Birocrați, renameuser, Administratori
14.991 de modificări
Modificări
m
Proscomidia a constituit întotdeauna Locul primirii darurilor era o parte a Sfintei Liturghiiîncăpere numită [[proscomidiar]] (uneori identică cu [[diaconicon]]ul). Dar în primele secole creştine ritualul ei Această încăpere era mult mai simplu, evoluând ulterior până la forma de azi. În esenţă consta situată în primirea latura de către diaconi nord a darurilor de pâine şi vin aduse altarului, iniţial fiind distinctă de credincioşi şi alegerea celor menite pentru jertfă urmând ca episcopul sau preotul să le binecuvinteze[[biserică]].
Locul În ceea ce priveşte timpul săvârşirii şi rânduiala Proscomidiei nu avem descrieri precise din această perioadă. O opinie larg răspândită şi însuşită de numeroşi liturgişti afirmă că ritualul primirii şi pregătirii darurilor era o încăpere numită pentru Sfânta Jertfă avea loc, în primele veacuri, la începutul Liturghiei credincioşilor. După plecarea [[catehumen]]ilor credincioşii prezentau diaconilor darurile lor de pâine şi vin. Diaconii strângeau darurile la proscomidiar , le alegeau pe cele necesare pentru Sfânta Jertfă şi le aduceau apoi la altar punându-le pe [[Sfânta Masă]]. Aici episcopul sau schevofilachionpreotul le afierosea ca daruri de jertfă printr-o rugăciune specială. Această încăpere era situată Deplasarea Proscomidiei la începutul Liturghiei catehumenilor s-a făcut, potrivit acestei opinii, în latura sec. VI-VII ca urmare, pe de nord o parte, a altarului slăbirii şi dispariţiei disciplinei catehumenilor şi, iniţial fiind distinctă pe de bisericăaltă parte, a dezvoltării crescânde a ritualului Proscomidiei.
În ceea ce priveşte timpul săvârşirii şi rânduiala Proscomidiei nu avem descrieri precise din această perioadă. O altă opinie larg răspândită şi însuşită , mai nouă, susţine că Proscomidia s-a aflat întotdeauna la începutul Liturghiei<ref>Juan Mateos, „Deux problemes de traduction dens la Liturgie Byzantine de numeroşi liturgişti afirmă S. Jean Chrysostome”, ''OCP'' 30, 1964, p. 248-255.</ref>. Se aduce ca argument faptul că ritualul primirii şi pregătirii aşezarea Proscomidiei la începutul Sfintei Liturghii este specifică tuturor Liturghiilor orientale pe când pregătirea darurilor pentru Sfânta Jertfă avea loc, înainte de anafora este specifică Liturghiilor latine. Cel puţin în regiunea Siriei de vest (Antiohia) există dovada faptului că credincioşii aduceau încă de la începutul Sfintei Liturghii darurile însoţite de pomelnice. Potrivit acestei opinii în primele veacuri, credincioşii veneau la începutul Liturghiei credincioşilor. După plecarea catehumenilor credincioşii prezentau diaconilor darurile lor Sfintei Liturghii aducând daruri de pâine şi vinînsoţite de pomelnice cu numele lor pe care le încredinţau diaconilor aflaţi în schevofilachion. Diaconii strângeau alegeau şi pregăteau darurile la proscomidiar, le alegeau pe cele necesare pentru Sfânta Jertfă . Episcopul sau preotul [[protos]] venind la slujbă intra mai întâi în schevofilachion şi le aduceau binecuvânta darurile iar apoi la altar punându-le pe intra în biserică şi începea Sfânta Masă. Aici episcopul sau preotul le afierosea ca daruri de jertfă printr-o rugăciune specialăLiturghie. Deplasarea Proscomidiei la La începutul Liturghiei catehumenilor s-a făcut, potrivit acestei opinii, în sec. VI-VII ca urmare, pe darurile erau aduse de o parte, a slăbirii şi dispariţiei disciplinei catehumenilor şi, pe de altă parte, a dezvoltării crescânde a ritualului Proscomidieicătre diaconi la altar.
O altă Această a doua opinie, a căpătat o greutate și mai nouă susţine mare după ce liturgistul Robert Taft a demonstrat că Proscomidia slocul rugăciunii punerii-a aflat întotdeauna la începutul Liturghiei. Se aduce ca argument faptul că aşezarea Proscomidiei la începutul Sfintei Liturghii este specifică tuturor Liturghiilor orientale pe când pregătirea darurilor înainte de anafora nu este specifică Liturghiilor latine. Cel puţin în regiunea Siriei de vest (Antiohia) există dovada faptului că credincioşii aduceau încă de la începutul Sfintei Liturghii intrarea mare cu darurile însoţite de pomelnice . Potrivit acestei opinii în primele veacuri credincioşii veneau logica liturgică bizantină și în istoria ritului bizantin, ci că locul ei a fost la începutul Sfintei Liturghii aducând daruri de pâine şi vin însoţite de pomelnice cu numele lor pe care le încredinţau diaconilor aflaţi în schevofilachionLiturghiei<ref>Robert Taft, ''A History of the Liturgy of Saint John Chrysostom'', vol. Diaconii alegeau şi pregăteau darurile pentru Sfânta JertfăII: The Great Entrance (=''OCA'' 200), Roma, 1978. Episcopul sau preotul protos venind la slujbă intra mai întâi în schevofilachion şi binecuvânta darurile iar apoi intra în biserică şi începea Sfânta Liturghie. La începutul Liturghiei catehumenilor darurile erau aduse de către diaconi la altar</ref>.
