Birocrați, renameuser, Administratori
14.991 de modificări
Modificări
m
Şi Și s-au spăimântat oştirile îngereştioștirile îngerești,
ŞiȘi-ngroparea îţi îți cinstim şi și patimile,
Şi deşertătorul Și deșertătorul gropilor celor morţimorți
Şi Și cu moartea Ta pe moarte o ai pierdutŞi viaţă Și viață lumii Tu ai izvorât.
Şi Și cum nu se va zdrobi întunecându-se,
Şi Și mântuitoare,
RecunoaşteRecunoaște-n Tine:Împărat adevărat, pe pământ şiși-n cer,Deşi Deși în mormânt Te-ncui, Hristoase-al meu !
ŞiȘi-alemorţilor alemorților morminte s-audeschis.
Viaţa Viața mea o ridici;Căci murind acum, la cei morţi morți Te-ai pogorîtŞiȘi-ale iadului zăvoare le-ai zdrobit.
Şi Și din iad goneşte gonește întunericul.
Şi Și pe mine ce-am fost mort, Iisuse-al meu,De amara mea greşeală greșeală m-ai scăpat.
Ţiitor Țiitor a toate cunoscându-Te.
Şi Și pe-acesta negăsind, jos Te-ai pogorît;
ŞiȘi-ntr-a morţii morții noapte neagră Te-ai învelit;
Faţa Fața sa de soare,Aşa Așa groapa Te-a ascuns şi și pe Tine-acum,
Şi Și pe muritorii vii; iar stând sub pământ,Ai sculat de-acolo pe cei adormiţiadormiți.
Şi Și puterea Îţi Îți măresc, Milostivule,
Şi Și în iad de pogori,Dar mormintele, lisuse, le-ai deşertatdeșertatŞi Și întregul iad, Hristoase, l-ai golit.
Şi Și la moartea cea nedreaptă e osânditŞi Și Judecătoru-i răstignit pe lemn.
Ucigaşe Ucigașe popor !Pentru ce pe Varava, pătimaşpătimaș, slobozi,Iar pe Domnul pentru ce Îl răstigneşti răstignești ?
Şi Și de bunăvoia Ta Te-ai răstignit.
Ucigaş Ucigaș ucenic,Şi Și pricina răutăţii răutății arată-mi-o:
Şi Și izvor nesecat,
Veşnică Veșnică Lumină,Bucuria şi dulceaţa și dulceața sufletului ?”,
Şi viaţa veşnică Și viața veșnică o moştenimmoștenim.
ŞiȘi-ngroparea de trei zile noi o cinstimA Fiului tău şiși-al nostru Dumnezeu.
Şi Și s-au spăimântat oştirile îngereştioștirile îngerești
</td>
<tr>
<th colspan="3">Starea a II-a</th>
</tr>
diacritice
'''Prohodul Domnului''' este slujba punerii în mormânt a Domnului, sau prohodirea[[prohodire]]a, care se cântă în biserici în [[Vinerea Mare ]] din Săptânăna [[Săptămâna Patimilor]]. Slujba se mai numeşte şi "Denia Prohodului"numește și „Denia Prohodului”, [[denia ]] fiind o [[utrenie ]] de seara seară din perioada Triodului[[Triod]]ului.
==TexteText: 1915, 1928ultima traducere din cărțile de cult (Triod, 2000)== <table border="1" cellpadding="2" cellspacing="0" width="100%"><tr><th colspan="3"><big>Prohodul Domnului</big></th></tr><tr valign="top"><td align="center">Ediţia 1915</td><td align="center">Ediţia 1928</td><td alignStarea I="center">Ediţia 2000</td></tr><tr><th colspan="3">Starea I</th></tr><tr valign="top"><td>1. În mormânt viaţă, pus ai fost Hristoase şi s'au spăimântat oştirile îngereşti, plecăciunea ta cea multă proslăvind. 2. Dar cum mori Vieaţă! Şi cum şezi în groapă! Şi împărţia morţii o perzi de tot, şi pre morţii cei din Iad îi înviezi. 3. Te mărim pre Tine, Doamne Iisuse, şi 'ngropărea îţi cinstim şi patimile, că din munca Iadului ne-ai izbăvit. 4. Cel ce-ai pus pământul, cu măsuri Cristoase, cum şezi astăzi în mormânt Ziditorule; şi din gropi pre cei ce-au murit înviezi. 5. Iisuse al meu, împărat a toate, ce-ai venit la cei din iad acum căutând; vrând să desrobeşti pe neamul omenesc. 6. Stăpânul a toate, mort se vede 'n groapă, şi deşertătorul gropilor morţilor, în mormânt se 'ncue ca un muritor. 7. În mormânt vieaţă, ai fost pus Cristoase, şi cu moartea ta pre moarte o ai pierdut, şi ai izvorît vieaţă veşnică. 8. Cu cei răi Hristoase, ca un rău vinovat, socotit ai fost dar ne-ai îndreptat pre noi, şi din amăgirea celui rău ne-ai scos. 9. Cel frumos cu chipul, decât oamenii toţi, ca un om se vede mort şi fără de chip, cel ce firea toată a 'nfrumuseţat. 10. Iadul cum va răbda viind Tu într'însul; şi cum nu se va zdrobi 'ntunecându-se; că de fulger şi de raze va orbi. 11. Dulcea mea lumină, şi mântuitoare, cum în groapă 'ntunecoasă te-ai încuiat; o nespusa Ta răbdare Bunule. 12. Nici de duhuri firea, se pricepe Doamne, nici mulţimea făr'de trupuri pot povesti, taina îngropării Tale n'ajungând. 13. O minuni streine ! o ce lucruri nouă ! cel ce-mi dă suflare mie se poartă mort, îngropându-l mâinile lui Iosif. 14. Şi'n mormânt ai apus, şi de sân Părintesc, nici cum nu te-ai despărţit Cristoase al meu; strein lucru amândouă şi mărit. 15. Adevăr împărat, pământesc şi ceresc, de şi'n mic mormânt te 'ncui Iisusul meiu, dar de toat' a Ta făptură Te cunoşti. 16. Tu'n mormânt fiind pus, Ziditor Hristoase, temelia dedesubt s'a cutremurat, şi gropi ale multor oameni s'au deschis. 17. Cela ce în palmă tot pământul ţine, sub pământ acum trupeşte se ţine mort, isbăvind pre morţii cei din Iad legaţi. 18. Din stricare Doamne, m-ai suit pre mine, şi murind acum la cei morţi te-ai pogorît, şi-ai zdrobit puterea toat'a Iadului. 19. Ca lumina'n sfeşnic, se ascunde acum, sub pământ ca subt obroc trupul Domnului, şi din Iad goneşte întunerecul. 20. Mulţimea de oştiri, cea 'nţelegătoare, împreună cu Nicodem şi Iosif, merg să'ngroape pre cel ce e ne 'ncăput 21. Murind tu de voe, sub pământ te-ai supus, şi pre mine ce-am fost mort Iisusul meu, din amara neascultare m'ai sculat. 22. S'a schimbat făptura, privind patima Ta, că cu tine-au pătimit toate câte sunt; Făcător a toate cunoscându-te. 23. A vieţii Piatră, întru sine luând, cel a toate mâncător Iadul a vărsat, morţii cei din veac ce-i înghiţise el. 24. În mormânt nou te-ai pus, înoind Cristoase, firea oamenilor Tu din morţi înviind, după cum se cade ca un Dumnezeu. 