Proscomidia: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(diacritice - partial)
(Rânduiala Dumnezeieștii Proscomidii)
 
(Nu s-au afișat 24 de versiuni intermediare efectuate de alți 8 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
{{Liturghia}}
+
{{Articol de calitate}}{{Liturghia}}
'''Proscomidia''' este un ritual, parte integrantă a Liturghiei, prin care preotul pregăteşte pâinea şi vinul pentru [[Sfânta Împărtăşanie]].
+
'''Proscomidia''' (gr. Προσκομιδή, de la verbul προσκομίζω - acțiunea de a aduce) este un ritual, prima din cele trei părți a Liturghiei, prin care preotul pregăteşte pâinea şi vinul pentru [[Euharistie|Sfânta Împărtăşanie]].
  
Înainte de începutul propriu-zis al Sfintei Liturghii, în [[altar]], la adăpost de privirile credincioşilor, [[preot]]ul, singur sau împreună cu [[diacon]]ul, săvârşeşte un [[ritual]] care are aspectul unei slujbe aparte având o formulă de binecuvântare şi una de încheiere. Este vorba de Proscomidie care nu este însă o slujbă de sine stătătoare ci o parte integrantă şi indispensabilă a Sfintei Liturghii.
+
Înainte de începutul propriu-zis al [[Sfânta Liturghie|Sfintei Liturghii]], în [[altar]], la [[proscomidiar]], [[preot]]ul, singur sau împreună cu [[diacon]]ul, săvârşeşte un ritual care are aspectul unei slujbe aparte având o formulă de binecuvântare şi una de încheiere. Este vorba de Proscomidie, care nu este însă o slujbă de sine stătătoare ci o parte integrantă şi indispensabilă a Sfintei Liturghii.
  
 
==Ce este Proscomidia?==
 
==Ce este Proscomidia?==
Linia 10: Linia 10:
 
==Până în secolul VII ritualul Proscomidiei era mult mai simplu==
 
==Până în secolul VII ritualul Proscomidiei era mult mai simplu==
 
[[Image:Proskomidia.jpg|thumb|left|[[Obiecte liturgice]]<br>în ritualul proscomidiei]]
 
[[Image:Proskomidia.jpg|thumb|left|[[Obiecte liturgice]]<br>în ritualul proscomidiei]]
Proscomidia a constituit întotdeauna o parte a Sfintei Liturghii. Dar în primele secole creştine ritualul ei era  mult mai simplu, evoluând ulterior până la forma de azi. În esenţă consta în primirea de către diaconi a darurilor de pâine şi vin aduse de credincioşi şi alegerea celor menite pentru jertfă urmând ca [[episcop]]ul sau preotul să le binecuvinteze.
+
Proscomidia a constituit întotdeauna o parte a Sfintei Liturghii. Dar în primele secole creştine ritualul ei era  mult mai simplu, evoluând ulterior până la forma de azi. În esenţă consta în primirea de către [[diacon]]i a darurilor de pâine şi vin aduse de credincioşi şi alegerea celor menite pentru jertfă urmând ca [[episcop]]ul sau preotul să le binecuvinteze.
  
Locul primirii darurilor era o încăpere numită [[proscomidiar]] sau schevofilachion. Această încăpere era situată în latura de nord a altarului, iniţial fiind distinctă de [[biserică]].
+
Locul primirii darurilor era o încăpere numită [[proscomidiar]] (uneori identică cu [[diaconicon]]ul). Această încăpere era situată în latura de nord a altarului, iniţial fiind distinctă de [[biserică]].
  
În ceea ce priveşte timpul săvârşirii şi rânduiala Proscomidiei nu avem descrieri precise din această perioadă. O opinie larg răspândită şi însuşită de numeroşi liturgişti afirmă că ritualul primirii şi pregătirii darurilor pentru Sfânta Jertfă avea loc, în primele veacuri, la începutul Liturghiei credincioşilor. După plecarea [[catehumen]]ilor credincioşii prezentau diaconilor darurile lor de pâine şi vin. Diaconii strângeau darurile la proscomidiar, le alegeau pe cele necesare pentru Sfânta Jertfă şi le aduceau apoi la altar punându-le pe Sfânta Masă. Aici episcopul sau preotul le afierosea ca daruri de jertfă printr-o rugăciune specială. Deplasarea Proscomidiei la începutul Liturghiei catehumenilor s-a făcut, potrivit acestei opinii, în sec. VI-VII ca urmare, pe de o parte, a slăbirii şi dispariţiei disciplinei catehumenilor şi, pe de altă parte, a dezvoltării crescânde a ritualului Proscomidiei.
+
În ceea ce priveşte timpul săvârşirii şi rânduiala Proscomidiei nu avem descrieri precise din această perioadă. O opinie larg răspândită şi însuşită de numeroşi liturgişti afirmă că ritualul primirii şi pregătirii darurilor pentru Sfânta Jertfă avea loc, în primele veacuri, la începutul Liturghiei credincioşilor. După plecarea [[catehumen]]ilor credincioşii prezentau diaconilor darurile lor de pâine şi vin. Diaconii strângeau darurile la proscomidiar, le alegeau pe cele necesare pentru Sfânta Jertfă şi le aduceau apoi la altar punându-le pe [[Sfânta Masă]]. Aici episcopul sau preotul le afierosea ca daruri de jertfă printr-o rugăciune specială. Deplasarea Proscomidiei la începutul Liturghiei catehumenilor s-a făcut, potrivit acestei opinii, în sec. VI-VII ca urmare, pe de o parte, a slăbirii şi dispariţiei disciplinei catehumenilor şi, pe de altă parte, a dezvoltării crescânde a ritualului Proscomidiei.
  
O altă opinie, mai nouă susţine că Proscomidia s-a aflat întotdeauna la începutul Liturghiei. Se aduce ca argument faptul că aşezarea Proscomidiei la începutul Sfintei Liturghii este specifică tuturor Liturghiilor orientale pe când pregătirea darurilor înainte de anafora este specifică Liturghiilor latine. Cel puţin în regiunea Siriei de vest (Antiohia) există dovada faptului că credincioşii aduceau încă de la începutul Sfintei Liturghii darurile însoţite de pomelnice . Potrivit acestei opinii în primele veacuri credincioşii veneau la începutul Sfintei Liturghii aducând daruri de pâine şi vin însoţite de pomelnice cu numele lor pe care le încredinţau diaconilor aflaţi în schevofilachion. Diaconii alegeau şi pregăteau darurile pentru Sfânta Jertfă. Episcopul sau preotul protos venind la slujbă intra mai întâi în schevofilachion şi binecuvânta darurile iar apoi intra în biserică şi începea Sfânta Liturghie. La începutul Liturghiei catehumenilor darurile erau aduse de către diaconi la altar.  
+
O altă opinie, mai nouă, susţine că Proscomidia s-a aflat întotdeauna la începutul Liturghiei<ref>Juan Mateos, „Deux problemes de traduction dens la Liturgie Byzantine de S. Jean Chrysostome”, ''OCP'' 30, 1964, p. 248-255.</ref>. Se aduce ca argument faptul că aşezarea Proscomidiei la începutul Sfintei Liturghii este specifică tuturor Liturghiilor orientale pe când pregătirea darurilor înainte de anafora este specifică Liturghiilor latine. Cel puţin în regiunea Siriei de vest (Antiohia) există dovada faptului că credincioşii aduceau încă de la începutul Sfintei Liturghii darurile însoţite de pomelnice. Potrivit acestei opinii în primele veacuri credincioşii veneau la începutul Sfintei Liturghii aducând daruri de pâine şi vin însoţite de pomelnice cu numele lor pe care le încredinţau diaconilor aflaţi în schevofilachion. Diaconii alegeau şi pregăteau darurile pentru Sfânta Jertfă. Episcopul sau preotul [[protos]] venind la slujbă intra mai întâi în schevofilachion şi binecuvânta darurile iar apoi intra în biserică şi începea Sfânta Liturghie. La începutul Liturghiei catehumenilor darurile erau aduse de către diaconi la altar.
 +
 
 +
Această a doua opinie a căpătat o greutate și mai mare după ce liturgistul Robert Taft a demonstrat că locul rugăciunii punerii-înainte nu este la intrarea mare cu darurile în logica liturgică bizantină și în istoria ritului bizantin, ci că locul ei a fost la începutul Liturghiei<ref>Robert Taft, ''A History of the Liturgy of Saint John Chrysostom'', vol. II: The Great Entrance (=''OCA'' 200), Roma, 1978.</ref>.
  
 
==Ritualul de azi al Proscomidiei se dezvoltă între secolele VII—XIV==
 
==Ritualul de azi al Proscomidiei se dezvoltă între secolele VII—XIV==
Linia 22: Linia 24:
 
Evoluţia Proscomidiei după secolul VII reflectă schimbarea care a intervenit în atitudinea faţă de Sfânta Liturghie şi în înţelegerea acesteia, şi anume scăderea numărului celor ce se împărtăşeau şi accentuarea sensului ei mistico-simbolic.
 
Evoluţia Proscomidiei după secolul VII reflectă schimbarea care a intervenit în atitudinea faţă de Sfânta Liturghie şi în înţelegerea acesteia, şi anume scăderea numărului celor ce se împărtăşeau şi accentuarea sensului ei mistico-simbolic.
  
Mai întâi a intervenit necesitatea practică a tăierii prescurii destinată Sfintei Jertfe deoarece, în condiţiile introducerii împărtăşaniei credincioşilor cu linguriţa şi a reducerii numărului celor care se împărtăşeau, era suficientă doar o parte din prescură şi nu una întreagă cum era până atunci. Ca urmare primul ritual nou pe care îl putem constata la Proscomidie este ritualul scoaterii şi pregătirii agneţului. Potrivit comentariului liturgic al patriarhului [[Gherman I al Constantinopolului]], în sec. VIII Proscomidia consta din următoarele acte: preotul sau diaconul tăia cu copia Agneţul (nimic zicând), îl punea pe disc, turna vin şi apă în potir, iar preotul rostea rugăciunea punerii înainte: "Dumnezeule, Dumnezeul nostru..." peste ele, învelea şi tămâia .
+
Mai întâi a intervenit necesitatea practică a tăierii prescurii destinată Sfintei Jertfe deoarece, în condiţiile introducerii împărtăşaniei credincioşilor cu linguriţa şi a reducerii numărului celor care se împărtăşeau, era suficientă doar o parte din prescură şi nu una întreagă cum era până atunci. Ca urmare primul ritual nou pe care îl putem constata la Proscomidie este ritualul scoaterii şi pregătirii agneţului. Potrivit comentariului liturgic al patriarhului [[Gherman I al Constantinopolului]], în sec. VIII Proscomidia consta din următoarele acte: preotul sau diaconul tăia cu copia Agneţul (nimic zicând), îl punea pe disc, turna vin şi apă în potir, iar preotul rostea rugăciunea punerii înainte: "Dumnezeule, Dumnezeul nostru..." peste ele, învelea şi tămâia.
  
 
==Dezvoltarea Proscomidiei a fost determinată în primul rând de accentuarea sensului ei tipico-simbolic==
 
==Dezvoltarea Proscomidiei a fost determinată în primul rând de accentuarea sensului ei tipico-simbolic==
[[Image:Disc.jpg|thumb|left|Cinstitele Daruri pe sfântul [[disc]]]]
+
[[Image:Disc.jpg|thumb|left|Cinstitele Daruri pe sfântul [[disc]]]][[Image:Proscomidia.jpg|thumb|left|Proscomidia la români]]
 
Dintr-o simplă pregătire a darurilor în vederea Sfintei Jertfe, Proscomidia devine tot mai mult o reprezentare simbolică pe de o parte a naşterii şi jertfei Mântuitorului şi, pe de altă parte, a Bisericii.
 
Dintr-o simplă pregătire a darurilor în vederea Sfintei Jertfe, Proscomidia devine tot mai mult o reprezentare simbolică pe de o parte a naşterii şi jertfei Mântuitorului şi, pe de altă parte, a Bisericii.
  
Linia 34: Linia 36:
 
În secolul al IX-lea apare şi, mai apoi, ia o mare dezvoltare ritualul scoaterii miridelor. În Biserica primară participarea credincioşilor la Sfânta Jertfă consta în împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului. În condiţiile în care împărtăşania a devenit tot mai rară s-a simţit nevoia unei participări mai intime la Sfânta Jertfă. Astfel apare practica scoaterii miridelor pentru credincioşi ca o substituire a împărtăşaniei. Venind la slujbă, credincioşii aduceau câte o prescură pentru fiecare nume de pomenit, din care se scotea o miridă. Cu timpul s-a îngăduit să fie adusă o prescură pentru mai multe nume.
 
