Deschide meniul principal

OrthodoxWiki β

Prohodul Domnului (liturgică)

Prohodul Domnului este slujba punerii în mormânt a Domnului, sau prohodirea, care se cântă în biserici în Vinerea Mare din Săptânăna Patimilor. Slujba se mai numeşte şi "Denia Prohodului", denia fiind o utrenie de seara din perioada Triodului.

Texte: 1915, 1928, 2000

Prohodul Domnului
Ediţia 1915 Ediţia 1928 Ediţia 2000
Starea I

1. În mormânt viaţă, pus ai fost Hristoase şi s'au spăimântat oştirile îngereşti, plecăciunea ta cea multă proslăvind.

2. Dar cum mori Vieaţă! Şi cum şezi în groapă! Şi împărţia morţii o perzi de tot, şi pre morţii cei din Iad îi înviezi.

3. Te mărim pre Tine, Doamne Iisuse, şi 'ngropărea îţi cinstim şi patimile, că din munca Iadului ne-ai izbăvit.

4. Cel ce-ai pus pământul, cu măsuri Cristoase, cum şezi astăzi în mormânt Ziditorule; şi din gropi pre cei ce-au murit înviezi.

5. Iisuse al meu, împărat a toate, ce-ai venit la cei din iad acum căutând; vrând să desrobeşti pe neamul omenesc.

6. Stăpânul a toate, mort se vede 'n groapă, şi deşertătorul gropilor morţilor, în mormânt se 'ncue ca un muritor.

7. În mormânt vieaţă, ai fost pus Cristoase, şi cu moartea ta pre moarte o ai pierdut, şi ai izvorît vieaţă veşnică.

8. Cu cei răi Hristoase, ca un rău vinovat, socotit ai fost dar ne-ai îndreptat pre noi, şi din amăgirea celui rău ne-ai scos.

9. Cel frumos cu chipul, decât oamenii toţi, ca un om se vede mort şi fără de chip, cel ce firea toată a 'nfrumuseţat.

10. Iadul cum va răbda viind Tu într'însul; şi cum nu se va zdrobi 'ntunecându-se; că de fulger şi de raze va orbi.

11. Dulcea mea lumină, şi mântuitoare, cum în groapă 'ntunecoasă te-ai încuiat; o nespusa Ta răbdare Bunule.

12. Nici de duhuri firea, se pricepe Doamne, nici mulţimea făr'de trupuri pot povesti, taina îngropării Tale n'ajungând.

13. O minuni streine ! o ce lucruri nouă ! cel ce-mi dă suflare mie se poartă mort, îngropându-l mâinile lui Iosif.

14. Şi'n mormânt ai apus, şi de sân Părintesc, nici cum nu te-ai despărţit Cristoase al meu; strein lucru amândouă şi mărit.

15. Adevăr împărat, pământesc şi ceresc, de şi'n mic mormânt te 'ncui Iisusul meiu, dar de toat' a Ta făptură Te cunoşti.

16. Tu'n mormânt fiind pus, Ziditor Hristoase, temelia dedesubt s'a cutremurat, şi gropi ale multor oameni s'au deschis.

17. Cela ce în palmă tot pământul ţine, sub pământ acum trupeşte se ţine mort, isbăvind pre morţii cei din Iad legaţi.

18. Din stricare Doamne, m-ai suit pre mine, şi murind acum la cei morţi te-ai pogorît, şi-ai zdrobit puterea toat'a Iadului.

19. Ca lumina'n sfeşnic, se ascunde acum, sub pământ ca subt obroc trupul Domnului, şi din Iad goneşte întunerecul.

20. Mulţimea de oştiri, cea 'nţelegătoare, împreună cu Nicodem şi Iosif, merg să'ngroape pre cel ce e ne 'ncăput

21. Murind tu de voe, sub pământ te-ai supus, şi pre mine ce-am fost mort Iisusul meu, din amara neascultare m'ai sculat.

22. S'a schimbat făptura, privind patima Ta, că cu tine-au pătimit toate câte sunt; Făcător a toate cunoscându-te.

23. A vieţii Piatră, întru sine luând, cel a toate mâncător Iadul a vărsat, morţii cei din veac ce-i înghiţise el.

24. În mormânt nou te-ai pus, înoind Cristoase, firea oamenilor Tu din morţi înviind, după cum se cade ca un Dumnezeu.

25. Pre pământ pogorând, să 'noeşti pre Adam, pre acesta negăsind jos te-ai pogorît, pân' la Iad Stăpânul meu şi l'ai aflat.

26. Pământul de frică, s'a clătit Cuvinte, ş-încă Soarele lumina sa 'şi-a ascuns, apuind Tu Ziditorul sub pământ.

27. Ca un om ai murit, d'a ta voe Doamne, ş'ai sculat pre morţi din gropi ca un Dumnezeu, ş'ai dat tuturor vieaţă vecinică.

