|
|
Linia 1: |
Linia 1: |
− | '''Prohodul Domnului''' este slujba punerii în mormânt a Domnului, sau prohodirea, care se cântă în biserici în Vinerea Mare din Săptânăna Patimilor. Slujba se mai numeşte şi "Denia Prohodului", denia fiind o utrenie de seara din perioada Triodului.
| |
| | | |
− | ==Texte: 1915, 1928, 2000==
| |
− | <table border="1" cellpadding="2" cellspacing="0" width="100%">
| |
− | <tr><th colspan="3"><big>Prohodul Domnului</big></th></tr>
| |
− | <tr valign="top">
| |
− | <td align="center">Ediţia 1915</td>
| |
− | <td align="center">Ediţia 1928</td>
| |
− | <td align="center">Ediţia 2000</td>
| |
− | </tr>
| |
− | <tr>
| |
− | <th colspan="3">Starea I</th>
| |
− | </tr>
| |
− | <tr valign="top">
| |
− | <td>
| |
− | 1. În mormânt viaţă, pus ai fost Hristoase şi s'au spăimântat oştirile îngereşti, plecăciunea ta cea multă proslăvind.
| |
− |
| |
− | 2. Dar cum mori Vieaţă! Şi cum şezi în groapă! Şi împărţia morţii o perzi de tot, şi pre morţii cei din Iad îi înviezi.
| |
− |
| |
− | 3. Te mărim pre Tine, Doamne Iisuse, şi 'ngropărea îţi cinstim şi patimile, că din munca Iadului ne-ai izbăvit.
| |
− |
| |
− | 4. Cel ce-ai pus pământul, cu măsuri Cristoase, cum şezi astăzi în mormânt Ziditorule; şi din gropi pre cei ce-au murit înviezi.
| |
− |
| |
− | 5. Iisuse al meu, împărat a toate, ce-ai venit la cei din iad acum căutând; vrând să desrobeşti pe neamul omenesc.
| |
− |
| |
− | 6. Stăpânul a toate, mort se vede 'n groapă, şi deşertătorul gropilor morţilor, în mormânt se 'ncue ca un muritor.
| |
− |
| |
− | 7. În mormânt vieaţă, ai fost pus Cristoase, şi cu moartea ta pre moarte o ai pierdut, şi ai izvorît vieaţă veşnică.
| |
− |
| |
− | 8. Cu cei răi Hristoase, ca un rău vinovat, socotit ai fost dar ne-ai îndreptat pre noi, şi din amăgirea celui rău ne-ai scos.
| |
− |
| |
− | 9. Cel frumos cu chipul, decât oamenii toţi, ca un om se vede mort şi fără de chip, cel ce firea toată a 'nfrumuseţat.
| |
− |
| |
− | 10. Iadul cum va răbda viind Tu într'însul; şi cum nu se va zdrobi 'ntunecându-se; că de fulger şi de raze va orbi.
| |
− |
| |
− | 11. Dulcea mea lumină, şi mântuitoare, cum în groapă 'ntunecoasă te-ai încuiat; o nespusa Ta răbdare Bunule.
| |
− |
| |
− | 12. Nici de duhuri firea, se pricepe Doamne, nici mulţimea făr'de trupuri pot povesti, taina îngropării Tale n'ajungând.
| |
− |
| |
− | 13. O minuni streine ! o ce lucruri nouă ! cel ce-mi dă suflare mie se poartă mort, îngropându-l mâinile lui Iosif.
| |
− |
| |
− | 14. Şi'n mormânt ai apus, şi de sân Părintesc, nici cum nu te-ai despărţit Cristoase al meu; strein lucru amândouă şi mărit.
| |
− |
| |
− | 15. Adevăr împărat, pământesc şi ceresc, de şi'n mic mormânt te 'ncui Iisusul meiu, dar de toat' a Ta făptură Te cunoşti.
| |
− |
| |
− | 16. Tu'n mormânt fiind pus, Ziditor Hristoase, temelia dedesubt s'a cutremurat, şi gropi ale multor oameni s'au deschis.
| |
− |
| |
− | 17. Cela ce în palmă tot pământul ţine, sub pământ acum trupeşte se ţine mort, isbăvind pre morţii cei din Iad legaţi.
| |
− |
| |
− | 18. Din stricare Doamne, m-ai suit pre mine, şi murind acum la cei morţi te-ai pogorît, şi-ai zdrobit puterea toat'a Iadului.
| |
− |
| |
− | 19. Ca lumina'n sfeşnic, se ascunde acum, sub pământ ca subt obroc trupul Domnului, şi din Iad goneşte întunerecul.
| |
− |
| |
− | 20. Mulţimea de oştiri, cea 'nţelegătoare, împreună cu Nicodem şi Iosif, merg să'ngroape pre cel ce e ne 'ncăput
| |
− |
| |
− | 21. Murind tu de voe, sub pământ te-ai supus, şi pre mine ce-am fost mort Iisusul meu, din amara neascultare m'ai sculat.
| |
− |
| |
− | 22. S'a schimbat făptura, privind patima Ta, că cu tine-au pătimit toate câte sunt; Făcător a toate cunoscându-te.
| |
− |
| |
− | 23. A vieţii Piatră, întru sine luând, cel a toate mâncător Iadul a vărsat, morţii cei din veac ce-i înghiţise el.
| |
− |
| |
− | 24. În mormânt nou te-ai pus, înoind Cristoase, firea oamenilor Tu din morţi înviind, după cum se cade ca un Dumnezeu.
| |
− |
| |
− | 25. Pre pământ pogorând, să 'noeşti pre Adam, pre acesta negăsind jos te-ai pogorît, pân' la Iad Stăpânul meu şi l'ai aflat.
| |
− |
| |
− | 26. Pământul de frică, s'a clătit Cuvinte, ş-încă Soarele lumina sa 'şi-a ascuns, apuind Tu Ziditorul sub pământ.
| |
− |
| |
− | 27. Ca un om ai murit, d'a ta voe Doamne, ş'ai sculat pre morţi din gropi ca un Dumnezeu, ş'ai dat tuturor vieaţă vecinică.
| |
− |
| |
− | 28. Vărsând râu de lacrămi, peste tine a plâns, cea Cu¬rată ca o Maică ş'a glăsuit: oare cum te voi îngropa Fiul meu.
| |
− |
| |
− | 29. Ca grăunţul de grâu, intrând Tu în pământ, spi prea mult înmulţitor nouă ne-ai crescut, înviind pre oamenii cei din Adam.
| |
− |
| |
− | 30. Sub pământ te-ai ascuns, ca un Soare acum, şi cu moartea ca 'ntr'o noapte te-ai învălit, ci răsări mai mult Mântuitorul meu.
| |
− |
| |
− | 31. Cum ascunde Luna, faţa sa de Soare, aşa groapa te-a ascuns şi pre Tine-acum, cel ce prin trupească moarte ai apus.
| |
− |
| |
− | 32. Iisus vieaţa, gustând moarte acum, pre toţi oamenii dinmoarte i-a slobozit, şi vieaţă tuturor le-a dăruit.
| |
− |
| |
− | 33. Pre Adam cel d'întâiu, prin păcat omorît, la vieaţă ridicându-l cu moartea Ta, Adam nou prin trup te-ai arătat acum.
| |
− |
| |
− | 34. Cereştile cete, mort văzând pe Stăpân, pentru noi s'au spăimântat şi s'au învălit, şi cu aripele s'au acoperit.
| |
− |
| |
− | 35. Iosif Cuvinte, pogorându-te mort, de pre lemn acum în noul Mormânt te-au pus, ci 'nviază Doamne mântuind pe toţi.
| |
− |
| |
− | 36. Bucurie Doamne, fiind îngerilor, întristare lor acum le-ai pricinuit, cu trup mort ca pre un om văzându-te.
| |
− |
| |
− | 37. Suind Tu pre Cruce, împreun' ai suit, şi pre oameniicei vii, iar mergând la Iad, ai sculat dintr'însul pre cei morţi din veac.
| |
− |
| |
− | 38. Ca un leu Tu Doamne, adormind cu trupul, ca un pui de leu te scoli cela ce-ai fost mort, lepădând greimea bătrâneţelor.
| |
− |
| |
− | 39. Te-ai împuns în coastă, cela ce din coastă, pe strămoaşa ai zidit din Adam întâiu şi ne-ai dat izvor de dar curăţitor.
| |
− |
| |
− | 40. Se junghiâ cu taină, mai nainte mielul, iar de faţă Tu acum junghiindu-te, de păcat făptura Ta o curăţeşti.
| |
− |
| |
− | 41. Cine dar va spune, chip nou şi 'nfricoşat, astăzi cel ce stăpâneşte făpturile, pătimeşte pentru noi şi moare vrând.
| |
− |
| |
− | 42. Cel ce dă vieaţă, cum acum moare vrând; strigau îngerii cu spaimă fiind cuprinşi, şi cum Dumnezeu să 'ncue în mormânt.