25. Pre pământ pogorând, să 'noeşti pre Adam, pre acesta negăsind jos te-ai pogorît, pân' la Iad Stăpânul meu şi l'ai aflat. 26. Pământul de frică, s'a clătit Cuvinte, ş-încă Soarele lumina sa 'şi-a ascuns, apuind Tu Ziditorul sub pământ. 27. Ca un om ai murit, d'a ta voe Doamne, ş'ai sculat pre morţi din gropi ca un Dumnezeu, ş'ai dat tuturor vieaţă vecinică. 28. Vărsând râu de lacrămi, peste tine a plâns, cea Cu¬rată ca o Maică ş'a glăsuit: oare cum te voi îngropa Fiul meu. 29. Ca grăunţul de grâu, intrând Tu în pământ, spi prea mult înmulţitor nouă ne-ai crescut, înviind pre oamenii cei din Adam. 30. Sub pământ te-ai ascuns, ca un Soare acum, şi cu moartea ca 'ntr'o noapte te-ai învălit, ci răsări mai mult Mântuitorul meu. 31. Cum ascunde Luna, faţa sa de Soare, aşa groapa te-a ascuns şi pre Tine-acum, cel ce prin trupească moarte ai apus. 32. Iisus vieaţa, gustând moarte acum, pre toţi oamenii dinmoarte i-a slobozit, şi vieaţă tuturor le-a dăruit. 33. Pre Adam cel d'întâiu, prin păcat omorît, la vieaţă ridicându-l cu moartea Ta, Adam nou prin trup te-ai arătat acum. 34. Cereştile cete, mort văzând pe Stăpân, pentru noi s'au spăimântat şi s'au învălit, şi cu aripele s'au acoperit. 35. Iosif Cuvinte, pogorându-te mort, de pre lemn acum în noul Mormânt te-au pus, ci 'nviază Doamne mântuind pe toţi. 36. Bucurie Doamne, fiind îngerilor, întristare lor acum le-ai pricinuit, cu trup mort ca pre un om văzându-te. 37. Suind Tu pre Cruce, împreun' ai suit, şi pre oameniicei vii, iar mergând la Iad, ai sculat dintr'însul pre cei morţi din veac. 38. Ca un leu Tu Doamne, adormind cu trupul, ca un pui de leu te scoli cela ce-ai fost mort, lepădând greimea bătrâneţelor. 39. Te-ai împuns în coastă, cela ce din coastă, pe strămoaşa ai zidit din Adam întâiu şi ne-ai dat izvor de dar curăţitor. 40. Se junghiâ cu taină, mai nainte mielul, iar de faţă Tu acum junghiindu-te, de păcat făptura Ta o curăţeşti. 41. Cine dar va spune, chip nou şi 'nfricoşat, astăzi cel ce stăpâneşte făpturile, pătimeşte pentru noi şi moare vrând. 42. Cel ce dă vieaţă, cum acum moare vrând; strigau îngerii cu spaimă fiind cuprinşi, şi cum Dumnezeu să 'ncue în mormânt. 43. Din coasta Ta Doamne, cea însuliţată, izvorăşti mie vieaţă şi mă prefaci, dându-mi daruri şi ertare de păcat. 44. Tins fiind pre Cruce, ai chemat pe oameni, iar curată coasta ta împungându-se, tuturor ertare dai Iisusul meu. 45. Cel cu chip cuvios, Te găteşte frumos, şi Te îngroapă ca p'un mort încuviinţat, şi d'al Tău chip mult să'nfricoşează-acum. 46. Sub pământ de voe, ca un mort pogorând, pre cei muritori la ceruri i-ai ridicat, ca pre cei ce-au fost căzuţi de acolo. 47. De te-ai şi văzut mort, dar viezi ca un Domn, şi la cer pe pământeni Iisusul meu, îi ridici ca un a tot Stăpânitor. 48. De te-ai şi văzut mort, dar eşti viu Dumnezeu, şi pre oamenii cei morţi pe toţi înviezi, omorînd de tot p'al meu omorîtor. 49. O ce bucurie! Ce dulceaţă multă! a fost ceea ce-a umplut pre toţi cei din Iad, strălucind lumina Ta Cristosul meu. 50. Laud îngroparea, mă'nchin patimilor, şi puterea îţi măresc milostivule, ce m'au deslegat de patimi putrede. 51. Asupra Ta, Doamne, săbii s'au ascuţit, ş'a puternicului sabie s'a tâmpit, şi cea din Edem s'a biruit acum. 52. Văzând Mieluşeaua pre-al său Miel junghiat, pătrunzându-se cu inima s'a rănit, şi pre turmă'ndeamnă să se vaite. 53. De Te'ngropi şi'n mormânt, de Te duci şi la Iad, dar şi gropile Isuse le-ai deşertat, şi pre Iad Cristoase l-ai golit de tot. 54. Mântuitorul meu, subt pământ pogorînd, pre toţi oamenii din moarte i-ai înviat, şi la slava Tatălui i-ai înălţat. 55. Unul din Treime, defăimată moarte, rabdă pentru noi cu trupul bine voind, să tem toate şi pământul tremură. 56. Strănepoţii Iudei, ceiace au ieşit, ca dintr'un izvor amar în mormânt au pus, pre cel ce le-a dat lor mană de demult. 57. Vinovat se trage, cel prea drept la Pilat, şi la moartea cea de cruce se judecă, şi se osândeşte cel ce judecă. 58. Falnice Israil, ucigaşe popor, pentru ce-ai ales mai bine pre Varava, şi pre Domnul pentru ce l-ai răstignit? 59. Cel ce-ai zidit pre om, din pământ cu mâna, pentru dânsul te-ai făcut om firesc cu trup, şi de bună voea Ta te-ai răstignit. 60. Fiind ascultător, Tatălui Cuvinte, pân' la Iad te-ai pogorît Iisusul meu, şi pre neamul omenesc l-ai înviat. 61. Vai lumina lumii, vai a mea lumină! Iisusul meu a toate doritule, cu amar striga Fecioara şi plângea. 62. Ucigaş şi vrăjmaş, pismătareţ popor, ruşinează-te măcar înviind Hristos, de măhrama şi de giulgiurile Lui. 63. Vino ucigaşe, vânzător ucenic, şi-mi arată răutatea năravului, pentru cât folos ai vândut pre Cristos? 64. Ca cum ai fost drept, oarbe şi nebune, aşa te-ai făţărnicit perzătorule, ş'ai vândut pe cel fără de preţ cu bani. 65. Ce preţ sfântului mir, şi Ceresc ai aflat? şi ce vrednic de potriva lui ai luat? muncă'n Iad satano şi te-ai spânzurat. 66. De iubeşti pre săraci, şi de Mir te scârbeşti, ce se varsă curăţind multe suflete, apoi cum pre aur Mântuirea vinzi? 67. O Cuvinte Doamne ! o al meu dulce Fiu ! cum d'a treia zi 'ngroparea îţi voiu răbda ? mi se rupe inima ca unei Maici. 