În secolul al IX-lea apare şi, mai apoi, ia o mare dezvoltare ritualul scoaterii miridelor. În Biserica primară participarea credincioşilor la Sfânta Jertfă consta în împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului. În condiţiile în care împărtăşania a devenit tot mai rară s-a simţit nevoia unei participări mai intime la Sfânta Jertfă. Astfel apare practica scoaterii miridelor pentru credincioşi ca o substituire a împărtăşaniei. Venind la slujbă, credincioşii aduceau câte o prescură pentru fiecare nume de pomenit, din care se scotea o miridă. Cu timpul s-a îngăduit să fie adusă o prescură pentru mai multe nume.
  
Din secolul al XI-lea avem primele menţiuni despre scoaterea miridelor în cinstea Maicii Domnului şi a sfinţilor ca expresie a simbolismului eclesial al Proscomidiei. Ritualul miridelor se va dezvolta foarte mult în secolele următoare ajungându-se chiar la exagerări şi la diferenţe importante de la o regiune la alta în principal în legătură cu sfinţii pomeniţi impunându-se intervenţia autorităţii bisericeşti.
+
Din secolul al XI-lea avem primele menţiuni despre scoaterea [[miride]]lor în cinstea [[Maica Domnului|Maicii Domnului]] şi a sfinţilor ca expresie a simbolismului eclesial al Proscomidiei. Cele nouă miride pentru cetele [[sfinți]]lor sunt atestate de manuscrisele liturgice din secolul al IX-lea siècle; prezența sfântului [[Atanasie Athonitul]] în enumerarea sfinților asceți și fondatori ai [[monahism]]ului în ritual sugerează că [[Muntele Athos]] a putut fi la originea acestei etape a dezvoltării ritualului proscomidiei<ref>Ene Braniște, ''Liturgica specială'', București, 1985, p. 292.</ref>.
 +
 
 +
Ritualul miridelor se va dezvolta foarte mult în secolele următoare ajungându-se chiar la exagerări şi la diferenţe importante de la o regiune la alta în principal în legătură cu sfinţii pomeniţi impunându-se intervenţia autorităţii bisericeşti.
 +
 
 +
Ca urmare, în secolul al XIV-lea, patriarhul [[Filotei (Kokkinos) al Constantinopolului|Filotei al Constantinopolului]] redactează o ''Diataxă'' (rânduială) liturgică (tradusă în acelaşi secol în slavonă şi răspândită în Bisericile bulgară, sârbă, română şi rusă) în care sistematizează şi fixează rânduiala Proscomidiei, eliminând exagerările şi reuşind să stabilească ordinea în acest domeniu<ref>Profesorul grec N. Trembela prezintă două variante grecești ale acestui ritual în : ''Trei Liturghii după manuscrisele din Atena'' (în greacă), p. 1-16 și 226-240.</ref>.
  
Ca urmare, în secolul al XIV-lea, patriarhul Filotei (Kokkinos) al Constantinopolului redactează o Diataxă (rânduială) liturgică (tradusă în acelaşi secol în slavă şi răspândită în Biserica bulgară, sârbă, română şi rusă) în care sistematizează şi fixează rânduiala Proscomidiei eliminând exagerările şi reuşind să stabilească ordinea în acest domeniu.
+
==Momentele proscomidiei la greci, ruși și români==
 +
<table border="1" cellspacing="2" cellpadding="2" width="80%">
 +
<tr>
 +
  <td width="19%" valign="top"><p><strong>Momente ale ritualului Proscomidiei</strong></p></td>
 +
  <td width="19%"><p align="center">GRECI</p></td>
 +
  <td width="19%"><p align="center">RUȘI</p></td>
 +
  <td width="19%"><p align="center">ROMÂNI</p></td>
 +
</tr>
 +
<tr>
 +
  <td width="19%" valign="top"><p><strong>0. Troparul &laquo;&nbsp;Gătește-te Betleeme...&nbsp;&raquo;</strong></p></td>
 +
  <td width="19%"><p align="center">da</p></td>
 +
  <td width="19%"><p align="center">nu</p></td>
 +
  <td width="19%"><p align="center">nu</p></td>
 +
</tr>
 +
<tr>
 +
  <td width="19%" valign="top"><p><strong>1. Troparul &laquo;&nbsp;Răscumpăratu-ne-ai...&nbsp;&raquo;</strong></p></td>
 +
  <td width="19%"><p align="center">da</p></td>
 +
  <td width="19%"><p align="center">da</p></td>
 +
  <td width="19%"><p align="center">da</p></td>
 +
</tr>
 +
<tr>
 +
  <td width="19%" valign="top"><p><strong>2.</strong> <strong>Binecuvântare</strong></p></td>
 +
  <td width="19%"><p align="center">da</p></td>
 +
  <td width="19%"><p align="center">da</p></td>
 +
  <td width="19%"><p align="center">da</p></td>
 +
</tr>
 +
<tr>
 +
  <td width="19%" valign="top"><p><strong>3. Pregătirea agnețului</strong></p></td>
 +
  <td width="19%"><p align="center">da</p></td>
 +
  <td width="19%"><p align="center">da</p></td>
 +
  <td width="19%"><p align="center">da</p></td>
 +
</tr>
 +
<tr>
 +
  <td width="19%" valign="top"><p><strong>4. Pregătirea potirului</strong></p></td>
 +
  <td width="19%"><p align="center">da</p></td>
 +
  <td width="19%"><p align="center">da</p></td>
 +
  <td width="19%"><p align="center">da</p></td>
 +
</tr>
 +
<tr>
 +
  <td width="19%" valign="top"><p><strong>5. Miridă pentru Maica Domnului</strong></p></td>
 +
  <td width="19%"><p align="center">da</p></td>
 +
  <td width="19%"><p align="center">da</p></td>
 +
  <td width="19%"><p align="center">da</p></td>
 +
</tr>
 +
<tr>
 +
  <td width="19%" valign="top"><p><strong>6. Miride pentru sfinți</strong><br /> (nouă la număr, trei șiruri verticale de trei)</p></td>
 +
  <td width="19%"><p align="center">da</p>
 +
    <p align="center">- grecii încep cu o miridă pentru puterile îngerești (prima miridă) și continuă cu proorocii (inclusiv înaintemergătorul și botezătorul Ioan - a 2-a miridă) etc.</p></td>
 +
  <td width="19%"><p align="center">da</p>
 +
    <p align="center">- rușii nu scot miridă pentru îngeri, ci încep cu înaintemergătorul și botezătorul Ioan  (prima miridă) și continuă cu proorocii (a doua miridă) etc.</p></td>
 +
  <td width="19%"><p align="center">da</p>
 +
    <p align="center">- românii au schimbat de mai multe ori ritualul (între tradiția slavonă și cea greacă), pentru a rămâne la tradiția greacă începând cu liturghierele din 2005</p></td>
 +
</tr>
 +
<tr>
 +
  <td width="19%" valign="top"><p><strong>7. Miridă pentru vii</strong> </p></td>
 +
  <td width="19%"><p align="center">da</p></td>
 +
  <td width="19%"><p align="center">da</p></td>
 +
  <td width="19%"><p align="center">da</p>
 +
    <p align="center">- românii au adăugat aici, în secolul al 19-lea, o rugăciune pentru vii la momentul când sunt scoase miridele pentru vii, inspirată din rugăciunea de la Litie, rugăciunea din Psaltire și din anaforaua sfântului Vasile cel Mare)</p>
 +
  <p align="center">- românii scot aici și o miridă specială pentru autoritățile civile</p></td>
 +
</tr>
 +
<tr>
 +
  <td width="19%" valign="top"><p><strong>8. Miridă pentru morți</strong></p></td>
 +
  <td width="19%"><p align="center">da</p></td>
 +
  <td width="19%"><p align="center">da</p></td>
 +
  <td width="19%"><p align="center">da</p>
 +
    <p align="center">- românii au adăugat aici ([[Veniamin Costache]] la începutul secolului al 19-lea), o rugăciune pentru morți la momentul scoaterii miridelor, inspirată din două canoane pentru morți și anume: cel din sâmbăta dinaintea începerii Postului Mare și respectiv cel din sâmbăta de dinainte de [[Cincizecime]]</p>
 +
  <p align="center">- românii scot aici o miridă specială pentru ctitorii bisericii sau ai mănăstirii</p></td>
 +
</tr>
 +
<tr>
 +
  <td width="19%" valign="top"><p><strong>9. Miride pentru sine și pentru alții</strong><br /> (miride care pomenesc pe cei din pomelnicele aduse de credincioși, precum și miride speciale pentru cei bolnavi, pentru cei ce sunt în călătorie sau alte miride speciale)</p></td>
 +
  <td width="19%"><p align="center">da</p></td>
 +
  <td width="19%"><p align="center">da</p></td>
 +
  <td width="19%"><p align="center">da</p></td>
 +
</tr>
 +
<tr>
 +
  <td width="19%" valign="top"><p><strong>10. Darurile sunt cădite și acoperite</strong></p></td>
 +
  <td width="19%"><p align="center">da</p></td>
 +
  <td width="19%"><p align="center">da</p></td>
 +
  <td width="19%"><p align="center">da</p></td>
 +
</tr>
 +
<tr>
 +
  <td width="19%" valign="top"><p><strong>11. Rugăciunea proscomidiei: &laquo;&nbsp;Dumnezeule, Dumnezeul nostru, Cel ce pâinea cea cerească...&nbsp;&raquo;</strong></p></td>
 +
  <td width="19%"><p align="center">da</p></td>
 +
  <td width="19%"><p align="center">da</p></td>
 +
  <td width="19%"><p align="center">da</p></td>
 +
</tr>
 +
<tr>
 +
  <td width="19%" valign="top"><p><strong>12. Cădire și otpust</strong></p></td>
 +
  <td width="19%"><p align="center">da</p></td>
 +
  <td width="19%"><p align="center">da</p></td>
 +
  <td width="19%"><p align="center">da</p></td>
 +
</tr>
 +
</table>
 +
 
 +
==Note==
 +
<references />
 +
 
 +
==Surse==
 +
*Pr. Florin Botezan, ''Explicarea Sfintei Liturghii (IX): Proscomidia'' - http://www.biserica-mihai-viteazul.ro/ro/index/ex-lica/lit-9.htm
 +
*Ene Braniște, ''Liturgica specială'', București, 1985.
 +
*Juan Mateos, „Deux problèmes de traduction dans la Liturgie Byzantine de S. Jean Chrysostome”, ''OCP'' 30, 1964, p. 248-255.
 +
*Robert Taft, ''A History of the Liturgy of Saint John Chrysostom'', vol. II: The Great Entrance (=''OCA'' 200), Roma, 1978.
 +
*Léon Clugnet, ''Dictionnaire grec-français des noms liturgiques en usage dans l’Église grecque'', Paris, 1895, art. Προσκομιδή și Πρόθεσις.
  
 
==Rânduiala Dumnezeieștii Proscomidii==
 
==Rânduiala Dumnezeieștii Proscomidii==
Linia 46: Linia 155:
 
Preotul ia întâia [[prescură]] și [[copia]] cu amândouă mâinile, le ridică până în dreptul frunții și zice:
 
Preotul ia întâia [[prescură]] și [[copia]] cu amândouă mâinile, le ridică până în dreptul frunții și zice:
  
Preotul: Răscumpăratu-ne-ai pe noi din blestemul Legii cu scump Sângele Tău. Pe [[Cruce]] fiind răstignit și cu sulița împuns, nemurire ai izvorât oamenilor, Mântuitorul nostru, slavă Ție.
+
'''Preotul''': Răscumpăratu-ne-ai pe noi din blestemul Legii cu scump Sângele Tău. Pe [[Cruce]] fiind răstignit și cu sulița împuns, nemurire ai izvorât oamenilor, Mântuitorul nostru, slavă Ție.
  
Diaconul: Binecuvintează, părinte.
+
'''Diaconul''': Binecuvintează, părinte.
  
 
Preotul ține prescura și copia  în mâna stangă, le binecuvintează cu dreapta, făcând semnul crucii, zicând:
 
Preotul ține prescura și copia  în mâna stangă, le binecuvintează cu dreapta, făcând semnul crucii, zicând:
  
Preotul: Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor.
+
'''Preotul''': Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor.
  
Diaconul: Amin. Domnului să ne rugăm. Doamne miluiește.
+
'''Diaconul''': Amin. Domnului să ne rugăm. Doamne miluiește.
  
 
Apoi, având prescura în mâna stângă, iar în mâna dreaptă copia, preotul însemnează cu copia [[semnul crucii]] de trei ori deasupra prescurii, zicând de fiecare dată:
 
Apoi, având prescura în mâna stângă, iar în mâna dreaptă copia, preotul însemnează cu copia [[semnul crucii]] de trei ori deasupra prescurii, zicând de fiecare dată:
  
Preotul: Întru pomenirea Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru [[Iisus Hristos]].
+
'''Preotul''': Întru pomenirea Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru [[Iisus Hristos]].
  
