânt]] al Bisericii.
+
'''Proslăvire''' (cunoscută și sub numele de '''canonizare''') este un termen folosit în [[Biserica Ortodoxă]] pentru ridicarea oficială a unei persoane la rangul de [[Sfinți|sfânt]] al Bisericii.
  
În Biserica Ortodoxă, proslăvirea sfinţilor este recunoaşterea faptului că sfinţenia lui [[Dumnezeu]] se manifestă în interiorul Bisericii prin acei bărbaţi şi acele femei care au primit [[har]]ul divin prin vieţile lor bine-plăcute lui Dumnezeu.   
+
În Biserica Ortodoxă, proslăvirea sfinților este recunoașterea faptului că sfințenia lui [[Dumnezeu]] se manifestă în interiorul Bisericii prin acei bărbați și acele femei care au primit [[har]]ul divin prin viețile lor bine-plăcute lui Dumnezeu.   
  
Felul în care o persoană devine cunoscută ca sfânt începe cu mult înainte de orice anchetă oficială care să analizeze viaţa acesteia. Începe atunci când acea persoană este [[Cinstire|cinstită]] de oamenii din zona în care a trăit şi a murit. Amintirea lui sau a ei sunt ţinute în viaţă de oamenii care se roagă pentru [[suflet]]elor lor şi care le solicită mijlocirea în faţa Mântuitorului. Acei oameni care aprofundează credinţa creştină, care slujesc cu devotament Biserica sau care sunt faruri călăuzitoare ale omenirii lasă în urma lor amintiri care nu sunt păstrate doar într-un cerc restrâns de oameni, ci care devin cunoscute în întreaga Biserică, atât local cât şi universal. Astfel încât, doar Dumnezeu poate "face" un sfânt.
+
Felul în care o persoană devine cunoscută ca sfânt începe cu mult înainte de orice anchetă oficială care să analizeze viața acesteia. Începe atunci când acea persoană este [[Cinstire|cinstită]] de oamenii din zona în care a trăit și a murit. Amintirea lui sau a ei sunt ținute în viață de oamenii care se roagă pentru [[suflet]]elor lor și care le solicită mijlocirea în fața Mântuitorului. Acei oameni care aprofundează credința creștină, care slujesc cu devotament Biserica sau care sunt faruri călăuzitoare ale omenirii lasă în urma lor amintiri care nu sunt păstrate doar într-un cerc restrâns de oameni, ci care devin cunoscute în întreaga Biserică, atât local cât și universal. Astfel încât, doar Dumnezeu poate „face” un sfânt.
  
Foarte curând după ce Mântuitorul a trimis [[Duhul Sfânt]] [[apostol]]ilor şi [[ucenic]]ilor săi aflaţi împreună, Biserica i-a recunoscut pe cei care l-au slujit pe Dumnezeu ca înaintaşi ai lui [[Hristos]], ca [[Prooroc|profeţi]] ai venirii Mântuitorului, care au propovăduit [[Evanghelie|Evanghelia]] şi care şi-au riscat vieţile aducând mărturie despre Hristos. Aceşti oameni au început să fie pomeniţi şi cinstiţi prin [[Praznic|sărbători]] anuale fără nici un fel de proces oficial care să-i nominalizeze ca sfinţi. Pomenirea lor şi cinstea ce le-a fost acordată au crescut prin faptele credincioşilor până acolo încât cei mai sfinţi dintre ei au fost recunoscuţi de întreaga Biserică.
+
Foarte curând după ce Mântuitorul a trimis [[Duhul Sfânt]] [[apostol]]ilor și [[ucenic]]ilor săi aflați împreună, Biserica i-a recunoscut pe cei care l-au slujit pe Dumnezeu ca înaintași ai lui [[Hristos]], ca [[Prooroc|profeți]] ai venirii Mântuitorului, care au propovăduit [[Evanghelie|Evanghelia]] și care și-au riscat viețile aducând mărturie despre Hristos. Acești oameni au început să fie pomeniți și cinstiți prin [[Praznic|sărbători]] anuale fără nici un fel de proces oficial care să-i nominalizeze ca sfinți. Pomenirea lor și cinstea ce le-a fost acordată au crescut prin faptele credincioșilor până acolo încât cei mai sfinți dintre ei au fost recunoscuți de întreaga Biserică.
  
Acest mod de recunoaştere a celor care au fost sfinţi printre noi a continuat până în zilele noastre în Biserica Ortodoxă, cu excepţia faptului că acum recunoaşterea sfinţeniei unei persoane a fost formalizată în cadrul Bisericii, act numit adesea proslăvire sau canonizare.
+
Acest mod de recunoaștere a celor care au fost sfinți printre noi a continuat până în zilele noastre în Biserica Ortodoxă, cu excepția faptului că acum recunoașterea sfințeniei unei persoane a fost formalizată în cadrul Bisericii, act numit adesea proslăvire sau canonizare.
  
