|
|
Linia 1: |
Linia 1: |
− | {{În curs}}
| |
− | '''Prohodul Domnului''' este slujba punerii în mormânt a Domnului, sau prohodirea, care se cântă în biserici în Vinerea Mare din Săptânăna Patimilor. Slujba se mai numeşte şi "Denia Prohodului", denia fiind o utrenie de seara din perioada Triodului.
| |
| | | |
− | ==Texte: 1915, 1928, 2000==
| |
− |
| |
− | <table border="1" cellpadding="2" cellspacing="0" width="100%">
| |
− | <tr>
| |
− | <th colspan="3"><big>Prohodul Domnului</big></th>
| |
− | </tr>
| |
− | <tr valign="top">
| |
− | <td align="center">Ediţia 1915</td>
| |
− | <td align="center">Ediţia 1928</td>
| |
− | <td align="center">Ediţia 2000</td>
| |
− | </tr>
| |
− | <tr>
| |
− | <th colspan="3">Starea I</th>
| |
− | </tr>
| |
− | <tr valign="top">
| |
− | <td>
| |
− | 1. În mormânt viaţă, pus ai fost Hristoase şi s'au spăimântat oştirile îngereşti, plecăciunea ta cea multă proslăvind.
| |
− |
| |
− | 2. Dar cum mori Vieaţă! Şi cum şezi în groapă! Şi împărţia morţii o perzi de tot, şi pre morţii cei din Iad îi înviezi.
| |
− |
| |
− | 3. Te mărim pre Tine, Doamne Iisuse, şi 'ngropărea îţi cinstim şi patimile, că din munca Iadului ne-ai izbăvit.
| |
− |
| |
− | 4. Cel ce-ai pus pământul, cu măsuri Cristoase, cum şezi astăzi în mormânt Ziditorule; şi din gropi pre cei ce-au murit înviezi.
| |
− |
| |
− | 5. Iisuse al meu, împărat a toate, ce-ai venit la cei din iad acum căutând; vrând să desrobeşti pe neamul omenesc.
| |
− |
| |
− | 6. Stăpânul a toate, mort se vede 'n groapă, şi deşertătorul gropilor morţilor, în mormânt se 'ncue ca un muritor.
| |
− |
| |
− | 7. În mormânt vieaţă, ai fost pus Cristoase, şi cu moartea ta pre moarte o ai pierdut, şi ai izvorît vieaţă veşnică.
| |
− |
| |
− | 8. Cu cei răi Hristoase, ca un rău vinovat, socotit ai fost dar ne-ai îndreptat pre noi, şi din amăgirea celui rău ne-ai scos.
| |
− |
| |
− | 9. Cel frumos cu chipul, decât oamenii toţi, ca un om se vede mort şi fără de chip, cel ce firea toată a 'nfrumuseţat.
| |
− |
| |
− | 10. Iadul cum va răbda viind Tu într'însul; şi cum nu se va zdrobi 'ntunecându-se; că de fulger şi de raze va orbi.
| |
− |
| |
− | 11. Dulcea mea lumină, şi mântuitoare, cum în groapă 'ntunecoasă te-ai încuiat; o nespusa Ta răbdare Bunule.
| |
− |
| |
− | 12. Nici de duhuri firea, se pricepe Doamne, nici mulţimea făr'de trupuri pot povesti, taina îngropării Tale n'ajungând.
| |
− |
| |
− | 13. O minuni streine ! o ce lucruri nouă ! cel ce-mi dă suflare mie se poartă mort, îngropându-l mâinile lui Iosif.
| |
− |
| |
− | 14. Şi'n mormânt ai apus, şi de sân Părintesc, nici cum nu te-ai despărţit Cristoase al meu; strein lucru amândouă şi mărit.
| |
− |
| |
− | 15. Adevăr împărat, pământesc şi ceresc, de şi'n mic mormânt te 'ncui Iisusul meiu, dar de toat' a Ta făptură Te cunoşti.
| |
− |
| |
− | 16. Tu'n mormânt fiind pus, Ziditor Hristoase, temelia dedesubt s'a cutremurat, şi gropi ale multor oameni s'au deschis.
| |
− |
| |
− | 17. Cela ce în palmă tot pământul ţine, sub pământ acum trupeşte se ţine mort, isbăvind pre morţii cei din Iad legaţi.
| |
− |
| |
− | 18. Din stricare Doamne, m-ai suit pre mine, şi murind acum la cei morţi te-ai pogorît, şi-ai zdrobit puterea toat'a Iadului.
| |
− |
| |
− | 19. Ca lumina'n sfeşnic, se ascunde acum, sub pământ ca subt obroc trupul Domnului, şi din Iad goneşte întunerecul.
| |
− |
| |
− | 20. Mulţimea de oştiri, cea 'nţelegătoare, împreună cu Nicodem şi Iosif, merg să'ngroape pre cel ce e ne 'ncăput
| |
− |
| |
− | 21. Murind tu de voe, sub pământ te-ai supus, şi pre mine ce-am fost mort Iisusul meu, din amara neascultare m'ai sculat.
| |
− |
| |
− | 22. S'a schimbat făptura, privind patima Ta, că cu tine-au pătimit toate câte sunt; Făcător a toate cunoscându-te.
| |
− |
| |
− | 23. A vieţii Piatră, întru sine luând, cel a toate mâncător Iadul a vărsat, morţii cei din veac ce-i înghiţise el.
| |
− |
| |
− | 24. În mormânt nou te-ai pus, înoind Cristoase, firea oamenilor Tu din morţi înviind, după cum se cade ca un Dumnezeu.
| |
− |
| |
− | 25. Pre pământ pogorând, să 'noeşti pre Adam, pre acesta negăsind jos te-ai pogorît, pân' la Iad Stăpânul meu şi l'ai aflat.
| |
− |
| |
− | 26. Pământul de frică, s'a clătit Cuvinte, ş-încă Soarele lumina sa 'şi-a ascuns, apuind Tu Ziditorul sub pământ.
| |
− |
| |
− | 27. Ca un om ai murit, d'a ta voe Doamne, ş'ai sculat pre morţi din gropi ca un Dumnezeu, ş'ai dat tuturor vieaţă vecinică.
| |
− |
| |
− | 28. Vărsând râu de lacrămi, peste tine a plâns, cea Curată ca o Maică ş'a glăsuit: oare cum te voi îngropa Fiul meu.
| |
− |
| |
− | 29. Ca grăunţul de grâu, intrând Tu în pământ, spi prea mult înmulţitor nouă ne-ai crescut, înviind pre oamenii cei din Adam.
| |
− |
| |
− | 30. Sub pământ te-ai ascuns, ca un Soare acum, şi cu moartea ca 'ntr'o noapte te-ai învălit, ci răsări mai mult Mântuitorul meu.
| |
− |
| |
− | 31. Cum ascunde Luna, faţa sa de Soare, aşa groapa te-a ascuns şi pre Tine-acum, cel ce prin trupească moarte ai apus.
| |
− |
| |
− | 32. Iisus vieaţa, gustând moarte acum, pre toţi oamenii dinmoarte i-a slobozit, şi vieaţă tuturor le-a dăruit.
| |
− |
| |
− | 33. Pre Adam cel d'întâiu, prin păcat omorît, la vieaţă ridicându-l cu moartea Ta, Adam nou prin trup te-ai arătat acum.
| |
− |
| |
− | 34. Cereştile cete, mort văzând pe Stăpân, pentru noi s'au spăimântat şi s'au învălit, şi cu aripele s'au acoperit.
| |
− |
| |
− | 35. Iosif Cuvinte, pogorându-te mort, de pre lemn acum în noul Mormânt te-au pus, ci 'nviază Doamne mântuind pe toţi.
| |
− |
| |
− | 36. Bucurie Doamne, fiind îngerilor, întristare lor acum le-ai pricinuit, cu trup mort ca pre un om văzându-te.
| |
− |
| |
− | 37. Suind Tu pre Cruce, împreun' ai suit, şi pre oameniicei vii, iar mergând la Iad, ai sculat dintr'însul pre cei morţi din veac.
| |
− |
| |
− | 38. Ca un leu Tu Doamne, adormind cu trupul, ca un pui de leu te scoli cela ce-ai fost mort, lepădând greimea bătrâneţelor.
| |
− |
| |
− | 39. Te-ai împuns în coastă, cela ce din coastă, pe strămoaşa ai zidit din Adam întâiu şi ne-ai dat izvor de dar curăţitor.
| |
− |
| |
− | 40. Se junghiâ cu taină, mai nainte mielul, iar de faţă Tu acum junghiindu-te, de păcat făptura Ta o curăţeşti.
| |
− |
| |
− | 41. Cine dar va spune, chip nou şi 'nfricoşat, astăzi cel ce stăpâneşte făpturile, pătimeşte pentru noi şi moare vrând.
| |
− |
| |
− | 42. Cel ce dă vieaţă, cum acum moare vrând; strigau îngerii cu spaimă fiind cuprinşi, şi cum Dumnezeu să 'ncue în mormânt.
| |
− |
| |
− | 43. Din coasta Ta Doamne, cea însuliţată, izvorăşti mie vieaţă şi mă prefaci, dându-mi daruri şi ertare de păcat.
| |
− |
| |
− | 44. Tins fiind pre Cruce, ai chemat pe oameni, iar curată coasta ta împungându-se, tuturor ertare dai Iisusul meu.
| |
− |
| |
− | 45. Cel cu chip cuvios, Te găteşte frumos, şi Te îngroapă ca p'un mort încuviinţat, şi d'al Tău chip mult să'nfricoşează-acum.
| |
− |
| |
− | 46. Sub pământ de voe, ca un mort pogorând, pre cei muritori la ceruri i-ai ridicat, ca pre cei ce-au fost căzuţi de acolo.
| |
− |
| |
− | 47. De te-ai şi văzut mort, dar viezi ca un Domn, şi la cer pe pământeni Iisusul meu, îi ridici ca un a tot Stăpânitor.
| |
− |
| |
− | 48. De te-ai şi văzut mort, dar eşti viu Dumnezeu, şi pre oamenii cei morţi pe toţi înviezi, omorînd de tot p'al meu omorîtor.
| |
− |
| |
− | 49. O ce bucurie! Ce dulceaţă multă! a fost ceea ce-a umplut pre toţi cei din Iad, strălucind lumina Ta Cristosul meu.
| |
− |
| |
− | 50. Laud îngroparea, mă'nchin patimilor, şi puterea îţi măresc milostivule, ce m'au deslegat de patimi putrede.
| |
− |
| |
− | 51. Asupra Ta, Doamne, săbii s'au ascuţit, ş'a puternicului sabie s'a tâmpit, şi cea din Edem s'a biruit acum.
| |
− |
| |
− | 52. Văzând Mieluşeaua pre-al său Miel junghiat, pătrunzându-se cu inima s'a rănit, şi pre turmă'ndeamnă să se vaite.
| |
− |
| |
− | 53. De Te'ngropi şi'n mormânt, de Te duci şi la Iad, dar şi gropile Isuse le-ai deşertat, şi pre Iad Cristoase l-ai golit de tot.
| |
− |
| |
− | 54. Mântuitorul meu, subt pământ pogorînd, pre toţi oamenii din moarte i-ai înviat, şi la slava Tatălui i-ai înălţat.
| |
− |
| |
− | 55. Unul din Treime, defăimată moarte, rabdă pentru noi cu trupul bine voind, să tem toate şi pământul tremură.
| |
− |
| |
− | 56. Strănepoţii Iudei, ceiace au ieşit, ca dintr'un izvor amar în mormânt au pus, pre cel ce le-a dat lor mană de demult.
