Prohodul Domnului (liturgică): Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m
m (diacritice)
(Nu s-au afișat 10 versiuni intermediare efectuate de alți 3 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
'''Prohodul Domnului''' este slujba punerii în mormânt a Domnului, sau prohodirea, care se cântă în biserici în Vinerea Mare din Săptânăna Patimilor. Slujba se mai numeşte şi "Denia Prohodului", denia fiind o utrenie de seara din perioada Triodului.
+
'''Prohodul Domnului''' este slujba punerii în mormânt a Domnului, sau [[prohodire]]a, care se cântă în biserici în [[Vinerea Mare]] din [[Săptămâna Patimilor]]. Slujba se mai numește și „Denia Prohodului”, [[denia]] fiind o [[utrenie]] de seară din perioada [[Triod]]ului.
  
==Texte: 1915, 1928, 2000==
+
==Text: ultima traducere din cărțile de cult (Triod, 2000)==
 
+
===Starea I===
<table border="1" cellpadding="2" cellspacing="0" width="100%">
+
1. În mormânt, Viață,
<tr>
 
<th colspan="3"><big>Prohodul Domnului</big></th>
 
</tr>
 
<tr valign="top">
 
<td align="center">Ediţia 1915</td>
 
<td align="center">Ediţia 1928</td>
 
<td align="center">Ediţia 2000</td>
 
</tr>
 
<tr>
 
<th colspan="3">Starea I</th>
 
</tr>
 
<tr valign="top">
 
<td>
 
1. În mormânt viaţă, pus ai fost Hristoase şi s'au spăimântat oştirile îngereşti, plecăciunea ta cea multă proslăvind.
 
 
 
2. Dar cum mori Vieaţă! Şi cum şezi în groapă! Şi împărţia morţii o perzi de tot, şi pre morţii cei din Iad îi înviezi.
 
 
 
3. Te mărim pre Tine, Doamne Iisuse, şi 'ngropărea îţi cinstim şi patimile, că din munca Iadului ne-ai izbăvit.
 
 
 
4. Cel ce-ai pus pământul, cu măsuri Cristoase, cum şezi astăzi în mormânt Ziditorule; şi din gropi pre cei ce-au murit înviezi.
 
 
 
5. Iisuse al meu, împărat a toate, ce-ai venit la cei din iad acum căutând; vrând să desrobeşti pe neamul omenesc.
 
 
 
6. Stăpânul a toate, mort se vede 'n groapă, şi deşertătorul gropilor morţilor, în mormânt se 'ncue ca un muritor.
 
 
 
7. În mormânt vieaţă, ai fost pus Cristoase, şi cu moartea ta pre moarte o ai pierdut, şi ai izvorît vieaţă veşnică.
 
 
 
8. Cu cei răi Hristoase, ca un rău vinovat, socotit ai fost dar ne-ai îndreptat pre noi, şi din amăgirea celui rău ne-ai scos.
 
 
 
9. Cel frumos cu chipul, decât oamenii toţi, ca un om se vede mort şi fără de chip, cel ce firea toată a 'nfrumuseţat.
 
 
 
10. Iadul cum va răbda viind Tu într'însul; şi cum nu se va zdrobi 'ntunecându-se; că de fulger şi de raze va orbi.
 
 
 
11. Dulcea mea lumină, şi mântuitoare, cum în groapă 'ntunecoasă te-ai încuiat; o nespusa Ta răbdare Bunule.
 
 
 
12. Nici de duhuri firea, se pricepe Doamne, nici mulţimea făr'de trupuri pot povesti, taina îngropării Tale n'ajungând.
 
 
 
13. O minuni streine ! o ce lucruri nouă ! cel ce-mi dă suflare mie se poartă mort, îngropându-l mâinile lui Iosif.
 
 
 
14. Şi'n mormânt ai apus, şi de sân Părintesc, nici cum nu te-ai despărţit Cristoase al meu; strein lucru amândouă şi mărit.
 
 
 
15. Adevăr împărat, pământesc şi ceresc, de şi'n mic mormânt te 'ncui Iisusul meiu, dar de toat' a Ta făptură Te  cunoşti.
 
 
 
16. Tu'n mormânt fiind pus, Ziditor Hristoase, temelia dedesubt s'a cutremurat, şi gropi ale multor oameni s'au deschis.
 
 
 
17. Cela ce în palmă tot pământul ţine, sub pământ acum trupeşte se ţine mort, isbăvind pre morţii cei din Iad legaţi.
 
 
 
18. Din stricare Doamne, m-ai suit pre mine, şi murind acum la cei morţi te-ai pogorît, şi-ai zdrobit puterea toat'a Iadului.
 
 
 
19. Ca lumina'n sfeşnic, se ascunde acum, sub pământ ca subt obroc trupul Domnului, şi din Iad goneşte întunerecul.
 
 
 
20. Mulţimea de oştiri, cea 'nţelegătoare, împreună cu Nicodem şi Iosif, merg să'ngroape pre cel ce e ne 'ncăput
 
 
 
21. Murind tu de voe, sub pământ te-ai supus, şi pre mine ce-am fost mort Iisusul meu, din amara neascultare m'ai sculat.
 
 
 
22. S'a schimbat făptura, privind patima Ta, că cu tine-au pătimit toate câte sunt; Făcător a toate cunoscându-te.
 
 
 
23. A vieţii Piatră, întru sine luând, cel a toate mâncător Iadul a vărsat, morţii cei din veac ce-i înghiţise el.
 
 
 
24. În mormânt nou te-ai pus, înoind Cristoase, firea oamenilor Tu din morţi înviind, după cum se cade ca un Dumnezeu.
 