| |
− |
| |
− | 43. Din coasta Ta Doamne, cea însuliţată, izvorăşti mie vieaţă şi mă prefaci, dându-mi daruri şi ertare de păcat.
| |
− |
| |
− | 44. Tins fiind pre Cruce, ai chemat pe oameni, iar curată coasta ta împungându-se, tuturor ertare dai Iisusul meu.
| |
− |
| |
− | 45. Cel cu chip cuvios, Te găteşte frumos, şi Te îngroapă ca p'un mort încuviinţat, şi d'al Tău chip mult să'nfricoşează-acum.
| |
− |
| |
− | 46. Sub pământ de voe, ca un mort pogorând, pre cei muritori la ceruri i-ai ridicat, ca pre cei ce-au fost căzuţi de acolo.
| |
− |
| |
− | 47. De te-ai şi văzut mort, dar viezi ca un Domn, şi la cer pe pământeni Iisusul meu, îi ridici ca un a tot Stăpânitor.
| |
− |
| |
− | 48. De te-ai şi văzut mort, dar eşti viu Dumnezeu, şi pre oamenii cei morţi pe toţi înviezi, omorînd de tot p'al meu omorîtor.
| |
− |
| |
− | 49. O ce bucurie! Ce dulceaţă multă! a fost ceea ce-a umplut pre toţi cei din Iad, strălucind lumina Ta Cristosul meu.
| |
− |
| |
− | 50. Laud îngroparea, mă'nchin patimilor, şi puterea îţi măresc milostivule, ce m'au deslegat de patimi putrede.
| |
− |
| |
− | 51. Asupra Ta, Doamne, săbii s'au ascuţit, ş'a puternicului sabie s'a tâmpit, şi cea din Edem s'a biruit acum.
| |
− |
| |
− | 52. Văzând Mieluşeaua pre-al său Miel junghiat, pătrunzându-se cu inima s'a rănit, şi pre turmă'ndeamnă să se vaite.
| |
− |
| |
− | 53. De Te'ngropi şi'n mormânt, de Te duci şi la Iad, dar şi gropile Isuse le-ai deşertat, şi pre Iad Cristoase l-ai golit de tot.
| |
− |
| |
− | 54. Mântuitorul meu, subt pământ pogorînd, pre toţi oamenii din moarte i-ai înviat, şi la slava Tatălui i-ai înălţat.
| |
− |
| |
− | 55. Unul din Treime, defăimată moarte, rabdă pentru noi cu trupul bine voind, să tem toate şi pământul tremură.
| |
− |
| |
− | 56. Strănepoţii Iudei, ceiace au ieşit, ca dintr'un izvor amar în mormânt au pus, pre cel ce le-a dat lor mană de demult.
| |
− |
| |
− | 57. Vinovat se trage, cel prea drept la Pilat, şi la moartea cea de cruce se judecă, şi se osândeşte cel ce judecă.
| |
− |
| |
− | 58. Falnice Israil, ucigaşe popor, pentru ce-ai ales mai bine pre Varava, şi pre Domnul pentru ce l-ai răstignit?
| |
− |
| |
− | 59. Cel ce-ai zidit pre om, din pământ cu mâna, pentru dânsul te-ai făcut om firesc cu trup, şi de bună voea Ta te-ai răstignit.
| |
− |
| |
− | 60. Fiind ascultător, Tatălui Cuvinte, pân' la Iad te-ai pogorît Iisusul meu, şi pre neamul omenesc l-ai înviat.
| |
− |
| |
− | 61. Vai lumina lumii, vai a mea lumină! Iisusul meu a toate doritule, cu amar striga Fecioara şi plângea.
| |
− |
| |
− | 62. Ucigaş şi vrăjmaş, pismătareţ popor, ruşinează-te măcar înviind Hristos, de măhrama şi de giulgiurile Lui.
| |
− |
| |
− | 63. Vino ucigaşe, vânzător ucenic, şi-mi arată răutatea năravului, pentru cât folos ai vândut pre Cristos?
| |
− |
| |
− | 64. Ca cum ai fost drept, oarbe şi nebune, aşa te-ai făţărnicit perzătorule, ş'ai vândut pe cel fără de preţ cu bani.
| |
− |
| |
− | 65. Ce preţ sfântului mir, şi Ceresc ai aflat? şi ce vrednic de potriva lui ai luat? muncă'n Iad satano şi te-ai spânzurat.
| |
− |
| |
− | 66. De iubeşti pre săraci, şi de Mir te scârbeşti, ce se varsă curăţind multe suflete, apoi cum pre aur Mântuirea vinzi?
| |
− |
| |
− | 67. O Cuvinte Doamne ! o al meu dulce Fiu ! cum d'a treia zi 'ngroparea îţi voiu răbda ? mi se rupe inima ca unei Maici.
| |
− |
| |
− | 68. Cine-mi va da apă şi izvor de lacrămi, ca să plâng pe prea iubit dulcele meu Fiu, a strigat Fecioara Maica şi a zis.
| |
− |
| |
− | 69. O munţi 'nalţi şi dealuri, şi voi oamenii toţi, plângeţi şi vă întristaţi împreun' acum şi cu mine Maica tânguiţi-vă.
| |
− |
| |
− | 70. Când te voiu mai vedea, făr'de ani Lumină, bucuria, mângâerea, dulceaţa mea! a strigat Fecioara văitându-se.
| |
− |
| |
− | 71. De eşti acea peatră, cea netăiată Tu, dar ca cel ce eşti izvor de te-ai şi tăiat, apă vie de vieaţă dărueşti.
| |
− |
| |
− | 72. Ca dintr'o fântână, din îndoitul râu, ce din coastă'ţi s'a vărsat bând ne adăpăm, şi vieţei veşnice ne împărt㬺im.
| |
− |
| |
− | 73. De voe Cuvinte, 'n groapă mort te-ai văzut, dar eşti viu şi scoţi pe oameni precum ai zis, cu 'nvierea Ta Mântui¬torul meu.
| |
− |
| |
− | 74. Te cântăm Cuvinte, Doamne al tuturor, şi pre Ta¬tăl împreună cu Duhul Sfânt, şi 'ngroparea Ta cea sântă prea mărim.
| |
− |
| |
− | 75. Te mărim Curată, Maica lui Dumnezeu, şi cinstim cei credincioşi punerea 'n mormânt, a Fiului Tău ş'al nostru Dumnezeii.
| |
− | </td>
| |
− | <td>
| |
− | 1. În mormânt Viaţă, pus ai fost Hristoase, şi s'au spăimântat oştirile îngereşti, plecăciunea Ta cea multă preamărind.
| |
− |
| |
− | 2. Dar cum mori Viaţă, şi cum şezi în groapă, şi împărăţia morţii o pierzi de tot, şi pre morţii cei din iad îi înviezi.
| |
− |
| |
− | 3. - Te mărim pre Tine,Doamne Iisuse, şi'ngroparea îţi cinstim şi patimile, că din munca iadului ne-ai mântuit.
| |
− |
| |
− | 4. Cel ce-ai pus pământul, cu măsuri Hristoase, cum şezi astăzi în mormânt Ziditorule, şi din gropi pe cei ce-au murit înviezi.
| |
− |
| |
− | 5. Iisuse al meu, împărat a toate, ce-ai venit la cei din iad acum căutând, vrând să desrobeşti pre neamul omenesc.
| |
− |
| |
− | 6. Stăpânul a toate, mort se vede 'groapă şi deşertătorul gropilor morţilor, în mormânt se'ncue ca un muritor.
| |
− |
| |
− | 7. În mormânt Viaţă, ai fost pus Hristoase, şi cu moartea Ta pre moarte o ai pierdut, şi ai izvorât viaţă veşnică.
| |
− |
| |
− | 8. Cu cei răi Hristoase, ca un rău vinovat, socotit ai fost dar ne-ai îndreptat pre noi şi din amăgirea celui rău ne-ai scos.
| |
− |
| |
− | 9. Cel frumos cu chipul, decât oamenii toţi, ca un om se vede mort şi fără de chip, cel ce firea toată a 'nfrumuseţat.
| |
− |
| |
− | 10. Iadul cum va răbda, viind Tu întrânsul, şi cum nu se va sdrobi 'ntunecându-se, ca de fulger şi de rază va orbi.
| |
− |
| |
− | 11. Dulcea mea Lumină, şi mântuitoare, cum în groapă 'ntunecoasă Te-ai încuiat, o nespusa Ta răbdare Bunule.
| |
− |
| |
− | 12. Nici de duhuri firea, se pricepe Doamne, nici mulţimea făr' de trupuri pot povesti, taina îngropării Tale neajungând.
| |
− |
| |
− | 13. O minuni streine, o ce lucruri nouă! Cel ce-mi dă suflare mie se poartă mort, îngropându-l mâinile lui Iosif.
| |
− |
| |
− | 14. Si'n mormânt ai apus, şi de sân părintesc, nicicum nu Te-ai despărţit Hristoase al meu; strein lucru amândouă şi mărit
| |
− |
| |
− | 15. Adevăr împărat, pământesc şi ceresc, deşi'n mic mormânt Te'ncui Iisusul meu, dar de toat'a Ta făptură Te cunoşti.