 
Punând prescura pe tavă, preotul o taie în partea peceții cu literele IC și NI, zicând:
 
Punând prescura pe tavă, preotul o taie în partea peceții cu literele IC și NI, zicând:
  
Preotul: Ca un miel nevinovat spre junghiere S-a adus.
+
'''Preotul''': Ca un miel nevinovat spre junghiere S-a adus.
  
 
Apoi preotul taie pecetea în partea cu semnele XC și KA și zice:
 
Apoi preotul taie pecetea în partea cu semnele XC și KA și zice:
  
Preotul: Și ca o oaie, fără de glas împotriva celui ce-o tunde, așa nu Și-a deschis gura Sa.
+
'''Preotul''': Și ca o oaie, fără de glas împotriva celui ce-o tunde, așa nu Și-a deschis gura Sa.
  
 
Tăind în partea de sus a peceții, preotul zice:
 
Tăind în partea de sus a peceții, preotul zice:
  
Preotul: Întru smerenia Lui, judecata Lui s-a ridicat.  
+
'''Preotul''': Întru smerenia Lui, judecata Lui s-a ridicat.  
  
Diaconul: Domnului să ne rugăm.
+
'''Diaconul''': Domnului să ne rugăm.
  
 
Apoi, tăind în partea de jos a peceții, preotul zice:  
 
Apoi, tăind în partea de jos a peceții, preotul zice:  
  
Preotul: Iar neamul Lui cine-l va spune?  
+
'''Preotul''': Iar neamul Lui cine-l va spune?  
  
 
Diaconul, privind cu evlavie la această lucrare, ținând capătul orarului în mâna dreaptă, îl îndreaptă către prescură zicând la fiecare tăietură:  
 
Diaconul, privind cu evlavie la această lucrare, ținând capătul orarului în mâna dreaptă, îl îndreaptă către prescură zicând la fiecare tăietură:  
  
Diaconul: Domnului să ne rugăm. Doamne miluiește.  
+
'''Diaconul''': Domnului să ne rugăm. Doamne miluiește.  
  
 
Îndreptând [[orar]]ul către Sfântul [[Agneţ]], diaconul zice:  
 
Îndreptând [[orar]]ul către Sfântul [[Agneţ]], diaconul zice:  
  
Diaconul: Ridică, părinte.  
+
'''Diaconul''': Ridică, părinte.  
  
 
Înfigând copia în prescură, în colțul drept al peceții, și tăind deoparte coaja de jos, ridică Sfântul Agneţ, zicând:  
 
Înfigând copia în prescură, în colțul drept al peceții, și tăind deoparte coaja de jos, ridică Sfântul Agneţ, zicând:  
  
Preotul: Că s-a luat de pe pământ viața Lui.  
+
'''Preotul''': Că s-a luat de pe pământ viața Lui.  
  
 
Preotul pune Sfântul Agneț cu pecetea în jos pe Sfântul [[Disc]]:  
 
Preotul pune Sfântul Agneț cu pecetea în jos pe Sfântul [[Disc]]:  
  
Diaconul: Junghie, părinte.  
+
'''Diaconul''': Junghie, părinte.  
  
 
Preotul taie Sfântul Agneţ în semnul crucii, având grijă să nu străpungă pecetea, zicând:  
 
Preotul taie Sfântul Agneţ în semnul crucii, având grijă să nu străpungă pecetea, zicând:  
  
Preotul: Junghie-Se Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii, pentru viața și pentru mântuirea lumii.  
+
'''Preotul''': Junghie-Se Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii, pentru viața și pentru mântuirea lumii.  
  
 
Preotul întoarce Sfântul Agneţ astfel încât pecetea să fie în sus.  
 
Preotul întoarce Sfântul Agneţ astfel încât pecetea să fie în sus.  
  
Diaconul: Împunge, părinte.  
+
'''Diaconul''': Împunge, părinte.  
  
 
Preotul împunge cu sfânta copie Sfântul Agneţ, în partea cu semnul IC, zicând:  
 
Preotul împunge cu sfânta copie Sfântul Agneţ, în partea cu semnul IC, zicând:  
  
Preotul: Și unul din ostași cu sulița coasta Lui a împuns.  
+
'''Preotul''': Și unul din ostași cu sulița coasta Lui a împuns.  
  
 
Diaconul ia în mâna dreaptă vasul cu vin și în stânga vasul cu apă și toarnă în Sfântul [[Potir]] deodată vin și apă. Preotul continuă, zicând:  
 
Diaconul ia în mâna dreaptă vasul cu vin și în stânga vasul cu apă și toarnă în Sfântul [[Potir]] deodată vin și apă. Preotul continuă, zicând:  
  
Preotul: Și îndată a ieșit sânge și apâ; și cel ce a văzut a mărturisit și adevarată este mărturia lui.  
+
'''Preotul''': Și îndată a ieșit sânge și apâ; și cel ce a văzut a mărturisit și adevarată este mărturia lui.  
  
Diaconul: Binecuvintează, părinte, sfânta amestecare.  
+
'''Diaconul''': Binecuvintează, părinte, sfânta amestecare.  
  
 
Preotul binecuvintează Sfântul Potir, zicând:  
 
Preotul binecuvintează Sfântul Potir, zicând:  
  
Preotul: Binecuvântată este amestecarea Sfintelor Tale, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.  
+
'''Preotul''': Binecuvântată este amestecarea Sfintelor Tale, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.  
  
 
Sfântul Potir este acum acoperit cu acoperământul său întocmit (nedesfăcut).  
 
Sfântul Potir este acum acoperit cu acoperământul său întocmit (nedesfăcut).  
Linia 120: Linia 229:
 
Preotul ia în mână a doua prescură și taie din ea o părticică în formă triunghiulară, zicând:  
 
Preotul ia în mână a doua prescură și taie din ea o părticică în formă triunghiulară, zicând:  
  
Preotul: Întru cinstea și pomenirea preabinecuvântatei, măritei Stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarei și pururea [[Maica Domnului|Fecioarei Maria]], pentru ale cărei rugăciuni primește, Doamne, jertfa aceasta întru jertfelnicul Tău cel mai presus de ceruri.  
+
'''Preotul''': Întru cinstea și pomenirea preabinecuvântatei, măritei Stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarei și pururea [[Maica Domnului|Fecioarei Maria]], pentru ale cărei rugăciuni primește, Doamne, jertfa aceasta întru jertfelnicul Tău cel mai presus de ceruri.  
  
 
Și scoțând părticica, o pune de-a dreapta Sfântului Agneț (în stânga sa), zicând:  
 
Și scoțând părticica, o pune de-a dreapta Sfântului Agneț (în stânga sa), zicând:  
  
Preotul: De față a stătut împărăteasa, de-a dreapta Ta, în haină aurită îmbracată și preaînfrumusețată.  
+
'''Preotul''': De față a stătut împărăteasa, de-a dreapta Ta, în haină aurită îmbracată și preaînfrumusețată.  
  
Luand a treia prescura, scoate dintr-insa particele pentru cele noua cete. Aceste particele sunt mai mici decat particica pentru Sfanta Fecioara.  
+
Luând a treia prescură, scoate dintr-însa părticele pentru cele nouă cete. Aceste părticele sunt mai mici decât părticica pentru Sfânta Fecioară.  
  
Luand intaia particica, el zice:  
+
Luând întâia părticică, el zice:  
  
Preotul: A Cinstitului, maritului prooroc, Inaintemergatorului si Botezatorului Ioan.  
+
'''Preotul''': A Cinstitului, măritului [[proroc|prooroc]], Înaintemergătorului și Botezătorului [[Ioan Botezătorul|Ioan]].  
  
Pune particica sus, in partea stanga a Sfantului Agnet (in dreapta sa), in partea cu semnul XC, astfel facand inceputul cetei celei dintai.  
+
Pune părticica sus, în partea stângă a Sfântului Agneț (în dreapta sa), în partea cu semnul XC, astfel făcând începutul cetei celei dintâi.  
  
Taind a doua particica, zice:  
+
Tăind a doua părticică, zice:  
  
Preotul: A Sfintilor, maritilor prooroci: Moise si Aaron, Ilie si Elisei, David si Iesei; a sfintilor trei tineri si a lui Daniel proorocul, si a tuturor sfintilor prooroci.  
+
'''Preotul:''' A Sfinților, măriților prooroci: [[Proorocul Moise|Moise]] și [[Aaron]], [[Ilie Tesviteanul|Ilie]] și [[Elisei]], [[David]] și [[Iesei]]; a sfinților trei tineri și a lui [[Proorocul Daniel|Daniel proorocul]], și a tuturor sfinților prooroci.  
  
Aceasta se aseaza langa Sfantul Agnet, sub cea dintai particica
+
Aceasta se așază lângă Sfântul Agneț, sub cea dintâi părticică.
  
Taind a treia particica, zice:
+
Tăind a treia părticică, zice:
  
Preotul: A Sfintilor, maritilor si intru tot laudatilor Apostoli Petru si Pavel, a celor doisprezece, a celor saptezeci si a tuturor Sfintilor Apostoli.  
+
'''Preotul''': A Sfinților, măriților și întru tot lăudaților [[Apostoli]] [[Apostolul Petru|Petru]] și [[Apostolul Pavel|Pavel]], a celor doisprezece, a celor șaptezeci și a tuturor Sfinților Apostoli.  
  
Aceasta este pusa sub a doua particica, incheind randul cel dintai:  
+
Aceasta este pusă sub a doua părticică, încheind rândul cel dintâi:  
  
Taind a patra particica, preotul zice:  
+
Tăind a patra părticică, preotul zice:  
  
Preotul: A celor intre sfinti Parinti ai nostri si ai lumii mari dascali si ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Cuvantatorul de Dumnezeu si Ioan Gura de Aur, Atanasie si Chiril, Nicolae cel din Mira, Spiridon al Trimitundei; Calinic Cernicanul, Nifon de la Craiova, Iosif cel Nou, Iorest si Sava, si a tuturor sfintilor ierarhi.  
+
'''Preotul''': A celor între sfinți Parinți ai noștri și ai lumii mari dascăli și ierarhi: [[Vasile cel Mare]], [[Grigorie Teologul|Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu]] și [[Ioan Gură de Aur]], [[Atanasie cel Mare|Atanasie]] și [[Chiril al Alexandriei|Chiril]], [[Nicolae al Mirelor|Nicolae cel din Mira]], [[Spiridon al Trimitundei]]; [[Calinic de la Cernica|Calinic Cernicanul]], [[Nifon de la Craiova]], [[Iosif cel Nou]], [[Ilie Iorest|Iorest]] și [[Sava Brancovici|Sava]], și a tuturor sfinților ierarhi.  
  
Aceasta se pune langa particica cea dintai, incepand astfel al doilea rand de sus in jos.  
+
Aceasta se pune lângă părticica cea dintâi, începând astfel al doilea rând de sus în jos.  
  
Taind a cincea particica, preotul zice:  
+
Tăind a cincea părticică, preotul zice:  
  
Preotul: A Sfantului intaiului Mucenic si Arhidiacon Stefan, a sfintilor Marilor Mucenici Dimitrie, Gheorghe, Teodor Tiron, Teodor Stratilat, Ioan cel Nou, Serghie si Vach, Ioan Valahul si Oprea si a tuturor sfintilor mucenici si a Sfintelor Mucenite: Tecla, Varvara, Paraschiva, Ecaterina, Filoteea si a tuturor sfintelor mucenite.  
+
'''Preotul''': A Sfântului întâiului Mucenic și Arhidiacon [[Apostolul Ştefan (Întâiul-mucenic)|Ştefan]], a sfinților Marilor Mucenici [[Dimitrie Izvorâtorul de Mir|Dimitrie]], [[Gheorghe purtătorul de biruinţă|Gheorghe]], [[Teodor Tiron]], [[Teodor Stratilat]], [[Ioan cel Nou de la Suceava|Ioan cel Nou]], [[Serghie]] și [[Vah]], [[Ioan Valahul]] si [[Oprea (Miclăuş) din Sălişte|Oprea]] și a tuturor sfinților mucenici și a Sfintelor Mucenițe: [[Tecla]], [[Varvara din Heliopolis|Varvara]], [[Paraschiva de la Iaşi|Paraschiva]], [[Ecaterina din Alexandria|Ecaterina]], [[Filofteia|Filoftea]] și a tuturor sfintelor mucenițe.  
  
Aceasta se pune sub prima particica din randul al doilea.  
+
Aceasta se pune sub prima părticică din rândul al doilea.  
  