 
 
25. Pre pământ pogorând, să 'noeşti pre Adam, pre acesta negăsind jos te-ai pogorît, pân' la Iad Stăpânul meu şi l'ai aflat.
 
 
 
26. Pământul de frică, s'a clătit Cuvinte, ş-încă Soarele lumina sa 'şi-a ascuns, apuind Tu Ziditorul sub pământ.
 
 
 
27. Ca un om ai murit, d'a ta voe Doamne, ş'ai sculat pre morţi din gropi ca un Dumnezeu, ş'ai dat tuturor vieaţă vecinică.
 
 
 
28. Vărsând râu de lacrămi, peste tine a plâns, cea Cu¬rată ca o Maică ş'a glăsuit: oare cum te voi îngropa Fiul meu.
 
 
 
29. Ca grăunţul de grâu, intrând Tu în pământ, spi prea mult înmulţitor nouă ne-ai crescut, înviind pre oamenii cei din Adam.
 
 
 
30. Sub pământ te-ai ascuns, ca un Soare acum, şi cu moartea ca 'ntr'o noapte te-ai învălit, ci răsări mai mult Mântuitorul meu.
 
 
 
31. Cum ascunde Luna, faţa sa de Soare, aşa groapa te-a ascuns şi pre Tine-acum, cel ce prin trupească moarte ai apus.
 
 
 
32. Iisus vieaţa, gustând moarte acum, pre toţi oamenii dinmoarte i-a slobozit, şi vieaţă tuturor le-a dăruit.
 
 
 
33. Pre Adam cel d'întâiu, prin păcat omorît, la vieaţă ridicându-l cu moartea Ta, Adam nou prin trup te-ai arătat acum.
 
 
 
34. Cereştile cete, mort văzând pe Stăpân, pentru noi s'au spăimântat şi s'au învălit, şi cu aripele s'au acoperit.
 
 
 
35. Iosif Cuvinte, pogorându-te mort, de pre lemn acum în noul Mormânt te-au pus, ci 'nviază Doamne mântuind pe toţi.
 
 
 
36. Bucurie Doamne, fiind îngerilor, întristare lor acum le-ai pricinuit, cu trup mort ca pre un om văzându-te.
 
 
 
37. Suind Tu pre Cruce, împreun' ai suit, şi pre oameniicei vii, iar mergând la Iad, ai sculat dintr'însul pre cei morţi din veac.
 
 
 
38. Ca un leu Tu Doamne, adormind cu trupul, ca un pui de leu te scoli cela ce-ai fost mort, lepădând greimea bătrâneţelor.
 
 
 
39. Te-ai împuns în coastă, cela ce din coastă, pe strămoaşa ai zidit din Adam întâiu şi ne-ai dat izvor de dar curăţitor.
 
 
 
40. Se junghiâ cu taină, mai nainte mielul, iar de faţă Tu acum junghiindu-te, de păcat făptura Ta o curăţeşti.
 
 
 
41. Cine dar va spune, chip nou şi 'nfricoşat, astăzi cel ce stăpâneşte făpturile, pătimeşte pentru noi şi moare vrând.
 
 
 
42. Cel ce dă vieaţă, cum acum moare vrând; strigau îngerii cu spaimă fiind cuprinşi, şi cum Dumnezeu să 'ncue în mormânt.
 
 
 
43. Din coasta Ta Doamne, cea însuliţată, izvorăşti mie vieaţă şi mă prefaci, dându-mi daruri şi ertare de păcat.
 
 
 
44. Tins fiind pre Cruce, ai chemat pe oameni, iar curată coasta ta împungându-se, tuturor ertare dai Iisusul meu.
 
 
 
45. Cel cu chip cuvios, Te găteşte frumos, şi Te îngroapă ca p'un mort încuviinţat, şi d'al Tău chip mult să'nfricoşează-acum.
 
 
 
46. Sub pământ de voe, ca un mort pogorând, pre cei muritori la ceruri i-ai ridicat, ca pre cei ce-au fost căzuţi de acolo.
 
 
 
47. De te-ai şi văzut mort, dar viezi ca un Domn, şi la cer pe pământeni Iisusul meu, îi ridici ca un a tot Stăpânitor.
 
 
 
48. De te-ai şi văzut mort, dar eşti viu Dumnezeu, şi pre oamenii cei morţi pe toţi înviezi, omorînd de tot p'al meu omorîtor.
 
 
 
49. O ce bucurie! Ce dulceaţă multă! a fost ceea ce-a umplut pre toţi cei din Iad, strălucind lumina Ta Cristosul meu.
 
 
 
50. Laud îngroparea, mă'nchin patimilor, şi puterea îţi măresc milostivule, ce m'au deslegat de patimi putrede.
 
 
 
51. Asupra Ta, Doamne, săbii s'au ascuţit, ş'a puternicului sabie s'a tâmpit, şi cea din Edem s'a biruit acum.
 
 
 
52. Văzând Mieluşeaua pre-al său Miel junghiat, pătrunzându-se cu inima s'a rănit, şi pre turmă'ndeamnă să se vaite.
 
 
 
53. De Te'ngropi şi'n mormânt, de Te duci şi la Iad, dar şi gropile Isuse le-ai deşertat, şi pre Iad Cristoase l-ai golit de tot.
 