| |
− |
| |
− | l6. Tu'n mormânt fiind pus, Ziditor Hristoase, temelia dedesubt s'a cutremurat, şi gropi ale multor oameni s'au deschis.
| |
− |
| |
− | 17. Cela ce în palmă, tot pământul ţine, sub pământ acum trupeşte se ţine mort, mântuind pre morţii cei din iad legaţi.
| |
− |
| |
− | 18. Din stricare Doamne, m'ai suit pre mine; şi murind acum la cei morţi Te-ai pogorât, şi-ai sdrobit puterea toat'a iadului.
| |
− |
| |
− | 19. Ca lumina'n sfeşnic, se ascunde acum, sub pământ ca sub obroc trupul Domnului şi din iad goneşte întunerecul.
| |
− |
| |
− | 20. Mulţimea de oştiri, cea 'nţelegătoare, dimpreună cu Nicodim şi Iosif, merg să'ngroape pre cel ce e ne 'ncăput.
| |
− |
| |
− | 21. Murind Tu de voe, sub pământ Te-ai supus, şi pre mine ce-am fost mort Iisusul meu, de amara ne-ascultare m'ai sculat.
| |
− |
| |
− | 22. S'a schimbat făptura, privind patima Ta, că cu Tine-au pătimit toate câte sunt, făcător a toate cunoscându-Te.
| |
− |
| |
− | 23. A vieţii piatră, întru sine luând, cel a toate mâncător iad a aruncat, morţii cei din veac ce-i înghiţise el.
| |
− |
| |
− | 24. În mormânt nou Te-ai pus, înoind Hristoase, firea oamenilor Tu, din morţi înviind, după cum se cade ca un Dumnezeu.
| |
− |
| |
− | 25. Pre pământ pogorând, să 'noeşti pre Adam, şi pre-acesta negăsind, jos Te-ai pogorît, pân' la iad Stăpânul meu, şi l-ai aflat.
| |
− |
| |
− | 26. Pământul de frică, s'a clătit ,Cuvinte, şi'ncă soarele lumina sa şi-a ascuns, apuind Tu Ziditorul sub pământ.
| |
− |
| |
− | 27. Ca un om ai murit, de-a Ta voe Doamne, şi-ai sculat pre morţi din gropi ca un Dumnezeu, şi-ai dat tuturor viaţă veşnică.
| |
− |
| |
− | 28. Vărsând râu de lacrămi, preste Tine a plâns, cea Curată ca o Maică şi-a glăsuit: Oare cum Te voi îngropa Fiul Meu ?
| |
− |
| |
− | 29. Ca grăunţul de grâu, intrând Tu în pământ, spic prea mult înmulţitor nouă ne-ai crescut, înviind pre oamenii cei din Adam.
| |
− |
| |
− | 30.-Sub pământ Te-ai ascuns, ca un soare acum, şi cu moartea ca 'ntr'o noapte, Te-ai învelit; ci răsai mai mult Mântuitorul meu.
| |
− |
| |
− | 31. Cum ascunde luna, faţa sa de soare, aşa groapa Te-a ascuns şi pre Tine-acum, cel ce prin trupeasca moarte ai apus.
| |
− |
| |
− | 32. Iisus viaţa, gustând moarte acum, pre toţi oamenii din moarte i-a slobozit; şi viaţă tuturor le-a dăruit.
| |
− |
| |
− | 33. Pre Adam cel dintâi, prin păcat omorât, la viaţă ridicându-l cu moartea Ta, Adam nou prin trup Te-ai arătat acum.
| |
− |
| |
− | 34. Cereştile Cete, mort văzând pre Stăpân, pentru noi s'au spăimântat şi s'au învelit, şi cu aripele s'au acoperit.
| |
− |
| |
− | 35. Iosif, Cuvinte, pogorându-Te mort, de pre lemn acum în noul mormânt Te-a pus; ci'nviază Doamne mântuind pre toţi.
| |
− |
| |
− | 36. Bucurie Doamne, fiind îngerilor, întristare lor acum le-ai pricinuit, cu trup mort ca pre un om văzându-Te.
| |
− |
| |
− | 37. Suind Tu pre cruce, împreun'ai suit şi pre oamenii cei vii, iar mergând la iad, ai sculat dintr'însul pe cel morţi din veac.
| |
− |
| |
− | 38. Ca un leu Tu Doamne, adormind cu trupul, ca un pui de leu Te scoli, cela ce-ai fost mort, lepădând greimea bărâneţelor.
| |
− |
| |
− | 39. Te-ai împuns în coastă, cela ce din coastă, pre strămoaşa ai zidit din Adam întâi, şi ne-ai dat izvor de dar curăţitor.
| |
− |
| |
− | 40. Se junghia cu taină, mai 'nainte mielul, iar de faţă Tu acum înjunghindu-Te, de păcat făptura Ta o curăţeşti.
| |
− |
| |
− | 41. Cine dar va spune, chip nou şi înfricoşat? astăzi cel ce stăpâneşte făpturile, pătimeşte pentru noi şi moare vrând.
| |
− |
| |
− | 42. Cel ce dă viaţă, cum acum moare vrând ? strigau îngerii de spaimă fiind cuprinşi, şi cum Dumnezeu se'ncue în mormânt.
| |
− |
| |
− | 43. Din coasta Ta Doamne, cea însuliţată, izvorăşti mie viaţă şi mă prefaci, dându-mi daruri şi iertare de păcat.
| |
− |
| |
− | 44. Tins fiind pe cruce, ai chemat pe oameni, iar curata coasta Ta împungându-se, tuturor iertare dai Isusul meu.
| |
− |
| |
− | 45. Cel cu chip cuvios, Te găteşte frumos, şi Te'ngroapă ca pe-un mort încuviinţat, şi de-al Tău chip mult se'nfricoşeaz'acum.
| |
− |
| |
− | 46. Sub pământ de voe, ca un mort pogorând, pre cei muritori la ceruri i-ai ridicat, ca pre cei ce de'acolo au fost căzuţi.
| |
− |
| |
− | 47. De Te-ai şi văzut mort, dar viezi ca un Domn, şi la cer pe pământeni, Iisusul meu, îi ridici ca un Atotstăpânitor.
| |
− |
| |
− | 48. De Te-ai şi văzut mort, dar eşti viu Dumnezeu, şi pre oamenii cei morţi pre toţi înviezi, omorând de tot pe-al meu omorâtor.
| |
− |
| |
− | 49. O ce bucurie! ce dulceaţă multă, a fost ceia ce-a umplut pre toţi cei din iad, strălucind lumina Ta Hristosul meu.
| |
− |
| |
− | 50. Laud îngroparea, mă'nchin patimelor, şi puterea îţi măresc, milostivule, că m'ai deslegat de patimi putrede.
| |
− |
| |
− | 51. Asupra Ta Doamne, săbii s'au ascuţit, şi-a puternicului sabie s'a tâmpit, şi cea din Edem s'a biruit acum.
| |
− |
| |
− | 52. Văzând Mieluşeaua pre-al său Miel junghiat, pătrunzându-se cu inima s'a rănit, şi pre turmă'ndeamnă să se vaete.
| |
− |
| |
− | 53. De Te'ngropi în mormânt, de Te duci şi în iad, dar şi gropile Isuse le-ai deşărtat, şi pre iad Hristoase l-ai golit de tot.
| |
− |
| |
− | 54. Mântuitorul meu, sub pământ pogorând, pre toţi oamenii din moarte i-ai înviat, şi la slava Tatălui i-ai înălţat.
| |
− |
| |
− | 55. Unul din Treime, defăimată moarte, rabdă pentru noi cu trupul binevoind, se tem toate şi pământul tremură.
| |
− |
| |
− | 56. Strănepoţii Iudei, ceia ce au ieşit, ca dintr'un izvor amar în mormânt au pus, pre cel ce le-a dat lor mana de demult.
| |
− |
| |
− | 57. Vinovat se trage, cel Prea Drept la Pilat, şi la moartea cea de cruce se judecă, şi se osândeşte cel ce judecă.
| |
− |
| |
− | 58. Falnice Israil, ucigaşe popor, pentru ce-ai ales mai bine pre Varava, şi pre Domnul pentru ce l-ai răstignit ?
| |
− |
| |
− | 59. Cel ce-ai zidit pre om, din pământ cu mâna, pentru dânsul Te-ai făcut om firesc cu trup, şi de bună voia Ta Te-ai răstignit.
| |
− |
| |
− | 60. Fiind ascultător, Tatălui Cuvinte, pân' la iad Te-ai pogorât, Iisusul meu, şi pre neamul omenesc l-ai înviat.
| |
− |
| |
− | 61. Vai lumina lumii, vai a Mea lumină, Iisusul Meu a toate doritule, cu amar striga Fecioara şi plângea.
| |
− |
| |
− | 62. Ucigaş şi vrăşmaş, pizmătareţ popor, ruşinează-Te măcar înviind Hristos, de măhrama şi de giulgiurile Lui.