68. Cine-mi va da apă şi izvor de lacrămi, ca să plâng pe prea iubit dulcele meu Fiu, a strigat Fecioara Maica şi a zis. 69. O munţi 'nalţi şi dealuri, şi voi oamenii toţi, plângeţi şi vă întristaţi împreun' acum şi cu mine Maica tânguiţi-vă. 70. Când te voiu mai vedea, făr'de ani Lumină, bucuria, mângâerea, dulceaţa mea! a strigat Fecioara văitându-se. 71. De eşti acea peatră, cea netăiată Tu, dar ca cel ce eşti izvor de te-ai şi tăiat, apă vie de vieaţă dărueşti. 72. Ca dintr'o fântână, din îndoitul râu, ce din coastă'ţi s'a vărsat bând ne adăpăm, şi vieţei veşnice ne împărt㬺im. 73. De voe Cuvinte, 'n groapă mort te-ai văzut, dar eşti viu şi scoţi pe oameni precum ai zis, cu 'nvierea Ta Mântui¬torul meu. 74. Te cântăm Cuvinte, Doamne al tuturor, şi pre Ta¬tăl împreună cu Duhul Sfânt, şi 'ngroparea Ta cea sântă prea mărim. 75. Te mărim Curată, Maica lui Dumnezeu, şi cinstim cei credincioşi punerea 'n mormânt, a Fiului Tău ş'al nostru Dumnezeii.</td><td>1. În mormânt Viaţă, pus ai fost Hristoase, şi s'au spăimântat oştirile îngereşti, plecăciunea Ta cea multă preamărind. 2. Dar cum mori Viaţă, şi cum şezi în groapă, şi împărăţia morţii o pierzi de tot, şi pre morţii cei din iad îi înviezi. 3. - Te mărim pre Tine,Doamne Iisuse, şi'ngroparea îţi cinstim şi patimile, că din munca iadului ne-ai mântuit. 4. Cel ce-ai pus pământul, cu măsuri Hristoase, cum şezi astăzi în mormânt Ziditorule, şi din gropi pe cei ce-au murit înviezi. 5. Iisuse al meu, împărat a toate, ce-ai venit la cei din iad acum căutând, vrând să desrobeşti pre neamul omenesc. 6. Stăpânul a toate, mort se vede 'groapă şi deşertătorul gropilor morţilor, în mormânt se'ncue ca un muritor. 7. În mormânt Viaţă, ai fost pus Hristoase, şi cu moartea Ta pre moarte o ai pierdut, şi ai izvorât viaţă veşnică. 8. Cu cei răi Hristoase, ca un rău vinovat, socotit ai fost dar ne-ai îndreptat pre noi şi din amăgirea celui rău ne-ai scos. 9. Cel frumos cu chipul, decât oamenii toţi, ca un om se vede mort şi fără de chip, cel ce firea toată a 'nfrumuseţat. 10. Iadul cum va răbda, viind Tu întrânsul, şi cum nu se va sdrobi 'ntunecându-se, ca de fulger şi de rază va orbi. 11. Dulcea mea Lumină, şi mântuitoare, cum în groapă 'ntunecoasă Te-ai încuiat, o nespusa Ta răbdare Bunule. 12. Nici de duhuri firea, se pricepe Doamne, nici mulţimea făr' de trupuri pot povesti, taina îngropării Tale neajungând. 13. O minuni streine, o ce lucruri nouă! Cel ce-mi dă suflare mie se poartă mort, îngropându-l mâinile lui Iosif. 14. Si'n mormânt ai apus, şi de sân părintesc, nicicum nu Te-ai despărţit Hristoase al meu; strein lucru amândouă şi mărit 15. Adevăr împărat, pământesc şi ceresc, deşi'n mic mormânt Te'ncui Iisusul meu, dar de toat'a Ta făptură Te cunoşti. l6. Tu'n mormânt fiind pus, Ziditor Hristoase, temelia dedesubt s'a cutremurat, şi gropi ale multor oameni s'au deschis. 17. Cela ce în palmă, tot pământul ţine, sub pământ acum trupeşte se ţine mort, mântuind pre morţii cei din iad legaţi. 18. Din stricare Doamne, m'ai suit pre mine; şi murind acum la cei morţi Te-ai pogorât, şi-ai sdrobit puterea toat'a iadului. 19. Ca lumina'n sfeşnic, se ascunde acum, sub pământ ca sub obroc trupul Domnului şi din iad goneşte întunerecul. 20. Mulţimea de oştiri, cea 'nţelegătoare, dimpreună cu Nicodim şi Iosif, merg să'ngroape pre cel ce e ne 'ncăput. 21. Murind Tu de voe, sub pământ Te-ai supus, şi pre mine ce-am fost mort Iisusul meu, de amara ne-ascultare m'ai sculat. 22. S'a schimbat făptura, privind patima Ta, că cu Tine-au pătimit toate câte sunt, făcător a toate cunoscându-Te. 23. A vieţii piatră, întru sine luând, cel a toate mâncător iad a aruncat, morţii cei din veac ce-i înghiţise el. 24. În mormânt nou Te-ai pus, înoind Hristoase, firea oamenilor Tu, din morţi înviind, după cum se cade ca un Dumnezeu. 25. Pre pământ pogorând, să 'noeşti pre Adam, şi pre-acesta negăsind, jos Te-ai pogorît, pân' la iad Stăpânul meu, şi l-ai aflat. 26. Pământul de frică, s'a clătit ,Cuvinte, şi'ncă soarele lumina sa şi-a ascuns, apuind Tu Ziditorul sub pământ. 27. Ca un om ai murit, de-a Ta voe Doamne, şi-ai sculat pre morţi din gropi ca un Dumnezeu, şi-ai dat tuturor viaţă veşnică. 28. Vărsând râu de lacrămi, preste Tine a plâns, cea Curată ca o Maică şi-a glăsuit: Oare cum Te voi îngropa Fiul Meu ? 29. Ca grăunţul de grâu, intrând Tu în pământ, spic prea mult înmulţitor nouă ne-ai crescut, înviind pre oamenii cei din Adam. 30.-Sub pământ Te-ai ascuns, ca un soare acum, şi cu moartea ca 'ntr'o noapte, Te-ai învelit; ci răsai mai mult Mântuitorul meu. 31. Cum ascunde luna, faţa sa de soare, aşa groapa Te-a ascuns şi pre Tine-acum, cel ce prin trupeasca moarte ai apus. 32. Iisus viaţa, gustând moarte acum, pre toţi oamenii din moarte i-a slobozit; şi viaţă tuturor le-a dăruit. 33. Pre Adam cel dintâi, prin păcat omorât, la viaţă ridicându-l cu moartea Ta, Adam nou prin trup Te-ai arătat acum. 34. Cereştile Cete, mort văzând pre Stăpân, pentru noi s'au spăimântat şi s'au învelit, şi cu aripele s'au acoperit. 35. Iosif, Cuvinte, pogorându-Te mort, de pre lemn acum în noul mormânt Te-a pus; ci'nviază Doamne mântuind pre toţi. 36. Bucurie Doamne, fiind îngerilor, întristare lor acum le-ai pricinuit, cu trup mort ca pre un om văzându-Te. 37. Suind Tu pre cruce, împreun'ai suit şi pre oamenii cei vii, iar mergând la iad, ai sculat dintr'însul pe cel morţi din veac. 38. Ca un leu Tu Doamne, adormind cu trupul, ca un pui de leu Te scoli, cela ce-ai fost mort, lepădând greimea bărâneţelor. 39. Te-ai împuns în coastă, cela ce din coastă, pre strămoaşa ai zidit din Adam întâi, şi ne-ai dat izvor de dar curăţitor. 