 
 
54. Mântuitorul meu, subt pământ pogorînd, pre toţi oamenii din moarte i-ai înviat, şi la slava Tatălui i-ai înălţat.
 
 
 
55. Unul din Treime, defăimată moarte, rabdă pentru noi cu trupul bine voind, să tem toate şi pământul tremură.
 
 
 
56. Strănepoţii Iudei, ceiace au ieşit, ca dintr'un izvor amar în mormânt au pus, pre cel ce le-a dat lor mană de demult.
 
 
 
57. Vinovat se trage, cel prea drept la Pilat, şi la moartea cea de cruce se judecă, şi se osândeşte cel ce judecă.
 
 
 
58. Falnice Israil, ucigaşe popor, pentru ce-ai ales mai bine pre Varava, şi pre Domnul pentru ce l-ai răstignit?
 
 
 
59. Cel ce-ai zidit pre om, din pământ cu mâna, pentru dânsul te-ai făcut om firesc cu trup, şi de bună voea Ta te-ai răstignit.
 
 
 
60. Fiind ascultător, Tatălui Cuvinte, pân' la Iad te-ai pogorît Iisusul meu, şi pre neamul omenesc l-ai înviat.
 
 
 
61. Vai lumina lumii, vai a mea lumină! Iisusul meu a toate doritule, cu amar striga Fecioara şi plângea.
 
 
 
62. Ucigaş şi vrăjmaş, pismătareţ popor, ruşinează-te măcar înviind Hristos, de măhrama şi de giulgiurile Lui.
 
 
 
63. Vino ucigaşe, vânzător ucenic, şi-mi arată răutatea năravului, pentru cât folos ai vândut pre Cristos?
 
 
 
64. Ca cum ai fost drept, oarbe şi nebune, aşa te-ai făţărnicit perzătorule, ş'ai vândut pe cel fără de preţ cu bani.
 
 
 
65. Ce preţ sfântului mir, şi Ceresc ai aflat? şi ce vrednic de potriva lui ai luat? muncă'n Iad satano şi te-ai spânzurat.
 
 
 
66. De iubeşti pre săraci, şi de Mir te scârbeşti, ce se varsă curăţind multe suflete, apoi cum pre aur Mântuirea vinzi?
 
 
 
67. O Cuvinte Doamne ! o al meu dulce Fiu ! cum d'a treia zi 'ngroparea îţi voiu răbda ? mi se rupe inima ca unei Maici.
 
 
 
68. Cine-mi va da apă şi izvor de lacrămi, ca să plâng pe prea iubit dulcele meu Fiu, a strigat Fecioara Maica şi a zis.
 
 
 
69. O munţi 'nalţi şi dealuri, şi voi oamenii toţi, plângeţi şi vă întristaţi împreun' acum şi cu mine Maica tânguiţi-vă.
 
 
 
70. Când te voiu mai vedea, făr'de ani Lumină, bucuria, mângâerea, dulceaţa mea! a strigat Fecioara văitându-se.
 
 
 
71. De eşti acea peatră, cea netăiată Tu, dar ca cel ce eşti izvor de te-ai şi tăiat, apă vie de vieaţă dărueşti.
 
 
 
72. Ca dintr'o fântână, din îndoitul râu, ce din coastă'ţi s'a vărsat bând ne adăpăm, şi vieţei veşnice ne împărt㬺im.
 
 
 
73. De voe Cuvinte, 'n groapă mort te-ai văzut, dar eşti viu şi scoţi pe oameni precum ai zis, cu 'nvierea Ta Mântui¬torul meu.
 
 
 
74. Te cântăm Cuvinte, Doamne al tuturor, şi pre Ta¬tăl împreună cu Duhul Sfânt, şi 'ngroparea Ta cea sântă prea mărim.
 
 
 
75. Te mărim Curată, Maica lui Dumnezeu, şi cinstim cei credincioşi punerea 'n mormânt, a Fiului Tău ş'al nostru Dumnezeii.
 
</td>
 
<td>
 
1. În mormânt Viaţă, pus ai fost Hristoase, şi s'au spăimântat oştirile îngereşti, plecăciunea Ta cea multă preamărind.
 
 
2. Dar cum mori Viaţă, şi cum şezi în groapă, şi împărăţia morţii o pierzi de tot, şi pre morţii cei din iad îi înviezi.
 
 
3. - Te mărim pre Tine,Doamne Iisuse, şi'ngroparea îţi cinstim şi patimile, că din munca iadului ne-ai mântuit.
 
 
4. Cel ce-ai pus pământul, cu măsuri Hristoase, cum şezi astăzi în mormânt Ziditorule, şi din gropi pe cei ce-au murit înviezi.
 
 
5. Iisuse al meu, împărat a toate, ce-ai venit la cei din iad acum căutând, vrând să desrobeşti pre neamul omenesc.
 
 
6. Stăpânul a toate, mort se vede 'groapă şi deşertătorul gropilor morţilor, în mormânt se'ncue ca un muritor.
 
 
7. În mormânt Viaţă, ai fost pus Hristoase, şi cu moartea Ta pre moarte o ai pierdut, şi ai izvorât viaţă veşnică.
 
 
8. Cu cei răi Hristoase, ca un rău vinovat, socotit ai fost dar ne-ai îndreptat pre noi şi din amăgirea celui rău ne-ai scos.
 