| |
− |
| |
− | 63. Vino ucigaşe, vânzător ucenic, şi-mi arată răutatea năravului, pentru cât folos ai vândut pre Hristos?
| |
− |
| |
− | 64. Ca şi cum ai fost drept, oarbe şi nebune, aşa te-ai făţărnicit pierzătorule, şi-ai vândut pre cel fără de preţ cu bani.
| |
− |
| |
− | 65. Ce preţ sfântului mir, şi ceresc ai aflat? şi ce vrednic de potriva lui ai luat? muncă, iad satano şi te-ai spânzurat.
| |
− |
| |
− | 66. De iubeşti pre săraci şi de mir te scârbeşti, ce se varsă curăţind multe suflete, apoi cum pre aur mântuirea vinzi ?
| |
− |
| |
− | 67. O, Cuvinte Doamne, o al Meu dulce Fiul, cum de-a treia zi 'ngroparea îţi voi răbda ? Mi se rumpe inima ca unei Maici.
| |
− |
| |
− | 68. Cine-mi va da apă şi izvor de lacrămi, ca să plâng pe prea iubit dulcele Meu Fiu ?, a strigat Fecioara maica şi a zis.
| |
− |
| |
− | 69. O munţi 'nalţi şi dealuri, şi voi oamenii toţi, plângeţi şi vă întristaţi împreun' acum. Si cu mine, maica, tânguiţi-vă.
| |
− |
| |
− | 70. Când Te voi mai vedea, făr'de ani lumină, bucuria, mângâerea, dulceaţa mea, a strigat Fecioara văetându-se.
| |
− |
| |
− | 71. De eşti acea piatră, cea netăiată Tu, dar ca cel ce eşti izvor de Te-ai şi tăiat, apă vie de viaţă dărueşti.
| |
− |
| |
− | 72. Ca dintr'o fântână, din îndoitul râu, ce din coastă-ţi s'a vărsat, bând ne adăpăm, şi vieţii veşnice ne'mpărtăşim.
| |
− |
| |
− | 73. De voe Cuvinte, 'n groapă mort Te-ai văzut, dar eşti viu şi scoţi pre oameni precum ai zis, cu'nvierea Ta mântuitorul meu.
| |
− |
| |
− | Mărire...
| |
− |
| |
− | 74. Te cântăm Cuvinte, Doamne al tuturor, şi pre Tatăl împreună, cu Duhul Sfânt, şi'ngroparea Ta cea sfântă preamărind.
| |
− |
| |
− | Si acum...
| |
− |
| |
− | 75. Te mărim Curată, Maica lui Dumnezeu, şi cinstim cei credincioşi punerea'n mormânt, a fiului Tău şi-al nostru Dumnezeu.
| |
− | </td>
| |
− | <td>
| |
− | 1.În mormânt, Viaţă,
| |
− | Pus ai fost, Hristoase,
| |
− | Şi s-au spăimântat oştirile îngereşti,
| |
− | Plecăciunea Ta cea multă preamărind.
| |
− |
| |
− | 2. Dar cum mori, Viaţă,
| |
− | Şi cum şezi în mormânt ?
| |
− | Şi împărăţia morţii Tu o zdrobeşti
| |
− | Şi pe morţii cei din iad îi înviezi ?
| |
− |
| |
− | 3. Te mărim pe Tine,
| |
− | Iisuse Doamne,
| |
− | Şi-ngroparea îţi cinstim şi patimile,
| |
− | Că din stricăciune Tu ne-ai izbăvit.
| |
− |
| |
− | 4.Cel ce-ai pus pământul
| |
− | Cu măsuri, Hristoase,
| |
− | Astăzi şezi în mic mormânt, Ziditorule,
| |
− | Şi din gropi, pe cei ce-au murit înviezi.
| |
− |
| |
− | 5. Iisuse al meu,
| |
− | Împărat a toate,
| |
− | De ce vii la cei din iad, o, Hristoase-al meu ?
| |
− | Vrei să dezrobeşti neamul omenesc.
| |
− |
| |
− | 6. Stăpânul a toate
| |
− | Mort se vede acum
| |
− | Şi deşertătorul gropilor celor morţi
| |
− | Se încuie-n groapă nouă ca unom.
| |
− |
| |
− | 7. În mormânt, Viaţă,
| |
− | Pus ai fost, Hristoase,
| |
− | Şi cu moartea Ta pe moarte o ai pierdut
| |
− | Şi viaţă lumii Tu ai izvorât.
| |
− |
| |
− | 8. Cu cei răi, Hristoase,
| |
− | Ca un răufăcător
| |
− | Socotit ai fost, dar ne-ai îndreptat pe toţi
| |
− | Şi ne-ai scos din amăgirea celui rău.
| |
− |
| |
− | 9. Mai frumos cu chipul
| |
− | Decât oamenii toţi,
| |
− | Ca un om se vede mort şi fără de chip,
| |
− | Cel ce toată firea a-nfrumuseţat.
| |
− |
| |
− | 10. Iadul cum va răbda
| |
− | Intrarea Ta, Doamne,
| |
− | Şi cum nu se va zdrobi întunecându-se,
| |
− | De-a luminii Tale fulgere orbind ?
| |
− |
| |
− | 11. Dulcea mea lumină
| |
− | Şi mântuitoare,
| |
− | Cum în groapă-ntunecoasă Tu Te-ai ascuns ?
| |
− | O, răbdare de nespus şi negrăit !
| |
− |
| |
− | 12. Nici lumea de duhuri
| |
− | Nu pricepe, Doamne,
| |
− | Nici mulţimea făr’ de trup poate povesti
| |
− | Taina îngropării Tale, neştiind.
| |
− |
| |
− | 13. O, minuni străine !
| |
− | O, ce lucruri nouă !
| |
− | Cel ce-mi dă suflare mie Se poartă mort,
| |
− | Îngropat de mâinile lui Iosif.
| |
− |
| |
− | 14. În mormânt ai apus,
| |
− | Dar de-al Tatălui sân
| |
− | Nicicum nu Te-ai despărţit, Hristoase al meu.
| |
− | Acest lucru e străin şi nefiresc !
| |
− |
| |
− | 15. Întreaga făptură
| |
− | Recunoaşte-n Tine:
| |
− | Împărat adevărat, pe pământ şi-n cer,
| |
− | Deşi în mormânt Te-ncui, Hristoase-al meu !
| |
− |
| |
− | 16.Tu-n mormânt fiind pus
| |
− | Ziditor Hristoase,
| |
− | Temelia iadului s-a cutremurat
| |
− | Şi-alemorţilor morminte s-audeschis.
| |
− |
| |
− | 17. Cela ce în palmă
| |
− | Tot pământul ţine.
| |
− | Sub pământ acum cu trupul Se află mort,
| |
− | Slobozind pe morţii cei legaţi în iad.
| |
− |
| |
− | 18. Din stricare, Doamne,
| |
− | Viaţa mea o ridici;
| |
− | Căci murind acum, la cei morţi Te-ai pogorît
| |
− | Şi-ale iadului zăvoare le-ai zdrobit.
| |
− |
| |
− | 19. Ca lumina-n sfeşnic,
| |
− | Se ascunde acum
| |
− | Sub pământ, ca sub obroc, Trupul Domnului
| |
− | Şi din iad goneşte întunericul.
| |
− |
| |
− | 20. Mulţimea de oştiri,
| |
− | Cea duhovnicească,
| |
− | Împreună cu Iosif şi Nicodim
| |
− | Merg să-ngroape pe Cel ce e ne-ncăput.
| |
− |
| |
− | 21. Murind Tu de voie,
| |
− | În mormânt ai fost pus;
| |
− | Şi pe mine ce-am fost mort, Iisuse-al meu,
| |
− | De amara mea greşeală m-ai scăpat.
| |
− |
| |
− | 22. S-a schimbat făptura
| |
− | Prin a Tale patimi,
| |
− | Căci cu Tine-au pătimit toate câte sunt,
| |
− | Ţiitor a toate cunoscându-Te.
| |
− |
| |
− | 23. Luând în pântece
| |
− | A vieţii Piatră,
| |
− | Cel a toate mâncător, iadul, a vărsat
| |
− | Pe toţi morţii ce din veac i-a înghiţit.
| |
− |
| |
− | 24. În mormânt nou Te-au pus,
| |
− | Înnoind, Hristoase,
| |
− | Firea oamenilor, prin învierea Ta,
| |
− | După cum se cade unui Dumnezeu.
| |
− |
| |
− | 25. Pe pământ ai venit,
| |
− | Pe Adam să-l mântui.
| |
− | Şi pe-acesta negăsind, jos Te-ai pogorît;
| |
− | Pân’ la iad, Stăpânul meu, l-ai căutat.
| |
− |
| |
− | 26. Pământul de frică
| |
− | S-a mişcat, Cuvinte,
| |
− | Şi luceafărul lumina sa şi-a ascuns,
| |
− | Apunând a Ta lumină sub pământ.