40. Se junghia cu taină, mai 'nainte mielul, iar de faţă Tu acum înjunghindu-Te, de păcat făptura Ta o curăţeşti. 41. Cine dar va spune, chip nou şi înfricoşat? astăzi cel ce stăpâneşte făpturile, pătimeşte pentru noi şi moare vrând. 42. Cel ce dă viaţă, cum acum moare vrând ? strigau îngerii de spaimă fiind cuprinşi, şi cum Dumnezeu se'ncue în mormânt. 43. Din coasta Ta Doamne, cea însuliţată, izvorăşti mie viaţă şi mă prefaci, dându-mi daruri şi iertare de păcat. 44. Tins fiind pe cruce, ai chemat pe oameni, iar curata coasta Ta împungându-se, tuturor iertare dai Isusul meu. 45. Cel cu chip cuvios, Te găteşte frumos, şi Te'ngroapă ca pe-un mort încuviinţat, şi de-al Tău chip mult se'nfricoşeaz'acum. 46. Sub pământ de voe, ca un mort pogorând, pre cei muritori la ceruri i-ai ridicat, ca pre cei ce de'acolo au fost căzuţi. 47. De Te-ai şi văzut mort, dar viezi ca un Domn, şi la cer pe pământeni, Iisusul meu, îi ridici ca un Atotstăpânitor. 48. De Te-ai şi văzut mort, dar eşti viu Dumnezeu, şi pre oamenii cei morţi pre toţi înviezi, omorând de tot pe-al meu omorâtor. 49. O ce bucurie! ce dulceaţă multă, a fost ceia ce-a umplut pre toţi cei din iad, strălucind lumina Ta Hristosul meu. 50. Laud îngroparea, mă'nchin patimelor, şi puterea îţi măresc, milostivule, că m'ai deslegat de patimi putrede. 51. Asupra Ta Doamne, săbii s'au ascuţit, şi-a puternicului sabie s'a tâmpit, şi cea din Edem s'a biruit acum. 52. Văzând Mieluşeaua pre-al său Miel junghiat, pătrunzându-se cu inima s'a rănit, şi pre turmă'ndeamnă să se vaete. 53. De Te'ngropi în mormânt, de Te duci şi în iad, dar şi gropile Isuse le-ai deşărtat, şi pre iad Hristoase l-ai golit de tot. 54. Mântuitorul meu, sub pământ pogorând, pre toţi oamenii din moarte i-ai înviat, şi la slava Tatălui i-ai înălţat. 55. Unul din Treime, defăimată moarte, rabdă pentru noi cu trupul binevoind, se tem toate şi pământul tremură. 56. Strănepoţii Iudei, ceia ce au ieşit, ca dintr'un izvor amar în mormânt au pus, pre cel ce le-a dat lor mana de demult. 57. Vinovat se trage, cel Prea Drept la Pilat, şi la moartea cea de cruce se judecă, şi se osândeşte cel ce judecă. 58. Falnice Israil, ucigaşe popor, pentru ce-ai ales mai bine pre Varava, şi pre Domnul pentru ce l-ai răstignit ? 59. Cel ce-ai zidit pre om, din pământ cu mâna, pentru dânsul Te-ai făcut om firesc cu trup, şi de bună voia Ta Te-ai răstignit. 60. Fiind ascultător, Tatălui Cuvinte, pân' la iad Te-ai pogorât, Iisusul meu, şi pre neamul omenesc l-ai înviat. 61. Vai lumina lumii, vai a Mea lumină, Iisusul Meu a toate doritule, cu amar striga Fecioara şi plângea. 62. Ucigaş şi vrăşmaş, pizmătareţ popor, ruşinează-Te măcar înviind Hristos, de măhrama şi de giulgiurile Lui. 63. Vino ucigaşe, vânzător ucenic, şi-mi arată răutatea năravului, pentru cât folos ai vândut pre Hristos? 64. Ca şi cum ai fost drept, oarbe şi nebune, aşa te-ai făţărnicit pierzătorule, şi-ai vândut pre cel fără de preţ cu bani. 65. Ce preţ sfântului mir, şi ceresc ai aflat? şi ce vrednic de potriva lui ai luat? muncă, iad satano şi te-ai spânzurat. 66. De iubeşti pre săraci şi de mir te scârbeşti, ce se varsă curăţind multe suflete, apoi cum pre aur mântuirea vinzi ? 67. O, Cuvinte Doamne, o al Meu dulce Fiul, cum de-a treia zi 'ngroparea îţi voi răbda ? Mi se rumpe inima ca unei Maici. 68. Cine-mi va da apă şi izvor de lacrămi, ca să plâng pe prea iubit dulcele Meu Fiu ?, a strigat Fecioara maica şi a zis. 69. O munţi 'nalţi şi dealuri, şi voi oamenii toţi, plângeţi şi vă întristaţi împreun' acum. Si cu mine, maica, tânguiţi-vă. 70. Când Te voi mai vedea, făr'de ani lumină, bucuria, mângâerea, dulceaţa mea, a strigat Fecioara văetându-se. 71. De eşti acea piatră, cea netăiată Tu, dar ca cel ce eşti izvor de Te-ai şi tăiat, apă vie de viaţă dărueşti. 72. Ca dintr'o fântână, din îndoitul râu, ce din coastă-ţi s'a vărsat, bând ne adăpăm, şi vieţii veşnice ne'mpărtăşim. 73. De voe Cuvinte, 'n groapă mort Te-ai văzut, dar eşti viu şi scoţi pre oameni precum ai zis, cu'nvierea Ta mântuitorul meu. Mărire... 74. Te cântăm Cuvinte, Doamne al tuturor, şi pre Tatăl împreună, cu Duhul Sfânt, şi'ngroparea Ta cea sfântă preamărind. Si acum... 75. Te mărim Curată, Maica lui Dumnezeu, şi cinstim cei credincioşi punerea'n mormânt, a fiului Tău şi-al nostru Dumnezeu.</td><td>1.În mormânt, ViaţăViață,
Pus ai fost, Hristoase,
Plecăciunea Ta cea multă preamărind.
2. Dar cum mori, ViaţăViață,Şi Și cum şezi șezi în mormânt ?Şi împărăţia morţii Și împărăția morții Tu o zdrobeştizdrobeștiŞi Și pe morţii morții cei din iad îi înviezi ?
3. Te mărim pe Tine,
Iisuse Doamne,
Că din stricăciune Tu ne-ai izbăvit.
4.Cel ce-ai pus pământul
Cu măsuri, Hristoase,
Astăzi şezi șezi în mic mormânt, Ziditorule,Şi Și din gropi, pe cei ce-au murit înviezi.
5. Iisuse al meu,
Împărat a toate,
De ce vii la cei din iad, o, Hristoase-al meu ?
Vrei să dezrobeşti dezrobești neamul omenesc.
6. Stăpânul a toate
Mort se vede acum
Se încuie-n groapă nouă ca unom.
7. În mormânt, ViaţăViață,
Pus ai fost, Hristoase,
8. Cu cei răi, Hristoase,
Ca un răufăcător
Socotit ai fost, dar ne-ai îndreptat pe toţitoțiŞi Și ne-ai scos din amăgirea celui rău.
9. Mai frumos cu chipul
Decât oamenii toţitoți,Ca un om se vede mort şi și fără de chip,Cel ce toată firea a-nfrumuseţatnfrumusețat.
10. Iadul cum va răbda
Intrarea Ta, Doamne,
De-a luminii Tale fulgere orbind ?