 
9. Cel frumos cu chipul, decât oamenii toţi, ca un om se vede mort şi fără de chip, cel ce firea toată a 'nfrumuseţat.
 
 
10. Iadul cum va răbda, viind Tu întrânsul, şi cum nu se va sdrobi 'ntunecându-se, ca de fulger şi de rază va orbi.
 
 
11. Dulcea mea Lumină, şi mântuitoare, cum în groapă 'ntunecoasă Te-ai încuiat, o nespusa Ta răbdare Bunule.
 
 
12. Nici de duhuri firea, se pricepe Doamne, nici mulţimea făr' de trupuri pot povesti, taina îngropării Tale neajungând.
 
 
13. O minuni streine, o ce lucruri nouă! Cel ce-mi dă suflare mie se poartă mort, îngropându-l mâinile lui Iosif.
 
 
14. Si'n mormânt ai apus, şi de sân părintesc, nicicum nu Te-ai despărţit Hristoase al meu; strein lucru amândouă şi mărit
 
 
15. Adevăr împărat, pământesc şi ceresc, deşi'n mic mormânt Te'ncui Iisusul meu, dar de toat'a Ta făptură Te cunoşti.
 
 
l6. Tu'n mormânt fiind pus, Ziditor Hristoase, temelia dedesubt s'a cutremurat, şi gropi ale multor oameni s'au deschis.
 
 
 
17. Cela ce în palmă, tot pământul ţine, sub pământ acum trupeşte se ţine mort, mântuind pre morţii cei din iad legaţi.
 
 
18. Din stricare Doamne, m'ai suit pre mine; şi murind acum la cei morţi Te-ai pogorât, şi-ai sdrobit puterea toat'a iadului.
 
 
19. Ca lumina'n sfeşnic, se ascunde acum, sub pământ ca sub obroc trupul Domnului şi din iad goneşte întunerecul.
 
 
20. Mulţimea de oştiri, cea 'nţelegătoare, dimpreună cu Nicodim şi Iosif, merg să'ngroape pre cel ce e ne 'ncăput.
 
 
21. Murind Tu de voe, sub pământ Te-ai supus, şi pre mine ce-am fost mort Iisusul meu, de amara ne-ascultare m'ai sculat.
 
 
22. S'a schimbat făptura, privind patima Ta, că cu Tine-au pătimit toate câte sunt, făcător a toate cunoscându-Te.
 
 
23. A vieţii piatră, întru sine luând, cel a toate mâncător iad a aruncat, morţii cei din veac ce-i înghiţise el.
 
 
24. În mormânt nou Te-ai pus, înoind Hristoase, firea oamenilor Tu, din morţi înviind, după cum se cade ca un Dumnezeu.
 
 
25. Pre pământ pogorând, să 'noeşti pre Adam, şi pre-acesta negăsind, jos Te-ai pogorît, pân' la iad Stăpânul meu, şi l-ai aflat.
 
 
26. Pământul de frică, s'a clătit ,Cuvinte, şi'ncă soarele lumina sa şi-a ascuns, apuind Tu Ziditorul sub pământ.
 
 
27. Ca un om ai murit, de-a Ta voe Doamne, şi-ai sculat pre morţi din gropi ca un Dumnezeu, şi-ai dat tuturor viaţă veşnică.
 
 
28. Vărsând râu de lacrămi, preste Tine a plâns, cea Curată ca o Maică şi-a glăsuit: Oare cum Te voi îngropa Fiul Meu ?
 
 
29. Ca grăunţul de grâu, intrând Tu în pământ, spic prea mult înmulţitor nouă ne-ai crescut, înviind pre oamenii cei din Adam.
 
 
30.-Sub pământ Te-ai ascuns, ca un soare acum, şi cu moartea ca 'ntr'o noapte, Te-ai învelit; ci răsai mai mult Mântuitorul meu.
 
 
31. Cum ascunde luna, faţa sa de soare, aşa groapa Te-a ascuns şi pre Tine-acum, cel ce prin trupeasca moarte ai apus.
 
 
32. Iisus viaţa, gustând moarte acum, pre toţi oamenii din moarte i-a slobozit; şi viaţă tuturor le-a dăruit.
 
 
33. Pre Adam cel dintâi, prin păcat omorât, la viaţă ridicându-l cu moartea Ta, Adam nou prin trup Te-ai arătat acum.
 
 
34. Cereştile Cete, mort văzând pre Stăpân, pentru noi s'au spăimântat şi s'au învelit, şi cu aripele s'au acoperit.
 
 
35. Iosif, Cuvinte, pogorându-Te mort, de pre lemn acum în noul mormânt Te-a pus; ci'nviază Doamne mântuind pre toţi.
 
 
36. Bucurie Doamne, fiind îngerilor, întristare lor acum le-ai pricinuit, cu trup mort ca pre un om văzându-Te.
 
 
37. Suind Tu pre cruce, împreun'ai suit şi pre oamenii cei vii, iar mergând la iad, ai sculat dintr'însul pe cel morţi din veac.
 
 
38. Ca un leu Tu Doamne, adormind cu trupul, ca un pui de leu Te scoli, cela ce-ai fost mort, lepădând greimea bărâneţelor.
 
 
39. Te-ai împuns în coastă, cela ce din coastă, pre strămoaşa ai zidit din Adam întâi, şi ne-ai dat izvor de dar curăţitor.
 