28. Vărsând râu de lacrămi, peste tine a plâns, cea Cu¬rată ca o Maică ş'a glăsuit: oare cum te voi îngropa Fiul meu.

29. Ca grăunţul de grâu, intrând Tu în pământ, spi prea mult înmulţitor nouă ne-ai crescut, înviind pre oamenii cei din Adam.

30. Sub pământ te-ai ascuns, ca un Soare acum, şi cu moartea ca 'ntr'o noapte te-ai învălit, ci răsări mai mult Mântuitorul meu.

31. Cum ascunde Luna, faţa sa de Soare, aşa groapa te-a ascuns şi pre Tine-acum, cel ce prin trupească moarte ai apus.

32. Iisus vieaţa, gustând moarte acum, pre toţi oamenii dinmoarte i-a slobozit, şi vieaţă tuturor le-a dăruit.

33. Pre Adam cel d'întâiu, prin păcat omorît, la vieaţă ridicându-l cu moartea Ta, Adam nou prin trup te-ai arătat acum.

34. Cereştile cete, mort văzând pe Stăpân, pentru noi s'au spăimântat şi s'au învălit, şi cu aripele s'au acoperit.

35. Iosif Cuvinte, pogorându-te mort, de pre lemn acum în noul Mormânt te-au pus, ci 'nviază Doamne mântuind pe toţi.

36. Bucurie Doamne, fiind îngerilor, întristare lor acum le-ai pricinuit, cu trup mort ca pre un om văzându-te.

37. Suind Tu pre Cruce, împreun' ai suit, şi pre oameniicei vii, iar mergând la Iad, ai sculat dintr'însul pre cei morţi din veac.

38. Ca un leu Tu Doamne, adormind cu trupul, ca un pui de leu te scoli cela ce-ai fost mort, lepădând greimea bătrâneţelor.

39. Te-ai împuns în coastă, cela ce din coastă, pe strămoaşa ai zidit din Adam întâiu şi ne-ai dat izvor de dar curăţitor.

40. Se junghiâ cu taină, mai nainte mielul, iar de faţă Tu acum junghiindu-te, de păcat făptura Ta o curăţeşti.

41. Cine dar va spune, chip nou şi 'nfricoşat, astăzi cel ce stăpâneşte făpturile, pătimeşte pentru noi şi moare vrând.

42. Cel ce dă vieaţă, cum acum moare vrând; strigau îngerii cu spaimă fiind cuprinşi, şi cum Dumnezeu să 'ncue în mormânt.

43. Din coasta Ta Doamne, cea însuliţată, izvorăşti mie vieaţă şi mă prefaci, dându-mi daruri şi ertare de păcat.

44. Tins fiind pre Cruce, ai chemat pe oameni, iar curată coasta ta împungându-se, tuturor ertare dai Iisusul meu.

45. Cel cu chip cuvios, Te găteşte frumos, şi Te îngroapă ca p'un mort încuviinţat, şi d'al Tău chip mult să'nfricoşează-acum.

46. Sub pământ de voe, ca un mort pogorând, pre cei muritori la ceruri i-ai ridicat, ca pre cei ce-au fost căzuţi de acolo.

47. De te-ai şi văzut mort, dar viezi ca un Domn, şi la cer pe pământeni Iisusul meu, îi ridici ca un a tot Stăpânitor.

48. De te-ai şi văzut mort, dar eşti viu Dumnezeu, şi pre oamenii cei morţi pe toţi înviezi, omorînd de tot p'al meu omorîtor.

49. O ce bucurie! Ce dulceaţă multă! a fost ceea ce-a umplut pre toţi cei din Iad, strălucind lumina Ta Cristosul meu.

50. Laud îngroparea, mă'nchin patimilor, şi puterea îţi măresc milostivule, ce m'au deslegat de patimi putrede.

51. Asupra Ta, Doamne, săbii s'au ascuţit, ş'a puternicului sabie s'a tâmpit, şi cea din Edem s'a biruit acum.

52. Văzând Mieluşeaua pre-al său Miel junghiat, pătrunzându-se cu inima s'a rănit, şi pre turmă'ndeamnă să se vaite.

53. De Te'ngropi şi'n mormânt, de Te duci şi la Iad, dar şi gropile Isuse le-ai deşertat, şi pre Iad Cristoase l-ai golit de tot.

54. Mântuitorul meu, subt pământ pogorînd, pre toţi oamenii din moarte i-ai înviat, şi la slava Tatălui i-ai înălţat.

55. Unul din Treime, defăimată moarte, rabdă pentru noi cu trupul bine voind, să tem toate şi pământul tremură.

56. Strănepoţii Iudei, ceiace au ieşit, ca dintr'un izvor amar în mormânt au pus, pre cel ce le-a dat lor mană de demult.