| |
− |
| |
− | 57. Vinovat se trage, cel prea drept la Pilat, şi la moartea cea de cruce se judecă, şi se osândeşte cel ce judecă.
| |
− |
| |
− | 58. Falnice Israil, ucigaşe popor, pentru ce-ai ales mai bine pre Varava, şi pre Domnul pentru ce l-ai răstignit?
| |
− |
| |
− | 59. Cel ce-ai zidit pre om, din pământ cu mâna, pentru dânsul te-ai făcut om firesc cu trup, şi de bună voea Ta te-ai răstignit.
| |
− |
| |
− | 60. Fiind ascultător, Tatălui Cuvinte, pân' la Iad te-ai pogorît Iisusul meu, şi pre neamul omenesc l-ai înviat.
| |
− |
| |
− | 61. Vai lumina lumii, vai a mea lumină! Iisusul meu a toate doritule, cu amar striga Fecioara şi plângea.
| |
− |
| |
− | 62. Ucigaş şi vrăjmaş, pismătareţ popor, ruşinează-te măcar înviind Hristos, de măhrama şi de giulgiurile Lui.
| |
− |
| |
− | 63. Vino ucigaşe, vânzător ucenic, şi-mi arată răutatea năravului, pentru cât folos ai vândut pre Cristos?
| |
− |
| |
− | 64. Ca cum ai fost drept, oarbe şi nebune, aşa te-ai făţărnicit perzătorule, ş'ai vândut pe cel fără de preţ cu bani.
| |
− |
| |
− | 65. Ce preţ sfântului mir, şi Ceresc ai aflat? şi ce vrednic de potriva lui ai luat? muncă'n Iad satano şi te-ai spânzurat.
| |
− |
| |
− | 66. De iubeşti pre săraci, şi de Mir te scârbeşti, ce se varsă curăţind multe suflete, apoi cum pre aur Mântuirea vinzi?
| |
− |
| |
− | 67. O Cuvinte Doamne ! o al meu dulce Fiu ! cum d'a treia zi 'ngroparea îţi voiu răbda ? mi se rupe inima ca unei Maici.
| |
− |
| |
− | 68. Cine-mi va da apă şi izvor de lacrămi, ca să plâng pe prea iubit dulcele meu Fiu, a strigat Fecioara Maica şi a zis.
| |
− |
| |
− | 69. O munţi 'nalţi şi dealuri, şi voi oamenii toţi, plângeţi şi vă întristaţi împreun' acum şi cu mine Maica tânguiţi-vă.
| |
− |
| |
− | 70. Când te voiu mai vedea, făr'de ani Lumină, bucuria, mângâerea, dulceaţa mea! a strigat Fecioara văitându-se.
| |
− |
| |
− | 71. De eşti acea peatră, cea netăiată Tu, dar ca cel ce eşti izvor de te-ai şi tăiat, apă vie de vieaţă dărueşti.
| |
− |
| |
− | 72. Ca dintr'o fântână, din îndoitul râu, ce din coastă'ţi s'a vărsat bând ne adăpăm, şi vieţei veşnice ne împărtăşim.
| |
− |
| |
− | 73. De voe Cuvinte, 'n groapă mort te-ai văzut, dar eşti viu şi scoţi pe oameni precum ai zis, cu 'nvierea Ta Mântuitorul meu.
| |
− |
| |
− | 74. Te cântăm Cuvinte, Doamne al tuturor, şi pre Tatăl împreună cu Duhul Sfânt, şi 'ngroparea Ta cea sântă prea mărim.
| |
− |
| |
− | 75. Te mărim Curată, Maica lui Dumnezeu, şi cinstim cei credincioşi punerea 'n mormânt, a Fiului Tău ş'al nostru Dumnezeii.
| |
− | </td>
| |
− | <td>
| |
− | 1. În mormânt Viaţă, pus ai fost Hristoase, şi s'au spăimântat oştirile îngereşti, plecăciunea Ta cea multă preamărind.
| |
− |
| |
− | 2. Dar cum mori Viaţă, şi cum şezi în groapă, şi împărăţia morţii o pierzi de tot, şi pre morţii cei din iad îi înviezi.
| |
− |
| |
− | 3. - Te mărim pre Tine,Doamne Iisuse, şi'ngroparea îţi cinstim şi patimile, că din munca iadului ne-ai mântuit.
| |
− |
| |
− | 4. Cel ce-ai pus pământul, cu măsuri Hristoase, cum şezi astăzi în mormânt Ziditorule, şi din gropi pe cei ce-au murit înviezi.
| |
− |
| |
− | 5. Iisuse al meu, împărat a toate, ce-ai venit la cei din iad acum căutând, vrând să desrobeşti pre neamul omenesc.
| |
− |
| |
− | 6. Stăpânul a toate, mort se vede 'groapă şi deşertătorul gropilor morţilor, în mormânt se'ncue ca un muritor.
| |
− |
| |
− | 7. În mormânt Viaţă, ai fost pus Hristoase, şi cu moartea Ta pre moarte o ai pierdut, şi ai izvorât viaţă veşnică.
| |
− |
| |
− | 8. Cu cei răi Hristoase, ca un rău vinovat, socotit ai fost dar ne-ai îndreptat pre noi şi din amăgirea celui rău ne-ai scos.
| |
− |
| |
− | 9. Cel frumos cu chipul, decât oamenii toţi, ca un om se vede mort şi fără de chip, cel ce firea toată a 'nfrumuseţat.
| |
− |
| |
− | 10. Iadul cum va răbda, viind Tu întrânsul, şi cum nu se va sdrobi 'ntunecându-se, ca de fulger şi de rază va orbi.
| |
− |
| |
− | 11. Dulcea mea Lumină, şi mântuitoare, cum în groapă 'ntunecoasă Te-ai încuiat, o nespusa Ta răbdare Bunule.
| |
− |
| |
− | 12. Nici de duhuri firea, se pricepe Doamne, nici mulţimea făr' de trupuri pot povesti, taina îngropării Tale neajungând.
| |
− |
| |
− | 13. O minuni streine, o ce lucruri nouă! Cel ce-mi dă suflare mie se poartă mort, îngropându-l mâinile lui Iosif.
| |
− |
| |
− | 14. Si'n mormânt ai apus, şi de sân părintesc, nicicum nu Te-ai despărţit Hristoase al meu; strein lucru amândouă şi mărit
| |
− |
| |
− | 15. Adevăr împărat, pământesc şi ceresc, deşi'n mic mormânt Te'ncui Iisusul meu, dar de toat'a Ta făptură Te cunoşti.
| |
− |
| |
− | l6. Tu'n mormânt fiind pus, Ziditor Hristoase, temelia dedesubt s'a cutremurat, şi gropi ale multor oameni s'au deschis.
| |
− |
| |
− | 17. Cela ce în palmă, tot pământul ţine, sub pământ acum trupeşte se ţine mort, mântuind pre morţii cei din iad legaţi.
| |
− |
| |
− | 18. Din stricare Doamne, m'ai suit pre mine; şi murind acum la cei morţi Te-ai pogorât, şi-ai sdrobit puterea toat'a iadului.
| |
− |
| |
− | 19. Ca lumina'n sfeşnic, se ascunde acum, sub pământ ca sub obroc trupul Domnului şi din iad goneşte întunerecul.
| |
− |
| |
− | 20. Mulţimea de oştiri, cea 'nţelegătoare, dimpreună cu Nicodim şi Iosif, merg să'ngroape pre cel ce e ne 'ncăput.
| |
− |
| |
− | 21. Murind Tu de voe, sub pământ Te-ai supus, şi pre mine ce-am fost mort Iisusul meu, de amara ne-ascultare m'ai sculat.
| |
− |
| |
− | 22. S'a schimbat făptura, privind patima Ta, că cu Tine-au pătimit toate câte sunt, făcător a toate cunoscându-Te.
| |
− |
| |
− | 23. A vieţii piatră, întru sine luând, cel a toate mâncător iad a aruncat, morţii cei din veac ce-i înghiţise el.
| |
− |
| |
− | 24. În mormânt nou Te-ai pus, înoind Hristoase, firea oamenilor Tu, din morţi înviind, după cum se cade ca un Dumnezeu.
| |
− |
| |
− | 25. Pre pământ pogorând, să 'noeşti pre Adam, şi pre-acesta negăsind, jos Te-ai pogorît, pân' la iad Stăpânul meu, şi l-ai aflat.
| |
− |
| |
− | 26. Pământul de frică, s'a clătit ,Cuvinte, şi'ncă soarele lumina sa şi-a ascuns, apuind Tu Ziditorul sub pământ.
| |
− |
| |
− | 27. Ca un om ai murit, de-a Ta voe Doamne, şi-ai sculat pre morţi din gropi ca un Dumnezeu, şi-ai dat tuturor viaţă veşnică.
| |
− |
| |
− | 28. Vărsând râu de lacrămi, preste Tine a plâns, cea Curată ca o Maică şi-a glăsuit: Oare cum Te voi îngropa Fiul Meu ?
| |
− |
| |
− | 29. Ca grăunţul de grâu, intrând Tu în pământ, spic prea mult înmulţitor nouă ne-ai crescut, înviind pre oamenii cei din Adam.
| |
− |
| |
− | 30.-Sub pământ Te-ai ascuns, ca un soare acum, şi cu moartea ca 'ntr'o noapte, Te-ai învelit; ci răsai mai mult Mântuitorul meu.
| |
− |
| |
− | 31. Cum ascunde luna, faţa sa de soare, aşa groapa Te-a ascuns şi pre Tine-acum, cel ce prin trupeasca moarte ai apus.
| |
− |
| |
− | 32. Iisus viaţa, gustând moarte acum, pre toţi oamenii din moarte i-a slobozit; şi viaţă tuturor le-a dăruit.
| |
− |
| |
− | 33. Pre Adam cel dintâi, prin păcat omorât, la viaţă ridicându-l cu moartea Ta, Adam nou prin trup Te-ai arătat acum.
| |
− |
| |
− | 34. Cereştile Cete, mort văzând pre Stăpân, pentru noi s'au spăimântat şi s'au învelit, şi cu aripele s'au acoperit.
| |
− |
| |
− | 35. Iosif, Cuvinte, pogorându-Te mort, de pre lemn acum în noul mormânt Te-a pus; ci'nviază Doamne mântuind pre toţi.
| |
− |
| |
− | 36. Bucurie Doamne, fiind îngerilor, întristare lor acum le-ai pricinuit, cu trup mort ca pre un om văzându-Te.
| |
− |
| |
− | 37. Suind Tu pre cruce, împreun'ai suit şi pre oamenii cei vii, iar mergând la iad, ai sculat dintr'însul pe cel morţi din veac.
| |
− |
| |
− | 38. Ca un leu Tu Doamne, adormind cu trupul, ca un pui de leu Te scoli, cela ce-ai fost mort, lepădând greimea bărâneţelor.
| |
− |
| |
− | 39. Te-ai împuns în coastă, cela ce din coastă, pre strămoaşa ai zidit din Adam întâi, şi ne-ai dat izvor de dar curăţitor.
| |
− |
| |
− | 40. Se junghia cu taină, mai 'nainte mielul, iar de faţă Tu acum înjunghindu-Te, de păcat făptura Ta o curăţeşti.
| |
− |
| |
− | 41. Cine dar va spune, chip nou şi înfricoşat? astăzi cel ce stăpâneşte făpturile, pătimeşte pentru noi şi moare vrând.
| |
− |
| |
− | 42. Cel ce dă viaţă, cum acum moare vrând ? strigau îngerii de spaimă fiind cuprinşi, şi cum Dumnezeu se'ncue în mormânt.