Evoluţia Proscomidiei după secolul VII reflectă schimbarea care Mai întâi a intervenit necesitatea practică a tăierii prescurii destinată Sfintei Jertfe deoarece, în atitudinea faţă de Sfânta Liturghie condiţiile introducerii împărtăşaniei credincioşilor cu linguriţa şi în înţelegerea acesteia, şi anume scăderea a reducerii numărului celor ce care se împărtăşeau , era suficientă doar o parte din prescură şi nu una întreagă cum era până atunci. Ca urmare primul ritual nou pe care îl putem constata la Proscomidie este ritualul scoaterii şi pregătirii agneţului. Potrivit comentariului liturgic al patriarhului [[Gherman I al Constantinopolului]], în sec. VIII Proscomidia consta din următoarele acte: preotul sau diaconul tăia cu copia Agneţul (nimic zicând), îl punea pe disc, turna vin şi apă în potir, iar preotul rostea rugăciunea punerii înainte: "Dumnezeule, Dumnezeul nostru..." peste ele, învelea şi accentuarea sensului ei mistico-simbolictămâia.
Mai întâi a intervenit necesitatea practică a tăierii prescurii destinată Sfintei Jertfe deoarece, în condiţiile introducerii împărtăşaniei credincioşilor cu linguriţa şi a reducerii numărului celor care se împărtăşeau, era suficientă doar o parte din prescură şi nu una întreagă cum era până atunci. Ca urmare primul ritual nou pe care îl putem constata la Proscomidie este ritualul scoaterii şi pregătirii agneţului. Potrivit comentariului liturgic al patriarhului Gherman I al Constantinopolului, în sec. VIII Proscomidia consta din următoarele acte: preotul sau diaconul tăia cu copia Agneţul (nimic zicând), îl punea pe disc, turna vin şi apă în potir, iar preotul rostea rugăciunea punerii înainte: "Dumnezeule, Dumnezeul nostru..." peste ele, învelea şi tămâia .
Ca urmare'''Preotul''': A celor între sfinți Parinți ai noștri și ai lumii mari dascăli și ierarhi: [[Vasile cel Mare]], [[Grigorie Teologul|Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu]] și [[Ioan Gură de Aur]], [[Atanasie cel Mare|Atanasie]] și [[Chiril al Alexandriei|Chiril]], [[Nicolae al Mirelor|Nicolae cel din Mira]], [[Spiridon al Trimitundei]]; [[Calinic de la Cernica|Calinic Cernicanul]], [[Nifon de la Craiova]], [[Iosif cel Nou]], [[Ilie Iorest|Iorest]] și [[Sava Brancovici|Sava]], și a tuturor sfinților ierarhi. Aceasta se pune lângă părticica cea dintâi, începând astfel al doilea rând de sus în jos. Tăind a cincea părticică, preotul zice: '''Preotul''': A Sfântului întâiului Mucenic și Arhidiacon [[Apostolul Ştefan (Întâiul-mucenic)|Ştefan]], a sfinților Marilor Mucenici [[Dimitrie Izvorâtorul de Mir|Dimitrie]], [[Gheorghe purtătorul de biruinţă|Gheorghe]], [[Teodor Tiron]], [[Teodor Stratilat]], [[Ioan cel Nou de la Suceava|Ioan cel Nou]], [[Serghie]] și [[Vah]], [[Ioan Valahul]] si [[Oprea (Miclăuş) din Sălişte|Oprea]] și a tuturor sfinților mucenici și a Sfintelor Mucenițe: [[Tecla]], [[Varvara din Heliopolis|Varvara]], [[Paraschiva de la Iaşi|Paraschiva]], [[Ecaterina din Alexandria|Ecaterina]], [[Filofteia|Filoftea]] și a tuturor sfintelor mucenițe. Aceasta se pune sub prima părticică din rândul al doilea. Tăind a șasea părticică, zice: '''Preotul''': A Cuvioșilor și purtătorilor de Dumnezeu Părinților noștri: [[Antonie cel Mare|Antonie]], [[Eftimie cel Mare|Eftimie]], [[Sava cel Sfinţit|Sava]], [[Onufrie]], [[Atanasie Athonitul|Atanasie cel din Aton]], [[Dimitrie cel Nou din Basarabi|Dimitrie cel Nou]], [[Grigorie Decapolitul]], [[Nicodim de la Tismana]], [[Visarion Mărturisitorul|Visarion]] și [[Sofronie de la Cioara|Sofronie]] și a tuturor preacuvioșilor părinți și Preacuvioaselor maici: [[Pelaghia]], [[Teodosia]], [[Anastasia]], [[Eupraxia]], [[Fevronia]], [[Teodula]], [[Eufrosina]], [[Maria Egipteanca]], Paraschiva și a tuturor sfintelor preacuvioaselor maici. Această părticică se pune sub cea de dinaintea ei. Astfel rândul al doilea este terminat. Tăind a șaptea părticică, zice: '''Preotul''': A Sfinților și făcătorilor de minuni, doctori fără de arginți: [[Cosma şi Damian]], [[Chir şi Ioan]], [[Pantelimon]] și [[Ermolae]], și a tuturor sfinților fără de arginți. Aceasta se pune deasupra, în secolul dreapta rândului al doilea, începând al XIVtreilea rând. Tăind a opta părticică, preotul zice: '''Preotul''': A Sfinților și drepților dumnezeiești Părinti [[Ioachim şi Ana|Ioachim]] și [[Ioachim şi Ana|Ana]], a Sfântului (N), a cărui pomenire o săvârșim