57. Vinovat se trage, cel prea drept la Pilat, şi la moartea cea de cruce se judecă, şi se osândeşte cel ce judecă.

58. Falnice Israil, ucigaşe popor, pentru ce-ai ales mai bine pre Varava, şi pre Domnul pentru ce l-ai răstignit?

59. Cel ce-ai zidit pre om, din pământ cu mâna, pentru dânsul te-ai făcut om firesc cu trup, şi de bună voea Ta te-ai răstignit.

60. Fiind ascultător, Tatălui Cuvinte, pân' la Iad te-ai pogorît Iisusul meu, şi pre neamul omenesc l-ai înviat.

61. Vai lumina lumii, vai a mea lumină! Iisusul meu a toate doritule, cu amar striga Fecioara şi plângea.

62. Ucigaş şi vrăjmaş, pismătareţ popor, ruşinează-te măcar înviind Hristos, de măhrama şi de giulgiurile Lui.

63. Vino ucigaşe, vânzător ucenic, şi-mi arată răutatea năravului, pentru cât folos ai vândut pre Cristos?

64. Ca cum ai fost drept, oarbe şi nebune, aşa te-ai făţărnicit perzătorule, ş'ai vândut pe cel fără de preţ cu bani.

65. Ce preţ sfântului mir, şi Ceresc ai aflat? şi ce vrednic de potriva lui ai luat? muncă'n Iad satano şi te-ai spânzurat.

66. De iubeşti pre săraci, şi de Mir te scârbeşti, ce se varsă curăţind multe suflete, apoi cum pre aur Mântuirea vinzi?

67. O Cuvinte Doamne ! o al meu dulce Fiu ! cum d'a treia zi 'ngroparea îţi voiu răbda ? mi se rupe inima ca unei Maici.

68. Cine-mi va da apă şi izvor de lacrămi, ca să plâng pe prea iubit dulcele meu Fiu, a strigat Fecioara Maica şi a zis.

69. O munţi 'nalţi şi dealuri, şi voi oamenii toţi, plângeţi şi vă întristaţi împreun' acum şi cu mine Maica tânguiţi-vă.

70. Când te voiu mai vedea, făr'de ani Lumină, bucuria, mângâerea, dulceaţa mea! a strigat Fecioara văitându-se.

71. De eşti acea peatră, cea netăiată Tu, dar ca cel ce eşti izvor de te-ai şi tăiat, apă vie de vieaţă dărueşti.

72. Ca dintr'o fântână, din îndoitul râu, ce din coastă'ţi s'a vărsat bând ne adăpăm, şi vieţei veşnice ne împărt㬺im.

73. De voe Cuvinte, 'n groapă mort te-ai văzut, dar eşti viu şi scoţi pe oameni precum ai zis, cu 'nvierea Ta Mântui¬torul meu.

74. Te cântăm Cuvinte, Doamne al tuturor, şi pre Ta¬tăl împreună cu Duhul Sfânt, şi 'ngroparea Ta cea sântă prea mărim.

75. Te mărim Curată, Maica lui Dumnezeu, şi cinstim cei credincioşi punerea 'n mormânt, a Fiului Tău ş'al nostru Dumnezeii.

1. În mormânt Viaţă, pus ai fost Hristoase, şi s'au spăimântat oştirile îngereşti, plecăciunea Ta cea multă preamărind.

2. Dar cum mori Viaţă, şi cum şezi în groapă, şi împărăţia morţii o pierzi de tot, şi pre morţii cei din iad îi înviezi.

3. - Te mărim pre Tine,Doamne Iisuse, şi'ngroparea îţi cinstim şi patimile, că din munca iadului ne-ai mântuit.

4. Cel ce-ai pus pământul, cu măsuri Hristoase, cum şezi astăzi în mormânt Ziditorule, şi din gropi pe cei ce-au murit înviezi.

5. Iisuse al meu, împărat a toate, ce-ai venit la cei din iad acum căutând, vrând să desrobeşti pre neamul omenesc.

6. Stăpânul a toate, mort se vede 'groapă şi deşertătorul gropilor morţilor, în mormânt se'ncue ca un muritor.

7. În mormânt Viaţă, ai fost pus Hristoase, şi cu moartea Ta pre moarte o ai pierdut, şi ai izvorât viaţă veşnică.

8. Cu cei răi Hristoase, ca un rău vinovat, socotit ai fost dar ne-ai îndreptat pre noi şi din amăgirea celui rău ne-ai scos.