| |
− |
| |
− | 43. Din coasta Ta Doamne, cea însuliţată, izvorăşti mie viaţă şi mă prefaci, dându-mi daruri şi iertare de păcat.
| |
− |
| |
− | 44. Tins fiind pe cruce, ai chemat pe oameni, iar curata coasta Ta împungându-se, tuturor iertare dai Isusul meu.
| |
− |
| |
− | 45. Cel cu chip cuvios, Te găteşte frumos, şi Te'ngroapă ca pe-un mort încuviinţat, şi de-al Tău chip mult se'nfricoşeaz'acum.
| |
− |
| |
− | 46. Sub pământ de voe, ca un mort pogorând, pre cei muritori la ceruri i-ai ridicat, ca pre cei ce de'acolo au fost căzuţi.
| |
− |
| |
− | 47. De Te-ai şi văzut mort, dar viezi ca un Domn, şi la cer pe pământeni, Iisusul meu, îi ridici ca un Atotstăpânitor.
| |
− |
| |
− | 48. De Te-ai şi văzut mort, dar eşti viu Dumnezeu, şi pre oamenii cei morţi pre toţi înviezi, omorând de tot pe-al meu omorâtor.
| |
− |
| |
− | 49. O ce bucurie! ce dulceaţă multă, a fost ceia ce-a umplut pre toţi cei din iad, strălucind lumina Ta Hristosul meu.
| |
− |
| |
− | 50. Laud îngroparea, mă'nchin patimelor, şi puterea îţi măresc, milostivule, că m'ai deslegat de patimi putrede.
| |
− |
| |
− | 51. Asupra Ta Doamne, săbii s'au ascuţit, şi-a puternicului sabie s'a tâmpit, şi cea din Edem s'a biruit acum.
| |
− |
| |
− | 52. Văzând Mieluşeaua pre-al său Miel junghiat, pătrunzându-se cu inima s'a rănit, şi pre turmă'ndeamnă să se vaete.
| |
− |
| |
− | 53. De Te'ngropi în mormânt, de Te duci şi în iad, dar şi gropile Isuse le-ai deşărtat, şi pre iad Hristoase l-ai golit de tot.
| |
− |
| |
− | 54. Mântuitorul meu, sub pământ pogorând, pre toţi oamenii din moarte i-ai înviat, şi la slava Tatălui i-ai înălţat.
| |
− |
| |
− | 55. Unul din Treime, defăimată moarte, rabdă pentru noi cu trupul binevoind, se tem toate şi pământul tremură.
| |
− |
| |
− | 56. Strănepoţii Iudei, ceia ce au ieşit, ca dintr'un izvor amar în mormânt au pus, pre cel ce le-a dat lor mana de demult.
| |
− |
| |
− | 57. Vinovat se trage, cel Prea Drept la Pilat, şi la moartea cea de cruce se judecă, şi se osândeşte cel ce judecă.
| |
− |
| |
− | 58. Falnice Israil, ucigaşe popor, pentru ce-ai ales mai bine pre Varava, şi pre Domnul pentru ce l-ai răstignit ?
| |
− |
| |
− | 59. Cel ce-ai zidit pre om, din pământ cu mâna, pentru dânsul Te-ai făcut om firesc cu trup, şi de bună voia Ta Te-ai răstignit.
| |
− |
| |
− | 60. Fiind ascultător, Tatălui Cuvinte, pân' la iad Te-ai pogorât, Iisusul meu, şi pre neamul omenesc l-ai înviat.
| |
− |
| |
− | 61. Vai lumina lumii, vai a Mea lumină, Iisusul Meu a toate doritule, cu amar striga Fecioara şi plângea.
| |
− |
| |
− | 62. Ucigaş şi vrăşmaş, pizmătareţ popor, ruşinează-Te măcar înviind Hristos, de măhrama şi de giulgiurile Lui.
| |
− |
| |
− | 63. Vino ucigaşe, vânzător ucenic, şi-mi arată răutatea năravului, pentru cât folos ai vândut pre Hristos?
| |
− |
| |
− | 64. Ca şi cum ai fost drept, oarbe şi nebune, aşa te-ai făţărnicit pierzătorule, şi-ai vândut pre cel fără de preţ cu bani.
| |
− |
| |
− | 65. Ce preţ sfântului mir, şi ceresc ai aflat? şi ce vrednic de potriva lui ai luat? muncă, iad satano şi te-ai spânzurat.
| |
− |
| |
− | 66. De iubeşti pre săraci şi de mir te scârbeşti, ce se varsă curăţind multe suflete, apoi cum pre aur mântuirea vinzi ?
| |
− |
| |
− | 67. O, Cuvinte Doamne, o al Meu dulce Fiul, cum de-a treia zi 'ngroparea îţi voi răbda ? Mi se rumpe inima ca unei Maici.
| |
− |
| |
− | 68. Cine-mi va da apă şi izvor de lacrămi, ca să plâng pe prea iubit dulcele Meu Fiu ?, a strigat Fecioara maica şi a zis.
| |
− |
| |
− | 69. O munţi 'nalţi şi dealuri, şi voi oamenii toţi, plângeţi şi vă întristaţi împreun' acum. Si cu mine, maica, tânguiţi-vă.
| |
− |
| |
− | 70. Când Te voi mai vedea, făr'de ani lumină, bucuria, mângâerea, dulceaţa mea, a strigat Fecioara văetându-se.
| |
− |
| |
− | 71. De eşti acea piatră, cea netăiată Tu, dar ca cel ce eşti izvor de Te-ai şi tăiat, apă vie de viaţă dărueşti.
| |
− |
| |
− | 72. Ca dintr'o fântână, din îndoitul râu, ce din coastă-ţi s'a vărsat, bând ne adăpăm, şi vieţii veşnice ne'mpărtăşim.
| |
− |
| |
− | 73. De voe Cuvinte, 'n groapă mort Te-ai văzut, dar eşti viu şi scoţi pre oameni precum ai zis, cu'nvierea Ta mântuitorul meu.
| |
− |
| |
− | Mărire...
| |
− |
| |
− | 74. Te cântăm Cuvinte, Doamne al tuturor, şi pre Tatăl împreună, cu Duhul Sfânt, şi'ngroparea Ta cea sfântă preamărind.
| |
− |
| |
− | Si acum...
| |
− |
| |
− | 75. Te mărim Curată, Maica lui Dumnezeu, şi cinstim cei credincioşi punerea'n mormânt, a fiului Tău şi-al nostru Dumnezeu.
| |
− | </td>
| |
− | <td>
| |
− | 1.În mormânt, Viaţă,
| |
− | Pus ai fost, Hristoase,
| |
− | Şi s-au spăimântat oştirile îngereşti,
| |
− | Plecăciunea Ta cea multă preamărind.
| |
− |
| |
− | 2. Dar cum mori, Viaţă,
| |
− | Şi cum şezi în mormânt ?
| |
− | Şi împărăţia morţii Tu o zdrobeşti
| |
− | Şi pe morţii cei din iad îi înviezi ?
| |
− |
| |
− | 3. Te mărim pe Tine,
| |
− | Iisuse Doamne,
| |
− | Şi-ngroparea îţi cinstim şi patimile,
| |
− | Că din stricăciune Tu ne-ai izbăvit.
| |
− |
| |
− | 4.Cel ce-ai pus pământul
| |
− | Cu măsuri, Hristoase,
| |
− | Astăzi şezi în mic mormânt, Ziditorule,
| |
− | Şi din gropi, pe cei ce-au murit înviezi.
| |
− |
| |
− | 5. Iisuse al meu,
| |
− | Împărat a toate,
| |
− | De ce vii la cei din iad, o, Hristoase-al meu ?
| |
− | Vrei să dezrobeşti neamul omenesc.
| |
− |
| |
− | 6. Stăpânul a toate
| |
− | Mort se vede acum
| |
− | Şi deşertătorul gropilor celor morţi
| |
− | Se încuie-n groapă nouă ca unom.
| |
− |
| |
− | 7. În mormânt, Viaţă,
| |
− | Pus ai fost, Hristoase,
| |
− | Şi cu moartea Ta pe moarte o ai pierdut
| |
− | Şi viaţă lumii Tu ai izvorât.
| |
− |
| |
− | 8. Cu cei răi, Hristoase,
| |
− | Ca un răufăcător
| |
− | Socotit ai fost, dar ne-ai îndreptat pe toţi
| |
− | Şi ne-ai scos din amăgirea celui rău.
| |
− |
| |
− | 9. Mai frumos cu chipul
| |
− | Decât oamenii toţi,
| |
− | Ca un om se vede mort şi fără de chip,
| |
− | Cel ce toată firea a-nfrumuseţat.
| |
− |
| |
− | 10. Iadul cum va răbda
| |
− | Intrarea Ta, Doamne,
| |
− | Şi cum nu se va zdrobi întunecându-se,
| |
− | De-a luminii Tale fulgere orbind ?
| |
− |
| |
− | 11. Dulcea mea lumină
| |
− | Şi mântuitoare,
| |
− | Cum în groapă-ntunecoasă Tu Te-ai ascuns ?
| |
− | O, răbdare de nespus şi negrăit !
| |
− |
| |
− | 12. Nici lumea de duhuri
| |
− | Nu pricepe, Doamne,
| |
− | Nici mulţimea făr’ de trup poate povesti
| |
− | Taina îngropării Tale, neştiind.
| |
− |
| |
− | 13. O, minuni străine !
| |
− | O, ce lucruri nouă !
| |
− | Cel ce-mi dă suflare mie Se poartă mort,
| |
− | Îngropat de mâinile lui Iosif.
| |
− |
| |
− | 14. În mormânt ai apus,
| |
− | Dar de-al Tatălui sân
| |
− | Nicicum nu Te-ai despărţit, Hristoase al meu.
| |
− | Acest lucru e străin şi nefiresc !
| |
− |
| |
− | 15. Întreaga făptură
| |
− | Recunoaşte-n Tine:
| |
− | Împărat adevărat, pe pământ şi-n cer,
| |
− | Deşi în mormânt Te-ncui, Hristoase-al meu !
| |
− |
| |
− | 16.Tu-n mormânt fiind pus
| |
− | Ziditor Hristoase,
| |
− | Temelia iadului s-a cutremurat
| |
− | Şi-alemorţilor morminte s-audeschis.
| |
− |
| |
− | 17. Cela ce în palmă
| |
− | Tot pământul ţine.
| |
− | Sub pământ acum cu trupul Se află mort,
| |
− | Slobozind pe morţii cei legaţi în iad.
| |
− |
| |
− | 18. Din stricare, Doamne,
| |
− | Viaţa mea o ridici;
| |
− | Căci murind acum, la cei morţi Te-ai pogorît
| |
− | Şi-ale iadului zăvoare le-ai zdrobit.
| |
− |
| |
− | 19. Ca lumina-n sfeşnic,
| |
− | Se ascunde acum
| |
− | Sub pământ, ca sub obroc, Trupul Domnului
| |
− | Şi din iad goneşte întunericul.
| |
− |
| |
− | 20. Mulţimea de oştiri,
| |
− | Cea duhovnicească,
| |
− | Împreună cu Iosif şi Nicodim
| |
− | Merg să-ngroape pe Cel ce e ne-ncăput.
| |
− |
| |
− | 21. Murind Tu de voie,
| |
− | În mormânt ai fost pus;
| |
− | Şi pe mine ce-am fost mort, Iisuse-al meu,
| |
− | De amara mea greşeală m-ai scăpat.
| |
− |
| |
− | 22. S-a schimbat făptura
| |
− | Prin a Tale patimi,
| |
− | Căci cu Tine-au pătimit toate câte sunt,
| |
− | Ţiitor a toate cunoscându-Te.