și a tuturor sfinților, pentru ale căror rugăciuni, cercetează-leane pe noi, Dumnezeule. Această părticică se pune sub cea de dinaintea ei. Tăind a noua și ultima părticică pentru cete, zice: '''Preotul''': A celui între sfinţi Părintelui nostru [[Ioan Gură de Aur]], patriarhul Filotei arhiepiscopul Constantinopolului (Kokkinosde se face Liturghia lui; iar de se face Liturghia Marelui Vasile, arhiepiscopul Cezareei Capadociei, îl pomenește pe acesta) . Aceasta se pune sub părticica de dinaintea ei, împlinind astfel rândul al Constantinopolului redactează treilea. Luând a patra prescură, scoate o părticica din ea și îl amintește pe ierarhul locului, zicând: '''Preotul''': Pomenește, Stăpâne, Iubitorule de oameni, pe toți [[episcop]]ii ortodocși și pe Prea Fericitul Părintele nostru (N), [[Patriarh]]ul [[Biserica Ortodoxă Română|Bisericii Ortodoxe Romane]], și pe (Înalt-) Prea Sfințitul (Arhi-) Episcopul (și Mitropolitul) nostru (N), (Preotul îl pomenește apoi pe arhiereul care l-a hirotonit - dacă este în viață - după care continuă:), cinstita preoțime, cea întru Hristos diaconime și toată ceata preoțească, pe [[stareţ]]ul nostru (N), pe frații și slujitorii cei dimpreună cu noi, preoți și diaconi și pe toți frații noștri, pe care i-ai chemat la împărtășirea Ta, prin milostivirea Ta, Preabunule Stăpâne. Această părticică este așezată apoi sub Sfântul Agneț, spre colțul din dreapta acestuia (în stânga preotului), în partea cu semnul NI. După aceasta taie altă părticică din prescură și o pune în stânga celei de dinaintea ei (în dreapta lui), zicând: '''Preotul''': Pomenește, Doamne și pe (aici se pomenește cârmuirea țării, după îndrumările Sfântului Sinod). Preotul scoate apoi o părticică pentru [[ctitor]]ii și binefăcătorii bisericii, așezând-o (în dreapta sa), lângă părticica de dinaintea ei, sub partea cu semnul KA și zice: '''Preotul''': Pomenește, Doamne, și pe ctitorii și binefăcătorii sfântului locașului acestuia (N). Taie părticele mai mici din a patra prescură și le pune, toate la un loc, sub părticica pentru arhierei, în partea cu semnul NI. Apoi el zice următoarea rugăciune: '''Preotul''': Primește, Doamne, jertfa aceasta pentru iertarea păcatelor tuturor fraților celor întru Hristos și pentru tot sufletul creștinesc cel necăjit și întristat, care are trebuință de mila și de ajutorul Tău; pentru apărarea țării acesteia și a celor ce viețuiesc într-însa și pentru pacea și buna așezare a întregii lumi; pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu biserici, pentru mântuirea și ajutorul celor ce cu osârdie și cu frică de Dumnezeu se ostenesc și slujesc: părinți și frați ai noștri; pentru cei trimiși; pentru cei ce sunt în călătorie; pentru tămăduirea celor ce zac în boli; pentru izbăvirea celor robiți; pentru cei ce sunt în judecăți, în ocne, în izgoniri, în necazuri și strâmtorare; pentru cei ce ne urăsc și pentru cei ce ne iubesc pe noi; pentru cei ce ne miluiesc și slujesc nouă și pentru cei ce ne-au poruncit nouă, nevrednicilor să ne rugăm pentru dânșii; pentru frații noștri care sunt în slujbe și pentru toți cei ce slujesc și au slujit în sfânt locașul acesta. Apoi preotul pomenește pe cei pe care va voi dintre cei vii. La fiecare nume ia cu copia câte o părticică mică, zicând: '''Preotul''': Pomenește, Doamne, pe robul (roaba) lui Dumnezeu (N). El pune aceste părticele sub Sfântul Agneț, la un loc cu cele scoase mai înainte pentru cei vii. Apoi preotul ia a cincea prescură, taie părticele mici pentru pomenirea celor care au adormit întru Domnul și le pune, toate la un loc, pe Sfântul Disc în dreapta sa, sub părticica pentru ctitori, în partea cu semnul KA, zicând: '''Preotul''': Pentru pomenirea și iertarea păcatelor tuturor celor din veac adormiți intru dreapta credință: ale strămoșilor, ale moșilor, ale părinților, ale maicilor, ale fraților, ale surorilor, ale fiilor și fiicelor, ale celor dintr-o rudenie și ale celor dintr-o seminție cu noi și ale tuturor celor ce au adormit întru nădejdea învierii și a vieții veșnice; ale ctitorilor sfântului locașului acestuia (aici pomenește pe ctitorii răposați); ale miluitorilor și făcătorilor de bine; ale tuturor celor ce s-au ostenit și au slujit în sfânt locașul acesta: arhierei, arhimandriți, ieromonahi, preoți, ierodiaconi, diaconi, monahi, monahii și slujitori; ale preabinecinstitorilor împărați, domnitori