9. Cel frumos cu chipul, decât oamenii toţi, ca un om se vede mort şi fără de chip, cel ce firea toată a 'nfrumuseţat.

10. Iadul cum va răbda, viind Tu întrânsul, şi cum nu se va sdrobi 'ntunecându-se, ca de fulger şi de rază va orbi.

11. Dulcea mea Lumină, şi mântuitoare, cum în groapă 'ntunecoasă Te-ai încuiat, o nespusa Ta răbdare Bunule.

12. Nici de duhuri firea, se pricepe Doamne, nici mulţimea făr' de trupuri pot povesti, taina îngropării Tale neajungând.

13. O minuni streine, o ce lucruri nouă! Cel ce-mi dă suflare mie se poartă mort, îngropându-l mâinile lui Iosif.

14. Si'n mormânt ai apus, şi de sân părintesc, nicicum nu Te-ai despărţit Hristoase al meu; strein lucru amândouă şi mărit

15. Adevăr împărat, pământesc şi ceresc, deşi'n mic mormânt Te'ncui Iisusul meu, dar de toat'a Ta făptură Te cunoşti.

l6. Tu'n mormânt fiind pus, Ziditor Hristoase, temelia dedesubt s'a cutremurat, şi gropi ale multor oameni s'au deschis.

17. Cela ce în palmă, tot pământul ţine, sub pământ acum trupeşte se ţine mort, mântuind pre morţii cei din iad legaţi.

18. Din stricare Doamne, m'ai suit pre mine; şi murind acum la cei morţi Te-ai pogorât, şi-ai sdrobit puterea toat'a iadului.

19. Ca lumina'n sfeşnic, se ascunde acum, sub pământ ca sub obroc trupul Domnului şi din iad goneşte întunerecul.

20. Mulţimea de oştiri, cea 'nţelegătoare, dimpreună cu Nicodim şi Iosif, merg să'ngroape pre cel ce e ne 'ncăput.

21. Murind Tu de voe, sub pământ Te-ai supus, şi pre mine ce-am fost mort Iisusul meu, de amara ne-ascultare m'ai sculat.

22. S'a schimbat făptura, privind patima Ta, că cu Tine-au pătimit toate câte sunt, făcător a toate cunoscându-Te.

23. A vieţii piatră, întru sine luând, cel a toate mâncător iad a aruncat, morţii cei din veac ce-i înghiţise el.

24. În mormânt nou Te-ai pus, înoind Hristoase, firea oamenilor Tu, din morţi înviind, după cum se cade ca un Dumnezeu.

25. Pre pământ pogorând, să 'noeşti pre Adam, şi pre-acesta negăsind, jos Te-ai pogorît, pân' la iad Stăpânul meu, şi l-ai aflat.

26. Pământul de frică, s'a clătit ,Cuvinte, şi'ncă soarele lumina sa şi-a ascuns, apuind Tu Ziditorul sub pământ.

27. Ca un om ai murit, de-a Ta voe Doamne, şi-ai sculat pre morţi din gropi ca un Dumnezeu, şi-ai dat tuturor viaţă veşnică.

28. Vărsând râu de lacrămi, preste Tine a plâns, cea Curată ca o Maică şi-a glăsuit: Oare cum Te voi îngropa Fiul Meu ?

29. Ca grăunţul de grâu, intrând Tu în pământ, spic prea mult înmulţitor nouă ne-ai crescut, înviind pre oamenii cei din Adam.

30.-Sub pământ Te-ai ascuns, ca un soare acum, şi cu moartea ca 'ntr'o noapte, Te-ai învelit; ci răsai mai mult Mântuitorul meu.

31. Cum ascunde luna, faţa sa de soare, aşa groapa Te-a ascuns şi pre Tine-acum, cel ce prin trupeasca moarte ai apus.

32. Iisus viaţa, gustând moarte acum, pre toţi oamenii din moarte i-a slobozit; şi viaţă tuturor le-a dăruit.

33. Pre Adam cel dintâi, prin păcat omorât, la viaţă ridicându-l cu moartea Ta, Adam nou prin trup Te-ai arătat acum.

34. Cereştile Cete, mort văzând pre Stăpân, pentru noi s'au spăimântat şi s'au învelit, şi cu aripele s'au acoperit.

35. Iosif, Cuvinte, pogorându-Te mort, de pre lemn acum în noul mormânt Te-a pus; ci'nviază Doamne mântuind pre toţi.

36. Bucurie Doamne, fiind îngerilor, întristare lor acum le-ai pricinuit, cu trup mort ca pre un om văzându-Te.

37. Suind Tu pre cruce, împreun'ai suit şi pre oamenii cei vii, iar mergând la iad, ai sculat dintr'însul pe cel morţi din veac.

38. Ca un leu Tu Doamne, adormind cu trupul, ca un pui de leu Te scoli, cela ce-ai fost mort, lepădând greimea bărâneţelor.

39. Te-ai împuns în coastă, cela ce din coastă, pre strămoaşa ai zidit din Adam întâi, şi ne-ai dat izvor de dar curăţitor.