11. Dulcea mea lumină
Cum în groapă-ntunecoasă Tu Te-ai ascuns ?
O, răbdare de nespus şi și negrăit !
12. Nici lumea de duhuri
Nu pricepe, Doamne,
Nici mulţimea mulțimea făr’ de trup poate povestiTaina îngropării Tale, neştiindneștiind.
13. O, minuni străine !
14. În mormânt ai apus,
Dar de-al Tatălui sân
Nicicum nu Te-ai despărţitdespărțit, Hristoase al meu.Acest lucru e străin şi și nefiresc !
15. Întreaga făptură
16.Tu-n mormânt fiind pus
Ziditor Hristoase,
Temelia iadului s-a cutremurat
17. Cela ce în palmă
Tot pământul ţineține.
Sub pământ acum cu trupul Se află mort,
Slobozind pe morţii morții cei legaţi legați în iad.
18. Din stricare, Doamne,
19. Ca lumina-n sfeşnicsfeșnic,
Se ascunde acum
Sub pământ, ca sub obroc, Trupul Domnului
20. Mulţimea Mulțimea de oştirioștiri,
Cea duhovnicească,
Împreună cu Iosif şi și Nicodim
Merg să-ngroape pe Cel ce e ne-ncăput.
21. Murind Tu de voie,
În mormânt ai fost pus;
22. S-a schimbat făptura
Prin a Tale patimi,
Căci cu Tine-au pătimit toate câte sunt,
23. Luând în pântece
A vieţii vieții Piatră,
Cel a toate mâncător, iadul, a vărsat
Pe toţi morţii toți morții ce din veac i-a înghiţitînghițit.
24. În mormânt nou Te-au pus,
25. Pe pământ ai venit,
Pe Adam să-l mântui.
Pân’ la iad, Stăpânul meu, l-ai căutat.
26. Pământul de frică
S-a mişcatmișcat, Cuvinte,Şi Și luceafărul lumina sa şiși-a ascuns,
Apunând a Ta lumină sub pământ.
27. Ca un om, ai murit
De-a Ta voie, Doamne;
Dar ca Dumnezeu pe morţi morți din groap-ai sculatŞi Și din întunericul păcatelor.
28. Vărsând râu de lacrimi
29. Ca grăuntul de grâu,
Ce-ncolţeştencolțește-n pământ,
Spic aducător de rod nouă Te-ai făcut,
Înviind pe toţi urmaşii toți urmașii lui Adam.
30. Sub pământ Te-ai ascuns
Ca un soare, acum,
Ci răsai, Hristoase-al meu, mai strălucit !
31. Cum ascunde luna
Cel ce prin trupească moarte ai apus.
32. Iisus, ViaţaViața,
Gustând moartea acum,
Pe toţi toți oamenii de moarte i-a izbăvitŞi viaţa Și viața tuturor le-a dăruit.
33.Pe întâiul Adam,
Prin păcat omorât,
La viaţă viață ridicându-l cu moartea Ta,
Adam nou în trup Te-ai arătat acum.
34. Cereştile Cereștile cete,
Mort întins, pentru noi,
Te-au văzut, Stăpânul meu, şi și s-au spăimântatŞi Și cu aripile s-au acoperit.
35. Pogorându-Te mort,
De pe lemn, Cuvinte,
Iosif cel cu bun chip Te pune-n mormânt;
Ci-nviază, Doamne, mântuind pe toţi toți !
36. Bucurie, Doamne,
37. Suind Tu pe cruce,
Împreună-ai suit
38. Ca un leu, Tu Doamne,
Adormind cu trupul,
Ca un pui de leu Te scoli, Cela ce-ai fost mort,
Lepădând şi bătrâneţea și bătrânețea trupului.
39. Cela ce din coasta
Lui Adam cel dintâi
Pe strămoş strămoș ai plăsmuit, eşti ești în coastă-mpunsŞi Și izvor curăţitor curățitor ne izvorăştiizvorăști.
40. Se-njunghia-n taină
Mai-nainte mielul,
Iar acum Tu, pătimind fără să cârteşticârtești,Eşti făţiş Ești fățiș junghiat şi și firea curăţeşticurățești.
41. Cine dar va spune
Chipul groaznic şi și nou ?Cel ce stăpâneşte stăpânește toate făpturilePătimeşte Pătimește azi şi și moare pentru noi.
42. Cuprinzându-i spaima,
Au strigat îngerii:
„Cum Se vede mort Stăpânul vieţiiviețiiŞi Și de ce-n mormânt se-ncuie Dumnezeu ?”
43. Din coasta Ta, Doamne,
Cea însuliţatăînsulițată,Izvorăşti Izvorăști mie viaţăviață, prin viaţa viața Ta,Şi Și mă înnoieşti şi înnoiești și mă viezi cu ea.
44. Răstignit pe cruce,
45. Cel cu chip cuvios
Te găteştegătește-ngrozitŞi Și Te-ngroapă, ca pe-un mort, cu smerenie,De-ngroparea Ta înfricoşânduînfricoșându-se.
46.Sub pământ, de voie,
Pe cei ce de-acolo au căzut de demult.
47. Deşi Deși Te-ai văzut mort,Dar eşti ești viu DumnezeuŞi Și ridici de pe pământ, Hristoase la cer,
Pe cei ce de-acolo au căzut de demult.
48. Deşi Deși Te-ai văzut mort,Dar eşti ești viu DumnezeuŞi Și pe oamenii cei morţimorți, pe toţitoți, înviezi,
Omorând de tot pe-al meu omorâtor.
49. O, ce bucurie,
Ce dulceaţă dulceață multă,A fost ceea ce-a umplut pe toţi toți ceidin iad,
Strălucind lumina Ta-n adâncul lui.
50. Îngroparea-Ţi Ți laud,
Patimilor mă-nchin;
Prin care de patimi am fost dezlegat.
51. Asupra Ta, Doamne,
Sabie-au ascuţitascuțitŞiȘi-a puternicului sabie s-a tocit,Iar cea din Eden se biruieştebiruiește-acum.
52. Văzând mieluşeauamielușeaua
Pe-al său Miel înjunghiat,
Doborâtă de dureri striga şiși-ndemnaCa şi și turma să se tânguie cu ea.
53. În mormânt de Te-ngropi,
54. De-a Ta voie, Doamne,
Pogorând sub pământ,
Pe toţi toți oamenii din moarte i-ai înviatŞi Și la slava Tatălui i-ai înălţatînălțat.
55. Unul din Treime,
Cu trupul, pentru noi,
Defăimată moarte rabdă, binevoind;
Se cutremură şi și soare şi și pământ.
56. Urmaşii Urmașii lui Iuda,Din izvor adăpaţiadăpațiŞi Și cu mană săturaţi săturați demult, în pustiu,
În mormânt îl pun pe Hrănitorul lor.
57. Ca un vinovat, stă
Cel Preadrept la Pilat
58. Îngâmfat Israil,
59. Plăsmuind pe Adam
Din pământ, cu mâna,
Pentru dânsul Te-ai făcut om firesc în trup
60. Ascultând, Cuvinte,
Vai, a mea Lumină !
O, lisuse-al meu ! O, Fiule preadorit !”
Cu amar, striga Fecioara şi și jelea.
62. Pizmăreţ Pizmăreț popor,Ucigaş Ucigaș blestemat !RuşineazăRușinează-te măcar, înviind Hristos,De mahrama şi și de giulgiurile Lui.