În zilele noastre, pe măsură ce numărul celor care recunosc şi cinstesc pe aceia dintre noi care au dus o viaţă smerită de sfinţenie evidentă, această cinstire a devenit recunoscută pe scară largă şi felul în care se face recunoaşterea a fost formalizat. Sfinţenia vieţii unei persoane duce la solicitarea ca acea persoană să fie recunoscută ca sfânt se transmite Bisericii, de obicei, printr-un [[episcop]] [[eparhie|eparhial]]. Apoi, este înfiinţată o comisie interogativă, de obicei, care va revizui viaţa persoanei propuse pentru proslăvire. După ce comisia se asigură că persoana propusă a dus o viaţă virtuoasă şi dedicată lui Dumnezeu, proces care poate dura o bună bucată de vreme, este trimis un raport către [[Sfântul Sinod]] al Bisericii locale care descrie motivele pentru care acea persoană trebuie sau nu trebuie recunoscută ca sfânt.     
+
În zilele noastre, pe măsură ce numărul celor care recunosc și cinstesc pe aceia dintre noi care au dus o viață smerită de sfințenie evidentă, această cinstire a devenit recunoscută pe scară largă și felul în care se face recunoașterea a fost formalizat. Sfințenia vieții unei persoane duce la solicitarea ca acea persoană să fie recunoscută ca sfânt se transmite Bisericii, de obicei, printr-un [[episcop]] [[eparhie|eparhial]]. Apoi, este înființată o comisie interogativă, de obicei, care va revizui viața persoanei propuse pentru proslăvire. După ce comisia se asigură că persoana propusă a dus o viață virtuoasă și dedicată lui Dumnezeu, proces care poate dura o bună bucată de vreme, este trimis un raport către [[Sfântul Sinod]] al Bisericii locale care descrie motivele pentru care acea persoană trebuie sau nu trebuie recunoscută ca sfânt.     
  
După primirea şi analizarea raportului, [[Sfântul Sinod]] decide dacă pune acea persoană în rândul sfinţilor sau nu o pune. Dacă episcopii sunt de acord, atunci se pictează icoana sfântului şi i se întocmeşte rânduiala liturgică pentru proslăvirea noului sfânt. Dacă episcopii nu sunt de acord cu recunoaşterea sfinţeniei acelei persoane, se poate relua procesul de studiere a vieţii acelei persoane după o perioadă de timp sau după alte studii ulterioare.
+
După primirea și analizarea raportului, [[Sfântul Sinod]] decide dacă pune acea persoană în rândul sfinților sau nu o pune. Dacă episcopii sunt de acord, atunci se pictează icoana sfântului și i se întocmește rânduiala liturgică pentru proslăvirea noului sfânt. Dacă episcopii nu sunt de acord cu recunoașterea sfințeniei acelei persoane, se poate relua procesul de studiere a vieții acelei persoane după o perioadă de timp sau după alte studii ulterioare.
  
Slujba formală a proslăvirii începe cu o slujbă de pomenire pentru persoana care va fi canonizată, după care se slujeşte o [[Vecernie]] şi o [[Utrenie]] care conţin [[imn]]uri speciale dedicate acelui sfânt urmate de şi cu dezvelirea icoanei acesteia. Este fixată ziua de [[sărbătoare|prăznuire]] pentru noul sfânt iar viaţa acestuia este publicată. Într-un final, canonizarea noului sfânt este făcută cunoscută şi celorlalte Biserici Ortodoxe astfel încât şi acestea să poată pune numele noului sfânt în calendarele lor.
+
Slujba formală a proslăvirii începe cu o slujbă de pomenire pentru persoana care va fi canonizată, după care se slujește o [[Vecernie]] și o [[Utrenie]] care conțin [[imn]]uri speciale dedicate acelui sfânt urmate de și cu dezvelirea icoanei acesteia. Este fixată ziua de [[sărbătoare|prăznuire]] pentru noul sfânt iar viața acestuia este publicată. Într-un final, canonizarea noului sfânt este făcută cunoscută și celorlalte Biserici Ortodoxe astfel încât și acestea să poată pune numele noului sfânt în calendarele lor.
  