40. Se junghia cu taină, mai 'nainte mielul, iar de faţă Tu acum înjunghindu-Te, de păcat făptura Ta o curăţeşti.

41. Cine dar va spune, chip nou şi înfricoşat? astăzi cel ce stăpâneşte făpturile, pătimeşte pentru noi şi moare vrând.

42. Cel ce dă viaţă, cum acum moare vrând ? strigau îngerii de spaimă fiind cuprinşi, şi cum Dumnezeu se'ncue în mormânt.

43. Din coasta Ta Doamne, cea însuliţată, izvorăşti mie viaţă şi mă prefaci, dându-mi daruri şi iertare de păcat.

44. Tins fiind pe cruce, ai chemat pe oameni, iar curata coasta Ta împungându-se, tuturor iertare dai Isusul meu.

45. Cel cu chip cuvios, Te găteşte frumos, şi Te'ngroapă ca pe-un mort încuviinţat, şi de-al Tău chip mult se'nfricoşeaz'acum.

46. Sub pământ de voe, ca un mort pogorând, pre cei muritori la ceruri i-ai ridicat, ca pre cei ce de'acolo au fost căzuţi.

47. De Te-ai şi văzut mort, dar viezi ca un Domn, şi la cer pe pământeni, Iisusul meu, îi ridici ca un Atotstăpânitor.

48. De Te-ai şi văzut mort, dar eşti viu Dumnezeu, şi pre oamenii cei morţi pre toţi înviezi, omorând de tot pe-al meu omorâtor.

49. O ce bucurie! ce dulceaţă multă, a fost ceia ce-a umplut pre toţi cei din iad, strălucind lumina Ta Hristosul meu.

50. Laud îngroparea, mă'nchin patimelor, şi puterea îţi măresc, milostivule, că m'ai deslegat de patimi putrede.

51. Asupra Ta Doamne, săbii s'au ascuţit, şi-a puternicului sabie s'a tâmpit, şi cea din Edem s'a biruit acum.

52. Văzând Mieluşeaua pre-al său Miel junghiat, pătrunzându-se cu inima s'a rănit, şi pre turmă'ndeamnă să se vaete.

53. De Te'ngropi în mormânt, de Te duci şi în iad, dar şi gropile Isuse le-ai deşărtat, şi pre iad Hristoase l-ai golit de tot.

54. Mântuitorul meu, sub pământ pogorând, pre toţi oamenii din moarte i-ai înviat, şi la slava Tatălui i-ai înălţat.

55. Unul din Treime, defăimată moarte, rabdă pentru noi cu trupul binevoind, se tem toate şi pământul tremură.

56. Strănepoţii Iudei, ceia ce au ieşit, ca dintr'un izvor amar în mormânt au pus, pre cel ce le-a dat lor mana de demult.

57. Vinovat se trage, cel Prea Drept la Pilat, şi la moartea cea de cruce se judecă, şi se osândeşte cel ce judecă.

58. Falnice Israil, ucigaşe popor, pentru ce-ai ales mai bine pre Varava, şi pre Domnul pentru ce l-ai răstignit ?

59. Cel ce-ai zidit pre om, din pământ cu mâna, pentru dânsul Te-ai făcut om firesc cu trup, şi de bună voia Ta Te-ai răstignit.

60. Fiind ascultător, Tatălui Cuvinte, pân' la iad Te-ai pogorât, Iisusul meu, şi pre neamul omenesc l-ai înviat.

61. Vai lumina lumii, vai a Mea lumină, Iisusul Meu a toate doritule, cu amar striga Fecioara şi plângea.

62. Ucigaş şi vrăşmaş, pizmătareţ popor, ruşinează-Te măcar înviind Hristos, de măhrama şi de giulgiurile Lui.

63. Vino ucigaşe, vânzător ucenic, şi-mi arată răutatea năravului, pentru cât folos ai vândut pre Hristos?

64. Ca şi cum ai fost drept, oarbe şi nebune, aşa te-ai făţărnicit pierzătorule, şi-ai vândut pre cel fără de preţ cu bani.

65. Ce preţ sfântului mir, şi ceresc ai aflat? şi ce vrednic de potriva lui ai luat? muncă, iad satano şi te-ai spânzurat.

66. De iubeşti pre săraci şi de mir te scârbeşti, ce se varsă curăţind multe suflete, apoi cum pre aur mântuirea vinzi ?

67. O, Cuvinte Doamne, o al Meu dulce Fiul, cum de-a treia zi 'ngroparea îţi voi răbda ? Mi se rumpe inima ca unei Maici.

68. Cine-mi va da apă şi izvor de lacrămi, ca să plâng pe prea iubit dulcele Meu Fiu ?, a strigat Fecioara maica şi a zis.