și dregători; ale fericiților patriarhi, ale ortodocșilor arhierei și preoți; ale dreptmăritorilor creștini, pe care i-au acoperit apa, marea, râurile, izvoarele, bălțile, puțurile, sau războiul i-a secerat și cutremurul i-a cuprins, tâlharii i-au ucis și focul i-a ars, sau fiarelor, păsărilor, jigăniilor și la toată firea celor din mare s-au făcut mâncare; ale celor răpiți fără de veste; ale celor arși de trăsnete și ale celor înghețați în munți, pe cale, în loc pustiu și în sihăstrie; ale celor sfârșiți de întristare sau de bucurie; ale celor ce au pătimit în zile bune și în nenorocire; ale celor pe care i-a ucis calul, sau grindina, zăpada, ploaia înmulțită, cărămida și țărâna i-au împresurat și de năprasnă au căzut; ale celor pe care i-au omorât băuturile otrăvitoare, înecările cu oase; ale celor loviți de tot felul de aruncare: a fierului, a lemnului și a oricărui fel de piatră; ale celor sfârșiți de chiotul tare, de alergarea grabnică, de palmă, de pumn, de lovitura cu piciorul, de ciumă, de foame, de sete, de mușcături înveninate, de înghițirea șerpilor, de călcarea cailor, de sugrumare de cel de aproape, sau marea sau pământul desfăcându-se i-a înghițit; și de toată vârsta: bătrâni, tineri, voinici, copilandri, copii, prunci fără de vreme, parte bărbătească și femeiască; și pe care nu i-am pomenit, din neștiință sau din uitare, sau din pricina mulțimii numelor, Însuți îi pomenește, Dumnezeule, Cel ce știi numele și vârsta fiecăruia. Preotul îl pomenește pe episcopul care l-a hirotonit - dacă a trecut la Domnul - și pe toți cei adormiți, punând o Diataxă părticică pentru fiecare pe Sfântul Disc laolaltă cu părticelele pentru cei adormiți de dinaintea lor, zicând: '''Preotul''': Pomenește, Doamne, pe robul lui Dumnezeu (rânduialăN) liturgică . Terminând pomenirea morților, preotul zice: '''Preotul''': Și pe toți, care întru nădejdea învierii și a vieții de veci, cu împărtășirea Ta au adormit, dreptmăritori părinți și frați ai noștri, Iubitorule de oameni, Doamne. Preotul ia din nou a patra prescură pentru vii; scoate o părticică și o pune la cele vii, zicând: '''Preotul''': Pomenește, Doamne, după mulțimea îndurărilor Tale, și a mea nevrednicie; iartă-mi toată greșeala cea de voie și cea fără de voie și să nu oprești, pentru păcatele mele, harul [[Duhul Sfânt|Preasfântului Tău Duh]], de la darurile ce sunt puse înainte. Preotul ia buretele și aranjează cu grijă părticelele de pe marginea discului, ca să nu cadă jos ceva dintr-însele. Diaconul pune [[cădelniţă|cădelniţa]] înaintea preotului și zice: '''Diaconul''': Binecuvintează, părinte, [[tămâie|tămâia]]. Domnului să ne rugăm. Doamne miluiește. Preotul binecuvintează tămâia și zice rugăciunea tămâiei: '''Preotul''': Tămâie Îți aducem Ție, Hristoase Dumnezeul nostru întru miros de bună mireasmă duhovnicească, pe care primind-o întru jertfelnicul Tău cel mai presus de ceruri, trimite-ne nouă harul Preasfântului Tău Duh. '''Diaconul''': Domnului să ne rugăm. Doamne miluiește. Preotul ia [[steluţa]], o ține deasupra tămâiei, apoi o pune deasupra Sfântului Agneț pe Sfântul Disc, zicând: '''Preotul''': Și venind steaua, a stătut deasupra, unde era Pruncul. '''Diaconul''': Domnului să ne rugăm. Doamne miluiește. Acoperă, părinte. Preotul ia acoperământul Sfântului Disc, îl ține deasupra tămâiei, apoi acoperă discul, zicând: '''Preotul''': Domnul a împărățit, întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere și S-a încins, pentru că a întărit lumea, care nu se va clinti. Gata este scaunul Tău de atunci, din veac ești Tu. Ridicat-au râurile, Doamne, ridicat-au râurile glasurile lor, ridica-vor râurile valurile lor cu glasuri de ape multe. Minunate sunt înălțările mării, minunat este întru cele înalte Domnul. Mărturiile Tale s-au încredințat foarte. Casei Tale se cuvine sfințenie, Doamne, întru lungime de zile. '''Diaconul''': Domnului să ne rugăm. Doamne miluiește. Acoperă, părinte. Preotul ține acoperământul Sfântului Potir deasupra tămâiei și apoi acoperă potirul zicând: '''Preotul''': Acoperit-a cerurile bunătatea Ta, Hristoase, și de lauda Ta este plin pământul. '''Diaconul''': Domnului să ne rugăm. Doamne miluiește. Acoperă, părinte. Preotul ține Acoperământul mare (tradusă [[Sfântul Aer|Aerul]]) deasupra tămâiei și apoi acoperă cu el Sfântul Disc și Potir laolaltă, zicând: '''Preotul''': Acoperă-ne pe noi cu