Taind a sasea particica, zice:  
+
Tăind a șasea părticică, zice:  
  
Preotul: A Cuviosilor si purtatorilor de Dumnezeu Parintilor nostri: Antonie, Eftimie, Sava, Onufrie, Atanasie cel din Aton, Dimitrie cel Nou, Grigorie Decapolitul, Nicodim de la Tismana, Visarion si Sofronie si a tuturor preacuviosilor parinti si Preacuvioaselor maici: Pelaghia, Teodosia, Anastasia, Eupraxia, Fevronia, Teodula, Eufrosina, Maria Egipteanca, Parascheva si a tuturor sfintelor preacuvioaselor maici.  
+
'''Preotul''': A Cuvioșilor și purtătorilor de Dumnezeu Părinților noștri: [[Antonie cel Mare|Antonie]], [[Eftimie cel Mare|Eftimie]], [[Sava cel Sfinţit|Sava]], [[Onufrie]], [[Atanasie Athonitul|Atanasie cel din Aton]], [[Dimitrie cel Nou din Basarabi|Dimitrie cel Nou]], [[Grigorie Decapolitul]], [[Nicodim de la Tismana]], [[Visarion Mărturisitorul|Visarion]] și [[Sofronie de la Cioara|Sofronie]] și a tuturor preacuvioșilor părinți și Preacuvioaselor maici: [[Pelaghia]], [[Teodosia]], [[Anastasia]], [[Eupraxia]], [[Fevronia]], [[Teodula]], [[Eufrosina]], [[Maria Egipteanca]], Paraschiva și a tuturor sfintelor preacuvioaselor maici.  
  
Aceasta particica se pune sub cea de dinaintea ei. Astfel randul al doilea este terminat.  
+
Această părticică se pune sub cea de dinaintea ei. Astfel rândul al doilea este terminat.  
  
Taind a saptea particica, zice:  
+
Tăind a șaptea părticică, zice:  
  
Preotul: A Sfintilor si facatorilor de minuni, doctori fara de arginti: Cosma si Damian, Chir si Ioan, Pantelimon si Ermolae, si a tuturor sfintilor fara de arginti.  
+
'''Preotul''': A Sfinților și făcătorilor de minuni, doctori fără de arginți: [[Cosma şi Damian]], [[Chir şi Ioan]], [[Pantelimon]] și [[Ermolae]], și a tuturor sfinților fără de arginți.  
  
Aceasta se pune deasupra, in dreapta randului al doilea, incepand al treilea rand.  
+
Aceasta se pune deasupra, în dreapta rândului al doilea, începând al treilea rând.  
  
Taind a opta particica, preotul zice:  
+
Tăind a opta părticică, preotul zice:  
  
Preotul: A Sfintilor si dreptilor dumnezeiesti Parinti Ioachim si Ana, a Sfantului (N), a carui pomenire o savarsim, si a tuturor sfintilor, pentru ale caror rugaciuni, cerceteaza-ne pe noi, Dumnezeule.  
+
'''Preotul''': A Sfinților și drepților dumnezeiești Părinti [[Ioachim şi Ana|Ioachim]] și [[Ioachim şi Ana|Ana]], a Sfântului (N), a cărui pomenire o săvârșim și a tuturor sfinților, pentru ale căror rugăciuni, cercetează-ne pe noi, Dumnezeule.  
  
Aceasta particica se pune sub cea de dinaintea ei.  
+
Această părticică se pune sub cea de dinaintea ei.  
  
Taind a noua si ultima particica pentru cete, zice:  
+
Tăind a noua și ultima părticică pentru cete, zice:  
  
Preotul: A celui intre sfinti Parintelui nostru Ioan Gura de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului (de se face Liturghia lui; iar de se face Liturghia Marelui Vasile, arhiepiscopul Cezareii Capadociei, il pomeneste pe acesta)  
+
'''Preotul''': A celui între sfinţi Părintelui nostru [[Ioan Gură de Aur]], arhiepiscopul Constantinopolului (de se face Liturghia lui; iar de se face Liturghia Marelui Vasile, arhiepiscopul Cezareei Capadociei, îl pomenește pe acesta).
  
Aceasta se pune sub particica de dinaintea ei, implinind astfel randul al treilea.  
+
Aceasta se pune sub părticica de dinaintea ei, împlinind astfel rândul al treilea.  
  
Luand a patra prescura, scoate o particica din ea si il aminteste pe ierarhul locului, zicand:  
+
Luând a patra prescură, scoate o părticica din ea și îl amintește pe ierarhul locului, zicând:  
  
Preotul: Pomeneste, Stapane, Iubitorule de oameni, pe toti episcopii ortodocsi si pe Prea Fericitul Parintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, si pe (Inalt-) Prea Sfintitul (Arhi-) Episcopul (si Mitropolitul nostru) (N), (Preotul il pomeneste apoi pe arhiereul care l-a hirotonit - daca este in viata - dupa care continua:), cinstita preotime, cea intru Hristos diaconime si toata ceata preoteasca, pe staretul nostru (N), pe fratii si slujitorii cei dimpreuna cu noi, preoti si diaconi si pe toti fratii nostri, pe care i-ai chemat la impartasirea Ta, prin milostivirea Ta Preabunule Stapane.  
+
'''Preotul''': Pomenește, Stăpâne, Iubitorule de oameni, pe toți [[episcop]]ii ortodocși și pe Prea Fericitul Părintele nostru (N), [[Patriarh]]ul [[Biserica Ortodoxă Română|Bisericii Ortodoxe Romane]], și pe (Înalt-) Prea Sfințitul (Arhi-) Episcopul (și Mitropolitul) nostru (N), (Preotul îl pomenește apoi pe arhiereul care l-a hirotonit - dacă este în viață - după care continuă:), cinstita preoțime, cea întru Hristos diaconime și toată ceata preoțească, pe [[stareţ]]ul nostru (N), pe frații și slujitorii cei dimpreună cu noi, preoți și diaconi și pe toți frații noștri, pe care i-ai chemat la împărtășirea Ta, prin milostivirea Ta, Preabunule Stăpâne.  
  
Aceasta particica este asezata apoi sub Sfantul Agnet, spre coltul din dreapta acestuia, (in stanga preotului), in partea cu semnul NI.  
+
Această părticică este așezată apoi sub Sfântul Agneț, spre colțul din dreapta acestuia (în stânga preotului), în partea cu semnul NI.  
  
Dupa aceasta taie alta particica din prescura si o pune in stanga celei de dinaintea ei (in dreapta lui), zicand:  
+
După aceasta taie altă părticică din prescură și o pune în stânga celei de dinaintea ei (în dreapta lui), zicând:  
  
Preotul: Pomeneste, Doamne si pe (aici se pomeneste Carmuirea tarii dupa indrumarile Sfantului Sinod).  
+
'''Preotul''': Pomenește, Doamne și pe (aici se pomenește cârmuirea țării, după îndrumările Sfântului Sinod).  
  
Preotul scoate apoi o particica pentru ctitorii si binefacatorii bisericii, asezand-o (in dreapta sa), langa particica de dinaintea ei, sub partea cu semnul KA si zice:  
+
Preotul scoate apoi o părticică pentru [[ctitor]]ii și binefăcătorii bisericii, așezând-o (în dreapta sa), lângă părticica de dinaintea ei, sub partea cu semnul KA și zice:  
  
Preotul: Pomeneste, Doamne, si pe ctitorii si bine fa ca torii sfantului locasului acestuia (N).  
+
'''Preotul''': Pomenește, Doamne, și pe ctitorii și binefăcătorii sfântului locașului acestuia (N).  
  
Taie particele mai mici din a patra prescura si le pune, toate la un loc, sub particica pentru arhierei, in partea cu semnul NI. Apoi el zice urmatoarea rugaciune:  
+
Taie părticele mai mici din a patra prescură și le pune, toate la un loc, sub părticica pentru arhierei, în partea cu semnul NI. Apoi el zice următoarea rugăciune:  
  
Preotul: Primeste, Doamne, jertfa aceasta pentru iertarea pacatelor tuturor fratilor celor intru Hristos si pentru tot sufletul crestinesc cel necajit si intristat, care are trebuinta de mila si de ajutorul Tau; pentru apararea tarii acesteia si a celor ce vietuiesc intr-insa si pentru pacea si buna asezarea intregii lumi; pentru bunastarea sfintelor lui Dumnezeu biserici, pentru mantuirea si ajutorul celor ce cu osardie si cu frica de Dumnezeu se ostenesc si slujesc: parinti si frati ai nostri; pentru cei trimisi; pentru cei ce sunt in calatorie; pentru tamaduirea celor ce zac in boli; pentru izbavirea celor robiti; pentru cei ce sunt in judecati, in ocne, in izgoniri, in necazuri si stramtorare; pentru cei ce ne urasc si pentru cei ce ne iubesc pe noi; pentru cei ce ne miluiesc si slujesc noua si pentru cei ce ne-au poruncit noua, nevrednicilor; sa ne rugam pentru dansii; pentru fratii nostri care sunt in slujbe, si pentru toti cei ce slujesc si au slujit in sfant locasul acesta.  
+
'''Preotul''': Primește, Doamne, jertfa aceasta pentru iertarea păcatelor tuturor fraților celor întru Hristos și pentru tot sufletul creștinesc cel necăjit și întristat, care are trebuință de mila și de ajutorul Tău; pentru apărarea țării acesteia și a celor ce viețuiesc într-însa și pentru pacea și buna așezare a întregii lumi; pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu biserici, pentru mântuirea și ajutorul celor ce cu osârdie și cu frică de Dumnezeu se ostenesc și slujesc: părinți și frați ai noștri; pentru cei trimiși; pentru cei ce sunt în călătorie; pentru tămăduirea celor ce zac în boli; pentru izbăvirea celor robiți; pentru cei ce sunt în judecăți, în ocne, în izgoniri, în necazuri și strâmtorare; pentru cei ce ne urăsc și pentru cei ce ne iubesc pe noi; pentru cei ce ne miluiesc și slujesc nouă și pentru cei ce ne-au poruncit nouă, nevrednicilor ne rugăm pentru dânșii; pentru frații noștri care sunt în slujbe și pentru toți cei ce slujesc și au slujit în sfânt locașul acesta.  
  
Apoi preotul pomeneste pe cei pe care va voi dintre cei vii. La fiecare nume ia cu copia cate o particica mica, zicand:  
+
Apoi preotul pomenește pe cei pe care va voi dintre cei vii. La fiecare nume ia cu copia câte o părticică mică, zicând:  
  
Preotul: Pomeneste, Doamne, pe robul (roaba) lui Dumnezeu (N).  
+
'''Preotul''': Pomenește, Doamne, pe robul (roaba) lui Dumnezeu (N).  
  
El pune aceste particelele sub Sfantul Agnet, la un loc cu cele scoase mai inainte pentru cei vii.  
+
El pune aceste părticele sub Sfântul Agneț, la un loc cu cele scoase mai înainte pentru cei vii.  
  
Apoi preotul ia a cincea prescura, taie particele mici pentru pomenirea celor care au adormit intru Domnul si le pune, toate la un loc, pe sfantul disc in dreapta sa, sub particica pentru ctitori,in partea cu semnul KA, zicand:  
+
Apoi preotul ia a cincea prescură, taie părticele mici pentru pomenirea celor care au adormit întru Domnul și le pune, toate la un loc, pe Sfântul Disc în dreapta sa, sub părticica pentru ctitori, în partea cu semnul KA, zicând:
 +
 +
'''Preotul''': Pentru pomenirea și iertarea păcatelor tuturor celor din veac adormiți intru dreapta credință: ale strămoșilor, ale moșilor, ale părinților, ale maicilor, ale fraților, ale surorilor, ale fiilor și fiicelor, ale celor dintr-o rudenie și ale celor dintr-o seminție cu noi și ale tuturor celor ce au adormit întru nădejdea învierii și a vieții veșnice; ale ctitorilor sfântului locașului acestuia (aici pomenește pe ctitorii răposați); ale miluitorilor și făcătorilor de bine; ale tuturor celor ce s-au ostenit și au slujit în sfânt locașul acesta: arhierei, arhimandriți, ieromonahi, preoți, ierodiaconi, diaconi, monahi, monahii și slujitori; ale preabinecinstitorilor împărați, domnitori și dregători; ale fericiților patriarhi, ale ortodocșilor arhierei și preoți; ale dreptmăritorilor creștini, pe care i-au acoperit apa, marea, râurile, izvoarele, bălțile, puțurile, sau războiul i-a secerat și cutremurul i-a cuprins, tâlharii i-au ucis și focul i-a ars, sau fiarelor, păsărilor, jigăniilor și la toată firea celor din mare s-au făcut mâncare; ale celor răpiți fără de veste; ale celor arși de trăsnete și ale celor înghețați în munți, pe cale, în loc pustiu și în sihăstrie; ale celor sfârșiți de întristare sau de bucurie; ale celor ce au pătimit în zile bune și în nenorocire; ale celor pe care i-a ucis calul, sau grindina, zăpada, ploaia înmulțită, cărămida și țărâna i-au împresurat și de năprasnă au căzut; ale celor pe care i-au omorât băuturile otrăvitoare, înecările cu oase; ale celor loviți de tot felul de aruncare: a fierului, a lemnului și a oricărui fel de piatră; ale celor sfârșiți de chiotul tare, de alergarea grabnică, de palmă, de pumn, de lovitura cu piciorul, de ciumă, de foame, de sete, de mușcături înveninate, de înghițirea șerpilor, de călcarea cailor, de sugrumare de cel de aproape, sau marea sau pământul desfăcându-se i-a înghițit; și de toată vârsta: bătrâni, tineri, voinici, copilandri, copii, prunci fără de vreme, parte bărbătească și femeiască; și pe care nu i-am pomenit, din neștiință sau din uitare, sau din pricina mulțimii numelor, Însuți îi pomenește, Dumnezeule, Cel ce știi numele și vârsta fiecăruia.
  