| |
− |
| |
− | 27. Ca un om, ai murit
| |
− | De-a Ta voie, Doamne;
| |
− | Dar ca Dumnezeu pe morţi din groap-ai sculat
| |
− | Şi din întunericul păcatelor.
| |
− |
| |
− | 28. Vărsând râu de lacrimi
| |
− | Peste Tine, Doamne,
| |
− | Cea Curată, ca o maică, a glăsuit:
| |
− | Oare, cum Te voi îngropa, Fiul meu ?”
| |
− |
| |
− | 29. Ca grăuntul de grâu,
| |
− | Ce-ncolţeşte-n pământ,
| |
− | Spic aducător de rod nouă Te-ai făcut,
| |
− | Înviind pe toţi urmaşii lui Adam.
| |
− |
| |
− | 30. Sub pământ Te-ai ascuns
| |
− | Ca un soare, acum,
| |
− | Şi-ntr-a morţii noapte neagră Te-ai învelit;
| |
− | Ci răsai, Hristoase-al meu, mai strălucit !
| |
− |
| |
− | 31. Cum ascunde luna
| |
− | Faţa sa de soare,
| |
− | Aşa groapa Te-a ascuns şi pe Tine-acum,
| |
− | Cel ce prin trupească moarte ai apus.
| |
− |
| |
− | 32. Iisus, Viaţa,
| |
− | Gustând moartea acum,
| |
− | Pe toţi oamenii de moarte i-a izbăvit
| |
− | Şi viaţa tuturor le-a dăruit.
| |
− |
| |
− | 33.Pe întâiul Adam,
| |
− | Prin păcat omorât,
| |
− | La viaţă ridicându-l cu moartea Ta,
| |
− | Adam nou în trup Te-ai arătat acum.
| |
− |
| |
− | 34. Cereştile cete,
| |
− | Mort întins, pentru noi,
| |
− | Te-au văzut, Stăpânul meu, şi s-au spăimântat
| |
− | Şi cu aripile s-au acoperit.
| |
− |
| |
− | 35. Pogorându-Te mort,
| |
− | De pe lemn, Cuvinte,
| |
− | Iosif cel cu bun chip Te pune-n mormânt;
| |
− | Ci-nviază, Doamne, mântuind pe toţi !
| |
− |
| |
− | 36. Bucurie, Doamne,
| |
− | Fiind îngerilor,
| |
− | Întristare lor acum le-ai pricinuit,
| |
− | Cu trup mort, ca pe un om, văzându-Te.
| |
− |
| |
− | 37. Suind Tu pe cruce,
| |
− | Împreună-ai suit
| |
− | Şi pe muritorii vii; iar stând sub pământ,
| |
− | Ai sculat de-acolo pe cei adormiţi.
| |
− |
| |
− | 38. Ca un leu, Tu Doamne,
| |
− | Adormind cu trupul,
| |
− | Ca un pui de leu Te scoli, Cela ce-ai fost mort,
| |
− | Lepădând şi bătrâneţea trupului.
| |
− |
| |
− | 39. Cela ce din coasta
| |
− | Lui Adam cel dintâi
| |
− | Pe strămoş ai plăsmuit, eşti în coastă-mpuns
| |
− | Şi izvor curăţitor ne izvorăşti.
| |
− |
| |
− | 40. Se-njunghia-n taină
| |
− | Mai-nainte mielul,
| |
− | Iar acum Tu, pătimind fără să cârteşti,
| |
− | Eşti făţiş junghiat şi firea curăţeşti.
| |
− |
| |
− | 41. Cine dar va spune
| |
− | Chipul groaznic şi nou ?
| |
− | Cel ce stăpâneşte toate făpturile
| |
− | Pătimeşte azi şi moare pentru noi.
| |
− |
| |
− | 42. Cuprinzându-i spaima,
| |
− | Au strigat îngerii:
| |
− | „Cum Se vede mort Stăpânul vieţii
| |
− | Şi de ce-n mormânt se-ncuie Dumnezeu ?”
| |
− |
| |
− | 43. Din coasta Ta, Doamne,
| |
− | Cea însuliţată,
| |
− | Izvorăşti mie viaţă, prin viaţa Ta,
| |
− | Şi mă înnoieşti şi mă viezi cu ea.
| |
− |
| |
− | 44. Răstignit pe cruce,
| |
− | Ai chemat pe oameni,
| |
− | Iar curată coasta Ta împungându-se,
| |
− | Tuturor iertare dai, lisuse-al meu.
| |
− |
| |
− | 45. Cel cu chip cuvios
| |
− | Te găteşte-ngrozit
| |
− | Şi Te-ngroapă, ca pe-un mort, cu smerenie,
| |
− | De-ngroparea Ta înfricoşându-se.
| |
− |
| |
− | 46.Sub pământ, de voie,
| |
− | Pogorând ca un mort,
| |
− | Tu ridici de pe pământ, Hristoase, la cer
| |
− | Pe cei ce de-acolo au căzut de demult.
| |
− |
| |
− | 47. Deşi Te-ai văzut mort,
| |
− | Dar eşti viu Dumnezeu
| |
− | Şi ridici de pe pământ, Hristoase la cer,
| |
− | Pe cei ce de-acolo au căzut de demult.
| |
− |
| |
− | 48. Deşi Te-ai văzut mort,
| |
− | Dar eşti viu Dumnezeu
| |
− | Şi pe oamenii cei morţi, pe toţi, înviezi,
| |
− | Omorând de tot pe-al meu omorâtor.
| |
− |
| |
− | 49. O, ce bucurie,
| |
− | Ce dulceaţă multă,
| |
− | A fost ceea ce-a umplut pe toţi ceidin iad,
| |
− | Strălucind lumina Ta-n adâncul lui.
| |
− |
| |
− | 50. Îngroparea-Ţi laud,
| |
− | Patimilor mă-nchin;
| |
− | Şi puterea Îţi măresc, Milostivule,
| |
− | Prin care de patimi am fost dezlegat.
| |
− |
| |
− | 51. Asupra Ta, Doamne,
| |
− | Sabie-au ascuţit
| |
− | Şi-a puternicului sabie s-a tocit,
| |
− | Iar cea din Eden se biruieşte-acum.
| |
− |
| |
− | 52. Văzând mieluşeaua
| |
− | Pe-al său Miel înjunghiat,
| |
− | Doborâtă de dureri striga şi-ndemna
| |
− | Ca şi turma să se tânguie cu ea.
| |
− |
| |
− | 53. În mormânt de Te-ngropi,
| |
− | Şi în iad de pogori,
| |
− | Dar mormintele, lisuse, le-ai deşertat
| |
− | Şi întregul iad, Hristoase, l-ai golit.
| |
− |
| |
− | 54. De-a Ta voie, Doamne,
| |
− | Pogorând sub pământ,
| |
− | Pe toţi oamenii din moarte i-ai înviat
| |
− | Şi la slava Tatălui i-ai înălţat.
| |
− |
| |
− | 55. Unul din Treime,
| |
− | Cu trupul, pentru noi,
| |
− | Defăimată moarte rabdă, binevoind;
| |
− | Se cutremură şi soare şi pământ.
| |
− |
| |
− | 56. Urmaşii lui Iuda,
| |
− | Din izvor adăpaţi
| |
− | Şi cu mană săturaţi demult, în pustiu,
| |
− | În mormânt îl pun pe Hrănitorul lor.
| |
− |
| |
− | 57. Ca un vinovat, stă
| |
− | Cel Preadrept la Pilat
| |
− | Şi la moartea cea nedreaptă e osândit
| |
− | Şi Judecătoru-i răstignit pe lemn.
| |
− |
| |
− | 58. Îngâmfat Israil,
| |
− | Ucigaşe popor !
| |
− | Pentru ce pe Varava, pătimaş, slobozi,
| |
− | Iar pe Domnul pentru ce Îl răstigneşti ?
| |
− |
| |
− | 59. Plăsmuind pe Adam
| |
− | Din pământ, cu mâna,
| |
− | Pentru dânsul Te-ai făcut om firesc în trup
| |
− | Şi de bunăvoia Ta Te-ai răstignit.
| |
− |
| |
− | 60. Ascultând, Cuvinte,
| |
− | De al Tău Părinte,
| |
− | Pân’ la iadu-ngrozitor Tu Te-ai pogorît,
| |
− | Înviind tot neamul muritorilor.
| |
− |
| |
− | 61. „Vai, Lumina lumii !
| |
− | Vai, a mea Lumină !
| |
− | O, lisuse-al meu ! O, Fiule preadorit !”
| |
− | Cu amar, striga Fecioara şi jelea.
| |
− |
| |
− | 62. Pizmăreţ popor,
| |
− | Ucigaş blestemat !
| |
− | Ruşinează-te măcar, înviind Hristos,
| |
− | De mahrama şi de giulgiurile Lui.
| |
− |
| |
− | 63. Vino, necurate,
| |
− | Ucigaş ucenic,
| |
− | Şi pricina răutăţii arată-mi-o:
| |
− | Pentru ce-ai ajuns tu pe Hristos să-L vinzi ?