63. Vino, necurate,
Pentru ce-ai ajuns tu pe Hristos să-L vinzi ?
Tu, ce Mirul ai voit să-L vinzi pe bani.
65. Cu ce preţ preț ai vândut
Sfântul Mir cel ceresc ?
Sau ce lucru de El vrednic în schimb ai luat ?
Nebunie-aflaşiaflași, preablestemat satan !
66. De iubeşti iubești pe săraci,Şi Și mâhnit eşti ești de mirCe se varsă, curăţind curățind suflet păcătos,Cum pe-arginţi arginți pe-a tuturor Lumină vinzi ?
67. „O, Cuvinte, Doamne,
A mea bucurie,
Îngroparea-Ţi Ți de trei zile cum voi răbda ?
Mi se rupe inima ca unei maici”.
68. „Cine-mi va da lacrimi
Ca să plâng pe lisus, dulcele meu Fiu ?”
A strigat Fecioara, Maica Domnului.
69. O, munţi şi munți și vâlceleŞi mulţimi Și mulțimi de oameni,TânguiţiTânguiți-vă şi plângeţi și plângeți cu mine toţitoțiŞi jeliţi Și jeliți cu Maica Domnului ceresc !
70. „Când am să Te mai vad,
A strigat Fecioara, tânguindu-se.
71. Deşi Deși ca o piatră,Tare şi și tăioasă,
Ai primit a Te tăia; dar ne-ai izvorât
Râu de viaţă viață vie, veşnice veșnice Izvor.
72. Ca dintr-o fântână,
Din îndoitul râu,
Ce din coasta Ta a curs, noi ne adăpăm
73.Voind Tu, Cuvinte,
În mormânt Te-ai văzut;
Dar eşti ești viu şi și Te ridici din morţimorți, cum ai spus,
Cu-nvierea Ta, Mântuitorule.
74. Te cântăm, Cuvinte,
Doamne al tuturor,
Împreună şi și cu Tatăl şi și Duhul SfântŞiȘi-ngroparea Ta cea sfântă preamărim.
75.Fericimu-Te toţitoți,
Maica lui Dumnezeu,
76. În mormânt, ViaţăViață,
Pus ai fost, Hristoase,
Plecăciunea Ta cea multă preamărind.
===Starea a II-a===1. Cuvine-se, dar, Săcădem Ia Tine, Ziditorul, Cela ce pe cruce mâinile Ți-ai întins, Și-ai zdrobit de tot puterea celui rău. 2. Cuvine-se, dar, Să-Ți dăm slava-a toate Ziditorul, Căci din patimi Tu ne-ai scos, prin patima Ta, Și din stricăciune toți ne-am izbăvit. 3. Soarele-a apus Iar pământul s-a clătit, Cuvinte, Apunând Tu, ne-nseratul Soare, Hristos, Și cu trupul în mormânt punându-Te. 4. Somn învietor În mormânt dormind, Hristoase Doamne, Din cel greu somn al păcatului ai sculat Întreg neamul omenesc cel păcătos. 5. „Una-ntre femei Te-am născut Fiu, fără de durere; Dar acum sufăr dureri, prin patima Ta”, Cea curată, mult jelindu-se, zicea. 6.Sus văzându-Te, De Părinte nedespărțit, Doamne, Iară jos cu trupul mort, sub pământ fiind, Serafimii s-au înfricoșat acum. 7. Răstignindu-Te, S-a rupt tâmpla templului prin mijloc Și și-ascund luminătorii lumina lor, Sub pământ Tu, Soare, ascunzându-Te. 8. Cela ce cu-n semn A făcut la început pământul, Azi apune sub pământ, ca un muritor; Îngrozește-te de-aceasta, cerule ! 9. Sub pământ apuiCela ce-ai făcut pe om cu mâna, Ca pe oameni să-i înalți din căderea lor, Cu puterea Ta atotputernică. 10.Veniți să cântăm Lui Hristos cel mort, Ce-i plâns cu jale, Ca femeile, ce mir au adus atunci, S-auzim cu ele: „Bucurați-vă !” 11. Cu adevărat, Nesecat Mir ești, Cuvinte Doamne;Pentru-aceea și femeile mir Ți-aduc, Celui viu, ca unui mort și îngropat. 12. Cu-ngroparea Ta Ai zdrobit de tot iadul, Hristoase, Și cu moartea Ta pe moarte ai omorât, Și din stricăciune lumea mântuiești. 13. Râu de viață ești Cedin Tatăl curgi, Înțelepciune, Iar în groapă apunând, viață dăruiești, Celor din adâncurile iadului. 14. „Ca să înnoiesc Firea oamenilor cea zdrobită, Eu cu moartea Mi-am rănit trupul Meu, voind; Deci, jelind, nu-ți bate pieptul, Maica Mea”. 15. Sub pământ apui, Cel ce ești Luceafăr al dreptății, Și pe morți i-ai ridicat, ca dintr-un somn greu, Alungând din iad tot întunericul. 16. Bob cu două firi: Dătătorul de viață, astăzi, În adânc pământ, cu lacrimi se seamănă; Răsărind El iar, lumea va bucura. 17. S-a temut Adam, Dumnezeu umblând în rai, atuncea, Iar acum s-a bucurat c-ai venit la iad; Căci căzând atunci, acum s-a ridicat. 18. Maica Ta acum Varsă râuri de lacrimi, Hristoase, Și-a strigat, când Te-a văzut cu trupu-n mormânt: „Înviază, Fiule, precum ai spus !” 19. losif Te-a ascuns, Cu evlavie, în groapă nouă; Și cântări dumnezeiești, de-ngroparea Ta, Ți-a cântat, cu lacrimi împletindu-le. 20. Doamne, Maica Ta,Pironit văzându-Te pe cruce,De amară întristare, sufletul eiS-a pătruns de cuie și de sabie. 21. Maica Ta, văzândAdăparea Ta cu fiere, Doamne, Cel ce ești dulceața lumii noastre întregi, Fața ei cu-amare lacrămi a udat. 22. „Rău m-am întristat Și rărunchii mi se rup, Cuvinte, Junghierea Ta nedreaptă văzând-o”, Zis-a Preacurata, tânguindu-se. 23. „Cum am să-Ți închid Ochii dulci și-ale Tale buze, Doamne, Și cum dar ca pe un mort Te voi îngropa ?”, Iosif a strigat, înfiorându-se. 24. Jalnice cântări Iosif și cu Nicodim cântă Lui Hristos ce S-a-ngropat, acum, în mormânt Și cu dânșii cântă cetele cerești. 25. Sub pământ apui Tu, Hristoase, Soare al dreptății; Deci și buna, Maica Ta, care Te-a născut, De dureri se stinge, nevăzându-Te. 26. Iadul s-a-ngrozitDătătorule de viață, Doamne,Când prădată și-a văzut bogăția luiȘi-nviați pe morții cei legați din veac. 27. Soare luminos După noapte strălucește, Doamne; Iar Tu, după moartea Ta, strălucești mai mult, Înviind din groapă ca un Dumnezeu. 28.Ziditorule, Primindu-Te în sân pământul S-a clătit de frica Ta, Preaputernice, Și pe morți cutremurul i-a deșteptat. 29. O, Hristoase-al meu !Iosif și Nicodim cu miruri,Într-un chip deosebit, acum Te gătescStrigând: „O, pământe-nfricoșează-te !” 