acoperământul aripilor Tale; depărtează de la noi pe tot vrăjmașul și potrivnicul; împacă viața noastră, Doamne; miluiește-ne pe noi și lumea Ta și mântuiește sufletele noastre, ca un bun și de oameni iubitor. Luând cădelnița, preotul tămâiază de trei ori Darurile așezate la proscomidiar. '''Preotul''': Bine ești cuvântat, Dumnezeul nostru, Care ai binevoit așa, slavă Ție. Diaconul încheie de fiecare dată, zicând: '''Diaconul''': Totdeauna, acum și pururea și în acelaşi secol vecii vecilor. Amin. Preotul și diaconul se închină amândoi cu toată cucernicia de trei ori. Diaconul, luând cădelnița, zice: '''Diaconul''': Pentru punerea înainte a Cinstitelor Daruri, Domnului să ne rugăm. Doamne miluiește. Preotul zice rugăciunea punerii înainte: '''Preotul''': Dumnezeule, Dumnezeul nostru, Cel ce pâinea cea cerească, hrana a toată lumea, pe Domnul și Dumnezeul nostru Iisus Hristos L-ai trimis mântuitor și izbăvitor și binefăcător, Care ne binecuvintează și ne sfințește pe noi, Însuți, binecuvintează (preotul binecuvintează cu mâna) această punere înainte și o primește pe dânsa întru jertfelnicul Tău cel mai presus de ceruri. Pomenește, ca un bun și de oameni iubitor, pe cei ce au adus-o și pe cei pentru care s-a adus, iar pe noi ne păzește neosândiți întru sfințita lucrare a Dumnezeieștilor Tale Taine. Că s-a sfințit și s-a preaslăvit preacinstitul și de mare cuviință numele Tău, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. Și după aceasta, preotul face [[apolis]]ul, zicând: '''Preotul''': Slavă Ție, Hristoase Dumnezeule, nădejdea noastră, slavă şi răspândită Ție. '''Diaconul''': Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. Doamne miluiește. Doamne miluiește. Doamne miluiește. În numele Domnului, Părinte, binecuvintează. [[Otpust]]ul: Preotul face otpustul potrivit fiecărei zile. '''Preotul''': (Duminica) Cel ce a înviat din morți... (în Biserica bulgarăcelelalte zile ale săptămânii, zice numai) Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, sârbăale celui între sfinți Părintelui nostru Ioan Gură de Aur, română şi rusăarhiepiscopul Constantinopolului (de se săvărșește Liturghia Marelui Vasile zice: ale celui între sfinți Părintelui nostru Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei) și ale tuturor sfinților, să ne miluiască și să ne mântuiască pe noi, ca un bun și de oameni iubitor. '''Diaconul''': Amin. Preotul merge și stă înaintea Sfintei Mese. Diaconul tămâiază Darurile așezate la proscomidiar, apoi tămâiază în care sistematizează şi fixează rânduiala Proscomidiei eliminând exagerările şi reuşind cele patru laturi ale Sfintei Mese și [[altar]]ul, zicând încet: '''Diaconul''': În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul și pe scaun împreună cu Tatăl și cu Duhul ai fost, Hristoase, pe toate umplându-le, Cela ce ești necuprins. Diaconul continuă să stabilească ordinea tămâieze întreaga biserică, zicând Psalmul 50: Miluiește-mă Dumnezeule... După ce tămâiază toată biserica, intră în acest domeniusfântul altar și tămâiază Sfânta Masă și pe preot și apoi pune cădelnița la locul ei.
corr.
{{Articol de calitate}}{{Liturghia}}'''Proscomidia''' (gr. Προσκομιδή, de la verbul προσκομίζω - acțiunea de a aduce) este un ritual, parte integrantă prima din cele trei părți a Liturghiei, prin care preotul pregăteşte pâinea şi vinul pentru [[Euharistie|Sfânta Împărtăşanie]].
Înainte de începutul propriu-zis al [[Sfânta Liturghie|Sfintei Liturghii]], în [[altar]], la adăpost de privirile credincioşilor[[proscomidiar]], preotul[[preot]]ul, singur sau împreună cu diaconul[[diacon]]ul, săvârşeşte un ritual care are aspectul unei slujbe aparte având o formulă de binecuvântare şi una de încheiere. Este vorba de Proscomidie , care nu este însă o slujbă de sine stătătoare ci o parte integrantă şi indispensabilă a Sfintei Liturghii.
==Ce este Proscomidia?==
==Până în secolul VII ritualul Proscomidiei era mult mai simplu==
[[Image:Proskomidia.jpg|thumb|left|[[Obiecte liturgice]]<br>în ritualul proscomidiei]]
Proscomidia a constituit întotdeauna o parte a Sfintei Liturghii. Dar în primele secole creştine ritualul ei era mult mai simplu, evoluând ulterior până la forma de azi. În esenţă consta în primirea de către [[diacon]]i a darurilor de pâine şi vin aduse de credincioşi şi alegerea celor menite pentru jertfă urmând ca [[episcop]]ul sau preotul să le binecuvinteze.