| |
− |
| |
− | 23. Luând în pântece
| |
− | A vieţii Piatră,
| |
− | Cel a toate mâncător, iadul, a vărsat
| |
− | Pe toţi morţii ce din veac i-a înghiţit.
| |
− |
| |
− | 24. În mormânt nou Te-au pus,
| |
− | Înnoind, Hristoase,
| |
− | Firea oamenilor, prin învierea Ta,
| |
− | După cum se cade unui Dumnezeu.
| |
− |
| |
− | 25. Pe pământ ai venit,
| |
− | Pe Adam să-l mântui.
| |
− | Şi pe-acesta negăsind, jos Te-ai pogorît;
| |
− | Pân’ la iad, Stăpânul meu, l-ai căutat.
| |
− |
| |
− | 26. Pământul de frică
| |
− | S-a mişcat, Cuvinte,
| |
− | Şi luceafărul lumina sa şi-a ascuns,
| |
− | Apunând a Ta lumină sub pământ.
| |
− |
| |
− | 27. Ca un om, ai murit
| |
− | De-a Ta voie, Doamne;
| |
− | Dar ca Dumnezeu pe morţi din groap-ai sculat
| |
− | Şi din întunericul păcatelor.
| |
− |
| |
− | 28. Vărsând râu de lacrimi
| |
− | Peste Tine, Doamne,
| |
− | Cea Curată, ca o maică, a glăsuit:
| |
− | Oare, cum Te voi îngropa, Fiul meu ?”
| |
− |
| |
− | 29. Ca grăuntul de grâu,
| |
− | Ce-ncolţeşte-n pământ,
| |
− | Spic aducător de rod nouă Te-ai făcut,
| |
− | Înviind pe toţi urmaşii lui Adam.
| |
− |
| |
− | 30. Sub pământ Te-ai ascuns
| |
− | Ca un soare, acum,
| |
− | Şi-ntr-a morţii noapte neagră Te-ai învelit;
| |
− | Ci răsai, Hristoase-al meu, mai strălucit !
| |
− |
| |
− | 31. Cum ascunde luna
| |
− | Faţa sa de soare,
| |
− | Aşa groapa Te-a ascuns şi pe Tine-acum,
| |
− | Cel ce prin trupească moarte ai apus.
| |
− |
| |
− | 32. Iisus, Viaţa,
| |
− | Gustând moartea acum,
| |
− | Pe toţi oamenii de moarte i-a izbăvit
| |
− | Şi viaţa tuturor le-a dăruit.
| |
− |
| |
− | 33.Pe întâiul Adam,
| |
− | Prin păcat omorât,
| |
− | La viaţă ridicându-l cu moartea Ta,
| |
− | Adam nou în trup Te-ai arătat acum.
| |
− |
| |
− | 34. Cereştile cete,
| |
− | Mort întins, pentru noi,
| |
− | Te-au văzut, Stăpânul meu, şi s-au spăimântat
| |
− | Şi cu aripile s-au acoperit.
| |
− |
| |
− | 35. Pogorându-Te mort,
| |
− | De pe lemn, Cuvinte,
| |
− | Iosif cel cu bun chip Te pune-n mormânt;
| |
− | Ci-nviază, Doamne, mântuind pe toţi !
| |
− |
| |
− | 36. Bucurie, Doamne,
| |
− | Fiind îngerilor,
| |
− | Întristare lor acum le-ai pricinuit,
| |
− | Cu trup mort, ca pe un om, văzându-Te.
| |
− |
| |
− | 37. Suind Tu pe cruce,
| |
− | Împreună-ai suit
| |
− | Şi pe muritorii vii; iar stând sub pământ,
| |
− | Ai sculat de-acolo pe cei adormiţi.
| |
− |
| |
− | 38. Ca un leu, Tu Doamne,
| |
− | Adormind cu trupul,
| |
− | Ca un pui de leu Te scoli, Cela ce-ai fost mort,
| |
− | Lepădând şi bătrâneţea trupului.
| |
− |
| |
− | 39. Cela ce din coasta
| |
− | Lui Adam cel dintâi
| |
− | Pe strămoş ai plăsmuit, eşti în coastă-mpuns
| |
− | Şi izvor curăţitor ne izvorăşti.
| |
− |
| |
− | 40. Se-njunghia-n taină
| |
− | Mai-nainte mielul,
| |
− | Iar acum Tu, pătimind fără să cârteşti,
| |
− | Eşti făţiş junghiat şi firea curăţeşti.
| |
− |
| |
− | 41. Cine dar va spune
| |
− | Chipul groaznic şi nou ?
| |
− | Cel ce stăpâneşte toate făpturile
| |
− | Pătimeşte azi şi moare pentru noi.
| |
− |
| |
− | 42. Cuprinzându-i spaima,
| |
− | Au strigat îngerii:
| |
− | „Cum Se vede mort Stăpânul vieţii
| |
− | Şi de ce-n mormânt se-ncuie Dumnezeu ?”
| |
− |
| |
− | 43. Din coasta Ta, Doamne,
| |
− | Cea însuliţată,
| |
− | Izvorăşti mie viaţă, prin viaţa Ta,
| |
− | Şi mă înnoieşti şi mă viezi cu ea.
| |
− |
| |
− | 44. Răstignit pe cruce,
| |
− | Ai chemat pe oameni,
| |
− | Iar curată coasta Ta împungându-se,
| |
− | Tuturor iertare dai, lisuse-al meu.
| |
− |
| |
− | 45. Cel cu chip cuvios
| |
− | Te găteşte-ngrozit
| |
− | Şi Te-ngroapă, ca pe-un mort, cu smerenie,
| |
− | De-ngroparea Ta înfricoşându-se.
| |
− |
| |
− | 46.Sub pământ, de voie,
| |
− | Pogorând ca un mort,
| |
− | Tu ridici de pe pământ, Hristoase, la cer
| |
− | Pe cei ce de-acolo au căzut de demult.
| |
− |
| |
− | 47. Deşi Te-ai văzut mort,
| |
− | Dar eşti viu Dumnezeu
| |
− | Şi ridici de pe pământ, Hristoase la cer,
| |
− | Pe cei ce de-acolo au căzut de demult.
| |
− |
| |
− | 48. Deşi Te-ai văzut mort,
| |
− | Dar eşti viu Dumnezeu
| |
− | Şi pe oamenii cei morţi, pe toţi, înviezi,
| |
− | Omorând de tot pe-al meu omorâtor.
| |
− |
| |
− | 49. O, ce bucurie,
| |
− | Ce dulceaţă multă,
| |
− | A fost ceea ce-a umplut pe toţi ceidin iad,
| |
− | Strălucind lumina Ta-n adâncul lui.
| |
− |
| |
− | 50. Îngroparea-Ţi laud,
| |
− | Patimilor mă-nchin;
| |
− | Şi puterea Îţi măresc, Milostivule,
| |
− | Prin care de patimi am fost dezlegat.
| |
− |
| |
− | 51. Asupra Ta, Doamne,
| |
− | Sabie-au ascuţit
| |
− | Şi-a puternicului sabie s-a tocit,
| |
− | Iar cea din Eden se biruieşte-acum.
| |
− |
| |
− | 52. Văzând mieluşeaua
| |
− | Pe-al său Miel înjunghiat,
| |
− | Doborâtă de dureri striga şi-ndemna
| |
− | Ca şi turma să se tânguie cu ea.
| |
− |
| |
− | 53. În mormânt de Te-ngropi,
| |
− | Şi în iad de pogori,
| |
− | Dar mormintele, lisuse, le-ai deşertat
| |
− | Şi întregul iad, Hristoase, l-ai golit.
| |
− |
| |
− | 54. De-a Ta voie, Doamne,
| |
− | Pogorând sub pământ,
| |
− | Pe toţi oamenii din moarte i-ai înviat
| |
− | Şi la slava Tatălui i-ai înălţat.
| |
− |
| |
− | 55. Unul din Treime,
| |
− | Cu trupul, pentru noi,
| |
− | Defăimată moarte rabdă, binevoind;
| |
− | Se cutremură şi soare şi pământ.
| |
− |
| |
− | 56. Urmaşii lui Iuda,
| |
− | Din izvor adăpaţi
| |
− | Şi cu mană săturaţi demult, în pustiu,
| |
− | În mormânt îl pun pe Hrănitorul lor.
| |
− |
| |
− | 57. Ca un vinovat, stă
| |
− | Cel Preadrept la Pilat
| |
− | Şi la moartea cea nedreaptă e osândit
| |
− | Şi Judecătoru-i răstignit pe lemn.
| |
− |
| |
− | 58. Îngâmfat Israil,
| |
− | Ucigaşe popor !
| |
− | Pentru ce pe Varava, pătimaş, slobozi,
| |
− | Iar pe Domnul pentru ce Îl răstigneşti ?
| |
− |
| |
− | 59. Plăsmuind pe Adam
| |
− | Din pământ, cu mâna,
| |
− | Pentru dânsul Te-ai făcut om firesc în trup
| |
− | Şi de bunăvoia Ta Te-ai răstignit.
| |
− |
| |
− | 60. Ascultând, Cuvinte,
| |
− | De al Tău Părinte,
| |
− | Pân’ la iadu-ngrozitor Tu Te-ai pogorît,
| |
− | Înviind tot neamul muritorilor.
| |
− |
| |
− | 61. „Vai, Lumina lumii !
| |
− | Vai, a mea Lumină !
| |
− | O, lisuse-al meu ! O, Fiule preadorit !”
| |
− | Cu amar, striga Fecioara şi jelea.
| |
− |
| |
− | 62. Pizmăreţ popor,
| |
− | Ucigaş blestemat !
| |
− | Ruşinează-te măcar, înviind Hristos,
| |
− | De mahrama şi de giulgiurile Lui.
| |
− |
| |
− | 63. Vino, necurate,
| |
− | Ucigaş ucenic,
| |
− | Şi pricina răutăţii arată-mi-o:
| |
− | Pentru ce-ai ajuns tu pe Hristos să-L vinzi ?
| |
− |
| |
− | 64. Iubitor de oameni
| |
− | Te prefaci, nebune,
| |
− | Orb, nemernic, ne-mpăcat, vânzătorule,
| |
− | Tu, ce Mirul ai voit să-L vinzi pe bani.
| |
− |
| |
− | 65. Cu ce preţ ai vândut
| |
− | Sfântul Mir cel ceresc ?
| |
− | Sau ce lucru de El vrednic în schimb ai luat ?
| |
− | Nebunie-aflaşi, preablestemat satan !
| |
− |
| |
− | 66. De iubeşti pe săraci,
| |
− | Şi mâhnit eşti de mir
| |
− | Ce se varsă, curăţind suflet păcătos,
| |
− | Cum pe-arginţi pe-a tuturor Lumină vinzi ?
| |
− |
| |
− | 67. „O, Cuvinte, Doamne,
| |
− | A mea bucurie,
| |
− | Îngroparea-Ţi de trei zile cum voi răbda ?
| |
− | Mi se rupe inima ca unei maici”.
| |
− |
| |
− | 68. „Cine-mi va da lacrimi
| |
− | Şi izvor nesecat,
| |
− | Ca să plâng pe lisus, dulcele meu Fiu ?”
| |
− | A strigat Fecioara, Maica Domnului.
| |
− |
| |
− | 69. O, munţi şi vâlcele
| |
− | Şi mulţimi de oameni,
| |
− | Tânguiţi-vă şi plângeţi cu mine toţi
| |
− | Şi jeliţi cu Maica Domnului ceresc !