30. Doamne, ai apus Și cu Tine-a soarelui lumină; Iar făptura de cutremur cuprins-a fost, Făcător al tuturor vestindu-Te. 31. Piatra cea din unghi O acoperă piatra tăiată Și pe Domnu-L pune-n groapă un muritor. Înfioară-te, de-acum, pământule ! 32. „Vezi-ne aici: Ucenicul cel iubit și Maica, Și cu dulce glas răspunde-ne, Fiule !”, A strigat Curata, cu amar plângând. 33. Tu, ca Cel ce ești De viață dătător, Cuvinte, Pe iudei nu i-ai ucis, fiind răstignit; Ba chiar și pe morții lor îi înviezi. 34. Nici chip ai avut, Nici frum’sețe, când pătimeai, Doamne; Dar mai mult ai strălucit, când ai înviat, Și cu sfinte raze ne-ai împodobit. 35. Ai apus în trup, Sub pământ, nestinsule Luceafăr; Și aceasta neputând vedea soarele, În amiază-zi el s-a întunecat. 36. Luna, soarele Se întunecă-mpreună, Doamne, Și robi binevoitori Ți s-au arătat Și în mantii negre s-au înveșmântat. 37. „Chiar de-ai și murit, Dar sutașul Dumnezeu Te știe; Iar eu cum Te-oi pipăi, Dumnezeul meu, Mă cutremur”, a strigat cel cu bun chip. 38. A dormit Adam Și din coasta lui-’și scoase moarte; Tu dormind acum, Cuvinte-al lui Dumnezeu, Lumii viață izvorăști din coasta Ta. 39. Ai dormit puțin Și-ai dat viață celor morți, Hristoase, Și-nviind ai înviat pe cei adormiți, Ce-adormiseră din veacuri, Bunule. 40. De ai și murit, Dar ai dat vinul de mântuire, Viță, care izvorăști viață tuturor; Patima și crucea Ța Ți le slăvesc. 41. Cum au suferitCereștile cete îndrăzneala Celor ce Te-au răstignit, Dumnezeule, Când Te văd gol, sângerat și osândit ? 42. O, neam jidovescÎndărătnic, ce-ai primit arvuna ! Cunoscut-ai ridicarea Bisericii; Pentru ce dar pe Hristos L-ai osândit ? 43. În batjocură Tu îmbraci pe Împodobitorul, Care cerul a-ntărit și-a împodobit Tot pământul, într-un chip preaminunat. 44. Ca un pelican, Te-ai rănit în coasta Ta, Cuvinte; Și-ai dat viață l-ai Tăi fii, care au murit, Răspândind asupra lor izvoare vii. 45. Oarecând Navi, Opri soarele, zdrobind dușmanii; Iar Tu, Soare, ascunzându-Ți lumina Ta, Ai zdrobit pe-al iadului stăpânitor. 46. Nu Te-ai despărțit De-al Părintelui sân, Milostive, Chiar binevoind a lua chip de muritor; Și în iad Hristoase-al meu, Te-ai pogorât. 47. Tins fiind pe lemn, Cel ce spânzuri pământul pe ape, În pământ, fără suflare, acum cobori; Care lucru nerăbdându-l, tremură. 48. „Vai, o, Fiul meu !”, Preacurata jelește și zice Că „pe care-L așteptam ca pe-un Împărat, Osândit acum pe cruce îl privesc !” 49. „Astfel mi-a vestit Gavriil, venind din cer la mine: El mi-a spus că-mpărăția Fiului meu Este o împărăție veșnică.” 50. „Vai, s-a împlinit A lui Simeon proorocie Căprin inima mea sabie a trecut; O, Emanuile, Cel ce ești cu noi !” 51. O, iudeilor ! Rușinați-vă măcar de morții Înviați de Dătătorul vieții lor, Cel pe Care, plini de pizmă, L-ați ucis. 52. S-a cutremurat Și lumina soarele și-a stins-o, Când în groapă Te-a văzut neînsuflețit; Nevăzuta mea lumină, Bunule ! 53. Cu amar plângeaPreacurata Maica Ta, Cuvinte, Când pe Tine Te-a văzut acum în mormânt; Ne-nceput și negrăite Dumnezeu ! 54.Maica Precista Omorârea Ta văzând, Hristoase, Cu adânc-amărăciune, Ție-Ți grăia: „Să nu zăbovești, Viață, între morți !” 55. Iadul celcumplit Tremura, când Te-a văzut pe Tine, Veșnic Soare al măririi, Hristoase al meu, Și în grab’ a dat din el pe cei legați. 56. Ce priveliște Mare și grozav-acum se vede; Căci al vieții Dătător moarte-a suferit, Voind El să dea viață tuturor ! 57. Coasta Ți-au împuns,Mâinile Ți-au pironit, Stăpâne; Și cu rana Ta din coastă ai vindecat Ne-nfrânarea mâinilor strămoșilor. 58. Oarecând jelea Toată casa pe fiul Rahilei; Iar acum pe al Fecioarei Fiu îl jelesc Maica Lui și ceata Ucenicilor. 59. Palme și loviri I s-au dat lui Hristos peste față, Celui ce cu mâna Sa pe om plăsmui, Și-a zdrobit cu totul ale fiarei fălci. 60. Toți cei credincioși,Cu-ngroparea Ta scăpați de moarte, Îți cinstim,Hristoase-al nostru, cu laude,Răstignirea și-ngroparea Ta acum. 61. Cel făr’ de-nceput,Veșnice Părinte, Fiu și Duh Sfânt,Întărește stăpânirea ’mpărațilorÎmpotriva dușmanilor, caun bun. 62. Ceea ce-ai născut,Preacurată Fecioară, Viața,Potolește dezbinarea-n BisericăȘi dă pace, cao bună, tuturor. 63. Cuvine-se, dar, Să cădem la Tine, Ziditorul, Cela ce pe cruce mâinile Ți-ai întins Și-ai zdrobit de tot puterea celui rău. ===Starea a III-a===1. Neamurile toate Laudă-ngropării Ți-aduc, Hristoase-al meu. 2. ArimateanulJalnic Te pogoară Și în mormânt Te-ngroapă. 3. De mir purtătoare,Mir Ție, Hristoase,Ți-aduc cu sârguință. 4. Vino-întreagă fire,Psalmi de îngropareLui Hristos să-I aducem, 5. Pe Cel viu cu miruri, Ca pe-un mort să-L ungem, Cu mironosițele. 6. Fericite losif !Trupul ce dă viață, Al lui Hristos, îngroapă. 7. Cei hrăniți cu manăLovesc cu piciorul În Binefăcătorul. 8. Cei hrăniți cu mană,Oțet și cu fiere Ți-aduc, Hristoase al meu. 9. O, ce nebunie !Pe Hristos omoară Cei ce-au ucis pe profeți. 10. Ca rob făr’ de minte, A trădat Iuda Pe-Adâncu-nțelepciunii. 11. Rob ajunge-acuma Vicleanul de Iuda, Cel ce-a vândut pe Domnul. 12. Zis-a înțeleptul: „Groap’-adâncă este Gâtlejul jidovilor.” 13. La viclenii jidovi, Căile lor strâmbe Curse și ciulini sunt. 14. Iosif și NicodimPe Domnul îngroapă,Cu toată cuviința. 15. Slavă Ție, Doamne,Cel ce dai viață Și-n iad, puternic, cobori. 16. Maica PreacurataSe jelea, Cuvinte,Pe tine mort văzându-Te. 17. „Primăvara dulce, Fiul meu preadulce. Frum’sețea unde Ți-a apus ?” 