69. O munţi 'nalţi şi dealuri, şi voi oamenii toţi, plângeţi şi vă întristaţi împreun' acum. Si cu mine, maica, tânguiţi-vă.

70. Când Te voi mai vedea, făr'de ani lumină, bucuria, mângâerea, dulceaţa mea, a strigat Fecioara văetându-se.

71. De eşti acea piatră, cea netăiată Tu, dar ca cel ce eşti izvor de Te-ai şi tăiat, apă vie de viaţă dărueşti.

72. Ca dintr'o fântână, din îndoitul râu, ce din coastă-ţi s'a vărsat, bând ne adăpăm, şi vieţii veşnice ne'mpărtăşim.

73. De voe Cuvinte, 'n groapă mort Te-ai văzut, dar eşti viu şi scoţi pre oameni precum ai zis, cu'nvierea Ta mântuitorul meu.

Mărire...

74. Te cântăm Cuvinte, Doamne al tuturor, şi pre Tatăl împreună, cu Duhul Sfânt, şi'ngroparea Ta cea sfântă preamărind.

Si acum...

75. Te mărim Curată, Maica lui Dumnezeu, şi cinstim cei credincioşi punerea'n mormânt, a fiului Tău şi-al nostru Dumnezeu.

1.În mormânt, Viaţă, Pus ai fost, Hristoase, Şi s-au spăimântat oştirile îngereşti, Plecăciunea Ta cea multă preamărind.

2. Dar cum mori, Viaţă, Şi cum şezi în mormânt ? Şi împărăţia morţii Tu o zdrobeşti Şi pe morţii cei din iad îi înviezi ?

3. Te mărim pe Tine, Iisuse Doamne, Şi-ngroparea îţi cinstim şi patimile, Că din stricăciune Tu ne-ai izbăvit.

4.Cel ce-ai pus pământul Cu măsuri, Hristoase, Astăzi şezi în mic mormânt, Ziditorule, Şi din gropi, pe cei ce-au murit înviezi.

5. Iisuse al meu, Împărat a toate, De ce vii la cei din iad, o, Hristoase-al meu ? Vrei să dezrobeşti neamul omenesc.

6. Stăpânul a toate Mort se vede acum Şi deşertătorul gropilor celor morţi Se încuie-n groapă nouă ca unom.

7. În mormânt, Viaţă, Pus ai fost, Hristoase, Şi cu moartea Ta pe moarte o ai pierdut Şi viaţă lumii Tu ai izvorât.

8. Cu cei răi, Hristoase, Ca un răufăcător Socotit ai fost, dar ne-ai îndreptat pe toţi Şi ne-ai scos din amăgirea celui rău.

9. Mai frumos cu chipul Decât oamenii toţi, Ca un om se vede mort şi fără de chip, Cel ce toată firea a-nfrumuseţat.

10. Iadul cum va răbda Intrarea Ta, Doamne, Şi cum nu se va zdrobi întunecându-se, De-a luminii Tale fulgere orbind ?

11. Dulcea mea lumină Şi mântuitoare, Cum în groapă-ntunecoasă Tu Te-ai ascuns ? O, răbdare de nespus şi negrăit !

12. Nici lumea de duhuri Nu pricepe, Doamne, Nici mulţimea făr’ de trup poate povesti Taina îngropării Tale, neştiind.

13. O, minuni străine ! O, ce lucruri nouă ! Cel ce-mi dă suflare mie Se poartă mort, Îngropat de mâinile lui Iosif.

14. În mormânt ai apus, Dar de-al Tatălui sân Nicicum nu Te-ai despărţit, Hristoase al meu. Acest lucru e străin şi nefiresc !

15. Întreaga făptură Recunoaşte-n Tine: Împărat adevărat, pe pământ şi-n cer, Deşi în mormânt Te-ncui, Hristoase-al meu !

16.Tu-n mormânt fiind pus Ziditor Hristoase, Temelia iadului s-a cutremurat Şi-alemorţilor morminte s-audeschis.

17. Cela ce în palmă Tot pământul ţine. Sub pământ acum cu trupul Se află mort, Slobozind pe morţii cei legaţi în iad.

18. Din stricare, Doamne, Viaţa mea o ridici; Căci murind acum, la cei morţi Te-ai pogorît Şi-ale iadului zăvoare le-ai zdrobit.

19. Ca lumina-n sfeşnic, Se ascunde acum Sub pământ, ca sub obroc, Trupul Domnului Şi din iad goneşte întunericul.

20. Mulţimea de oştiri, Cea duhovnicească, Împreună cu Iosif şi Nicodim Merg să-ngroape pe Cel ce e ne-ncăput.

21. Murind Tu de voie, În mormânt ai fost pus; Şi pe mine ce-am fost mort, Iisuse-al meu, De amara mea greşeală m-ai scăpat.