| |
− |
| |
− | 70. „Când am să Te mai vad,
| |
− | Veşnică Lumină,
| |
− | Bucuria şi dulceaţa sufletului ?”,
| |
− | A strigat Fecioara, tânguindu-se.
| |
− |
| |
− | 71. Deşi ca o piatră,
| |
− | Tare şi tăioasă,
| |
− | Ai primit a Te tăia; dar ne-ai izvorât
| |
− | Râu de viaţă vie, veşnice Izvor.
| |
− |
| |
− | 72. Ca dintr-o fântână,
| |
− | Din îndoitul râu,
| |
− | Ce din coasta Ta a curs, noi ne adăpăm
| |
− | Şi viaţa veşnică o moştenim.
| |
− |
| |
− | 73.Voind Tu, Cuvinte,
| |
− | În mormânt Te-ai văzut;
| |
− | Dar eşti viu şi Te ridici din morţi, cum ai spus,
| |
− | Cu-nvierea Ta, Mântuitorule.
| |
− |
| |
− | 74. Te cântăm, Cuvinte,
| |
− | Doamne al tuturor,
| |
− | Împreună şi cu Tatăl şi Duhul Sfânt
| |
− | Şi-ngroparea Ta cea sfântă preamărim.
| |
− |
| |
− | 75.Fericimu-Te toţi,
| |
− | Maica lui Dumnezeu,
| |
− | Şi-ngroparea de trei zile noi o cinstim
| |
− | A Fiului tău şi-al nostru Dumnezeu.
| |
− |
| |
− | 76. În mormânt, Viaţă,
| |
− | Pus ai fost, Hristoase,
| |
− | Şi s-au spăimântat oştirile îngereşti
| |
− | Plecăciunea Ta cea multă preamărind.
| |
− | </td>
| |
− | </tr>
| |
− | <tr>
| |
− | <th colspan="3">Starea a II-a</th>
| |
− | </tr>
| |
− | <tr>
| |
− | <td valign="top">
| |
− | 1. Cuvine-se dar să cădem la tine Ziditorul cela ce pe cruce mâinile ţi-ai întins şi-ai zdrobit de tot puterea celui rău.
| |
− |
| |
− | 2. Cuvine-se dar să slăvim a ta 'ngropare Doamne că cu patimile tale ne-ai scos din Iad, şi din stricăciune toţi ne-iam izbăvit.
| |
− |
| |
− | 3. Groază au luat şi pământul şi soarele Doamne, apuind Tu ne'nseratul soare Cristos, şi'n mormânt cu trup acum puindu-te.
| |
− |
| |
− | 4. Adormind Cristos, făcător de viaţă somn în groapă, din cel greu somn al păcatului ne-a întors, şi pre neamul omenesc l'a ridicat.
| |
− |
| |
− | 5. Una numai eu, am născut fiu fără de durere, dar acum nu-ţi sufer patima fiul meu, cea Curată mult jelindu-se zicea.
| |
− |
| |
− | 6. Sus văzându-te, de Treime nedespărţit Doamne, iară jos fiind cu trupul mort pre pământ, Serafimii s'au înfricoşat acum.
| |
− |
| |
− | 7. Ruptu-s'a acum, a Bisericii Catapeteasmă, şi luminătorii 'şi-au strâns lumina lor, sub pământ Tu soare ascunzându-te.
| |
− |
| |
− | 8. Pre cel ce dintâiu, tot pământul a înfipt cu voea, îl acopere pământul ca pre un mort, îngrozeşte-te dar acum Cerule.
| |
− |
| |
− | 9. Subt pământ te-ai pus, cel ce ai zidit pre om cu mâna, ca să scoli pre omul tot din căderea lui, cu puterea cea a tot puternică.
| |
− |
| |
− | 10. Adunaţi-vă să cântăm plâns sfânt acum cu jale, ca femeile ce mir au adus demult, ca şi noi cu ele să ne bucurăm.
| |
− |
| |
− | 11. Mir adevărat eşti Cuvinte fără 'mpuţinare, pentru care şi femeile Mir 'ţi-aduc, celui viu ca unui mc şi îngropat.
| |
− |
| |
− | 12. Ingropându-te, ai zdrobit acum Iadul Cristoase, şi cu moartea Ta pre moarte ai omorît, şi din stricăciune neamul izbăveşti.
| |
− |
| |
− | 13. Râu de vieaţă eşti, ce verşi viu dar de înţelepciune, iar în groapă apuind vieaţă dărueşti, celor din zăpodiile Iadului.
| |
− |
| |
− | 14. Ca să înoesc, firea oamenilor cea zdrobită, am voit de mi-am rănit trupul meu acum, deci nu plânge Maica mea jelindu-te.
| |
− |
| |
− | 15. Sub pământ apui, cel ce eşti Luceafăr al dreptăţii, şi pre morţi ca dintr'un somn greu îi înviezi, şi goneşti din Iad tot întunericul.
| |
− |
| |
− | 16. Fir în două firi, întru tot dătător de vieaţă, în pământ s'aruncă astăzi jelindu-l toţi, însă răsărind lumea va bucura.
| |
− |
| |
− | 17. S'a temut Adam, Dumnezeu umblând în Rai atuncea, iar acum s'a veselit c'ai venit la Iad, căci căzând atunci s'a ridicat acum.
| |
− |
| |
− | 18. Jertfe jalnice, 'ţi-a adus plâns cu jale Fecioara, strigând dacă te-a văzut pus mort în mormânt, înviează Fiul meu precum ai zis.
| |
− |
| |
− | 19. Iosif te-a pus, cu evlavie în groapă nouă, şi cântări de îngropare Dumnezeeşti, 'ţi-a cântat cu lacrămi îndoindu-le.
| |
− |
| |
− | 20. Maica ta acum, pironit văzându-te pre cruce, cu 'ntristare ca cu cuele s'a pătruns, ş'a trecut prin sufletul ei sabie.
| |
− |
| |
− | 21. Cel ce eşti a tot, mângâere şi dulceaţă Doamne, Maica Ta amar văzându-te adăpat, lacrămi de amărăciune a vărsat.
| |
− |
| |
− | 22. Rău mă întristez, şi rărunchii mi se rup Cuvinte, văzând cea fără dreptate junghierea Ta, prea Curat'a zis acum cu plângere.
| |
− |
| |
− | 23. Ochii tăi cei dulci ş'ale Tale buze cum voi 'nchide? şi cum dar ca pre un mort te voiu 'ngropa? a strigat Iosif încutremurat.
| |
− |
| |
− | 24. Iosif cântări, cu Nicodim de 'ngropare cântă, lui Cristos celui de voe pus în mormânt, şi cu dânşii cântă cetele cereşti.
| |
− |
| |
− | 25. Subt pământ apui, mântuire Soare al dreptăţii, deci şi Luna a ta Maică ce te-a născut, a apus cu lipsă de vederea ta.
| |
− |
| |
− | 26. Iadul s'a 'ngrozit, dătătorule de vieaţă Doamne, dacă s'a văzut prădat de averea lui, şi 'nviaţi pre morţii cei din veac legaţi.
| |
− |
| |
− | 27. Soare luminos, după noapte răsare Cuvinte, iar Tu după moarte înviind luminezi, mai curat precum David a prorocit.
| |
− |
| |
− | 28. Primindu-te, în sân Ziditorule pământul, s'a clătit de frica ta Preaputernice, şi pre cei morţi tremurând i-a slobozit.
| |
− |
| |
− | 29. Iosif acum, şi Nicodim cu miruri Cristoase, după cuviinţă ca pre un mort te ung, zicând o pământe 'nfricoşează-te.
| |
− |
| |
− | 30. Ai apus acum, şi 'mpreună soarele cu Tine, şi făptura toat'acum s'a cutremurat, făcător Domn cunoscându-te.
| |
− |
| |
− | 31. Peatra cea din unghiu, se acopere de cea tăiată, şi pre Domnul ca pre omul cel muritor, îl ascund şi toate se cutremură.
| |
− |
| |
− | 32. Vezi pre ucenic, ce iubiai şi pre mine-a ta Maică şi cum nu răspunzi o dulcele Fiul meu; a strigat Curata tânguindu-se.
| |
− |
| |
− | 33. Tu ca cel ce eşti, de vieaţă dătător Cuvinte, n'ai ucis pre cei ce acuma te-au răstignit, ci 'mpreună şi pe-ai lor morţi înviezi.
| |
− |
| |
− | 34. Nici chip ai avut, nici frumuseţe'n patimă Cuvinte, dar după 'nviere ne-ai strălucit pre toţi şi dumnezeeşte ne-ai înfrumseţat.
| |
− |
| |
− | 35. Ascunzându-te, în pământ ne 'nserate Luceafăr, şi pre Tine neputând răbda Soarele, s'a întunecat întru amează-zi.
| |
− |
| |
− | 36. Luna, Soarele, dimpreună să 'ntunecă Doamne, robi cunoscători la toţi arătându-se, şi cu haine negre îmbrăcându-se.
| |
− |
| |
− | 37. De ai şi murit, dar sutaşul Dumnezeu te chiamă, dar eu cum voi îndrăzni a te pipăi, mă 'ngrozesc şi tremur a zis Iosif.
| |
− |
| |
− | 38. A dormit Adam, şi din coastă 'şi-a scos lui-şi moarte, iar Tu Dumnezeul meu adormind acum, vieaţă lumei izvorăşti din coasta ta.
| |
− |
| |
− | 39. Adormind acum, ai sculat pre cei legaţi Cristoase şi'nviind din morţi Cuvinte ai luminat, pre toţi adormiţii din veac Bunule.
| |
− |
| |
− | 40. De ai şi murit, dar dai vin de mântuire lumei, cel ce eşti vieaţă vie şi vecinică, măresc patima şi răstignirea Ta.
| |
− |
| |
− | 41. Cum cei gânditori, cele 'ntâi Cete fără de trupuri, gol bătut mort sângerat laudă 'Ţi-aduc, şi 'n-drăzneala jidovilor sufere ?
| |
− |
| |
− | 42. Îndărătnic neam jidovesc ce ai luat arvuna, cunoscut-ai ridicarea Bisericei, pre Cristos dar pentru ce l-ai osândit.
| |
− |
| |
− | 43. Cu batjocură, se îmbracă cel ce 'mpodobeşte Cerul stelele, luceferii, soarele şi pământul tot l-a înfrumuseţat.
| |
− |
| |
− | 44. Ca un pelican, din rănita coasta Ta Cuvinte, pre ai tăi fii ce-au murit înviezi acum, picături de vieaţă preste ei picând.
| |
− |
| |
− | 45. Oare când Navi, a oprit pre Soare n cer din cale, iară Tu Cristosul meu ascunzându-Te, ai surpat pre Domnul beznii Iadului.
| |
− |
| |
− | 46. Nici cum n'ai rămas, depărtat de sân părintesc Doamne, şi după ce ai voit a Te face om, şi în Iad Cristosul meu Te-ai pogorît.
| |
− |
| |
− | 47. Cruce-ai suferit, cel ce spânzuri pământul pre ape, şi fără suflare-acum te-ai culcat pre el, ci nu poate a răbda şi tremura.
| |
− |
| |
− | 48. Vai o Fiul meu, zicea cea prea Curată cu jale, că pre care Te ţineam lumei Împărat, acum osândit te văd şi răstignit.
| |
− |
| |
− | 49. Însuşi Gavriil, 'mi-a vestit viind din Cer la mine, că va fi împărăţia Fiului meu, veşnică împărăţie pururea.
| |
− |
| |
− | 50. Ş'a lui Simeon, s'a plinit acum proorocia, că prin inima mea sabie a trecut, o Emanoile ! şi o a pătruns.