 
==A se vedea și==
 
==A se vedea și==
* [[Sfinţi]]
+
* [[Sfinți]]
 
* [[Cinstire]]
 
* [[Cinstire]]
  
Linia 27: Linia 27:
 
*[http://www.roca.org/OA/14/14x.htm What Does Glorification Mean?] by Fr. Alexey Young
 
*[http://www.roca.org/OA/14/14x.htm What Does Glorification Mean?] by Fr. Alexey Young
 
*[[Wikipedia:Glorification]]
 
*[[Wikipedia:Glorification]]
*[http://jurnalul.ro/vechiul-site/old-site/suplimente/editie-de-colectie/ritualul-unei-canonizari-16861.html ''Jurnalul.ro'' - Daniela Cârlea Şontică: ''Ritualul unei canonizari'', interviu cu Pr. Prof. Dr. Nicolae Necula], accesat 6 iunie 2013  
+
*[http://jurnalul.ro/vechiul-site/old-site/suplimente/editie-de-colectie/ritualul-unei-canonizari-16861.html ''Jurnalul.ro'' - Daniela Cârlea Șontică: ''Ritualul unei canonizari'', interviu cu Pr. Prof. Dr. Nicolae Necula], accesat 6 iunie 2013  
  
  

Versiunea curentă din 27 august 2014 18:32

Proslăvire (cunoscută și sub numele de canonizare) este un termen folosit în Biserica Ortodoxă pentru ridicarea oficială a unei persoane la rangul de sfânt al Bisericii.

În Biserica Ortodoxă, proslăvirea sfinților este recunoașterea faptului că sfințenia lui Dumnezeu se manifestă în interiorul Bisericii prin acei bărbați și acele femei care au primit harul divin prin viețile lor bine-plăcute lui Dumnezeu.

Felul în care o persoană devine cunoscută ca sfânt începe cu mult înainte de orice anchetă oficială care să analizeze viața acesteia. Începe atunci când acea persoană este cinstită de oamenii din zona în care a trăit și a murit. Amintirea lui sau a ei sunt ținute în viață de oamenii care se roagă pentru sufletelor lor și care le solicită mijlocirea în fața Mântuitorului. Acei oameni care aprofundează credința creștină, care slujesc cu devotament Biserica sau care sunt faruri călăuzitoare ale omenirii lasă în urma lor amintiri care nu sunt păstrate doar într-un cerc restrâns de oameni, ci care devin cunoscute în întreaga Biserică, atât local cât și universal. Astfel încât, doar Dumnezeu poate „face” un sfânt.

Foarte curând după ce Mântuitorul a trimis Duhul Sfânt apostolilor și ucenicilor săi aflați împreună, Biserica i-a recunoscut pe cei care l-au slujit pe Dumnezeu ca înaintași ai lui Hristos, ca profeți ai venirii Mântuitorului, care au propovăduit Evanghelia și care și-au riscat viețile aducând mărturie despre Hristos. Acești oameni au început să fie pomeniți și cinstiți prin sărbători anuale fără nici un fel de proces oficial care să-i nominalizeze ca sfinți. Pomenirea lor și cinstea ce le-a fost acordată au crescut prin faptele credincioșilor până acolo încât cei mai sfinți dintre ei au fost recunoscuți de întreaga Biserică.

Acest mod de recunoaștere a celor care au fost sfinți printre noi a continuat până în zilele noastre în Biserica Ortodoxă, cu excepția faptului că acum recunoașterea sfințeniei unei persoane a fost formalizată în cadrul Bisericii, act numit adesea proslăvire sau canonizare.

În zilele noastre, pe măsură ce numărul celor care recunosc și cinstesc pe aceia dintre noi care au dus o viață smerită de sfințenie evidentă, această cinstire a devenit recunoscută pe scară largă și felul în care se face recunoașterea a fost formalizat. Sfințenia vieții unei persoane duce la solicitarea ca acea persoană să fie recunoscută ca sfânt se transmite Bisericii, de obicei, printr-un episcop eparhial. Apoi, este înființată o comisie interogativă, de obicei, care va revizui viața persoanei propuse pentru proslăvire. După ce comisia se asigură că persoana propusă a dus o viață virtuoasă și dedicată lui Dumnezeu, proces care poate dura o bună bucată de vreme, este trimis un raport către Sfântul Sinod al Bisericii locale care descrie motivele pentru care acea persoană trebuie sau nu trebuie recunoscută ca sfânt.

După primirea și analizarea raportului, Sfântul Sinod decide dacă pune acea persoană în rândul sfinților sau nu o pune. Dacă episcopii sunt de acord, atunci se pictează icoana sfântului și i se întocmește rânduiala liturgică pentru proslăvirea noului sfânt. Dacă episcopii nu sunt de acord cu recunoașterea sfințeniei acelei persoane, se poate relua procesul de studiere a vieții acelei persoane după o perioadă de timp sau după alte studii ulterioare.

Slujba formală a proslăvirii începe cu o slujbă de pomenire pentru persoana care va fi canonizată, după care se slujește o Vecernie și o Utrenie care conțin imnuri speciale dedicate acelui sfânt urmate de și cu dezvelirea icoanei acesteia. Este fixată ziua de prăznuire pentru noul sfânt iar viața acestuia este publicată. Într-un final, canonizarea noului sfânt este făcută cunoscută și celorlalte Biserici Ortodoxe astfel încât și acestea să poată pune numele noului sfânt în calendarele lor.

A se vedea și

Izvoare

Legături externe