==Ritualul de azi al Proscomidiei se dezvoltă între secolele VII—XIV==
[[Image:Proscomidiar.jpg|thumb|right|[[Proscomidiar]]ul cu Cinstitele Daruri]]
Evoluţia Proscomidiei după secolul VII reflectă schimbarea care a intervenit în atitudinea faţă de Sfânta Liturghie şi în înţelegerea acesteia, şi anume scăderea numărului celor ce se împărtăşeau şi accentuarea sensului ei mistico-simbolic.
==Dezvoltarea Proscomidiei a fost determinată în primul rând de accentuarea sensului ei tipico-simbolic==
[[Image:Disc.jpg|thumb|left|Cinstitele Daruri pe sfântul [[disc]]]][[Image:Proscomidia.jpg|thumb|left|Proscomidia la români]]
Dintr-o simplă pregătire a darurilor în vederea Sfintei Jertfe, Proscomidia devine tot mai mult o reprezentare simbolică pe de o parte a naşterii şi jertfei Mântuitorului şi, pe de altă parte, a Bisericii.
În secolul al IX-lea apare şi, mai apoi, ia o mare dezvoltare ritualul scoaterii miridelor. În Biserica primară participarea credincioşilor la Sfânta Jertfă consta în împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului. În condiţiile în care împărtăşania a devenit tot mai rară s-a simţit nevoia unei participări mai intime la Sfânta Jertfă. Astfel apare practica scoaterii miridelor pentru credincioşi ca o substituire a împărtăşaniei. Venind la slujbă, credincioşii aduceau câte o prescură pentru fiecare nume de pomenit, din care se scotea o miridă. Cu timpul s-a îngăduit să fie adusă o prescură pentru mai multe nume.
Din secolul al XI-lea avem primele menţiuni despre scoaterea miridelor [[miride]]lor în cinstea [[Maica Domnului|Maicii Domnului ]] şi a sfinţilor ca expresie a simbolismului eclesial al Proscomidiei. Cele nouă miride pentru cetele [[sfinți]]lor sunt atestate de manuscrisele liturgice din secolul al IX-lea siècle; prezența sfântului [[Atanasie Athonitul]] în enumerarea sfinților asceți și fondatori ai [[monahism]]ului în ritual sugerează că [[Muntele Athos]] a putut fi la originea acestei etape a dezvoltării ritualului proscomidiei<ref>Ene Braniște, ''Liturgica specială'', București, 1985, p. 292.</ref>. Ritualul miridelor se va dezvolta foarte mult în secolele următoare ajungându-se chiar la exagerări şi la diferenţe importante de la o regiune la alta în principal în legătură cu sfinţii pomeniţi impunându-se intervenţia autorităţii bisericeşti. Ca urmare, în secolul al XIV-lea, patriarhul [[Filotei (Kokkinos) al Constantinopolului|Filotei al Constantinopolului]] redactează o ''Diataxă'' (rânduială) liturgică (tradusă în acelaşi secol în slavonă şi răspândită în Bisericile bulgară, sârbă, română şi rusă) în care sistematizează şi fixează rânduiala Proscomidiei, eliminând exagerările şi reuşind să stabilească ordinea în acest domeniu<ref>Profesorul grec N. Trembela prezintă două variante grecești ale acestui ritual în : ''Trei Liturghii după manuscrisele din Atena'' (în greacă), p. 1-16 și 226-240.</ref>. ==Momentele proscomidiei la greci, ruși și români==<table border="1" cellspacing="2" cellpadding="2" width="80%"> <tr> <td width="19%" valign="top"><p><strong>Momente ale ritualului Proscomidiei</strong></p></td> <td width="19%"><p align="center">GRECI</p></td> <td width="19%"><p align="center">RUȘI</p></td> <td width="19%"><p align="center">ROMÂNI</p></td> </tr> <tr> <td width="19%" valign="top"><p><strong>0. Troparul « Gătește-te Betleeme... »</strong></p></td> <td width="19%"><p align="center">da</p></td> <td width="19%"><p align="center">nu</p></td> <td width="19%"><p align="center">nu</p></td> </tr> <tr> <td width="19%" valign="top"><p><strong>1. Troparul « Răscumpăratu-ne-ai... »</strong></p></td> <td width="19%"><p align="center">da</p></td> <td width="19%"><p align="center">da</p></td> <td width="19%"><p align="center">da</p></td> </tr> <tr> <td width="19%" valign="top"><p><strong>2.</strong> <strong>Binecuvântare</strong></p></td> <td width="19%"><p align="center">da</p></td> <td width="19%"><p align="center">da</p></td> <td width="19%"><p align="center">da</p></td> </tr> <tr> <td width="19%" valign="top"><p><strong>3. Pregătirea agnețului</strong></p></td> <td width="19%"><p align="center">da</p></td> <td width="19%"><p align="center">da</p></td> <td width="19%"><p align="center">da</p></td> </tr> <tr> <td width="19%" valign="top"><p><strong>4. Pregătirea potirului</strong></p></td> <td width="19%"><p align="center">da</p></td> <td width="19%"><p align="center">da</p></td> <td width="19%"><p align="center">da</p></td> </tr> <tr> <td width="19%" valign="top"><p><strong>5. Miridă pentru Maica Domnului</strong></p></td> <td width="19%"><p align="center">da</p></td> <td width="19%"><p align="center">da</p></td> <td width="19%"><p align="center">da</p></td> </tr> <tr> <td width="19%" valign="top"><p><strong>6. Miride pentru sfinți</strong><br /> (nouă la număr, trei șiruri verticale de trei)</p></td> <td width="19%"><p align="center">da</p> <p align="center">- grecii încep cu o miridă pentru puterile îngerești (prima miridă) și continuă cu proorocii (inclusiv înaintemergătorul și botezătorul Ioan - a 2-a miridă) etc.