Preotul: Pentru pomenirea si iertarea pacatelor tuturor celor din veac adormiti intru dreapta credinta: ale stramosilor, ale mosilor, ale parintilor, ale maicilor, ale fratilor, ale surorilor, ale fiilor si fiicelor, ale celor dintr-o rudenie si ale celor dintr-o semintie cu noi si ale tuturor celor ce au adormit intru nadejdea invierii si a vietii vesnice; ale ctitorilor sfantului locasului acestuia (aici pomeneste pe ctitorii raposati); ale miluitorilor si facatorilor de bine; ale tuturor celor ce s-au ostenit si au slujit in sfant locasul acesta: arhierei, arhimandriti, ieromonahi, preoti, ierodiaconi, diaconi, monahi, monahii si slujitori; ale preabinecinstitorilor imparati, domnitori si dregatori; ale fericitilor patriarhi, ale ortodocsilor arhierei si preoti; ale dreptmaritorilor crestini, pe care i-au acoperit apa, marea, raurile, izvoarele, baltile, puturile, sau razboiul i-a secerat si cutremurul i-a cuprins, talharii i-au ucis si focul i-a ars, sau fiarelor, pasarilor, jiganiilor si la toata firea celor din mare s-au facut mancare; ale celor rapiti fara de veste; ale celor arsi de trasnete si ale celor inghetati in munti, pe cale, in loc pustiu si in sihastrie; ale celor sfarsiti de intristare sau de bucurie; ale celor ce au patimit in zile bune si in nenorocire; ale celor pe care i-a ucis calul, sau grindina, zapada, ploaia inmultita, caramida si tarana i-au im presurat si de naprasna au cazut; ale celor pe care i-au omorat bauturile otravitoare, inecarile cu oase; ale celor loviti de tot felul de aruncare: a fierului, a lemnului si a oricarui fel de piatra; ale celor sfarsiti de chiotul tare, de alergarea grabnica, de palma, de pumn, de lovitura cu piciorul, de ciuma, de foame, de sete, de muscaturi inve ninate, de inghitirea serpilor, de cal carea cailor, de sugrumare de cel de aproa pe, sau marea sau pamantul desfacandu-se i-a inghitit; si de toata varsta: batrani, tineri, voinici, copilandri, copii, prunci fara de vreme, parte barbateasca si femeiasca; si pe care nu i-am pomenit, din nestiinta sau din uitare, sau din pricina multimii numelor, Insuti ii pomeneste, Dumnezeule, Cel ce stii numele si varsta fiecaruia.
+
Preotul îl pomenește pe episcopul care l-a hirotonit - dacă a trecut la Domnul - și pe toți cei adormiți, punând o părticică pentru fiecare pe Sfântul Disc laolaltă cu părticelele pentru cei adormiți de dinaintea lor, zicând:  
  
Preotul il pomeneste pe episcopul care l-a hirotonit - daca a trecut la Domnul - si pe toti cei adormiti, punand o particica pentru fiecare pe sfantul disc laolalta cu particelele pentru cei adormiti de dinaintea lor, zicand:
+
'''Preotul''': Pomenește, Doamne, pe robul lui Dumnezeu (N).
  
Preotul: Pomeneste, Doamne, pe robul lui Dumnezeu (N).
+
Terminând pomenirea morților, preotul zice:  
  
Terminand pomenirea mortilor, preotul zice:
+
'''Preotul''': Și pe toți, care întru nădejdea învierii și a vieții de veci, cu împărtășirea Ta au adormit, dreptmăritori părinți și frați ai noștri, Iubitorule de oameni, Doamne.
  
Preotul: Si pe toti, care intru nadejdea invierii si a vietii de veci, cu impartasirea Ta au adormit, dreptmaritori parinti si frati ai nostri, Iubitorule de oameni, Doamne.
+
Preotul ia din nou a patra prescură pentru vii; scoate o părticică și o pune la cele vii, zicând:
  
Preotul ia din nou a patra prescura pentru vii; scoate o particica si o pune la cele vii, zicand:
+
'''Preotul''': Pomenește, Doamne, după mulțimea îndurărilor Tale, și a mea nevrednicie; iartă-mi toată greșeala cea de voie și cea fără de voie și să nu oprești, pentru păcatele mele, harul [[Duhul Sfânt|Preasfântului Tău Duh]], de la darurile ce sunt puse înainte.
  
Preotul: Pomeneste, Doamne, dupa multimea indurarilor Tale, si a mea nevrednicie; iarta-mi toata greseala cea de voie si cea fara de voie si sa nu opresti, pentru pacatele mele, harul Preasfantului Tau Duh, de la darurile ce sunt puse inainte.  
+
Preotul ia buretele și aranjează cu grijă părticelele de pe marginea discului, ca să nu cadă jos ceva dintr-însele. Diaconul pune [[cădelniţă|cădelniţa]] înaintea preotului și zice:
  
Preotul ia buretele si aranjeaza cu grija particelele de pe marginea discului, ca sa nu cada jos ceva dintr-insele. Diaconul pune cadelnita inaintea preotului si zice:
+
'''Diaconul''': Binecuvintează, părinte, [[tămâie|tămâia]].  
  
Diaconul: Binecuvanteaza, parinte, tamaia.  
+
Domnului să ne rugăm. Doamne miluiește.  
  
Domnului sa ne rugam. Doamne miluieste.
+
Preotul binecuvintează tămâia și zice rugăciunea tămâiei:
  
Preotul binecuvanteaza tamaia si zice rugaciunea tamaiei:  
+
'''Preotul''': Tămâie Îți aducem Ție, Hristoase Dumnezeul nostru întru miros de bună mireasmă duhovnicească, pe care primind-o întru jertfelnicul Tău cel mai presus de ceruri, trimite-ne nouă harul Preasfântului Tău Duh.
  
Preotul: Tamaie Iti aducem Tie, Hristoase Dumnezeul nostru intru miros de buna mireasma duhovniceasca, pe care primind-o intru jertfelnicul Tau cel mai presus de ceruri, trimite-ne noua harul Prea sfantului Tau Duh.  
+
'''Diaconul''': Domnului să ne rugăm. Doamne miluiește.  
  
Diaconul: Domnului sa ne rugam. Doamne miluieste.
+
Preotul ia [[steluţa]], o ține deasupra tămâiei, apoi o pune deasupra Sfântului Agneț pe Sfântul Disc, zicând:  
  
Preotul ia steluta, o tine deasupra tamaiei apoi o pune deasupra Sfantului Agnet pe sfantul disc, zicand:
+
'''Preotul''': Și venind steaua, a stătut deasupra, unde era Pruncul.
  
Preotul: Si venind steaua, a statut deasupra, unde era Pruncul.  
+
'''Diaconul''': Domnului să ne rugăm. Doamne miluiește.  
  
Diaconul: Domnului sa ne rugam. Doamne miluieste.  
+
Acoperă, părinte.  
  
Acopera, parinte.
+
Preotul ia acoperământul Sfântului Disc, îl ține deasupra tămâiei, apoi acoperă discul, zicând:
  
Preotul ia acoperamantul sfantului disc, il tine deasupra tamaiei, apoi acopera discul, zicand:
+
'''Preotul''': Domnul a împărățit, întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere și S-a încins, pentru că a întărit lumea, care nu se va clinti. Gata este scaunul Tău de atunci, din veac ești Tu. Ridicat-au râurile, Doamne, ridicat-au râurile glasurile lor, ridica-vor râurile valurile lor cu glasuri de ape multe. Minunate sunt înălțările mării, minunat este întru cele înalte Domnul. Mărturiile Tale s-au încredințat foarte. Casei Tale se cuvine sfințenie, Doamne, întru lungime de zile.
  
Preotul: Domnul a imparatit, intru podoaba S-a imbracat ; imbracatu-S-a Domnul intru putere si S-a incins, pentru ca a intarit lumea, care nu se va clinti. Gata este scaunul Tau de atunci, din veac esti Tu. Ridicat-au raurile, Doamne, ridicat-au raurile glasurile lor, ridica-vor raurile valurile lor cu glasuri de ape multe. Minunate sunt inaltarile marii, minunat este intru cele inalte Domnul. Marturiile Tale s-au incredintat foarte. Casei Tale se cuvine sfintenie, Doamne, intru lungime de zile.  
+
'''Diaconul''': Domnului să ne rugăm. Doamne miluiește.  
  
Diaconul: Domnului sa ne rugam. Doamne miluieste.  
+
Acoperă, părinte.  
  
Acopera, parinte.
+
Preotul ține acoperământul Sfântului Potir deasupra tămâiei și apoi acoperă potirul zicând:
  
Preotul tine acoperamantul sfantului potir deasupra tamaiei si apoi acopera potirul zicand:  
+
'''Preotul''': Acoperit-a cerurile bunătatea Ta, Hristoase, și de lauda Ta este plin pământul.
  
Preotul: Acoperit-a cerurile bunatatea Ta, Hristoase, si de lauda Ta este plin pamantul.  
+
'''Diaconul''': Domnului să ne rugăm. Doamne miluiește.  
  
Diaconul: Domnului sa ne rugam. Doamne miluieste.  
+
Acoperă, părinte.  
  
Acopera, parinte.
+
Preotul ține Acoperământul mare ([[Sfântul Aer|Aerul]]) deasupra tămâiei și apoi acoperă cu el Sfântul Disc și Potir laolaltă, zicând:
  
Preotul tine acoperamantul mare (Aerul) deasupra tamaiei si apoi acopera cu el sfantul disc si potir laolalta, zicand:
+
'''Preotul''': Acoperă-ne pe noi cu acoperământul aripilor Tale; depărtează de la noi pe tot vrăjmașul și potrivnicul; împacă viața noastră, Doamne; miluiește-ne pe noi și lumea Ta și mântuiește sufletele noastre, ca un bun și de oameni iubitor.
  
Preotul: Acopera-ne pe noi cu acoperamantul ari pilor Tale; departeaza de la noi pe tot vrajmasul si potrivnicul; impaca viata noastra, Doamne; miluieste-ne pe noi si lumea Ta si mantuieste sufletele noastre, ca un bun si de oameni iubitor.  
+
Luând cădelnița, preotul tămâiază de trei ori Darurile așezate la proscomidiar.  
  
Luand cadelnita, preotul tamaiaza de trei ori Darurile asezate la proscomidiar.  
+
'''Preotul''': Bine ești cuvântat, Dumnezeul nostru, Care ai binevoit așa, slavă Ție.  
  
Preotul: Bine esti cuvantat, Dumnezeul nostru, Care ai binevoit asa, slava Tie.
+
Diaconul încheie de fiecare dată, zicând:  
  
Diaconul incheie de fiecare data, zicand:
+
'''Diaconul''': Totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
  
Diaconul: Totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
+
Preotul și diaconul se închină amândoi cu toată cucernicia de trei ori. Diaconul, luând cădelnița, zice:  
  
Preotul si diaconul se inchina amandoi cu toata cucernicia de trei ori. Diaconul, luand cadelnita, zice:
+
'''Diaconul''': Pentru punerea înainte a Cinstitelor Daruri, Domnului să ne rugăm. Doamne miluiește.
  