| |
− |
| |
− | 51. Încă de cei morţi, ce 'i-a înviat stăpânul Domnul, ruşinaţi-vă o jidovi necredincioşi, şi cunoaşteţi pre cel ce-aţi ucis acum.
| |
− |
| |
− | 52. Soarele văzând, apuind a ta lumină Doamne, s'a 'ngrozit şi 'ntunecându-şi lumina sa, s'a ascuns nesuferindu-te 'n mormânt.
| |
− |
| |
− | 53. Cu amar a plâns, prea Curată Maica ta Cuvinte, dacă te-a văzut pre tine pus 'n mormânt, pre cel fără de'n-ceput şi Dumnezeu.
| |
− |
| |
− | 54. Omorîrea ta, prea Curată Maica ta Cristoase, neputând a o vedea zicând se ruga, să nu zăboveşti viaţă între morţi.
| |
− |
| |
− | 55. Iadul cel cumplit, spăimântatu-s'a de Tine Doamne, cel ce eşti Soare-al dreptăţii nemuritor, şi îndat'a dat pre cei legaţi din el.
| |
− |
| |
− | 56. Vede-se acum, taină mare şi înfricoşată, cel ce dă vieaţă tuturor moare vrând, ca pe morţii cei din Iad să-i facă vii.
| |
− |
| |
− | 57. Coasta ţi-a împuns, şi ţi-a pironit mâinile Doamne, şi cu rana cea din coastă ai vindecat, ne'nfrânarea mâinilor strămoşilor.
| |
− |
| |
− | 58. Plâns-au oare când, cei din casă pre fiul Rahelii, iar acum pre al Fecioarei fiu îl jelesc, ceata Ucenicilor cu Maica Lui.
| |
− |
| |
− | 59. Palmă i s'a dat, şi loviri lui Cristos peste faţă, celui ce pre om cu mâna lui l'a zidit, ş'ale hiarei fălci de tot le-a sfărîmat.
| |
− |
| |
− | 60. Toţi cei credincioşi, îţi cinstim cu laude Cristoase, răstignirea, îngroparea şi patima, că ne-ai izbăvit de moarte vecinică.
| |
− |
| |
− | Mărire:
| |
− |
| |
− | 61. Fără de'nceput, cel ce eşti Părinte, Fiu şi Duh Sfânt, întăreşte stăpânirea 'mpăraţilor, şi le dă izbândă-asupra celor răi.
| |
− |
| |
− | Şi acum:
| |
− |
| |
− | 62. Ceea ce-ai născut pre vieaţă-a toate Cristos Domnul, încetează prea Curată smintelile şi unire'n pace dă Bisericei.
| |
− | </td>
| |
− | <td valign="top">
| |
− | 1. Cuvine-se dar, să cădem la Tine Ziditorul, cela ce pe cruce mâinile Ţi-ai întins şi-ai sdrobit de tot puterea celui rău.
| |
− |
| |
− | 2. Cuvine-se dar, să mărim a Ta 'ngropare Doamne, că cu patimile Tale ne-ai scos din iad, şi din stricăciune toţi ne-am mântuit.
| |
− |
| |
− | 3. Groază au luat şi pământul şi soarele Doamne, apuind Tu ne'nseratul soare Hristos, şi'n mormânt cu trup acum puindu-Te
| |
− |
| |
− | 4. Adormind Hristos, făcător de viaţă somn în groapă, din cel greu somn al păcatului ne-a întors, şi pre neamul omenesc l-a ridicat.
| |
− |
| |
− | 5. Una numai Eu, am născut Fiu fără de durere, dar acum nu-ţi sufăr patima Fiul meu; cea Curată mult jelindu-se zicea.
| |
− |
| |
− | 6. Sus văzându-Te de Treime nedespărţit Doamne, iară jos fiind cu trupul mort pre pământ, Serafimii s'au înfricoşat acum.
| |
− |
| |
− | 7. Ruptu-s'a acum a Bisericii catapeteazmă, şi luminătorii şi-au stins lumina lor, sub pământ Tu soare ascunzându-Te.
| |
− |
| |
− | 8. Pre cel ce dintâiu, tot pământul a înfipt cu voia, îl acoperă pământul ca pre un mort, îngrozeşte-Te dar acum cerule.
| |
− |
| |
− | 9. Sub pământ Te-ai pus, cel ce ai zidit pre om cu mâna, ca să scoli pre omul tot din căderea lui, cu puterea cea atotputernică.
| |
− |
| |
− | 10. Adunaţi-vă să cântăm plâns sfânt acum cu jale, ca femeile, ce-au adus mir de demult; ca şi noi cu ele să ne bucurăm.
| |
− |
| |
− | 11. Mir adevărat, eşti Cuvinte fără 'mpuţinare; pentru care şi femeile mir ţi-aduc, celui viu ca unui mort şi îngropat.
| |
− |
| |
− | 12. Îngropându-Te ai zdrobit acum iadul Hristoase, şi cu moartea Ta pre moarte ai omorât, şi din stricăciune neamul mântueşti.
| |
− |
| |
− | 13. Râu de viaţă eşti, ce verşi viu dar de înţelepciune, iar în groapă apuind viaţă dărueşti, celor din adâncurile iadului.
| |
− |
| |
− | 14. Ca să înoesc, firea oamenilor cea zdrobită, am voit de mi-am rănit trupul meu acum; deci nu plânge Maica Mea jelindu-Te.
| |
− |
| |
− | 15. Sub pământ apui, cel ce eşti Luceafăr al dreptăţii, şi pre morţi ca dintr'un somn greu îi înviezi şi goneşti din iad tot întunerecul.
| |
− |
| |
− | 16. Fir în două firi, întru tot dătător de viaţă, în pământ s'aruncă astăzi jelindu-l toţi, însă răsărind lumea va bucura.
| |
− |
| |
− | 17. S'a temut Adam, Dumnezeu umblând în Raiu atuncea, iar acum s'a veselit c'ai venit la iad, căci căzând atunci acum s'a ridicat.
| |
− |
| |
− | 18. Jertfe jalnice, Ti-a adus plâns cu jale Fecioara, strigând dacă Te-a văzut, pus mort în mormânt: înviază Fiul Meu precum ai zis.
| |
− |
| |
− | 19. Iosif Te-a pus cu evlavie în groapă nouă, şi cântări de îngropare Dumnezeeşti, ţi-a cântat cu lacrămi îndoindu-le.
| |
− |
| |
− | 20. Maica Ta acum pironit văzându-Te pe cruce, cu 'ntristarea ca cu cuiele s'a pătruns şi-a trecut prin sufletul ei sabie.
| |
− |
| |
− | 21. Cel ce eşti a tot mângâere şi dulceaţă Doamne, Maica Ta amar văzându-Te adăpat, lacrămi de amărăciune a vărsat.
| |
− |
| |
− | 22. Rău mă întristez, şi rărunchii mi se rup Cuvinte, văzând cea fără dreptate junghierea Ta, Prea-curat' a zis acum cu plângere.
| |
− |
| |
− | 23. Ochii Tăi cei dulci, şi-ale Tale buze cum voi închide, şi ca pre un mort cum dar Te voi şi'ngropa? a strigat Iosif prea 'ncutremurat.
| |
− |
| |
− | 24. Iosif cântări,cu Nicodim de'ngropare cântă, lui Hristos celui de voe pus în mormânt, şi cu dânşii cântă cetele cereşti.
| |
− |
| |
− | 25. Sub pământ apui mântuire soare al dreptăţii, deci şi luna, a Ta maică, ce Te-a născut, a apus din lipsa de vedere-a Ta.
| |
− |
| |
− | 26. Iadul s'a 'ngrozit dătătorule de viaţă Doamne, dacă s'a văzut prădat de averea lui, şi'nviaţi pre morţii cei din veac legaţi.
| |
− |
| |
− | 27. Soare luminos, după noapte răsare Cuvinte, iar Tu după moarte înviind luminezi, mai curat precum David a proorocit.
| |
− |
| |
− | 28. Priimindu-te în sân Ziditorule pământul, s'a clătit de frică Mântuitorule, şi pre cei morţi tremurând i-a deşteptat.
| |
− |
| |
− | 29. Iosif acum şi Nicodim cu miruri Hristoase, dupre cuviinţă ca pre un mort Te ung, zicând: o, pământe'nfricoşează-te.
| |
− |
| |
− | 30. Ai apus acum, şi'mpreună soarele cu Tine şi cutremur toată făptura a luat, Atotfăcător Domn cunoscându-Te.
| |
− |
| |
− | 31. Piatra cea din uaghiu, se acopere de cea tăiată, şi pre Dumnezeu ca pre un om muritor, îl ascund şi toate se cutremură.
| |
− |
| |
− | 32. Vezi pre ucenic, ce iubeai şi pre Mine-a Ta maică, şi cum nu răspunzi o prea dulcele Meu Fiu, a strigat Curata tânguindu-se.
| |
− |
| |
− | 33. Tu ca cel ce eşti dătător de viaţă Cuvinte, n'ai ucis pre cei ce Te-au răstignit acum, ci'mpreună şi pre-ai lor morţi înviezi.
| |
− |
| |
− | 34. Nici chip ai avut, nici frumseţe'n patimă Cuvinte, dar după 'nviere ne-ai strălucit pre toţi şi dumnezeeşte ne-ai frumuseţat.
| |
− |
| |
− | 35. Ascunzându-Te în pământ ne'nserate luceafăr, şi pre Tine neputând răbda soarele, s'a întunecat întru amiază zi.
| |
− |
| |
− | 36. Luna, soarele, dimpreună se'ntunecă Doamne, robi cunoscători la toţi arătându-se şi cu haine negre îmbrăcându-se.
| |
− |
| |
− | 37. De ai şi murit, ci sutaşul Dumnezeu Te strigă, dar eu cum voi îndrăsni a Te pipăi; mă'ngrozesc şi tremur a zis Iosif.
| |
− |
| |
− | 38. Adormit Adam, şi din coasta lui şi-a scos luişi moarte, iar Tu Dumnezeul meu adormind acum, viaţă lumii izvorăşti din coasta Ta.
| |
− |
| |
− | 39. Adormind acum ai sculat pre cei legaţi Hristoase, şi'nviind din morţi Cuvinte ai luminat pre toţi adormiţii din veac bunule.
| |
− |
| |
− | 40. De ai şi murit, dar dai vin de mântuire lumii, cel ce eşti viţă de vie şi veşnică, măresc patima şi răstignirea Ta.
| |
− |
| |
− | 41. Cum cei gânditori; cele'ntâi cete fără de trupuri, gol, bătut mort sângerat laudă Ti-aduc, şi'ndrăsneala Jidovilor suferă.
| |
− |
| |
− | 42. Îndărătnic neam jidovesc ce ai luat arvuna, cunoscut-ai ridicarea Bisericei, pre Hristos dar pentru ce l'ai osândit?
| |
− |
| |
− | 43. Cu batjocură se îmbracă cel ce'mpodobeşte cerul, stelele, luceferii, soarele şi pământul tot la înfrumuseţat.
| |
− |
| |
− | 44. Ca un pelican din rănită coasta Ta Cuvinte, pre ai Tăi fii, ce-au murit înviezi acum, picături de viaţă preste ei picând.
| |
− |
| |
− | 45. Oarecând Navi, a oprit pre soare'n cer din cale, iară Tu, Hristosul meu ascunzându-Te, ai surpat pre domnul besnei iadului.
| |
− |
| |
− | 46. Nici cum n'ai rămas, depărtat de sân părintesc, Doamne, şi după ce ai voit a Te face om, şi în iad Hristosul meu Te-ai pogorât.