</p></td> <td width="19%"><p align="center">da</p> <p align="center">- rușii nu scot miridă pentru îngeri, ci încep cu înaintemergătorul și botezătorul Ioan (prima miridă) și continuă cu proorocii (a doua miridă) etc.</p></td> <td width="19%"><p align="center">da</p> <p align="center">- românii au schimbat de mai multe ori ritualul (între tradiția slavonă și cea greacă), pentru a rămâne la tradiția greacă începând cu liturghierele din 2005</p></td> </tr> <tr> <td width="19%" valign="top"><p><strong>7. Miridă pentru vii</strong> </p></td> <td width="19%"><p align="center">da</p></td> <td width="19%"><p align="center">da</p></td> <td width="19%"><p align="center">da</p> <p align="center">- românii au adăugat aici, în secolul al 19-lea, o rugăciune pentru vii la momentul când sunt scoase miridele pentru vii, inspirată din rugăciunea de la Litie, rugăciunea din Psaltire și din anaforaua sfântului Vasile cel Mare)</p> <p align="center">- românii scot aici și o miridă specială pentru autoritățile civile</p></td> </tr> <tr> <td width="19%" valign="top"><p><strong>8. Miridă pentru morți</strong></p></td> <td width="19%"><p align="center">da</p></td> <td width="19%"><p align="center">da</p></td> <td width="19%"><p align="center">da</p> <p align="center">- românii au adăugat aici ([[Veniamin Costache]] la începutul secolului al 19-lea), o rugăciune pentru morți la momentul scoaterii miridelor, inspirată din două canoane pentru morți și anume: cel din sâmbăta dinaintea începerii Postului Mare și respectiv cel din sâmbăta de dinainte de [[Cincizecime]]</p> <p align="center">- românii scot aici o miridă specială pentru ctitorii bisericii sau ai mănăstirii</p></td> </tr> <tr> <td width="19%" valign="top"><p><strong>9. Miride pentru sine și pentru alții</strong><br /> (miride care pomenesc pe cei din pomelnicele aduse de credincioși, precum și miride speciale pentru cei bolnavi, pentru cei ce sunt în călătorie sau alte miride speciale)</p></td> <td width="19%"><p align="center">da</p></td> <td width="19%"><p align="center">da</p></td> <td width="19%"><p align="center">da</p></td> </tr> <tr> <td width="19%" valign="top"><p><strong>10. Darurile sunt cădite și acoperite</strong></p></td> <td width="19%"><p align="center">da</p></td> <td width="19%"><p align="center">da</p></td> <td width="19%"><p align="center">da</p></td> </tr> <tr> <td width="19%" valign="top"><p><strong>11. Rugăciunea proscomidiei: « Dumnezeule, Dumnezeul nostru, Cel ce pâinea cea cerească... »</strong></p></td> <td width="19%"><p align="center">da</p></td> <td width="19%"><p align="center">da</p></td> <td width="19%"><p align="center">da</p></td> </tr> <tr> <td width="19%" valign="top"><p><strong>12. Cădire și otpust</strong></p></td> <td width="19%"><p align="center">da</p></td> <td width="19%"><p align="center">da</p></td> <td width="19%"><p align="center">da</p></td> </tr></table> ==Note==<references /> ==Surse==*Pr. Florin Botezan, ''Explicarea Sfintei Liturghii (IX): Proscomidia'' - http://www.biserica-mihai-viteazul.ro/ro/index/ex-lica/lit-9.htm*Ene Braniște, ''Liturgica specială'', București, 1985.*Juan Mateos, „Deux problèmes de traduction dans la Liturgie Byzantine de S. Jean Chrysostome”, ''OCP'' 30, 1964, p. 248-255.*Robert Taft, ''A History of the Liturgy of Saint John Chrysostom'', vol. II: The Great Entrance (=''OCA'' 200), Roma, 1978.