18. Plângere pornit-aMaica Preacurata, Când ai murit, Cuvinte. 19. Vin cu mir, să-L ungă,De mir purtătoare, Pe Hristos, Mirul ceresc. 20. Cu moartea pe moarte O omori Tu, Doamne, Cu sfânta Ta putere. 21. Piere-amăgitorul, Scapă amăgitul Cu-nțelepciunea-Ți, Doamne. 22. Cade vânzătorulÎn fundul gheenei, În groapa stricăciunii. 23.Curse de ciulini suntCăile lui Iuda, Celui nebun și viclean. 24. Pier răstignitorii,Împărate-a toate, Dumnezeiescule Fiu. 25. Toți pier, împreună,În groapa pierzării, Bărbații sângiurilor. 26. „Fiule din Tatăl,Împărat a toate, Cum ai primit patima ?” 27. Maica, mielușeaua,Mielul ei pe cruceVăzându-L, s-a tânguit. 28. Trupul ce dă viațălosif împreună Cu Nicodim îngroapă. 29. Mult înlăcrimatăA strigat Fecioara,Rărunchii pătrunzându-și: 30. „O, a mea lumină,Fiul meu preadulce, Cum Te-ai ascuns în groapă ?” 31. „Nu mai plânge Maică;Pe Adam și Eva Ca să-i slobod, Eu sufăr”. 32.„Fiul meu, slăvescu-ȚiÎnalta-ndurare Prin care rabzi acestea”. 33. Cu oțet și fiereTe-au adăpat, Doamne,Gustarea veche s-o strici. 34. Te-ai suit pe cruce,Cel ce altădatăUmbriși poporul sub nor. 35. De mir purtătoare,Venind la a Ta groapă, Ți-aduceau, Doamne, miruri. 36. Scoală-Te, ’ndurate,Și pe noi ne scoateDin a gheenei groapă ! 37. „Doamne, înviază”,Zicea, vărsând lacrimi,Maica Ta ce Te-a născut. 38. Înviază-n grabă,Alungând durereaCuratei Tale Maice ! 39. Prinse-au fost de fricăCereștile cete, Când Te-au văzut mort, Doamne. 40. Iartă de greșalePe cei ce, cu frică,Cinstesc ale Tale patimi. 41. O, înfricoșată, Străină vedere; Pâmântul cum Te-ascunde ! 42. Altădat’ un losif Ți-a slujit în fugă Și-acum Te-ngroapă altul. 43. Plânge, Te jelește, Preacurata-Ți Maică, Fiind Tu mort, Cuvinte. 44. Spaimă ia pe îngeri De grozava-Țimoarte, O, Făcător a toate ! 45. Până-n zori, cu miruri Ți-au stropit mormântul Cele înțelepțite. 46. Pace în Biserici,Lumii mântuire,Prin învierea-Ți dă-ne ! 47. O, Treime Sfântă,Tată, Fiu și Duh Sfânt,Lumea o mântuiește. 48. Robilor tăi, Maică,Dă-le ca să vadă’Nvierea Fiului tău ! 49. Neamurile toateLaudă-ngropăriiȚi-aduc, Hristoase al meu. ==Textele din 1915, 1928, 2000 în paralel==Trei ediții sunt puse aici în paralel:*ediția 1915: ''Prohodul Domnului nostru Iisus Hristos, scris și armonizat după melodiile bisericești tradiționale (pe ambele muzici) pentru corurile școlare sătelști de I. Popescu-Pasărea, profesor de muzică bisericească la seminariile din București, cântăreț și diriginte al corului Bisericii Kalinderu, președinte al cântăreților bisericești'', București, Tipografia profesională Dimitrie C. Ionescu, 1915.*ediția 1928: ''Prohodul Domnului nostru Iisus Christos, care se cântă în Sfânta și Marea Vineri seara la priveghere'', București, Tipografia cărților **ediția 2000: ''Triodul'', București, EIBM al BOR, 2000. Textele puse în paralel:*Starea I: '''[[Prohodul Domnului (liturgică)/Starea întâi]]'''*Starea a II-a: '''[[Prohodul Domnului (liturgică)/Starea a doua]]'''*Starea a III-a: '''[[Prohodul Domnului (liturgică)/Starea a treia]]''' ==Observații asupra textului==O parte din aceste strofele Prohodului Domnului au fost eliminate sau modificate din ultimele ediții românești ale cărtilor de cult (secolul XX), pentru a se evita interpretarea lor ca o atitudine antisemită la adresa evreilor, după cum urmează: ===Starea I===Din ''Starea întâi'' au fost eliminate total: 56. Urmașii lui Iuda,<br />Din izvor adăpați<br />Și cu mană săturați demult, în pustiu,<br />În mormânt îl pun pe Hrănitorul lor. 58. Îngâmfat Israil,<br />Ucigașe popor !<br />Pentru ce pe Varava, pătimaș, slobozi,<br />Iar pe Domnul pentru ce Îl răstignești ? 62. Pizmăreț popor,<br />Ucigaș blestemat !<br />Rușinează-te măcar, înviind Hristos,<br /tr>De mahrama și de giulgiurile Lui. ===Starea a II-a===Din ''Starea a doua'' au fost eliminate total: 33. Tu, ca Cel ce ești<br /table>De viață dătător, Cuvinte,<br />Pe iudei nu i-ai ucis, fiind răstignit;<br />Ba chiar și pe morții lor îi înviezi. 42. O, neam jidovesc<br />Îndărătnic, ce-ai primit arvuna !<br />Cunoscut-ai ridicarea Bisericii;<br />Pentru ce dar pe Hristos L-ai osândit ? 51. O, iudeilor !<br />Rușinați-vă măcar de morții<br />Înviați de Dătătorul vieții lor,<br />Cel pe Care, plini de pizmă, L-ați ucis. (Acesta din urmă este singurul caz în care nu a avut loc o eliminare totală, însă a fost schimbat "O, iudeilor !" cu "Fariseilor!"). 61. Cel făr’ de-nceput,<br />Veșnice Părinte, Fiu și Duh Sfânt, <br />Întărește stăpânirea ’mpăratilor <br />Împotriva dușmanilor, ca un bun. ===Starea a III-a===Din ''Starea a treia'' au fost eliminate total: 7. Cei hrăniți cu mană<br />Lovesc cu piciorul <br />În Binefăcătorul. 9. O, ce nebunie ! <br />Pe Hristos omoară<br />Cei ce-au ucis pe profeți. 12. Zis-a înțeleptul: <br />"Groap’-adâncă este<br />Gâtlejul jidovilor." 13. La viclenii jidovi,<br />Căile lor strâmbe<br />Curse și ciulini sunt. 24. Pier răstignitorii,<br />Împărate-a toate,<br />Dumnezeiescule Fiu. 25. Toți pier, împreună,<br />În groapa pierzării, <br />Bărbații sângiuirilor. ==A se vedea și==*[[Prohodul Domnului (liturgică)/Starea întâi]]*[[Prohodul Domnului (liturgică)/Starea a doua]]*[[Prohodul Domnului (liturgică)/Starea a treia]] [[Categorie:Prohodul Domnului]][[Categorie:Spiritualitate]]