| |
− |
| |
− | 64. Iubitor de oameni
| |
− | Te prefaci, nebune,
| |
− | Orb, nemernic, ne-mpăcat, vânzătorule,
| |
− | Tu, ce Mirul ai voit să-L vinzi pe bani.
| |
− |
| |
− | 65. Cu ce preţ ai vândut
| |
− | Sfântul Mir cel ceresc ?
| |
− | Sau ce lucru de El vrednic în schimb ai luat ?
| |
− | Nebunie-aflaşi, preablestemat satan !
| |
− |
| |
− | 66. De iubeşti pe săraci,
| |
− | Şi mâhnit eşti de mir
| |
− | Ce se varsă, curăţind suflet păcătos,
| |
− | Cum pe-arginţi pe-a tuturor Lumină vinzi ?
| |
− |
| |
− | 67. „O, Cuvinte, Doamne,
| |
− | A mea bucurie,
| |
− | Îngroparea-Ţi de trei zile cum voi răbda ?
| |
− | Mi se rupe inima ca unei maici”.
| |
− |
| |
− | 68. „Cine-mi va da lacrimi
| |
− | Şi izvor nesecat,
| |
− | Ca să plâng pe lisus, dulcele meu Fiu ?”
| |
− | A strigat Fecioara, Maica Domnului.
| |
− |
| |
− | 69. O, munţi şi vâlcele
| |
− | Şi mulţimi de oameni,
| |
− | Tânguiţi-vă şi plângeţi cu mine toţi
| |
− | Şi jeliţi cu Maica Domnului ceresc !
| |
− |
| |
− | 70. „Când am să Te mai vad,
| |
− | Veşnică Lumină,
| |
− | Bucuria şi dulceaţa sufletului ?”,
| |
− | A strigat Fecioara, tânguindu-se.
| |
− |
| |
− | 71. Deşi ca o piatră,
| |
− | Tare şi tăioasă,
| |
− | Ai primit a Te tăia; dar ne-ai izvorât
| |
− | Râu de viaţă vie, veşnice Izvor.
| |
− |
| |
− | 72. Ca dintr-o fântână,
| |
− | Din îndoitul râu,
| |
− | Ce din coasta Ta a curs, noi ne adăpăm
| |
− | Şi viaţa veşnică o moştenim.
| |
− |
| |
− | 73.Voind Tu, Cuvinte,
| |
− | În mormânt Te-ai văzut;
| |
− | Dar eşti viu şi Te ridici din morţi, cum ai spus,
| |
− | Cu-nvierea Ta, Mântuitorule.
| |
− |
| |
− | 74. Te cântăm, Cuvinte,
| |
− | Doamne al tuturor,
| |
− | Împreună şi cu Tatăl şi Duhul Sfânt
| |
− | Şi-ngroparea Ta cea sfântă preamărim.
| |
− |
| |
− | 75.Fericimu-Te toţi,
| |
− | Maica lui Dumnezeu,
| |
− | Şi-ngroparea de trei zile noi o cinstim
| |
− | A Fiului tău şi-al nostru Dumnezeu.
| |
− |
| |
− | 76. În mormânt, Viaţă,
| |
− | Pus ai fost, Hristoase,
| |
− | Şi s-au spăimântat oştirile îngereşti
| |
− | Plecăciunea Ta cea multă preamărind.
| |
− | </td>
| |
− | <tr>
| |
− | <th colspan="3">Starea a II-a</th>
| |
− | </tr>
| |
− | <tr valign="top">
| |
− | <td>
| |
− | 1. Neamurile toate laudă'n gropării ţi-aduc Hristoase al meu.
| |
− |
| |
− | 2. Aritmatiianul, jalnic te pogoară şi în mormânt te'ngroapă.
| |
− |
| |
− | 3. Cele 'nţelepţite, mir ţie Cristoase aduc cu sârguinţă.
| |
− |
| |
− | 4. O făptură vino, psalmi de îngropare dui Cristos să-i aducem.
| |
− |
| |
− | 5. Pre cel viu ce doarme, toţi cu mir să-l ungem cu Mironosiţele.
| |
− |
| |
− | 6. Prea 'ncuviinţatul Iosif îngroapă pre cel ce dă viaţă.
| |
− |
| |
− | 7. Cei hrăniţi cu mană, sfat viclean ridică spre tine ce le-ai dat-o.
| |
− |
| |
− | 8. Cei hrăniţi cu mană, fiere şi cu smirnă 'ţi-aduc să te adape.
| |
− |
| |
− | 9. O ce nebunie ! pe Cristos omoară Evreii cei zavistnici.
| |
− |
| |
− | 1O. Ca cel -ce turbează a vândut Iuda pre ziditorul lumii.
| |
− |
| |
− | 11. Vinde slobozirea, rob se dă pre sine'şi Iuda cel pierzător.
| |
− |
| |
− | 12. Bine-a zis Psalmistul, groap'adâncă este gâtlejul jidovilor.
| |
− |
| |
− | 13. Strâmbe căi şi rele, la spurcaţii jidovi pururi-au fost şi curse.
| |
− |
| |
− | 14. Iosif Nicodim, pre Domnul îngroapă cu toată cuviinţa.
| |
− |
| |
− | 15. Slavă ţie Doamne, cel ce dai vieaţă şi Iadul l-ai omorît.
| |
− |
| |
− | 16. Maica şi Fecioara când te-au văzut jost mort se tângui cu jale.
| |
− |
| |
− | 17. Primăvară dulce fiul meu cel dulce frumuseţea unde ţi-a pus!
| |
− |
| |
− | 18. Plângere prea mare, a pornit Curata, dac'ai murit Cuvinte.
| |
− |
| |
− | 19. Mir şi cu Mirezme, cele 'nţelepţite 'ţi-au adus să te ungă.
| |
− |
| |
− | 20. Cu moartea pre moarte, o omori Cuvinte Dumnezeu tare fiind.
| |
− |
| |
− | 21. Scapă amăgitul, 'nşală-se vicleanul prins d'a ta înţelepciune.
| |
− |
| |
− | 22. Cade 'n stricăciune, şi'n Iad se pogoară Iuda vânzătorul.
| |
− |
| |
− | 23. Spini, ciulini şi curse, sunt căile Iudei celui nebun şi viclean.
| |
− |
| |
− | 24. Pier răstignitorii, cu toţi împreună ce te hulesc pre tine.
| |
− |
| |
− | 25. Pier toţi împreună, în fundul stricării bărbaţii sângiurilor.
| |
− |
| |
− | 26. Unule născute, Fiule din Tatăl, cum rabzi de voe patimi.
| |
− |
| |
− | 27. Maica mieluşeana, Mielul ei pre Cruce văzându-l s-a văetat.
| |
− |
| |
− | 28. Trup ce dă vieaţă, Iosif îngroapă 'mpreună cu Nicodim.
| |
− |
| |
− | 29. Glas a dat Fecioara, şi a vărsat lacrimi inima pătrunzându-şi.
| |
− |
| |
− | 30. O a mea lumină! Fiul meu cel dulce cum zaci acum în groapă.
| |
− |
| |
− | 31. Pre Adam şi Eva, ca să-i scap o Maică voind rabd, ci nu plânge.
| |
− |
| |
− | 32. Fiul meu mărescu-ţi a ta îndurare că voind rabzi acestea.
| |
− |
| |
− | 33. Cu oţet şi fiere, te-au adăpat Doamne ca să strici gustul Evei.
| |
− |
| |
− | 34. Te-ai suit pre Cruce, cel ce prin lumină pre jidovi marea-ai trecut.
| |
− |
| |
− | 35. De mir purtătoare, viind l'a ta groapă ţi-au adus mir cu lacrimi.
| |
− |
| |
− | 36. Scoală-te 'ndurate, şi pre noi ridică din Iad şi întunerec.
| |
− |
| |
− | 37. Scoală Milostive, zis-a vărsând lacrimi Maica Ta Ce te-a născut.
| |
− |
| |
− | 38. Grăbeşte 'nviază, şi 'ntristarea schimbă a Maicei Tale Doamne.
| |
− |
| |
− | 39. Cele cereşti cete, s'a 'ngrozit de frică văzându-te mort Doamne.
| |
− |
| |
− | 40. Celor ce cu frică, te măresc pre tine, iartă-le orice-au greşit.
| |
− |
| |
− | 41. O înfricoşată ! streine vedere ! cum cu pământ te-acoperi.
| |
− |
| |
− | 42. Orecând losif, ţi-a slujit la fugă. iar altul Te îngroapă.
| |
− |
| |
− | 43. Plânge se jeleşte, Prea Curata Maică Cuvinte de-a Ta moarte.
| |
− |
| |
− | 44. Frică ia pe Îngeri, de-a Ta îngropare a toate Fă¬cătorul.
| |
− |
| |
− | 45. Cu Mir şi Mirezme, 'ţi-au stropit Mormântul cele înţelepţite.
| |
− |
| |
− | 46. Pace adunării, nouă mântuire prin înviere-ţi dă-ne.