Diaconul: Pentru punerea inainte a Cinstitelor Daruri, Domnului sa ne rugam. Doamne miluieste.
+
Preotul zice rugăciunea punerii înainte:  
  
Preotul zice rugaciunea punerii inainte:  
+
'''Preotul''': Dumnezeule, Dumnezeul nostru, Cel ce pâinea cea cerească, hrana a toată lumea, pe Domnul și Dumnezeul nostru Iisus Hristos L-ai trimis mântuitor și izbăvitor și binefăcător, Care ne binecuvintează și ne sfințește pe noi, Însuți, binecuvintează (preotul binecuvintează cu mâna) această punere înainte și o primește pe dânsa întru jertfelnicul Tău cel mai presus de ceruri. Pomenește, ca un bun și de oameni iubitor, pe cei ce au adus-o și pe cei pentru care s-a adus, iar pe noi ne păzește neosândiți întru sfințita lucrare a Dumnezeieștilor Tale Taine. Că s-a sfințit și s-a preaslăvit preacinstitul și de mare cuviință numele Tău, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
  
Preotul: Dumnezeule, Dumnezeul nostru, Cel ce painea cea cereasca, hrana a toata lumea, pe Domnul si Dumnezeul nostru Iisus Hristos L-ai trimis mantuitor si izbavitor si binefacator, Care ne binecuvanteaza si ne sfinteste pe noi, Insuti, binecuvanteaza (preotul binecuvanteaza cu mana) aceasta punere inainte si o primeste pe dansa intru jertfelnicul Tau cel mai presus de ceruri. Pomeneste, ca un bun si de oameni iubitor, pe cei ce au adus-o si pe cei pentru care s-a adus, iar pe noi ne pazeste neosanditi intru sfintita lucrare a Dumnezeiestilor Tale Taine. Ca s-a sfintit si s-a preaslavit preacinstitul si de mare cuviinta numele Tau, al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
+
Și după aceasta, preotul face [[apolis]]ul, zicând:
  
Si dupa aceasta, preotul face apolisul, zicand:
+
'''Preotul''': Slavă Ție, Hristoase Dumnezeule, nădejdea noastră, slavă Ție.
  
Preotul: Slava Tie Hristoase, Dumnezeule, nadejdea noastra, slava Tie.  
+
'''Diaconul''': Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
  
Diaconul: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
+
Doamne miluiește. Doamne miluiește. Doamne miluiește.  
  
Doamne miluieste. Doamne miluieste. Doamne miluieste.  
+
În numele Domnului, Părinte, binecuvintează.  
  
In numele Domnului, Parinte, binecuvanteaza.
+
[[Otpust]]ul:
  
Otpustul
+
Preotul face otpustul potrivit fiecărei zile.
  
Preotul face otpustul potrivit fiecarei zile.  
+
'''Preotul''': (Duminica) Cel ce a înviat din morți... (în celelalte zile ale săptămânii, zice numai) Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, ale celui între sfinți Părintelui nostru Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului (de se săvărșește Liturghia Marelui Vasile zice: ale celui între sfinți Părintelui nostru Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei) și ale tuturor sfinților, să ne miluiască și să ne mântuiască pe noi, ca un bun și de oameni iubitor.  
  
Preotul: (Duminica) Cel ce a inviat din morti... (in celelalte zile ale saptamanii, zice numai) Hristos, Adevaratul Dumnezeul nostru, pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Sale, ale celui intre sfinti Parintelui nostru Ioan Gura de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului (de se savarseste Liturghia Marelui Vasile zice: ale celui intre sfinti Parintelui nostru Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareii Capadociei) si ale tuturor sfintilor, sa ne miluiasca si sa ne mantuiasca pe noi ca un bun si de oameni iubitor.  
+
'''Diaconul''': Amin.  
  
Diaconul: Amin.
+
Preotul merge și stă înaintea Sfintei Mese. Diaconul tămâiază Darurile așezate la proscomidiar, apoi tămâiază în cele patru laturi ale Sfintei Mese și [[altar]]ul, zicând încet:  
  
Preotul merge si sta inaintea Sfintei Mese. Diaconul tamaiaza Darurile asezate la proscomidiar, apoi tamaiaza in cele patru laturi ale Sfintei Mese si altarul, zicand incet:
+
'''Diaconul''': În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul și pe scaun împreună cu Tatăl și cu Duhul ai fost, Hristoase, pe toate umplându-le, Cela ce ești necuprins.
  
Diaconul: In mormant cu trupul, in iad cu sufletul ca un Dumnezeu, in rai cu talharul si pe scaun impreuna cu Tatal si cu Duhul ai fost, Hristoase pe toate umplandu-le, Cel ce esti necuprins.  
+
Diaconul continuă să tămâieze întreaga biserică, zicând Psalmul 50: Miluiește-mă Dumnezeule...
  
Diaconul continua sa tamaieze intreaga biserica zicand psalmul 50: Miluieste-ma Dumnezeule... .  
+
După ce tămâiază toată biserica, intră în sfântul altar și tămâiază Sfânta Masă și pe preot și apoi pune cădelnița la locul ei.  
  
Dupa ce tamaiaza toata biserica, intra in sfantul altar si tamaiaza Sfanta Masa si pe preot si apoi pune cadelnita la locul ei.
+
[[Categorie:Liturgică]]
 +
[[Categorie:Sfânta Liturghie]]
  
[[Categorie:Liturgică]]
 
  
 
[[en:Proskomedia]]
 
[[en:Proskomedia]]
 +
[[fr:Proscomidie]]
 +
[[mk:Проскомидија]]
 +
[[ru:Проскомидия]]

Versiunea curentă din 20 decembrie 2021 10:46

LinkFA-star.png
Această pagină este considerată a fi una de calitate de către utilizatorii acestui proiect, adică unul dintre cele mai bune articole ale proiectului.
Dacă aveți ceva de obiectat inițiați o discuție.
Acest articol face parte din seria
Sfânta Liturghie
Liturghia pregătitoare
Proscomidia
Obiecte liturgice
Veșminte
Liturghia cuvântului
Ectenia Mare
Antifoanele
Ieșirea cu Sfânta Evanghelie
Troparul sărbătorii
Trisaghionul
Apostolul
Evanghelia
Predica
Ectenia cererii stăruitoare
Ectenia celor chemați
Liturghia euharistică
Heruvicul
Ieșirea cu Cinstitele Daruri
Ectenia credincioșilor
Crezul
Anaforaua
Anamneza
Epicleza
Axionul
Rugăciunea „Tatăl nostru
Împărtășirea
Încheierea
Anafura
Liturghia Darurilor Înainte Sfințite
Editați această casetă

Proscomidia (gr. Προσκομιδή, de la verbul προσκομίζω - acțiunea de a aduce) este un ritual, prima din cele trei părți a Liturghiei, prin care preotul pregăteşte pâinea şi vinul pentru Sfânta Împărtăşanie.

Înainte de începutul propriu-zis al Sfintei Liturghii, în altar, la proscomidiar, preotul, singur sau împreună cu diaconul, săvârşeşte un ritual care are aspectul unei slujbe aparte având o formulă de binecuvântare şi una de încheiere. Este vorba de Proscomidie, care nu este însă o slujbă de sine stătătoare ci o parte integrantă şi indispensabilă a Sfintei Liturghii.

Ce este Proscomidia?

Proscomidia, în esenţa ei, constă în punerea înainte a darurilor pentru jertfa liturgică, însăşi denumirea de Proscomidie venind de la cuvântul grecesc προσκομιδη care înseamnă a pune înainte, a aduce, a oferi, a face dar. Mai precis slujba Proscomidiei constă în alegerea, pregătirea şi afierosirea de către preot a darurilor de pâine şi vin aduse de credincioşi la altar. Astfel darurile sunt ridicate la calitatea de Cinstite Daruri, gata pentru a fi sfinţite şi prefăcute în Trupul şi Sângele Domnului în cadrul Sfintei Liturghii.

Până în secolul VII ritualul Proscomidiei era mult mai simplu

Obiecte liturgice
în ritualul proscomidiei

Proscomidia a constituit întotdeauna o parte a Sfintei Liturghii. Dar în primele secole creştine ritualul ei era mult mai simplu, evoluând ulterior până la forma de azi. În esenţă consta în primirea de către diaconi a darurilor de pâine şi vin aduse de credincioşi şi alegerea celor menite pentru jertfă urmând ca episcopul sau preotul să le binecuvinteze.

Locul primirii darurilor era o încăpere numită proscomidiar (uneori identică cu diaconiconul). Această încăpere era situată în latura de nord a altarului, iniţial fiind distinctă de biserică.

În ceea ce priveşte timpul săvârşirii şi rânduiala Proscomidiei nu avem descrieri precise din această perioadă. O opinie larg răspândită şi însuşită de numeroşi liturgişti afirmă că ritualul primirii şi pregătirii darurilor pentru Sfânta Jertfă avea loc, în primele veacuri, la începutul Liturghiei credincioşilor. După plecarea catehumenilor credincioşii prezentau diaconilor darurile lor de pâine şi vin. Diaconii strângeau darurile la proscomidiar, le alegeau pe cele necesare pentru Sfânta Jertfă şi le aduceau apoi la altar punându-le pe Sfânta Masă. Aici episcopul sau preotul le afierosea ca daruri de jertfă printr-o rugăciune specială. Deplasarea Proscomidiei la începutul Liturghiei catehumenilor s-a făcut, potrivit acestei opinii, în sec. VI-VII ca urmare, pe de o parte, a slăbirii şi dispariţiei disciplinei catehumenilor şi, pe de altă parte, a dezvoltării crescânde a ritualului Proscomidiei.

O altă opinie, mai nouă, susţine că Proscomidia s-a aflat întotdeauna la începutul Liturghiei[1]. Se aduce ca argument faptul că aşezarea Proscomidiei la începutul Sfintei Liturghii este specifică tuturor Liturghiilor orientale pe când pregătirea darurilor înainte de anafora este specifică Liturghiilor latine. Cel puţin în regiunea Siriei de vest (Antiohia) există dovada faptului că credincioşii aduceau încă de la începutul Sfintei Liturghii darurile însoţite de pomelnice. Potrivit acestei opinii în primele veacuri credincioşii veneau la începutul Sfintei Liturghii aducând daruri de pâine şi vin însoţite de pomelnice cu numele lor pe care le încredinţau diaconilor aflaţi în schevofilachion. Diaconii alegeau şi pregăteau darurile pentru Sfânta Jertfă. Episcopul sau preotul protos venind la slujbă intra mai întâi în schevofilachion şi binecuvânta darurile iar apoi intra în biserică şi începea Sfânta Liturghie. La începutul Liturghiei catehumenilor darurile erau aduse de către diaconi la altar.

Această a doua opinie a căpătat o greutate și mai mare după ce liturgistul Robert Taft a demonstrat că locul rugăciunii punerii-înainte nu este la intrarea mare cu darurile în logica liturgică bizantină și în istoria ritului bizantin, ci că locul ei a fost la începutul Liturghiei[2].

Ritualul de azi al Proscomidiei se dezvoltă între secolele VII—XIV

Proscomidiarul cu Cinstitele Daruri

Evoluţia Proscomidiei după secolul VII reflectă schimbarea care a intervenit în atitudinea faţă de Sfânta Liturghie şi în înţelegerea acesteia, şi anume scăderea numărului celor ce se împărtăşeau şi accentuarea sensului ei mistico-simbolic.

Mai întâi a intervenit necesitatea practică a tăierii prescurii destinată Sfintei Jertfe deoarece, în condiţiile introducerii împărtăşaniei credincioşilor cu linguriţa şi a reducerii numărului celor care se împărtăşeau, era suficientă doar o parte din prescură şi nu una întreagă cum era până atunci. Ca urmare primul ritual nou pe care îl putem constata la Proscomidie este ritualul scoaterii şi pregătirii agneţului. Potrivit comentariului liturgic al patriarhului Gherman I al Constantinopolului, în sec. VIII Proscomidia consta din următoarele acte: preotul sau diaconul tăia cu copia Agneţul (nimic zicând), îl punea pe disc, turna vin şi apă în potir, iar preotul rostea rugăciunea punerii înainte: "Dumnezeule, Dumnezeul nostru..." peste ele, învelea şi tămâia.

Dezvoltarea Proscomidiei a fost determinată în primul rând de accentuarea sensului ei tipico-simbolic

Cinstitele Daruri pe sfântul disc
Proscomidia la români

Dintr-o simplă pregătire a darurilor în vederea Sfintei Jertfe, Proscomidia devine tot mai mult o reprezentare simbolică pe de o parte a naşterii şi jertfei Mântuitorului şi, pe de altă parte, a Bisericii.

Simbolismul jertfei este întărit de rostirea la tăierea agneţului, începând cu secolul al IX-lea, a cuvintelor profetice ale prorocului Isaia cu privire la jertfa lui Hristos.

Dacă până atunci diaconii au avut un rol important în pregătirea darurilor având dreptul chiar să taie Sfântul Agneţ şi să toarne vinul şi apa în potir (rugăciunea de afierosire a darurilor fiind rostită însă de preot sau episcop) accentuarea caracterului simbolic de jertfă al Proscomidiei a făcut ca diaconul să apară tot mai nepotrivit pentru săvârşirea acesteia deoarece dreptul de a jertfi îl are numai preotul. Ca urmare rolul diaconului se reduce treptat până la interzicerea completă, în secolul al XVII-lea, a dreptului de a proscomidia.