| |
− |
| |
− | 47. Cruce-ai suferit, cel ce spânzuri pământul pre ape, şi fără suflare-acum Te-ai culcat pre el, ci nu poate a răbda şi tremură.
| |
− |
| |
− | 48. Vai o Fiul Meu, zicea cea Preacurată cu jale, că pre care Te ţineam lumii împărat, acum osândit Te văd şi răstignit.
| |
− |
| |
− | 49. Însuşi Gavriil, Mi-a vestit viind din cer la Mine, că va fi împărăţia Fiului Meu împărăţie veşnică de'a pururea.
| |
− |
| |
− | 50. Şi-a lui Simeon s'a'mplinit acum proorocia, că prin inima Mea sabie a trecut, o Emanoile şi o a pătruns.
| |
− |
| |
− | 51. Încai de cei morţi, ce i-a înviat Stăpânul Domnul, ruşinaţi-vă, o jidovi necredincioşi, ci cunoaşteţi pre cel ce'aţi ucis acum.
| |
− |
| |
− | 52. Soarele văzând apuind a Ta lumină Doamne, s'a 'ngrozit şi'ntunecându-şi lumina sa, s'a ascuns nesuferindu-Te'n mormânt.
| |
− |
| |
− | 53. Cu amar a plâns Preacurata Maica Ta Cuvinte, dacă Te-a văzut pre Tine pus în mormânt, pre cel fără început şi Dumnezeu.
| |
− |
| |
− | 54. Omorârea Ta Preacurată Maica Ta Hristoase, neputând a o vedea, se ruga zicând: să nu zăboveşti, viaţă între morţi.
| |
− |
| |
− | 55. Iadul cel cumplit, spăimântatu-s'a de Tine Doamne, cel ce eşti soare-al dreptăţii nemuritor, şi îndat'a dat pre cei legaţi din el.
| |
− |
| |
− | 56. Vede-se acum, mare şi înfricoşată Taină, cel ce dă la toţi viaţă şi moare vrând, ca pre morţii cei din iad să-i facă vii.
| |
− |
| |
− | 57. Coasta ţi-au împuns, şi ţi-au pironit mâinele Doamne, şi cu rana cea din coastă ai vindecat, ne'nfrânarea mâinilor strămoşilor.
| |
− |
| |
− | 58. Plâns'au oarecând, cei din casă pre fiul Rahilei, iar acum pre al Fecioarei Fiu îl jelesc, ceata ucenicilor cu Maica Lui.
| |
− |
| |
− | 59. Palmă I s'a dat lui Hristos şi loviri preste faţă Celui ce-a zidit tot omul cu mâna Lui; şi-ale fiarei fălci de tot le-a sfărâmat.
| |
− |
| |
− | 60. Toţi cei credincioşi, îţi cinstim cu laude Hristoase, răstignirea, îngroparea şi patima, că ne-ai izbăvit de moarte veşnică.
| |
− |
| |
− | Mărire Tatălui...
| |
− |
| |
− | 61. Fără de'nceput, Cel ce eşti Părinte, Fiu şi Duh Sfânt, întăreşte stăpânirea'mpăraţilor, şi le dă izbândă-asupra celor răi.
| |
− |
| |
− | Si acum...
| |
− |
| |
− | 62. Ceia ce-ai născut pre viat'a toate Hristos Domnul, încetează Preacurată smintelile, şi unire'n pace dă Bisericii.
| |
− |
| |
− | </td>
| |
− | <td valign="top">
| |
− | 1. Cuvine-se, dar,
| |
− | Săcădem Ia Tine, Ziditorul,
| |
− | Cela ce pe cruce mâinile Ţi-ai întins,
| |
− | Şi-ai zdrobit de tot puterea celui rău.
| |
− |
| |
− | 2. Cuvine-se, dar,
| |
− | Să-Ţi dăm slava-a toate Ziditorul,
| |
− | Căci din patimi Tu ne-ai scos, prin patima Ta,
| |
− | Şi din stricăciune toţi ne-am izbăvit.
| |
− |
| |
− | 3. Soarele-a apus
| |
− | Iar pământul s-a clătit, Cuvinte,
| |
− | Apunând Tu, ne-nseratul Soare, Hristos,
| |
− | Şi cu trupul în mormânt punându-Te.
| |
− |
| |
− | 4. Somn învietor
| |
− | În mormânt dormind, Hristoase Doamne,
| |
− | Din cel greu somn al păcatului ai sculat
| |
− | Întreg neamul omenesc cel păcătos.
| |
− |
| |
− | 5. „Una-ntre femei
| |
− | Te-am născut Fiu, fără de durere;
| |
− | Dar acum sufăr dureri, prin patima Ta”,
| |
− | Cea curată, mult jelindu-se, zicea.
| |
− |
| |
− | 6.Sus văzându-Te,
| |
− | De Părinte nedespărţit, Doamne,
| |
− | Iară jos cu trupul mort, sub pământ fiind,
| |
− | Serafimii s-au înfricoşat acum.
| |
− |
| |
− | 7. Răstignindu-Te,
| |
− | S-a rupt tâmpla templului prin mijloc
| |
− | Şi şi-ascund luminătorii lumina lor,
| |
− | Sub pământ Tu, Soare, ascunzându-Te.
| |
− |
| |
− | 8. Cela ce cu-n semn
| |
− | A făcut la început pământul,
| |
− | Azi apune sub pământ, ca un muritor;
| |
− | Îngrozeşte-te de-aceasta, cerule !
| |
− |
| |
− | 9. Sub pământ apui
| |
− | Cela ce-ai făcut pe om cu mâna,
| |
− | Ca pe oameni să-i înalţi din căderea lor,
| |
− | Cu puterea Ta atotputernică.
| |
− |
| |
− | 10.Veniţi să cântăm
| |
− | Lui Hristos cel mort, Ce-i plâns cu jale,
| |
− | Ca femeile, ce mir au adus atunci,
| |
− | S-auzim cu ele: „Bucuraţi-vă !”
| |
− |
| |
− | 11. Cu adevărat,
| |
− | Nesecat Mir eşti, Cuvinte Doamne;
| |
− | Pentru-aceea şi femeile mir Ţi-aduc,
| |
− | Celui viu, ca unui mort şi îngropat.
| |
− |
| |
− | 12. Cu-ngroparea Ta
| |
− | Ai zdrobit de tot iadul, Hristoase,
| |
− | Şi cu moartea Ta pe moarte ai omorât,
| |
− | Şi din stricăciune lumea mântuieşti.
| |
− |
| |
− | 13. Râu de viaţă eşti
| |
− | Cedin Tatăl curgi, Înţelepciune,
| |
− | Iar în groapă apunând, viaţă dăruieşti,
| |
− | Celor din adâncurile iadului.
| |
− |
| |
− | 14. „Ca să înnoiesc
| |
− | Firea oamenilor cea zdrobită,
| |
− | Eu cu moartea Mi-am rănit trupul Meu, voind;
| |
− | Deci, jelind, nu-ţi bate pieptul, Maica Mea”.
| |
− |
| |
− | 15. Sub pământ apui,
| |
− | Cel ce eşti Luceafăr al dreptăţii,
| |
− | Şi pe morţi i-ai ridicat, ca dintr-un somn greu,
| |
− | Alungând din iad tot întunericul.
| |
− |
| |
− | 16. Bob cu două firi:
| |
− | Dătătorul de viaţă, astăzi,
| |
− | În adânc pământ, cu lacrimi se seamănă;
| |
− | Răsărind El iar, lumea va bucura.
| |
− |
| |
− | 17. S-a temut Adam,
| |
− | Dumnezeu umblând în rai, atuncea,
| |
− | Iar acum s-a bucurat c-ai venit la iad;
| |
− | Căci căzând atunci, acum s-a ridicat.
| |
− |
| |
− | 18. Maica Ta acum
| |
− | Varsă râuri de lacrimi, Hristoase,
| |
− | Şi-a strigat, când Te-a văzut cu trupu-n mormânt: „Înviază, Fiule, precum ai spus !”
| |
− |
| |
− | 19. losif Te-a ascuns,
| |
− | Cu evlavie, în groapă nouă;
| |
− | Şi cântări dumnezeieşti, de-ngroparea Ta,
| |
− | Ţi-a cântat, cu lacrimi împletindu-le.
| |
− |
| |
− | 20. Doamne, Maica Ta,
| |
− | Pironit văzându-Te pe cruce,
| |
− | De amară întristare, sufletul ei
| |
− | S-a pătruns de cuie şi de sabie.
| |
− |
| |
− | 21. Maica Ta, văzând
| |
− | Adăparea Ta cu fiere, Doamne,
| |
− | Cel ce eşti dulceaţa lumii noastre întregi,
| |
− | Faţa ei cu-amare lacrămi a udat.
| |
− |
| |
− | 22. „Rău m-am întristat
| |
− | Şi rărunchii mi se rup, Cuvinte,
| |
− | Junghierea Ta nedreaptă văzând-o”,
| |
− | Zis-a Preacurata, tânguindu-se.
| |
− |
| |
− | 23. „Cum am să-Ţi închid
| |
− | Ochii dulci şi-ale Tale buze, Doamne,
| |
− | Şi cum dar ca pe un mort Te voi îngropa ?”,
| |
− | Iosif a strigat, înfiorându-se.
| |
− |
| |
− | 24. Jalnice cântări
| |
− | Iosif şi cu Nicodim cântă
| |
− | Lui Hristos ce S-a-ngropat, acum, în mormânt
| |
− | Şi cu dânşii cântă cetele cereşti.
| |
− |
| |
− | 25. Sub pământ apui
| |
− | Tu, Hristoase, Soare al dreptăţii;
| |
− | Deci şi buna, Maica Ta, care Te-a născut,
| |
− | De dureri se stinge, nevăzându-Te.
| |
− |
| |
− | 26. Iadul s-a-ngrozit
| |
− | Dătătorule de viaţă, Doamne,
| |
− | Când prădată şi-a văzut bogăţia lui
| |
− | Şi-nviaţi pe morţii cei legaţi din veac.
| |
− |
| |
− | 27. Soare luminos
| |
− | După noapte străluceşte, Doamne;
| |
− | Iar Tu, după moartea Ta, străluceşti mai mult,
| |
− | Înviind din groapă ca un Dumnezeu.
| |
− |
| |
− | 28.Ziditorule,
| |
− | Primindu-Te în sân pământul
| |
− | S-a clătit de frica Ta, Preaputernice,
| |
− | Şi pe morţi cutremurul i-a deşteptat.
| |
− |
| |
− | 29. O, Hristoase-al meu !
| |
− | Iosif şi Nicodim cu miruri,
| |
− | Într-un chip deosebit, acum Te gătesc
| |
− | Strigând: „O, pământe-nfricoşează-te !”
| |
− |
| |
− | 30. Doamne, ai apus
| |
− | Şi cu Tine-a soarelui lumină;
| |
− | Iar făptura de cutremur cuprins-a fost,
| |
− | Făcător al tuturor vestindu-Te.
| |
− |
| |
− | 31. Piatra cea din unghi
| |
− | O acoperă piatra tăiată
| |
− | Şi pe Domnu-L pune-n groapă un muritor.
| |
− | Înfioară-te, de-acum, pământule !
| |
− |
| |
− | 32. „Vezi-ne aici:
| |
− | Ucenicul cel iubit şi Maica,
| |
− | Şi cu dulce glas răspunde-ne, Fiule !”,
| |
− | A strigat Curata, cu amar plângând.