| |
− |
| |
− | 47. O Treime sfântă, Tată Fiu şi Duhul pre toţi ne milueşte.
| |
− |
| |
− | 48. Robilor tăi Maică, dă-le ca să vază 'nvierea Fiului.
| |
− | </td>
| |
− | <td>
| |
− | 1. Neamurile toate, laudă'ngropării ţi-aduc Hristoase al meu.
| |
− |
| |
− | 2. Arimatianul, jalnic Te pogoară şi în mormânt Te'ngroapă.
| |
− |
| |
− | 3. Cele'nţelepţite, mir Ţie Hristoase aduc cu sârguinţă.
| |
− |
| |
− | 4. O făptură vino, psalmi de îngropare lui Hristos să-i aducem.
| |
− |
| |
− | 5. Pre cel viu ce doarme, toţi cu mir să-l ungem, cu mironosiţele.
| |
− |
| |
− | 6. Prea'ncuviinţate, Iosife'ngroapă, pre cel ce dă viaţă.
| |
− |
| |
− | 7. Cei hrăniţi cu mană, sfat viclean ridică spre Tine ce le-ai dat-o.
| |
− |
| |
− | 8. Cei hrăniţi cu mana, fiere şi cu smirnă, Ţi-aduc să Te adape.
| |
− |
| |
− | 9. O ce nebunie, pre Hristos omoară, Evreii cei zavistnici.
| |
− |
| |
− | 10. Ca cel ce turbează, a vândut Iuda pre Ziditorul lumei.
| |
− |
| |
− | 11. Vinde slobozirea, rob se dă pre sine, Iuda cel pierzător.
| |
− |
| |
− | 12. Bine-a zis psalmistul, groapă-adâncă este gâtlejul Jidovilor.
| |
− |
| |
− | l3. Strâmbe căi şi rele, la spurcaţii Jidovi, pururea-au fost şi curse.
| |
− |
| |
− | 14. Iosif, Nicodim, pre Domnul îngroapă cu toată cuviinţa.
| |
− |
| |
− | 15. Slavă Ţie Doamne, cel ce dai viaţă şi iadul l-ai omorât.
| |
− |
| |
− | 16. Maica şi Fecioara, când Te-a văzut jos mort se tângui a cu jale.
| |
− |
| |
− | 17. Primăvară dulce, Fiui Meu prea dulce, frumseţea unde Ti-ai pus ?
| |
− |
| |
− | 18. Plângere prea mare, a pornit Curata, dac'ai murit Cuvinte.
| |
− |
| |
− | 19. Mir şi cu miresme, cele'nţelepţite Ţi-au adus să Te ungă.
| |
− |
| |
− | 20. Cu moartea pre moarte, o omori Cuvinte, Dumnezeu tare fiind.
| |
− |
| |
− | 21. Scapă amăgitul, înşeală-se vicleanul, prins de-a Ta'nţelepciune.
| |
− |
| |
− | 22. Cade'n stricăciune, şi'n iad se pogoară, Iuda vânzătorul.
| |
− |
| |
− | 23. Spini, ciulini şi curse, sunt căile Iudei celui nebun şi viclean.
| |
− |
| |
− | 24. Pier răstignitorii, cu toţi împreună, ce Te hulesc pre Tine.
| |
− |
| |
− | 25. Toţi pier împreună, în fundul stricării, bărbaţii sângiurilor.
| |
− |
| |
− | 26. Unule Născute, Fiule din Tatăl, cum rabzi de voie patimi.
| |
− |
| |
− | 27. Maica, Mieluşeaua, Mielul ei pre cruce, văzându-L s'a văetat.
| |
− |
| |
− | 28. Trup ce dă viaţă, Iosif îngroapă'mpreună cu Nicodim.
| |
− |
| |
− | 29. Glas a dat Fecioara, şi a vărsat lacrămi, inima pătrunzându-şi.
| |
− |
| |
− | 30. O a Mea lumină, Fiul Meu cel dulce, cum zaci acum în groapă.
| |
− |
| |
− | 31. Pre Adam şi Eva, ca să scap o Maică, vroind rabd ci nu plânge.
| |
− |
| |
− | 32. Fiul Meu mărescu-Ţi, a Ta îndurare, că voind rabzi acestea.
| |
− |
| |
− | 33. Cu oţet şi fiere Te-au adăpat Doamne, ca să strici gustul Evei.
| |
− |
| |
− | 34. Te-ai suit pre cruce, cel ce prin lumină, pre Jidovi mare-ai trecut.
| |
− |
| |
− | 35. De mir purtătoare, viind l'a Ta groapă, Ţi-au adus mir cu lacrămi.
| |
− |
| |
− | 36. Scoală-Te'ndurate şi pre noi ridică din iad şi din'tunerec.
| |
− |
| |
− | 37. Scoală Milostive, zis-a vărsând lacrămi, Maica Ta ce Te-a născut.
| |
− |
| |
− | 38. Grăbeşte'nviază, şi'ntristarea schimbă, a Maicii Tale Doamne.
| |
− |
| |
− | 39. Cele cereşti cete, s'au îngrozit de frică, văzâdu-Te mort Doamne.
| |
− |
| |
− | 40. Celor ce cu frică, Te măresc pre Tine, iartă-le orice-au greşit.
| |
− |
| |
− | 41. O înfricoşată, streină vedere, cum cu pământ Te-acoperi.
| |
− |
| |
− | 42. Oarecând Iosif, Ţi-a slujit în fugă, iar altul Te îngroapă.
| |
− |
| |
− | 43. Plânge se jeleşte, Preacurata Maică, de-a Ta moarte Cuvinte.
| |
− |
| |
− | 44. Frică ia pre îngeri, de-a Ta îngropare, a toate făcătorul.
| |
− |
| |
− | 45. Cu mir şi miresme, Ţi-au stropit mormântul cele înţelepţite.
| |
− |
| |
− | 46. Pace adunării, nouă mântuire, prin înviere-ţi dă-ne.
| |
− |
| |
− | Mărire Tatălui...
| |
− |
| |
− | 47. O Treime Sfântă, Tată, Fiu şi Duh Sfânt, pre toţi ne mântueşte.
| |
− |
| |
− | Si acum...
| |
− |
| |
− | 48. Robilor Tăi Maică, dă-le ca să vadă'nvierea Fiului Tău.
| |
− | </td>
| |
− | <td>
| |
− | 1. Neamurile toate
| |
− | Laudă-ngropării
| |
− | Ţi-aduc, Hristoase-al meu.
| |
− |
| |
− | 2. Arimateanul
| |
− | Jalnic Te pogoară
| |
− | Şi în mormânt Te-ngroapă.
| |
− |
| |
− | 3. De mir purtătoare,
| |
− | Mir Ţie, Hristoase,
| |
− | Ţi-aduc cu sârguinţă.
| |
− |
| |
− | 4. Vino-întreagă fire,
| |
− | Psalmi de îngropare
| |
− | Lui Hristos să-I aducem,
| |
− |
| |
− | 5. Pe Cel viu cu miruri,
| |
− | Ca pe-un mort să-L ungem,
| |
− | Cu mironosiţele.
| |
− |
| |
− | 6. Fericite losif !
| |
− | Trupul ce dă viaţă,
| |
− | Al lui Hristos, îngroapă.
| |
− |
| |
− | 7. Cei hrăniţi cu mană
| |
− | Lovesc cu piciorul
| |
− | În Binefăcătorul.
| |
− |
| |
− | 8. Cei hrăniţi cu mană,
| |
− | Oţet şi cu fiere
| |
− | Ţi-aduc, Hristoase al meu.
| |
− |
| |
− | 9. O, ce nebunie !
| |
− | Pe Hristos omoară
| |
− | Cei ce-au ucis pe profeţi.
| |
− |
| |
− | 10. Ca rob făr’ de minte,
| |
− | A trădat Iuda
| |
− | Pe-Adâncu-nţelepciunii.
| |
− |
| |
− | 11. Rob ajunge-acuma
| |
− | Vicleanul de Iuda,
| |
− | Cel ce-a vândut pe Domnul.
| |
− |
| |
− | 12. Zis-a înţeleptul:
| |
− | „Groap’-adâncă este
| |
− | Gâtlejul jidovilor.”
| |
− |
| |
− | 13. La viclenii jidovi,
| |
− | Căile lor strâmbe
| |
− | Curse şi ciulini sunt.
| |
− |
| |
− | 14. Iosif şi Nicodim
| |
− | Pe Domnul îngroapă,
| |
− | Cu toată cuviinţa.
| |
− |
| |
− | 15. Slavă Ţie, Doamne,
| |
− | Cel ce dai viaţă
| |
− | Şi-n iad, puternic, cobori.
| |
− |
| |
− | 16. Maica Preacurata
| |
− | Se jelea, Cuvinte,
| |
− | Pe tine mort văzându-Te.
| |
− |
| |
− | 17. „Primăvara dulce,
| |
− | Fiul meu preadulce.
| |
− | Frum’seţea unde Ţi-a apus ?”