22. S-a schimbat făptura Prin a Tale patimi, Căci cu Tine-au pătimit toate câte sunt, Ţiitor a toate cunoscându-Te.

23. Luând în pântece A vieţii Piatră, Cel a toate mâncător, iadul, a vărsat Pe toţi morţii ce din veac i-a înghiţit.

24. În mormânt nou Te-au pus, Înnoind, Hristoase, Firea oamenilor, prin învierea Ta, După cum se cade unui Dumnezeu.

25. Pe pământ ai venit, Pe Adam să-l mântui. Şi pe-acesta negăsind, jos Te-ai pogorît; Pân’ la iad, Stăpânul meu, l-ai căutat.

26. Pământul de frică S-a mişcat, Cuvinte, Şi luceafărul lumina sa şi-a ascuns, Apunând a Ta lumină sub pământ.

27. Ca un om, ai murit De-a Ta voie, Doamne; Dar ca Dumnezeu pe morţi din groap-ai sculat Şi din întunericul păcatelor.

28. Vărsând râu de lacrimi Peste Tine, Doamne, Cea Curată, ca o maică, a glăsuit: Oare, cum Te voi îngropa, Fiul meu ?”

29. Ca grăuntul de grâu, Ce-ncolţeşte-n pământ, Spic aducător de rod nouă Te-ai făcut, Înviind pe toţi urmaşii lui Adam.

30. Sub pământ Te-ai ascuns Ca un soare, acum, Şi-ntr-a morţii noapte neagră Te-ai învelit; Ci răsai, Hristoase-al meu, mai strălucit !

31. Cum ascunde luna Faţa sa de soare, Aşa groapa Te-a ascuns şi pe Tine-acum, Cel ce prin trupească moarte ai apus.

32. Iisus, Viaţa, Gustând moartea acum, Pe toţi oamenii de moarte i-a izbăvit Şi viaţa tuturor le-a dăruit.

33.Pe întâiul Adam, Prin păcat omorât, La viaţă ridicându-l cu moartea Ta, Adam nou în trup Te-ai arătat acum.

34. Cereştile cete, Mort întins, pentru noi, Te-au văzut, Stăpânul meu, şi s-au spăimântat Şi cu aripile s-au acoperit.

35. Pogorându-Te mort, De pe lemn, Cuvinte, Iosif cel cu bun chip Te pune-n mormânt; Ci-nviază, Doamne, mântuind pe toţi !

36. Bucurie, Doamne, Fiind îngerilor, Întristare lor acum le-ai pricinuit, Cu trup mort, ca pe un om, văzându-Te.

37. Suind Tu pe cruce, Împreună-ai suit Şi pe muritorii vii; iar stând sub pământ, Ai sculat de-acolo pe cei adormiţi.

38. Ca un leu, Tu Doamne, Adormind cu trupul, Ca un pui de leu Te scoli, Cela ce-ai fost mort, Lepădând şi bătrâneţea trupului.

39. Cela ce din coasta Lui Adam cel dintâi Pe strămoş ai plăsmuit, eşti în coastă-mpuns Şi izvor curăţitor ne izvorăşti.

40. Se-njunghia-n taină Mai-nainte mielul, Iar acum Tu, pătimind fără să cârteşti, Eşti făţiş junghiat şi firea curăţeşti.

41. Cine dar va spune Chipul groaznic şi nou ? Cel ce stăpâneşte toate făpturile Pătimeşte azi şi moare pentru noi.

42. Cuprinzându-i spaima, Au strigat îngerii: „Cum Se vede mort Stăpânul vieţii Şi de ce-n mormânt se-ncuie Dumnezeu ?”

43. Din coasta Ta, Doamne, Cea însuliţată, Izvorăşti mie viaţă, prin viaţa Ta, Şi mă înnoieşti şi mă viezi cu ea.

44. Răstignit pe cruce, Ai chemat pe oameni, Iar curată coasta Ta împungându-se, Tuturor iertare dai, lisuse-al meu.

45. Cel cu chip cuvios Te găteşte-ngrozit Şi Te-ngroapă, ca pe-un mort, cu smerenie, De-ngroparea Ta înfricoşându-se.

46.Sub pământ, de voie, Pogorând ca un mort, Tu ridici de pe pământ, Hristoase, la cer Pe cei ce de-acolo au căzut de demult.

47. Deşi Te-ai văzut mort, Dar eşti viu Dumnezeu Şi ridici de pe pământ, Hristoase la cer, Pe cei ce de-acolo au căzut de demult.

48. Deşi Te-ai văzut mort, Dar eşti viu Dumnezeu Şi pe oamenii cei morţi, pe toţi, înviezi, Omorând de tot pe-al meu omorâtor.