*Léon Clugnet, ''Dictionnaire grec-français des noms liturgiques en usage dans l’Église grecque'', Paris, 1895, art. Προσκομιδή și Πρόθεσις. ==Rânduiala Dumnezeieștii Proscomidii== Preotul și diaconul vin la proscomidiar cu capul descoperit și se închină de trei ori înaintea lui, zicând de fiecare dată: Dumnezeule, curățește-mă pe mine păcătosul și mă miluiește. Preotul ia întâia [[prescură]] și [[copia]] cu amândouă mâinile, le ridică până în dreptul frunții și zice: '''Preotul''': Răscumpăratu-ne-ai pe noi din blestemul Legii cu scump Sângele Tău. Pe [[Cruce]] fiind răstignit și cu sulița împuns, nemurire ai izvorât oamenilor, Mântuitorul nostru, slavă Ție. '''Diaconul''': Binecuvintează, părinte. Preotul ține prescura și copia în mâna stangă, le binecuvintează cu dreapta, făcând semnul crucii, zicând: '''Preotul''': Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. '''Diaconul''': Amin. Domnului să ne rugăm. Doamne miluiește. Apoi, având prescura în mâna stângă, iar în mâna dreaptă copia, preotul însemnează cu copia [[semnul crucii]] de trei ori deasupra prescurii, zicând de fiecare dată: '''Preotul''': Întru pomenirea Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru [[Iisus Hristos]]. Punând prescura pe tavă, preotul o taie în partea peceții cu literele IC și NI, zicând: '''Preotul''': Ca un miel nevinovat spre junghiere S-a adus. Apoi preotul taie pecetea în partea cu semnele XC și KA și zice: '''Preotul''': Și ca o oaie, fără de glas împotriva celui ce-o tunde, așa nu Și-a deschis gura Sa. Tăind în partea de sus a peceții, preotul zice: '''Preotul''': Întru smerenia Lui, judecata Lui s-a ridicat. '''Diaconul''': Domnului să ne rugăm. Apoi, tăind în partea de jos a peceții, preotul zice: '''Preotul''': Iar neamul Lui cine-l va spune? Diaconul, privind cu evlavie la această lucrare, ținând capătul orarului în mâna dreaptă, îl îndreaptă către prescură zicând la fiecare tăietură: '''Diaconul''': Domnului să ne rugăm. Doamne miluiește. Îndreptând [[orar]]ul către Sfântul [[Agneţ]], diaconul zice: '''Diaconul''': Ridică, părinte. Înfigând copia în prescură, în colțul drept al peceții, și tăind deoparte coaja de jos, ridică Sfântul Agneţ, zicând: '''Preotul''': Că s-a luat de pe pământ viața Lui. Preotul pune Sfântul Agneț cu pecetea în jos pe Sfântul [[Disc]]: '''Diaconul''': Junghie, părinte. Preotul taie Sfântul Agneţ în semnul crucii, având grijă să nu străpungă pecetea, zicând: '''Preotul''': Junghie-Se Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii, pentru viața și pentru mântuirea lumii. Preotul întoarce Sfântul Agneţ astfel încât pecetea să fie în sus. '''Diaconul''': Împunge, părinte. Preotul împunge cu sfânta copie Sfântul Agneţ, în partea cu semnul IC, zicând: '''Preotul''': Și unul din ostași cu sulița coasta Lui a împuns. Diaconul ia în mâna dreaptă vasul cu vin și în stânga vasul cu apă și toarnă în Sfântul [[Potir]] deodată vin și apă. Preotul continuă, zicând: '''Preotul''': Și îndată a ieșit sânge și apâ; și cel ce a văzut a mărturisit și adevarată este mărturia lui. '''Diaconul''': Binecuvintează, părinte, sfânta amestecare. Preotul binecuvintează Sfântul Potir, zicând: '''Preotul''': Binecuvântată este amestecarea Sfintelor Tale, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. Sfântul Potir este acum acoperit cu acoperământul său întocmit (nedesfăcut). Preotul ia în mână a doua prescură și taie din ea o părticică în formă triunghiulară, zicând: '''Preotul''': Întru cinstea și pomenirea preabinecuvântatei, măritei Stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarei și pururea [[Maica Domnului|Fecioarei Maria]], pentru ale cărei rugăciuni primește, Doamne, jertfa aceasta întru jertfelnicul Tău cel mai presus de ceruri. Și scoțând părticica, o pune de-a dreapta Sfântului Agneț (în stânga sa), zicând: '''Preotul''': De față a stătut împărăteasa, de-a dreapta Ta, în haină aurită îmbracată și preaînfrumusețată. Luând a treia prescură, scoate dintr-însa părticele pentru cele nouă cete. Aceste părticele sunt mai mici decât părticica pentru Sfânta Fecioară. Luând întâia părticică, el zice: '''Preotul''': A Cinstitului, măritului [[proroc|prooroc]], Înaintemergătorului și Botezătorului [[Ioan Botezătorul|Ioan]]. Pune părticica sus, în partea stângă a Sfântului Agneț (în dreapta sa), în partea cu semnul XC, astfel făcând începutul cetei celei dintâi. Tăind a doua părticică, zice: '''Preotul:''' A Sfinților, măriților prooroci: [[Moise]] și [[Aaron]], [[Ilie Tesviteanul|Ilie]] și [[Elisei]], [[David]] și [[Iesei]]; a sfinților trei tineri și a lui [[Proorocul Daniel|Daniel proorocul]], și a tuturor sfinților prooroci. Aceasta se așază lângă Sfântul Agneț, sub cea dintâi părticică. Tăind a treia părticică, zice: '''Preotul''': A Sfinților, măriților și întru tot lăudaților [[Apostoli]] [[Apostolul Petru|Petru]] și [[Apostolul Pavel|Pavel]], a celor doisprezece, a celor șaptezeci și a tuturor Sfinților Apostoli. Aceasta este pusă sub a doua părticică, încheind rândul cel dintâi: Tăind a patra părticică, preotul zice:
[[Categorie:Liturgică]]
[[Categorie:Sfânta Liturghie]]
[[en:Proskomedia]]
[[fr:Proscomidie]]
[[mk:Проскомидија]]
[[ru:Проскомидия]]