| |
− |
| |
− | 18. Plângere pornit-a
| |
− | Maica Preacurata,
| |
− | Când ai murit, Cuvinte.
| |
− |
| |
− | 19. Vin cu mir, să-L ungă,
| |
− | De mir purtătoare,
| |
− | Pe Hristos, Mirul ceresc.
| |
− |
| |
− | 20. Cu moartea pe moarte
| |
− | O omori Tu, Doamne,
| |
− | Cu sfânta Ta putere.
| |
− |
| |
− | 21. Piere-amăgitorul,
| |
− | Scapă amăgitul
| |
− | Cu-nţelepciunea-Ţi, Doamne.
| |
− |
| |
− | 22. Cade vânzătorul
| |
− | În fundul gheenei,
| |
− | În groapa stricăciunii.
| |
− |
| |
− | 23.Curse de ciulini sunt
| |
− | Căile lui Iuda,
| |
− | Celui nebun şi viclean.
| |
− |
| |
− | 24. Pier răstignitorii,
| |
− | Împărate-a toate,
| |
− | Dumnezeiescule Fiu.
| |
− |
| |
− | 25. Toţi pier, împreună,
| |
− | În groapa pierzării,
| |
− | Bărbaţii sângiurilor.
| |
− |
| |
− | 26. „Fiule din Tatăl,
| |
− | Împărat a toate,
| |
− | Cum ai primit patima ?”
| |
− |
| |
− | 27. Maica, mieluşeaua,
| |
− | Mielul ei pe cruce
| |
− | Văzându-L, s-a tânguit.
| |
− |
| |
− | 28. Trupul ce dă viaţă
| |
− | losif împreună
| |
− | Cu Nicodim îngroapă.
| |
− |
| |
− | 29. Mult înlăcrimată
| |
− | A strigat Fecioara,
| |
− | Rărunchii pătrunzându-şi:
| |
− |
| |
− | 30. „O, a mea lumină,
| |
− | Fiul meu preadulce,
| |
− | Cum Te-ai ascuns în groapă ?”
| |
− |
| |
− | 31. „Nu mai plânge Maică;
| |
− | Pe Adam şi Eva
| |
− | Ca să-i slobod, Eu sufăr”.
| |
− |
| |
− | 32.„Fiul meu, slăvescu-Ţi
| |
− | Înalta-ndurare
| |
− | Prin care rabzi acestea”.
| |
− |
| |
− | 33. Cu oţet şi fiere
| |
− | Te-au adăpat, Doamne,
| |
− | Gustarea veche s-o strici.
| |
− |
| |
− | 34. Te-ai suit pe cruce,
| |
− | Cel ce altădată
| |
− | Umbrişi poporul sub nor.
| |
− |
| |
− | 35. De mir purtătoare,
| |
− | Venind la a Ta groapă,
| |
− | Ţi-aduceau, Doamne, miruri.
| |
− |
| |
− | 36. Scoală-Te, ’ndurate,
| |
− | Şi pe noi ne scoate
| |
− | Din a gheenei groapă !
| |
− |
| |
− | 37. „Doamne, înviază”,
| |
− | Zicea, vărsând lacrimi,
| |
− | Maica Ta ce Te-a născut.
| |
− |
| |
− | 38. Înviază-n grabă,
| |
− | Alungând durerea
| |
− | Curatei Tale Maice !
| |
− |
| |
− | 39. Prinse-au fost de frică
| |
− | Cereştile cete,
| |
− | Când Te-au văzut mort, Doamne.
| |
− |
| |
− | 40. Iartă de greşale
| |
− | Pe cei ce, cu frică,
| |
− | Cinstesc ale Tale patimi.
| |
− |
| |
− | 41. O, înfricoşată,
| |
− | Străină vedere;
| |
− | Pâmântul cum Te-ascunde !
| |
− |
| |
− | 42. Altădat’ un losif
| |
− | Ţi-a slujit în fugă
| |
− | Şi-acum Te-ngroapă altul.
| |
− |
| |
− | 43. Plânge, Te jeleşte,
| |
− | Preacurata-Ţi Maică,
| |
− | Fiind Tu mort, Cuvinte.
| |
− |
| |
− | 44. Spaimă ia pe îngeri
| |
− | De grozava-Ţimoarte,
| |
− | O, Făcător a toate !
| |
− |
| |
− | 45. Până-n zori, cu miruri
| |
− | Ţi-au stropit mormântul
| |
− | Cele înţelepţite.
| |
− |
| |
− | 46. Pace în Biserici,
| |
− | Lumii mântuire,
| |
− | Prin învierea-Ţi dă-ne !
| |
− |
| |
− | 47. O, Treime Sfântă,
| |
− | Tată, Fiu şi Duh Sfânt,
| |
− | Lumea o mântuieşte.
| |
− |
| |
− | 48. Robilor tăi, Maică,
| |
− | Dă-le ca să vadă
| |
− | ’Nvierea Fiului tău !
| |
− |
| |
− | 49. Neamurile toate
| |
− | Laudă-ngropării
| |
− | Ţi-aduc, Hristoase al meu.
| |
− | </td>
| |
− | </tr></table>
| |
− |
| |
− | ==Observaţii asupra textului==
| |
− | O parte din aceste strofe au fost eliminate sau modificate din ultimele ediţii ale cărtilor de cult, pentru a se evita interpretarea lor ca o atitudine antisemită la adresa evreilor, după cum urmează:
| |
− |
| |
− | ===Starea I===
| |
− | Din ''Starea întâi'' au fost eliminate total:
| |
− |
| |
− | 56. Urmaşii lui Iuda,<br />
| |
− | Din izvor adăpaţi<br />
| |
− | Şi cu mană săturaţi demult, în pustiu,<br />
| |
− | În mormânt îl pun pe Hrănitorul lor.
| |
− |
| |
− | 58. Îngâmfat Israil,<br />
| |
− | Ucigaşe popor !<br />
| |
− | Pentru ce pe Varava, pătimaş, slobozi,<br />
| |
− | Iar pe Domnul pentru ce Îl răstigneşti ?
| |
− |
| |
− | 62. Pizmăreţ popor,<br />
| |
− | Ucigaş blestemat !<br />
| |
− | Ruşinează-te măcar, înviind Hristos,<br />
| |
− | De mahrama şi de giulgiurile Lui.
| |
− |
| |
− | ===Starea a II-a===
| |
− | Din ''Starea a doua'' au fost eliminate total:
| |
− |
| |
− | 33. Tu, ca Cel ce eşti<br />
| |
− | De viaţă dătător, Cuvinte,<br />
| |
− | Pe iudei nu i-ai ucis, fiind răstignit;<br />
| |
− | Ba chiar şi pe morţii lor îi înviezi.
| |
− |
| |
− | 42. O, neam jidovesc<br />
| |
− | Îndărătnic, ce-ai primit arvuna !<br />
| |
− | Cunoscut-ai ridicarea Bisericii;<br />
| |
− | Pentru ce dar pe Hristos L-ai osândit ?
| |
− |
| |
− | 51. O, iudeilor !<br />
| |
− | Ruşinaţi-vă măcar de morţii<br />
| |
− | Înviaţi de Dătătorul vieţii lor,<br />
| |
− | Cel pe Care, plini de pizmă, L-aţi ucis.
| |
− |
| |
− | (Acesta din urmă este singurul caz în care nu a avut loc o eliminare totală, însă a fost schimbat "O, iudeilor !" cu "Fariseilor!").
| |
− |
| |
− | 61. Cel făr’ de-nceput,<br />
| |
− | Veşnice Părinte, Fiu şi Duh Sfânt, <br />
| |
− | Întăreşte stăpânirea ’mpăratilor <br />
| |
− | Împotriva duşmanilor, ca un bun.
| |
− |
| |
− | ===Starea a III-a===
| |
− | Din ''Starea a treia'' au fost eliminate total:
| |
− |
| |
− | 7. Cei hrăniţi cu mană<br />
| |
− | Lovesc cu piciorul <br />
| |
− | În Binefăcătorul.
| |
− |
| |
− | 9. O, ce nebunie ! <br />
| |
− | Pe Hristos omoară<br />
| |
− | Cei ce-au ucis pe profeţi.
| |
− |
| |
− | 12. Zis-a înţeleptul: <br />
| |
− | "Groap’-adâncă este<br />
| |
− | Gâtlejul jidovilor."
| |
− |
| |
− | 13. La viclenii jidovi,<br />
| |
− | Căile lor strâmbe<br />
| |
− | Curse şi ciulini sunt.
| |
− |
| |
− | 24. Pier răstignitorii,<br />
| |
− | Împărate-a toate,<br />
| |
− | Dumnezeiescule Fiu.
| |
− |
| |
− | 25. Toţi pier, împreună,<br />
| |
− | În groapa pierzării, <br />
| |
− | Bărbaţii sângiuirilor.
| |
− |
| |
− | [[Categorie:Texte]]
| |
− | [[Categorie:Imnografie]]
| |
− | [[Categorie:Spiritualitate]]
| |