| |
− |
| |
− | 33. Tu, ca Cel ce eşti
| |
− | De viaţă dătător, Cuvinte,
| |
− | Pe iudei nu i-ai ucis, fiind răstignit;
| |
− | Ba chiar şi pe morţii lor îi înviezi.
| |
− |
| |
− | 34. Nici chip ai avut,
| |
− | Nici frum’seţe, când pătimeai, Doamne;
| |
− | Dar mai mult ai strălucit, când ai înviat,
| |
− | Şi cu sfinte raze ne-ai împodobit.
| |
− |
| |
− | 35. Ai apus în trup,
| |
− | Sub pământ, nestinsule Luceafăr;
| |
− | Şi aceasta neputând vedea soarele,
| |
− | În amiază-zi el s-a întunecat.
| |
− |
| |
− | 36. Luna, soarele
| |
− | Se întunecă-mpreună, Doamne,
| |
− | Şi robi binevoitori Ţi s-au arătat
| |
− | Şi în mantii negre s-au înveşmântat.
| |
− |
| |
− | 37. „Chiar de-ai şi murit,
| |
− | Dar sutaşul Dumnezeu Te ştie;
| |
− | Iar eu cum Te-oi pipăi, Dumnezeul meu,
| |
− | Mă cutremur”, a strigat cel cu bun chip.
| |
− |
| |
− | 38. A dormit Adam
| |
− | Şi din coasta lui-’şi scoase moarte;
| |
− | Tu dormind acum, Cuvinte-al lui Dumnezeu,
| |
− | Lumii viaţă izvorăşti din coasta Ta.
| |
− |
| |
− | 39. Ai dormit puţin
| |
− | Şi-ai dat viaţă celor morţi, Hristoase,
| |
− | Şi-nviind ai înviat pe cei adormiţi,
| |
− | Ce-adormiseră din veacuri, Bunule.
| |
− |
| |
− | 40. De ai şi murit,
| |
− | Dar ai dat vinul de mântuire,
| |
− | Viţă, care izvorăşti viaţă tuturor;
| |
− | Patima şi crucea Ţa Ţi le slăvesc.
| |
− |
| |
− | 41. Cum au suferit
| |
− | Cereştile cete îndrăzneala
| |
− | Celor ce Te-au răstignit, Dumnezeule,
| |
− | Când Te văd gol, sângerat şi osândit ?
| |
− |
| |
− | 42. O, neam jidovesc
| |
− | Îndărătnic, ce-ai primit arvuna !
| |
− | Cunoscut-ai ridicarea Bisericii;
| |
− | Pentru ce dar pe Hristos L-ai osândit ?
| |
− |
| |
− | 43. În batjocură
| |
− | Tu îmbraci pe Împodobitorul,
| |
− | Care cerul a-ntărit şi-a împodobit
| |
− | Tot pământul, într-un chip preaminunat.
| |
− |
| |
− | 44. Ca un pelican,
| |
− | Te-ai rănit în coasta Ta, Cuvinte;
| |
− | Şi-ai dat viaţă l-ai Tăi fii, care au murit,
| |
− | Răspândind asupra lor izvoare vii.
| |
− |
| |
− | 45. Oarecând Navi,
| |
− | Opri soarele, zdrobind duşmanii;
| |
− | Iar Tu, Soare, ascunzându-Ţi lumina Ta,
| |
− | Ai zdrobit pe-al iadului stăpânitor.
| |
− |
| |
− | 46. Nu Te-ai despărţit
| |
− | De-al Părintelui sân, Milostive,
| |
− | Chiar binevoind a lua chip de muritor;
| |
− | Şi în iad Hristoase-al meu, Te-ai pogorât.
| |
− |
| |
− | 47. Tins fiind pe lemn,
| |
− | Cel ce spânzuri pământul pe ape,
| |
− | În pământ, fără suflare, acum cobori;
| |
− | Care lucru nerăbdându-l, tremură.
| |
− |
| |
− | 48. „Vai, o, Fiul meu !”,
| |
− | Preacurata jeleşte şi zice
| |
− | Că „pe care-L aşteptam ca pe-un Împărat,
| |
− | Osândit acum pe cruce îl privesc !”
| |
− |
| |
− | 49. „Astfel mi-a vestit
| |
− | Gavriil, venind din cer la mine:
| |
− | El mi-a spus că-mpărăţia Fiului meu
| |
− | Este o împărăţie veşnică.”
| |
− |
| |
− | 50. „Vai, s-a împlinit
| |
− | A lui Simeon proorocie
| |
− | Căprin inima mea sabie a trecut;
| |
− | O, Emanuile, Cel ce eşti cu noi !”
| |
− |
| |
− | 51. O, iudeilor !
| |
− | Ruşinaţi-vă măcar de morţii
| |
− | Înviaţi de Dătătorul vieţii lor,
| |
− | Cel pe Care, plini de pizmă, L-aţi ucis.
| |
− |
| |
− | 52. S-a cutremurat
| |
− | Şi lumina soarele şi-a stins-o,
| |
− | Când în groapă Te-a văzut neînsufleţit;
| |
− | Nevăzuta mea lumină, Bunule !
| |
− |
| |
− | 53. Cu amar plângea
| |
− | Preacurata Maica Ta, Cuvinte,
| |
− | Când pe Tine Te-a văzut acum în mormânt;
| |
− | Ne-nceput şi negrăite Dumnezeu !
| |
− |
| |
− | 54.Maica Precista
| |
− | Omorârea Ta văzând, Hristoase,
| |
− | Cu adânc-amărăciune, Ţie-Ţi grăia:
| |
− | „Să nu zăboveşti, Viaţă, între morţi !”
| |
− |
| |
− | 55. Iadul celcumplit
| |
− | Tremura, când Te-a văzut pe Tine,
| |
− | Veşnic Soare al măririi, Hristoase al meu,
| |
− | Şi în grab’ a dat din el pe cei legaţi.
| |
− |
| |
− | 56. Ce privelişte
| |
− | Mare şi grozav-acum se vede;
| |
− | Căci al vieţii Dătător moarte-a suferit,
| |
− | Voind El să dea viaţă tuturor !
| |
− |
| |
− | 57. Coasta Ţi-au împuns,
| |
− | Mâinile Ţi-au pironit, Stăpâne;
| |
− | Şi cu rana Ta din coastă ai vindecat
| |
− | Ne-nfrânarea mâinilor strămoşilor.
| |
− |
| |
− | 58. Oarecând jelea
| |
− | Toată casa pe fiul Rahilei;
| |
− | Iar acum pe al Fecioarei Fiu îl jelesc
| |
− | Maica Lui şi ceata Ucenicilor.
| |
− |
| |
− | 59. Palme şi loviri
| |
− | I s-au dat lui Hristos peste faţă,
| |
− | Celui ce cu mâna Sa pe om plăsmui,
| |
− | Şi-a zdrobit cu totul ale fiarei fălci.
| |
− |
| |
− | 60. Toţi cei credincioşi,
| |
− | Cu-ngroparea Ta scăpaţi de moarte,
| |
− | Îţi cinstim,Hristoase-al nostru, cu laude,
| |
− | Răstignirea şi-ngroparea Ta acum.
| |
− |
| |
− | 61. Cel făr’ de-nceput,
| |
− | Veşnice Părinte, Fiu şi Duh Sfânt,
| |
− | Întăreşte stăpânirea ’mpăraţilor
| |
− | Împotriva duşmanilor, caun bun.
| |
− |
| |
− | 62. Ceea ce-ai născut,
| |
− | Preacurată Fecioară, Viaţa,
| |
− | Potoleşte dezbinarea-n Biserică
| |
− | Şi dă pace, cao bună, tuturor.
| |
− |
| |
− | 63. Cuvine-se, dar,
| |
− | Să cădem la Tine, Ziditorul,
| |
− | Cela ce pe cruce mâinile Ţi-ai întins
| |
− | Şi-ai zdrobit de tot puterea celui rău.
| |
− | </td>
| |
− | </tr>
| |
− | </table>
| |
− |
| |
− | ==Observaţii asupra textului==
| |
− | O parte din aceste strofe au fost eliminate sau modificate din ultimele ediţii ale cărtilor de cult, pentru a se evita interpretarea lor ca o atitudine antisemită la adresa evreilor, după cum urmează:
| |
− |
| |
− | Din ''Starea întâi'' au fost eliminate total:
| |
− |
| |
− | 56. Urmaşii lui Iuda,<br>
| |
− | Din izvor adăpaţi<br>
| |
− | Şi cu mană săturaţi demult, în pustiu,<br>
| |
− | În mormânt îl pun pe Hrănitorul lor.
| |
− |
| |
− | 58. Îngâmfat Israil,<br>
| |
− | Ucigaşe popor !<br>
| |
− | Pentru ce pe Varava, pătimaş, slobozi,<br>
| |
− | Iar pe Domnul pentru ce Îl răstigneşti ?
| |
− |
| |
− | 62. Pizmăreţ popor,<br>
| |
− | Ucigaş blestemat !<br>
| |
− | Ruşinează-te măcar, înviind Hristos,<br>
| |
− | De mahrama şi de giulgiurile Lui.
| |
− |
| |
− | Din ''Starea a doua'' au fost eliminate total:
| |
− |
| |
− | 33. Tu, ca Cel ce eşti<br>
| |
− | De viaţă dătător, Cuvinte,<br>
| |
− | Pe iudei nu i-ai ucis, fiind răstignit;<br>
| |
− | Ba chiar şi pe morţii lor îi înviezi.
| |
− |
| |
− | 42. O, neam jidovesc<br>
| |
− | Îndărătnic, ce-ai primit arvuna !<br>
| |
− | Cunoscut-ai ridicarea Bisericii;<br>
| |
− | Pentru ce dar pe Hristos L-ai osândit ?
| |
− |
| |
− | 51. O, iudeilor !<br>
| |
− | Ruşinaţi-vă măcar de morţii<br>
| |
− | Înviaţi de Dătătorul vieţii lor,<br>
| |
− | Cel pe Care, plini de pizmă, L-aţi ucis.
| |
− |
| |
− | (Acesta din urmă este singurul caz în care nu a avut loc o eliminare totală, însă a fost schimbat "O, iudeilor !" cu "Fariseilor!").
| |
− |
| |
− | 61. Cel făr’ de-nceput,<br>
| |
− | Veşnice Părinte, Fiu şi Duh Sfânt, <br>
| |
− | Întăreşte stăpânirea ’mpăratilor <br>
| |
− | Împotriva duşmanilor, ca un bun.
| |
− |
| |
− | Din ''Starea a treia'' au fost eliminate total:
| |
− |
| |
− | 7. Cei hrăniţi cu mană<br>
| |
− | Lovesc cu piciorul <br>
| |
− | În Binefăcătorul.
| |
− |
| |
− | 9. O, ce nebunie ! <br>
| |
− | Pe Hristos omoară<br>
| |
− | Cei ce-au ucis pe profeţi.
| |
− |
| |
− | 12. Zis-a înţeleptul: <br>
| |
− | "Groap’-adâncă este<br>
| |
− | Gâtlejul jidovilor."
| |
− |
| |
− | 13. La viclenii jidovi,<br>
| |
− | Căile lor strâmbe<br>
| |
− | Curse şi ciulini sunt.
| |
− |
| |
− | 24. Pier răstignitorii,<br>
| |
− | Împărate-a toate,<br>
| |
− | Dumnezeiescule Fiu.
| |
− |
| |
− | 25. Toţi pier, împreună,<br>
| |
− | În groapa pierzării, <br>
| |
− | Bărbaţii sângiuirilor.
| |
− |
| |
− | [[Categorie:Texte]]
| |
− | [[Categorie:Săptămâna Patimilor]]
| |