 
40. Se junghia cu taină, mai 'nainte mielul, iar de faţă Tu acum înjunghindu-Te, de păcat făptura Ta o curăţeşti.
 
 
41. Cine dar va spune, chip nou şi înfricoşat? astăzi cel ce stăpâneşte făpturile, pătimeşte pentru noi şi moare vrând.
 
 
42. Cel ce dă viaţă, cum acum moare vrând ? strigau îngerii de spaimă fiind cuprinşi, şi cum Dumnezeu se'ncue în mormânt.
 
 
43. Din coasta Ta Doamne, cea însuliţată, izvorăşti mie viaţă şi mă prefaci, dându-mi daruri şi iertare de păcat.
 
 
44. Tins fiind pe cruce, ai chemat pe oameni, iar curata coasta Ta împungându-se, tuturor iertare dai Isusul meu.
 
 
45. Cel cu chip cuvios, Te găteşte frumos, şi Te'ngroapă ca pe-un mort încuviinţat, şi de-al Tău chip mult se'nfricoşeaz'acum.
 
 
46. Sub pământ de voe, ca un mort pogorând, pre cei muritori la ceruri i-ai ridicat, ca pre cei ce de'acolo au fost căzuţi.
 
 
47. De Te-ai şi văzut mort, dar viezi ca un Domn, şi la cer pe pământeni, Iisusul meu, îi ridici ca un Atotstăpânitor.
 
 
48. De Te-ai şi văzut mort, dar eşti viu Dumnezeu, şi pre oamenii cei morţi pre toţi înviezi, omorând de tot pe-al meu omorâtor.
 
 
49. O ce bucurie! ce dulceaţă multă, a fost ceia ce-a umplut pre toţi cei din iad, strălucind lumina Ta Hristosul meu.
 
 
50. Laud îngroparea, mă'nchin patimelor, şi puterea îţi măresc, milostivule, că m'ai deslegat de patimi putrede.
 
 
 
51. Asupra Ta Doamne, săbii s'au ascuţit, şi-a puternicului sabie s'a tâmpit, şi cea din Edem s'a biruit acum.
 
 
52. Văzând Mieluşeaua pre-al său Miel junghiat, pătrunzându-se cu inima s'a rănit, şi pre turmă'ndeamnă să se vaete.
 
 
53. De Te'ngropi în mormânt, de Te duci şi în iad, dar şi gropile Isuse le-ai deşărtat, şi pre iad Hristoase l-ai golit de tot.
 
 
54. Mântuitorul meu, sub pământ pogorând, pre toţi oamenii din moarte i-ai înviat, şi la slava Tatălui i-ai înălţat.
 
 
55. Unul din Treime, defăimată moarte, rabdă pentru noi cu trupul binevoind, se tem toate şi pământul tremură.
 
 
56. Strănepoţii Iudei, ceia ce au ieşit, ca dintr'un izvor amar în mormânt au pus, pre cel ce le-a dat lor mana de demult.
 
 
57. Vinovat se trage, cel Prea Drept la Pilat, şi la moartea cea de cruce se judecă, şi se osândeşte cel ce judecă.
 
 
58. Falnice Israil, ucigaşe popor, pentru ce-ai ales mai bine pre Varava, şi pre Domnul pentru ce l-ai răstignit ?
 
 
59. Cel ce-ai zidit pre om, din pământ cu mâna, pentru dânsul Te-ai făcut om firesc cu trup, şi de bună voia Ta Te-ai răstignit.
 
 
60. Fiind ascultător, Tatălui Cuvinte, pân' la iad Te-ai pogorât, Iisusul meu, şi pre neamul omenesc l-ai înviat.
 
 
61. Vai lumina lumii, vai a Mea lumină, Iisusul Meu a toate doritule, cu amar striga Fecioara şi plângea.
 
 
62. Ucigaş şi vrăşmaş, pizmătareţ popor, ruşinează-Te măcar înviind Hristos, de măhrama şi de giulgiurile Lui.
 
 
63. Vino ucigaşe, vânzător ucenic, şi-mi arată răutatea năravului, pentru cât folos ai vândut pre Hristos?
 
 
64. Ca şi cum ai fost drept, oarbe şi nebune, aşa te-ai făţărnicit pierzătorule, şi-ai vândut pre cel fără de preţ cu bani.
 
 
65. Ce preţ sfântului mir, şi ceresc ai aflat? şi ce vrednic de potriva lui ai luat? muncă, iad satano şi te-ai spânzurat.
 
 
66. De iubeşti pre săraci şi de mir te scârbeşti, ce se varsă curăţind multe suflete, apoi cum pre aur mântuirea vinzi ?
 
 
67. O, Cuvinte Doamne, o al Meu dulce Fiul, cum de-a treia zi 'ngroparea îţi voi răbda ? Mi se rumpe inima ca unei Maici.
 
 
 
68. Cine-mi va da apă şi izvor de lacrămi, ca să plâng pe prea iubit dulcele Meu Fiu ?, a strigat Fecioara maica şi a zis.
 
 
69. O munţi 'nalţi şi dealuri, şi voi oamenii toţi, plângeţi şi vă întristaţi împreun' acum. Si cu mine, maica, tânguiţi-vă.
 