49. O, ce bucurie, Ce dulceaţă multă, A fost ceea ce-a umplut pe toţi ceidin iad, Strălucind lumina Ta-n adâncul lui.

50. Îngroparea-Ţi laud, Patimilor mă-nchin; Şi puterea Îţi măresc, Milostivule, Prin care de patimi am fost dezlegat.

51. Asupra Ta, Doamne, Sabie-au ascuţit Şi-a puternicului sabie s-a tocit, Iar cea din Eden se biruieşte-acum.

52. Văzând mieluşeaua Pe-al său Miel înjunghiat, Doborâtă de dureri striga şi-ndemna Ca şi turma să se tânguie cu ea.

53. În mormânt de Te-ngropi, Şi în iad de pogori, Dar mormintele, lisuse, le-ai deşertat Şi întregul iad, Hristoase, l-ai golit.

54. De-a Ta voie, Doamne, Pogorând sub pământ, Pe toţi oamenii din moarte i-ai înviat Şi la slava Tatălui i-ai înălţat.

55. Unul din Treime, Cu trupul, pentru noi, Defăimată moarte rabdă, binevoind; Se cutremură şi soare şi pământ.

56. Urmaşii lui Iuda, Din izvor adăpaţi Şi cu mană săturaţi demult, în pustiu, În mormânt îl pun pe Hrănitorul lor.

57. Ca un vinovat, stă Cel Preadrept la Pilat Şi la moartea cea nedreaptă e osândit Şi Judecătoru-i răstignit pe lemn.

58. Îngâmfat Israil, Ucigaşe popor ! Pentru ce pe Varava, pătimaş, slobozi, Iar pe Domnul pentru ce Îl răstigneşti ?

59. Plăsmuind pe Adam Din pământ, cu mâna, Pentru dânsul Te-ai făcut om firesc în trup Şi de bunăvoia Ta Te-ai răstignit.

60. Ascultând, Cuvinte, De al Tău Părinte, Pân’ la iadu-ngrozitor Tu Te-ai pogorît, Înviind tot neamul muritorilor.

61. „Vai, Lumina lumii ! Vai, a mea Lumină ! O, lisuse-al meu ! O, Fiule preadorit !” Cu amar, striga Fecioara şi jelea.

62. Pizmăreţ popor, Ucigaş blestemat ! Ruşinează-te măcar, înviind Hristos, De mahrama şi de giulgiurile Lui.

63. Vino, necurate, Ucigaş ucenic, Şi pricina răutăţii arată-mi-o: Pentru ce-ai ajuns tu pe Hristos să-L vinzi ?

64. Iubitor de oameni Te prefaci, nebune, Orb, nemernic, ne-mpăcat, vânzătorule, Tu, ce Mirul ai voit să-L vinzi pe bani.

65. Cu ce preţ ai vândut Sfântul Mir cel ceresc ? Sau ce lucru de El vrednic în schimb ai luat ? Nebunie-aflaşi, preablestemat satan !

66. De iubeşti pe săraci, Şi mâhnit eşti de mir Ce se varsă, curăţind suflet păcătos, Cum pe-arginţi pe-a tuturor Lumină vinzi ?

67. „O, Cuvinte, Doamne, A mea bucurie, Îngroparea-Ţi de trei zile cum voi răbda ? Mi se rupe inima ca unei maici”.

68. „Cine-mi va da lacrimi Şi izvor nesecat, Ca să plâng pe lisus, dulcele meu Fiu ?” A strigat Fecioara, Maica Domnului.

69. O, munţi şi vâlcele Şi mulţimi de oameni, Tânguiţi-vă şi plângeţi cu mine toţi Şi jeliţi cu Maica Domnului ceresc !

70. „Când am să Te mai vad, Veşnică Lumină, Bucuria şi dulceaţa sufletului ?”, A strigat Fecioara, tânguindu-se.

71. Deşi ca o piatră, Tare şi tăioasă, Ai primit a Te tăia; dar ne-ai izvorât Râu de viaţă vie, veşnice Izvor.

72. Ca dintr-o fântână, Din îndoitul râu, Ce din coasta Ta a curs, noi ne adăpăm Şi viaţa veşnică o moştenim.

73.Voind Tu, Cuvinte, În mormânt Te-ai văzut; Dar eşti viu şi Te ridici din morţi, cum ai spus, Cu-nvierea Ta, Mântuitorule.

74. Te cântăm, Cuvinte, Doamne al tuturor, Împreună şi cu Tatăl şi Duhul Sfânt Şi-ngroparea Ta cea sfântă preamărim.

75.Fericimu-Te toţi, Maica lui Dumnezeu, Şi-ngroparea de trei zile noi o cinstim A Fiului tău şi-al nostru Dumnezeu.

76. În mormânt, Viaţă, Pus ai fost, Hristoase, Şi s-au spăimântat oştirile îngereşti Plecăciunea Ta cea multă preamărind.