În secolul al IX-lea apare şi, mai apoi, ia o mare dezvoltare ritualul scoaterii miridelor. În Biserica primară participarea credincioşilor la Sfânta Jertfă consta în împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului. În condiţiile în care împărtăşania a devenit tot mai rară s-a simţit nevoia unei participări mai intime la Sfânta Jertfă. Astfel apare practica scoaterii miridelor pentru credincioşi ca o substituire a împărtăşaniei. Venind la slujbă, credincioşii aduceau câte o prescură pentru fiecare nume de pomenit, din care se scotea o miridă. Cu timpul s-a îngăduit să fie adusă o prescură pentru mai multe nume.

Din secolul al XI-lea avem primele menţiuni despre scoaterea miridelor în cinstea Maicii Domnului şi a sfinţilor ca expresie a simbolismului eclesial al Proscomidiei. Cele nouă miride pentru cetele sfinților sunt atestate de manuscrisele liturgice din secolul al IX-lea siècle; prezența sfântului Atanasie Athonitul în enumerarea sfinților asceți și fondatori ai monahismului în ritual sugerează că Muntele Athos a putut fi la originea acestei etape a dezvoltării ritualului proscomidiei[3].

Ritualul miridelor se va dezvolta foarte mult în secolele următoare ajungându-se chiar la exagerări şi la diferenţe importante de la o regiune la alta în principal în legătură cu sfinţii pomeniţi impunându-se intervenţia autorităţii bisericeşti.

Ca urmare, în secolul al XIV-lea, patriarhul Filotei al Constantinopolului redactează o Diataxă (rânduială) liturgică (tradusă în acelaşi secol în slavonă şi răspândită în Bisericile bulgară, sârbă, română şi rusă) în care sistematizează şi fixează rânduiala Proscomidiei, eliminând exagerările şi reuşind să stabilească ordinea în acest domeniu[4].

Momentele proscomidiei la greci, ruși și români

Momente ale ritualului Proscomidiei

GRECI

RUȘI

ROMÂNI

0. Troparul « Gătește-te Betleeme... »

da

nu

nu

1. Troparul « Răscumpăratu-ne-ai... »

da

da

da

2. Binecuvântare

da

da

da

3. Pregătirea agnețului

da

da

da

4. Pregătirea potirului

da

da

da

5. Miridă pentru Maica Domnului

da

da

da

6. Miride pentru sfinți
(nouă la număr, trei șiruri verticale de trei)

da

- grecii încep cu o miridă pentru puterile îngerești (prima miridă) și continuă cu proorocii (inclusiv înaintemergătorul și botezătorul Ioan - a 2-a miridă) etc.

da

- rușii nu scot miridă pentru îngeri, ci încep cu înaintemergătorul și botezătorul Ioan (prima miridă) și continuă cu proorocii (a doua miridă) etc.

da

- românii au schimbat de mai multe ori ritualul (între tradiția slavonă și cea greacă), pentru a rămâne la tradiția greacă începând cu liturghierele din 2005

7. Miridă pentru vii

da

da

da

- românii au adăugat aici, în secolul al 19-lea, o rugăciune pentru vii la momentul când sunt scoase miridele pentru vii, inspirată din rugăciunea de la Litie, rugăciunea din Psaltire și din anaforaua sfântului Vasile cel Mare)

- românii scot aici și o miridă specială pentru autoritățile civile

8. Miridă pentru morți

da

da

da

- românii au adăugat aici (Veniamin Costache la începutul secolului al 19-lea), o rugăciune pentru morți la momentul scoaterii miridelor, inspirată din două canoane pentru morți și anume: cel din sâmbăta dinaintea începerii Postului Mare și respectiv cel din sâmbăta de dinainte de Cincizecime

- românii scot aici o miridă specială pentru ctitorii bisericii sau ai mănăstirii

9. Miride pentru sine și pentru alții
(miride care pomenesc pe cei din pomelnicele aduse de credincioși, precum și miride speciale pentru cei bolnavi, pentru cei ce sunt în călătorie sau alte miride speciale)

da

da

da

10. Darurile sunt cădite și acoperite

da

da

da

11. Rugăciunea proscomidiei: « Dumnezeule, Dumnezeul nostru, Cel ce pâinea cea cerească... »

da

da

da

12. Cădire și otpust

da

da

da

Note

  1. Juan Mateos, „Deux problemes de traduction dens la Liturgie Byzantine de S. Jean Chrysostome”, OCP 30, 1964, p. 248-255.
  2. Robert Taft, A History of the Liturgy of Saint John Chrysostom, vol. II: The Great Entrance (=OCA 200), Roma, 1978.
  3. Ene Braniște, Liturgica specială, București, 1985, p. 292.
  4. Profesorul grec N. Trembela prezintă două variante grecești ale acestui ritual în : Trei Liturghii după manuscrisele din Atena (în greacă), p. 1-16 și 226-240.

Surse

  • Pr. Florin Botezan, Explicarea Sfintei Liturghii (IX): Proscomidia - http://www.biserica-mihai-viteazul.ro/ro/index/ex-lica/lit-9.htm
  • Ene Braniște, Liturgica specială, București, 1985.
  • Juan Mateos, „Deux problèmes de traduction dans la Liturgie Byzantine de S. Jean Chrysostome”, OCP 30, 1964, p. 248-255.
  • Robert Taft, A History of the Liturgy of Saint John Chrysostom, vol. II: The Great Entrance (=OCA 200), Roma, 1978.
  • Léon Clugnet, Dictionnaire grec-français des noms liturgiques en usage dans l’Église grecque, Paris, 1895, art. Προσκομιδή și Πρόθεσις.

Rânduiala Dumnezeieștii Proscomidii

Preotul și diaconul vin la proscomidiar cu capul descoperit și se închină de trei ori înaintea lui, zicând de fiecare dată:

Dumnezeule, curățește-mă pe mine păcătosul și mă miluiește.

Preotul ia întâia prescură și copia cu amândouă mâinile, le ridică până în dreptul frunții și zice:

Preotul: Răscumpăratu-ne-ai pe noi din blestemul Legii cu scump Sângele Tău. Pe Cruce fiind răstignit și cu sulița împuns, nemurire ai izvorât oamenilor, Mântuitorul nostru, slavă Ție.

Diaconul: Binecuvintează, părinte.

Preotul ține prescura și copia în mâna stangă, le binecuvintează cu dreapta, făcând semnul crucii, zicând:

Preotul: Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor.

Diaconul: Amin. Domnului să ne rugăm. Doamne miluiește.

Apoi, având prescura în mâna stângă, iar în mâna dreaptă copia, preotul însemnează cu copia semnul crucii de trei ori deasupra prescurii, zicând de fiecare dată:

Preotul: Întru pomenirea Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Punând prescura pe tavă, preotul o taie în partea peceții cu literele IC și NI, zicând:

Preotul: Ca un miel nevinovat spre junghiere S-a adus.

Apoi preotul taie pecetea în partea cu semnele XC și KA și zice:

Preotul: Și ca o oaie, fără de glas împotriva celui ce-o tunde, așa nu Și-a deschis gura Sa.

Tăind în partea de sus a peceții, preotul zice:

Preotul: Întru smerenia Lui, judecata Lui s-a ridicat.

Diaconul: Domnului să ne rugăm.

Apoi, tăind în partea de jos a peceții, preotul zice:

Preotul: Iar neamul Lui cine-l va spune?

Diaconul, privind cu evlavie la această lucrare, ținând capătul orarului în mâna dreaptă, îl îndreaptă către prescură zicând la fiecare tăietură:

Diaconul: Domnului să ne rugăm. Doamne miluiește.

Îndreptând orarul către Sfântul Agneţ, diaconul zice:

Diaconul: Ridică, părinte.

Înfigând copia în prescură, în colțul drept al peceții, și tăind deoparte coaja de jos, ridică Sfântul Agneţ, zicând:

Preotul: Că s-a luat de pe pământ viața Lui.

Preotul pune Sfântul Agneț cu pecetea în jos pe Sfântul Disc:

Diaconul: Junghie, părinte.

Preotul taie Sfântul Agneţ în semnul crucii, având grijă să nu străpungă pecetea, zicând:

Preotul: Junghie-Se Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii, pentru viața și pentru mântuirea lumii.

Preotul întoarce Sfântul Agneţ astfel încât pecetea să fie în sus.

Diaconul: Împunge, părinte.

Preotul împunge cu sfânta copie Sfântul Agneţ, în partea cu semnul IC, zicând:

Preotul: Și unul din ostași cu sulița coasta Lui a împuns.

Diaconul ia în mâna dreaptă vasul cu vin și în stânga vasul cu apă și toarnă în Sfântul Potir deodată vin și apă. Preotul continuă, zicând:

Preotul: Și îndată a ieșit sânge și apâ; și cel ce a văzut a mărturisit și adevarată este mărturia lui.

Diaconul: Binecuvintează, părinte, sfânta amestecare.

Preotul binecuvintează Sfântul Potir, zicând:

Preotul: Binecuvântată este amestecarea Sfintelor Tale, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Sfântul Potir este acum acoperit cu acoperământul său întocmit (nedesfăcut).

Preotul ia în mână a doua prescură și taie din ea o părticică în formă triunghiulară, zicând:

Preotul: Întru cinstea și pomenirea preabinecuvântatei, măritei Stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarei și pururea Fecioarei Maria, pentru ale cărei rugăciuni primește, Doamne, jertfa aceasta întru jertfelnicul Tău cel mai presus de ceruri.

Și scoțând părticica, o pune de-a dreapta Sfântului Agneț (în stânga sa), zicând:

Preotul: De față a stătut împărăteasa, de-a dreapta Ta, în haină aurită îmbracată și preaînfrumusețată.

Luând a treia prescură, scoate dintr-însa părticele pentru cele nouă cete. Aceste părticele sunt mai mici decât părticica pentru Sfânta Fecioară.

Luând întâia părticică, el zice:

Preotul: A Cinstitului, măritului prooroc, Înaintemergătorului și Botezătorului Ioan.

Pune părticica sus, în partea stângă a Sfântului Agneț (în dreapta sa), în partea cu semnul XC, astfel făcând începutul cetei celei dintâi.

Tăind a doua părticică, zice:

Preotul: A Sfinților, măriților prooroci: Moise și Aaron, Ilie și Elisei, David și Iesei; a sfinților trei tineri și a lui Daniel proorocul, și a tuturor sfinților prooroci.

Aceasta se așază lângă Sfântul Agneț, sub cea dintâi părticică.

Tăind a treia părticică, zice:

Preotul: A Sfinților, măriților și întru tot lăudaților Apostoli Petru și Pavel, a celor doisprezece, a celor șaptezeci și a tuturor Sfinților Apostoli.

Aceasta este pusă sub a doua părticică, încheind rândul cel dintâi:

Tăind a patra părticică, preotul zice:

Preotul: A celor între sfinți Parinți ai noștri și ai lumii mari dascăli și ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu și Ioan Gură de Aur, Atanasie și Chiril, Nicolae cel din Mira, Spiridon al Trimitundei; Calinic Cernicanul, Nifon de la Craiova, Iosif cel Nou, Iorest și Sava, și a tuturor sfinților ierarhi.

Aceasta se pune lângă părticica cea dintâi, începând astfel al doilea rând de sus în jos.

Tăind a cincea părticică, preotul zice:

Preotul: A Sfântului întâiului Mucenic și Arhidiacon Ştefan, a sfinților Marilor Mucenici Dimitrie, Gheorghe, Teodor Tiron, Teodor Stratilat, Ioan cel Nou, Serghie și Vah, Ioan Valahul si Oprea și a tuturor sfinților mucenici și a Sfintelor Mucenițe: Tecla, Varvara, Paraschiva, Ecaterina, Filoftea și a tuturor sfintelor mucenițe.

Aceasta se pune sub prima părticică din rândul al doilea.

Tăind a șasea părticică, zice:

Preotul: A Cuvioșilor și purtătorilor de Dumnezeu Părinților noștri: Antonie, Eftimie, Sava, Onufrie, Atanasie cel din Aton, Dimitrie cel Nou, Grigorie Decapolitul, Nicodim de la Tismana, Visarion și Sofronie și a tuturor preacuvioșilor părinți și Preacuvioaselor maici: Pelaghia, Teodosia, Anastasia, Eupraxia, Fevronia, Teodula, Eufrosina, Maria Egipteanca, Paraschiva și a tuturor sfintelor preacuvioaselor maici.

Această părticică se pune sub cea de dinaintea ei. Astfel rândul al doilea este terminat.

Tăind a șaptea părticică, zice:

Preotul: A Sfinților și făcătorilor de minuni, doctori fără de arginți: Cosma şi Damian, Chir şi Ioan, Pantelimon și Ermolae, și a tuturor sfinților fără de arginți.

Aceasta se pune deasupra, în dreapta rândului al doilea, începând al treilea rând.