 
70. Când Te voi mai vedea, făr'de ani lumină, bucuria, mângâerea, dulceaţa mea, a strigat Fecioara văetându-se.
 
 
71. De eşti acea piatră, cea netăiată Tu, dar ca cel ce eşti izvor de Te-ai şi tăiat, apă vie de viaţă dărueşti.
 
 
72. Ca dintr'o fântână, din îndoitul râu, ce din coastă-ţi s'a vărsat, bând ne adăpăm, şi vieţii veşnice ne'mpărtăşim.
 
 
73. De voe Cuvinte, 'n groapă mort Te-ai văzut, dar eşti viu şi scoţi pre oameni precum ai zis, cu'nvierea Ta mântuitorul meu.
 
 
Mărire...
 
 
74. Te cântăm Cuvinte, Doamne al tuturor, şi pre Tatăl împreună, cu Duhul Sfânt, şi'ngroparea Ta cea sfântă preamărind.
 
 
Si acum...
 
 
75. Te mărim Curată, Maica lui Dumnezeu, şi cinstim cei credincioşi punerea'n mormânt, a fiului Tău şi-al nostru Dumnezeu.
 
</td>
 
<td>
 
1.În mormânt, Viaţă,
 
 
Pus ai fost, Hristoase,
 
Pus ai fost, Hristoase,
Şi s-au spăimântat oştirile îngereşti,
+
Și s-au spăimântat oștirile îngerești,
 
Plecăciunea Ta cea multă preamărind.
 
Plecăciunea Ta cea multă preamărind.
  
2. Dar cum mori, Viaţă,
+
2. Dar cum mori, Viață,
Şi cum şezi în mormânt ?
+
Și cum șezi în mormânt ?
Şi împărăţia morţii Tu o zdrobeşti
+
Și împărăția morții Tu o zdrobești
Şi pe morţii cei din iad îi înviezi ?
+
Și pe morții cei din iad îi înviezi ?
  
 
3. Te mărim pe Tine,
 
3. Te mărim pe Tine,
 
Iisuse Doamne,
 
Iisuse Doamne,
Şi-ngroparea îţi cinstim şi patimile,
+
Și-ngroparea îți cinstim și patimile,
 
Că din stricăciune Tu ne-ai izbăvit.
 
Că din stricăciune Tu ne-ai izbăvit.
  
4.Cel ce-ai pus pământul
+
4. Cel ce-ai pus pământul
 
Cu măsuri, Hristoase,
 
Cu măsuri, Hristoase,
Astăzi şezi în mic mormânt, Ziditorule,
+
Astăzi șezi în mic mormânt, Ziditorule,
Şi din gropi, pe cei ce-au murit înviezi.
+
Și din gropi, pe cei ce-au murit înviezi.
  
 
5. Iisuse al meu,
 
5. Iisuse al meu,
 
Împărat a toate,
 
Împărat a toate,
 
De ce vii la cei din iad, o, Hristoase-al meu ?
 
De ce vii la cei din iad, o, Hristoase-al meu ?
Vrei să dezrobeşti neamul omenesc.
+
Vrei să dezrobești neamul omenesc.
  
 
6. Stăpânul a toate
 
6. Stăpânul a toate
 
Mort se vede acum
 
Mort se vede acum
Şi deşertătorul gropilor celor morţi
+
Și deșertătorul gropilor celor morți
 
Se încuie-n groapă nouă ca unom.
 
Se încuie-n groapă nouă ca unom.
  
7. În mormânt, Viaţă,
+
7. În mormânt, Viață,
 
Pus ai fost, Hristoase,
 
Pus ai fost, Hristoase,
Şi cu moartea Ta pe moarte o ai pierdut
+
Și cu moartea Ta pe moarte o ai pierdut
Şi viaţă lumii Tu ai izvorât.
+
Și viață lumii Tu ai izvorât.
  
 
8. Cu cei răi, Hristoase,
 
8. Cu cei răi, Hristoase,
 
Ca un răufăcător
 
Ca un răufăcător
Socotit ai fost, dar ne-ai îndreptat pe toţi
+
Socotit ai fost, dar ne-ai îndreptat pe toți
Şi ne-ai scos din amăgirea celui rău.
+
Și ne-ai scos din amăgirea celui rău.
  
 
9. Mai frumos cu chipul
 
9. Mai frumos cu chipul
Decât oamenii toţi,
+
Decât oamenii toți,
Ca un om se vede mort şi fără de chip,
+
Ca un om se vede mort și fără de chip,
Cel ce toată firea a-nfrumuseţat.
+
Cel ce toată firea a-nfrumusețat.
  
 
10. Iadul cum va răbda
 
10. Iadul cum va răbda
 
Intrarea Ta, Doamne,
 
Intrarea Ta, Doamne,
Şi cum nu se va zdrobi întunecându-se,
+
Și cum nu se va zdrobi întunecându-se,
 
De-a luminii Tale fulgere orbind ?
 
De-a luminii Tale fulgere orbind ?
  
 
11. Dulcea mea lumină
 
11. Dulcea mea lumină
Şi mântuitoare,
+
Și mântuitoare,
 
Cum în groapă-ntunecoasă Tu Te-ai ascuns ?
 
Cum în groapă-ntunecoasă Tu Te-ai ascuns ?
O, răbdare de nespus şi negrăit !
+
O, răbdare de nespus și negrăit !
  
 
12. Nici lumea de duhuri
 
12. Nici lumea de duhuri
 
Nu pricepe, Doamne,
 
Nu pricepe, Doamne,
Nici mulţimea făr’ de trup poate povesti
+
Nici mulțimea făr’ de trup poate povesti
Taina îngropării Tale, neştiind.
+
Taina îngropării Tale, neștiind.
  
 
13. O, minuni străine !
 
13. O, minuni străine !
Linia 390: Linia 70:
 
14. În mormânt ai apus,
 
14. În mormânt ai apus,
 
Dar de-al Tatălui sân
 
Dar de-al Tatălui sân
Nicicum nu Te-ai despărţit, Hristoase al meu.
+
Nicicum nu Te-ai despărțit, Hristoase al meu.
Acest lucru e străin şi nefiresc !
+
Acest lucru e străin și nefiresc !
  
 
15. Întreaga făptură
 
15. Întreaga făptură
Recunoaşte-n Tine:
+
Recunoaște-n Tine:
Împărat adevărat, pe pământ şi-n cer,
+
Împărat adevărat, pe pământ și-n cer,
Deşi în mormânt Te-ncui, Hristoase-al meu !
+
Deși în mormânt Te-ncui, Hristoase-al meu !
  
16.Tu-n mormânt fiind pus
+
16. Tu-n mormânt fiind pus
 
Ziditor Hristoase,
 
Ziditor Hristoase,
 
Temelia iadului s-a cutremurat
 
Temelia iadului s-a cutremurat
Şi-alemorţilor morminte s-audeschis.
+
Și-alemorților morminte s-audeschis.
  
 
17. Cela ce în palmă
 
17. Cela ce în palmă
Tot pământul ţine.
+
Tot pământul ține.
 
Sub pământ acum cu trupul Se află mort,
 
Sub pământ acum cu trupul Se află mort,
Slobozind pe morţii cei legaţi în iad.
+
Slobozind pe morții cei legați în iad.
  
 
18. Din stricare, Doamne,
 
18. Din stricare, Doamne,
Viaţa mea o ridici;
+
Viața mea o ridici;
Căci murind acum, la cei morţi Te-ai pogorît
+
Căci murind acum, la cei morți Te-ai pogorît
Şi-ale iadului zăvoare le-ai zdrobit.
+
Și-ale iadului zăvoare le-ai zdrobit.
  
19. Ca lumina-n sfeşnic,
+
19. Ca lumina-n sfeșnic,
 
Se ascunde acum
 
Se ascunde acum
 
Sub pământ, ca sub obroc, Trupul Domnului
 
Sub pământ, ca sub obroc, Trupul Domnului
Şi din iad goneşte întunericul.
+
Și din iad gonește întunericul.
  
20. Mulţimea de oştiri,
+
20. Mulțimea de oștiri,
 
Cea duhovnicească,
 
Cea duhovnicească,
Împreună cu Iosif şi Nicodim
+
Împreună cu Iosif și Nicodim
 
Merg să-ngroape pe Cel ce e ne-ncăput.
 
Merg să-ngroape pe Cel ce e ne-ncăput.
  
 
21. Murind Tu de voie,
 
21. Murind Tu de voie,
 
În mormânt ai fost pus;
 
În mormânt ai fost pus;
Şi pe mine ce-am fost mort, Iisuse-al meu,
+
Și pe mine ce-am fost mort, Iisuse-al meu,
De amara mea greşeală m-ai scăpat.
+
De amara mea greșeală m-ai scăpat.
  
 
22. S-a schimbat făptura
 
22. S-a schimbat făptura
 
Prin a Tale patimi,
 
Prin a Tale patimi,
 
Căci cu Tine-au pătimit toate câte sunt,
 
Căci cu Tine-au pătimit toate câte sunt,
Ţiitor a toate cunoscându-Te.
+
Țiitor a toate cunoscându-Te.
  
 
23. Luând în pântece
 
23. Luând în pântece
A vieţii Piatră,
+
A vieții Piatră,
 
Cel a toate mâncător, iadul, a vărsat
 
Cel a toate mâncător, iadul, a vărsat
Pe toţi morţii ce din veac i-a înghiţit.
+
Pe toți morții ce din veac i-a înghițit.
  
 
24. În mormânt nou Te-au pus,
 
24. În mormânt nou Te-au pus,
Linia 445: Linia 125:
 
25. Pe pământ ai venit,
 
25. Pe pământ ai venit,
 
Pe Adam să-l mântui.
 
Pe Adam să-l mântui.
Şi pe-acesta negăsind, jos Te-ai pogorît;
+
Și pe-acesta negăsind, jos Te-ai pogorît;
 
Pân’ la iad, Stăpânul meu, l-ai căutat.
 
Pân’ la iad, Stăpânul meu, l-ai căutat.
  
 
26. Pământul de frică
 
26. Pământul de frică
S-a mişcat, Cuvinte,
+
S-a mișcat, Cuvinte,
Şi luceafărul lumina sa şi-a ascuns,
+
Și luceafărul lumina sa și-a ascuns,
 
Apunând a Ta lumină sub pământ.
 
Apunând a Ta lumină sub pământ.
  
 
27. Ca un om, ai murit
 
27. Ca un om, ai murit
 
De-a Ta voie, Doamne;
 
De-a Ta voie, Doamne;
Dar ca Dumnezeu pe morţi din groap-ai sculat
+
Dar ca Dumnezeu pe morți din groap-ai sculat
Şi din întunericul păcatelor.
+
Și din întunericul păcatelor.
  