Tăind a opta părticică, preotul zice:

Preotul: A Sfinților și drepților dumnezeiești Părinti Ioachim și Ana, a Sfântului (N), a cărui pomenire o săvârșim și a tuturor sfinților, pentru ale căror rugăciuni, cercetează-ne pe noi, Dumnezeule.

Această părticică se pune sub cea de dinaintea ei.

Tăind a noua și ultima părticică pentru cete, zice:

Preotul: A celui între sfinţi Părintelui nostru Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului (de se face Liturghia lui; iar de se face Liturghia Marelui Vasile, arhiepiscopul Cezareei Capadociei, îl pomenește pe acesta).

Aceasta se pune sub părticica de dinaintea ei, împlinind astfel rândul al treilea.

Luând a patra prescură, scoate o părticica din ea și îl amintește pe ierarhul locului, zicând:

Preotul: Pomenește, Stăpâne, Iubitorule de oameni, pe toți episcopii ortodocși și pe Prea Fericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, și pe (Înalt-) Prea Sfințitul (Arhi-) Episcopul (și Mitropolitul) nostru (N), (Preotul îl pomenește apoi pe arhiereul care l-a hirotonit - dacă este în viață - după care continuă:), cinstita preoțime, cea întru Hristos diaconime și toată ceata preoțească, pe stareţul nostru (N), pe frații și slujitorii cei dimpreună cu noi, preoți și diaconi și pe toți frații noștri, pe care i-ai chemat la împărtășirea Ta, prin milostivirea Ta, Preabunule Stăpâne.

Această părticică este așezată apoi sub Sfântul Agneț, spre colțul din dreapta acestuia (în stânga preotului), în partea cu semnul NI.

După aceasta taie altă părticică din prescură și o pune în stânga celei de dinaintea ei (în dreapta lui), zicând:

Preotul: Pomenește, Doamne și pe (aici se pomenește cârmuirea țării, după îndrumările Sfântului Sinod).

Preotul scoate apoi o părticică pentru ctitorii și binefăcătorii bisericii, așezând-o (în dreapta sa), lângă părticica de dinaintea ei, sub partea cu semnul KA și zice:

Preotul: Pomenește, Doamne, și pe ctitorii și binefăcătorii sfântului locașului acestuia (N).

Taie părticele mai mici din a patra prescură și le pune, toate la un loc, sub părticica pentru arhierei, în partea cu semnul NI. Apoi el zice următoarea rugăciune:

Preotul: Primește, Doamne, jertfa aceasta pentru iertarea păcatelor tuturor fraților celor întru Hristos și pentru tot sufletul creștinesc cel necăjit și întristat, care are trebuință de mila și de ajutorul Tău; pentru apărarea țării acesteia și a celor ce viețuiesc într-însa și pentru pacea și buna așezare a întregii lumi; pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu biserici, pentru mântuirea și ajutorul celor ce cu osârdie și cu frică de Dumnezeu se ostenesc și slujesc: părinți și frați ai noștri; pentru cei trimiși; pentru cei ce sunt în călătorie; pentru tămăduirea celor ce zac în boli; pentru izbăvirea celor robiți; pentru cei ce sunt în judecăți, în ocne, în izgoniri, în necazuri și strâmtorare; pentru cei ce ne urăsc și pentru cei ce ne iubesc pe noi; pentru cei ce ne miluiesc și slujesc nouă și pentru cei ce ne-au poruncit nouă, nevrednicilor să ne rugăm pentru dânșii; pentru frații noștri care sunt în slujbe și pentru toți cei ce slujesc și au slujit în sfânt locașul acesta.

Apoi preotul pomenește pe cei pe care va voi dintre cei vii. La fiecare nume ia cu copia câte o părticică mică, zicând:

Preotul: Pomenește, Doamne, pe robul (roaba) lui Dumnezeu (N).

El pune aceste părticele sub Sfântul Agneț, la un loc cu cele scoase mai înainte pentru cei vii.

Apoi preotul ia a cincea prescură, taie părticele mici pentru pomenirea celor care au adormit întru Domnul și le pune, toate la un loc, pe Sfântul Disc în dreapta sa, sub părticica pentru ctitori, în partea cu semnul KA, zicând:

Preotul: Pentru pomenirea și iertarea păcatelor tuturor celor din veac adormiți intru dreapta credință: ale strămoșilor, ale moșilor, ale părinților, ale maicilor, ale fraților, ale surorilor, ale fiilor și fiicelor, ale celor dintr-o rudenie și ale celor dintr-o seminție cu noi și ale tuturor celor ce au adormit întru nădejdea învierii și a vieții veșnice; ale ctitorilor sfântului locașului acestuia (aici pomenește pe ctitorii răposați); ale miluitorilor și făcătorilor de bine; ale tuturor celor ce s-au ostenit și au slujit în sfânt locașul acesta: arhierei, arhimandriți, ieromonahi, preoți, ierodiaconi, diaconi, monahi, monahii și slujitori; ale preabinecinstitorilor împărați, domnitori și dregători; ale fericiților patriarhi, ale ortodocșilor arhierei și preoți; ale dreptmăritorilor creștini, pe care i-au acoperit apa, marea, râurile, izvoarele, bălțile, puțurile, sau războiul i-a secerat și cutremurul i-a cuprins, tâlharii i-au ucis și focul i-a ars, sau fiarelor, păsărilor, jigăniilor și la toată firea celor din mare s-au făcut mâncare; ale celor răpiți fără de veste; ale celor arși de trăsnete și ale celor înghețați în munți, pe cale, în loc pustiu și în sihăstrie; ale celor sfârșiți de întristare sau de bucurie; ale celor ce au pătimit în zile bune și în nenorocire; ale celor pe care i-a ucis calul, sau grindina, zăpada, ploaia înmulțită, cărămida și țărâna i-au împresurat și de năprasnă au căzut; ale celor pe care i-au omorât băuturile otrăvitoare, înecările cu oase; ale celor loviți de tot felul de aruncare: a fierului, a lemnului și a oricărui fel de piatră; ale celor sfârșiți de chiotul tare, de alergarea grabnică, de palmă, de pumn, de lovitura cu piciorul, de ciumă, de foame, de sete, de mușcături înveninate, de înghițirea șerpilor, de călcarea cailor, de sugrumare de cel de aproape, sau marea sau pământul desfăcându-se i-a înghițit; și de toată vârsta: bătrâni, tineri, voinici, copilandri, copii, prunci fără de vreme, parte bărbătească și femeiască; și pe care nu i-am pomenit, din neștiință sau din uitare, sau din pricina mulțimii numelor, Însuți îi pomenește, Dumnezeule, Cel ce știi numele și vârsta fiecăruia.

Preotul îl pomenește pe episcopul care l-a hirotonit - dacă a trecut la Domnul - și pe toți cei adormiți, punând o părticică pentru fiecare pe Sfântul Disc laolaltă cu părticelele pentru cei adormiți de dinaintea lor, zicând:

Preotul: Pomenește, Doamne, pe robul lui Dumnezeu (N).

Terminând pomenirea morților, preotul zice:

Preotul: Și pe toți, care întru nădejdea învierii și a vieții de veci, cu împărtășirea Ta au adormit, dreptmăritori părinți și frați ai noștri, Iubitorule de oameni, Doamne.

Preotul ia din nou a patra prescură pentru vii; scoate o părticică și o pune la cele vii, zicând:

Preotul: Pomenește, Doamne, după mulțimea îndurărilor Tale, și a mea nevrednicie; iartă-mi toată greșeala cea de voie și cea fără de voie și să nu oprești, pentru păcatele mele, harul Preasfântului Tău Duh, de la darurile ce sunt puse înainte.

Preotul ia buretele și aranjează cu grijă părticelele de pe marginea discului, ca să nu cadă jos ceva dintr-însele. Diaconul pune cădelniţa înaintea preotului și zice:

Diaconul: Binecuvintează, părinte, tămâia.

Domnului să ne rugăm. Doamne miluiește.

Preotul binecuvintează tămâia și zice rugăciunea tămâiei:

Preotul: Tămâie Îți aducem Ție, Hristoase Dumnezeul nostru întru miros de bună mireasmă duhovnicească, pe care primind-o întru jertfelnicul Tău cel mai presus de ceruri, trimite-ne nouă harul Preasfântului Tău Duh.

Diaconul: Domnului să ne rugăm. Doamne miluiește.

Preotul ia steluţa, o ține deasupra tămâiei, apoi o pune deasupra Sfântului Agneț pe Sfântul Disc, zicând:

Preotul: Și venind steaua, a stătut deasupra, unde era Pruncul.

Diaconul: Domnului să ne rugăm. Doamne miluiește.

Acoperă, părinte.

Preotul ia acoperământul Sfântului Disc, îl ține deasupra tămâiei, apoi acoperă discul, zicând:

Preotul: Domnul a împărățit, întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere și S-a încins, pentru că a întărit lumea, care nu se va clinti. Gata este scaunul Tău de atunci, din veac ești Tu. Ridicat-au râurile, Doamne, ridicat-au râurile glasurile lor, ridica-vor râurile valurile lor cu glasuri de ape multe. Minunate sunt înălțările mării, minunat este întru cele înalte Domnul. Mărturiile Tale s-au încredințat foarte. Casei Tale se cuvine sfințenie, Doamne, întru lungime de zile.

Diaconul: Domnului să ne rugăm. Doamne miluiește.

Acoperă, părinte.

Preotul ține acoperământul Sfântului Potir deasupra tămâiei și apoi acoperă potirul zicând:

Preotul: Acoperit-a cerurile bunătatea Ta, Hristoase, și de lauda Ta este plin pământul.

Diaconul: Domnului să ne rugăm. Doamne miluiește.

Acoperă, părinte.

Preotul ține Acoperământul mare (Aerul) deasupra tămâiei și apoi acoperă cu el Sfântul Disc și Potir laolaltă, zicând:

Preotul: Acoperă-ne pe noi cu acoperământul aripilor Tale; depărtează de la noi pe tot vrăjmașul și potrivnicul; împacă viața noastră, Doamne; miluiește-ne pe noi și lumea Ta și mântuiește sufletele noastre, ca un bun și de oameni iubitor.

Luând cădelnița, preotul tămâiază de trei ori Darurile așezate la proscomidiar.

Preotul: Bine ești cuvântat, Dumnezeul nostru, Care ai binevoit așa, slavă Ție.

Diaconul încheie de fiecare dată, zicând:

Diaconul: Totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preotul și diaconul se închină amândoi cu toată cucernicia de trei ori. Diaconul, luând cădelnița, zice:

Diaconul: Pentru punerea înainte a Cinstitelor Daruri, Domnului să ne rugăm. Doamne miluiește.

Preotul zice rugăciunea punerii înainte:

Preotul: Dumnezeule, Dumnezeul nostru, Cel ce pâinea cea cerească, hrana a toată lumea, pe Domnul și Dumnezeul nostru Iisus Hristos L-ai trimis mântuitor și izbăvitor și binefăcător, Care ne binecuvintează și ne sfințește pe noi, Însuți, binecuvintează (preotul binecuvintează cu mâna) această punere înainte și o primește pe dânsa întru jertfelnicul Tău cel mai presus de ceruri. Pomenește, ca un bun și de oameni iubitor, pe cei ce au adus-o și pe cei pentru care s-a adus, iar pe noi ne păzește neosândiți întru sfințita lucrare a Dumnezeieștilor Tale Taine. Că s-a sfințit și s-a preaslăvit preacinstitul și de mare cuviință numele Tău, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Și după aceasta, preotul face apolisul, zicând:

Preotul: Slavă Ție, Hristoase Dumnezeule, nădejdea noastră, slavă Ție.

Diaconul: Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Doamne miluiește. Doamne miluiește. Doamne miluiește.

În numele Domnului, Părinte, binecuvintează.

Otpustul:

Preotul face otpustul potrivit fiecărei zile.

Preotul: (Duminica) Cel ce a înviat din morți... (în celelalte zile ale săptămânii, zice numai) Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, ale celui între sfinți Părintelui nostru Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului (de se săvărșește Liturghia Marelui Vasile zice: ale celui între sfinți Părintelui nostru Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei) și ale tuturor sfinților, să ne miluiască și să ne mântuiască pe noi, ca un bun și de oameni iubitor.

Diaconul: Amin.

Preotul merge și stă înaintea Sfintei Mese. Diaconul tămâiază Darurile așezate la proscomidiar, apoi tămâiază în cele patru laturi ale Sfintei Mese și altarul, zicând încet:

Diaconul: În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul și pe scaun împreună cu Tatăl și cu Duhul ai fost, Hristoase, pe toate umplându-le, Cela ce ești necuprins.

Diaconul continuă să tămâieze întreaga biserică, zicând Psalmul 50: Miluiește-mă Dumnezeule...

După ce tămâiază toată biserica, intră în sfântul altar și tămâiază Sfânta Masă și pe preot și apoi pune cădelnița la locul ei.