 
28. Vărsând râu de lacrimi
 
28. Vărsând râu de lacrimi
Linia 464: Linia 144:
  
 
29. Ca grăuntul de grâu,
 
29. Ca grăuntul de grâu,
Ce-ncolţeşte-n pământ,
+
Ce-ncolțește-n pământ,
 
Spic aducător de rod nouă Te-ai făcut,
 
Spic aducător de rod nouă Te-ai făcut,
Înviind pe toţi urmaşii lui Adam.
+
Înviind pe toți urmașii lui Adam.
  
 
30. Sub pământ Te-ai ascuns
 
30. Sub pământ Te-ai ascuns
 
Ca un soare, acum,
 
Ca un soare, acum,
Şi-ntr-a morţii noapte neagră Te-ai învelit;
+
Și-ntr-a morții noapte neagră Te-ai învelit;
 
Ci răsai, Hristoase-al meu, mai strălucit !
 
Ci răsai, Hristoase-al meu, mai strălucit !
  
 
31. Cum ascunde luna
 
31. Cum ascunde luna
Faţa sa de soare,
+
Fața sa de soare,
Aşa groapa Te-a ascuns şi pe Tine-acum,
+
Așa groapa Te-a ascuns și pe Tine-acum,
 
Cel ce prin trupească moarte ai apus.
 
Cel ce prin trupească moarte ai apus.
  
32. Iisus, Viaţa,
+
32. Iisus, Viața,
 
Gustând moartea acum,
 
Gustând moartea acum,
Pe toţi oamenii de moarte i-a izbăvit
+
Pe toți oamenii de moarte i-a izbăvit
Şi viaţa tuturor le-a dăruit.
+
Și viața tuturor le-a dăruit.
  
 
33.Pe întâiul Adam,
 
33.Pe întâiul Adam,
 
Prin păcat omorât,
 
Prin păcat omorât,
La viaţă ridicându-l cu moartea Ta,
+
La viață ridicându-l cu moartea Ta,
 
Adam nou în trup Te-ai arătat acum.
 
Adam nou în trup Te-ai arătat acum.
  
34. Cereştile cete,
+
34. Cereștile cete,
 
Mort întins, pentru noi,
 
Mort întins, pentru noi,
Te-au văzut, Stăpânul meu, şi s-au spăimântat
+
Te-au văzut, Stăpânul meu, și s-au spăimântat
Şi cu aripile s-au acoperit.
+
Și cu aripile s-au acoperit.
  
 
35. Pogorându-Te mort,
 
35. Pogorându-Te mort,
 
De pe lemn, Cuvinte,
 
De pe lemn, Cuvinte,
 
Iosif cel cu bun chip Te pune-n mormânt;
 
Iosif cel cu bun chip Te pune-n mormânt;
Ci-nviază, Doamne, mântuind pe toţi !
+
Ci-nviază, Doamne, mântuind pe toți !
  
 
36. Bucurie, Doamne,
 
36. Bucurie, Doamne,
Linia 505: Linia 185:
 
37. Suind Tu pe cruce,
 
37. Suind Tu pe cruce,
 
Împreună-ai suit
 
Împreună-ai suit
Şi pe muritorii vii; iar stând sub pământ,
+
Și pe muritorii vii; iar stând sub pământ,
Ai sculat de-acolo pe cei adormiţi.
+
Ai sculat de-acolo pe cei adormiți.
  
 
38. Ca un leu, Tu Doamne,
 
38. Ca un leu, Tu Doamne,
 
Adormind cu trupul,
 
Adormind cu trupul,
 
Ca un pui de leu Te scoli, Cela ce-ai fost mort,
 
Ca un pui de leu Te scoli, Cela ce-ai fost mort,
Lepădând şi bătrâneţea trupului.
+
Lepădând și bătrânețea trupului.
  
 
39. Cela ce din coasta
 
39. Cela ce din coasta
 
Lui Adam cel dintâi
 
Lui Adam cel dintâi
Pe strămoş ai plăsmuit, eşti în coastă-mpuns
+
Pe strămoș ai plăsmuit, ești în coastă-mpuns
Şi izvor curăţitor ne izvorăşti.
+
Și izvor curățitor ne izvorăști.
  
 
40. Se-njunghia-n taină
 
40. Se-njunghia-n taină
 
Mai-nainte mielul,
 
Mai-nainte mielul,
Iar acum Tu, pătimind fără să cârteşti,
+
Iar acum Tu, pătimind fără să cârtești,
Eşti făţiş junghiat şi firea curăţeşti.
+
Ești fățiș junghiat și firea curățești.
  
 
41. Cine dar va spune
 
41. Cine dar va spune
Chipul groaznic şi nou ?
+
Chipul groaznic și nou ?
Cel ce stăpâneşte toate făpturile
+
Cel ce stăpânește toate făpturile
Pătimeşte azi şi moare pentru noi.
+
Pătimește azi și moare pentru noi.
  
 
42. Cuprinzându-i spaima,
 
42. Cuprinzându-i spaima,
 
Au strigat îngerii:
 
Au strigat îngerii:
„Cum Se vede mort Stăpânul vieţii
+
„Cum Se vede mort Stăpânul vieții
Şi de ce-n mormânt se-ncuie Dumnezeu ?”
+
Și de ce-n mormânt se-ncuie Dumnezeu ?”
  
 
43. Din coasta Ta, Doamne,
 
43. Din coasta Ta, Doamne,
Cea însuliţată,
+
Cea însulițată,
Izvorăşti mie viaţă, prin viaţa Ta,
+
Izvorăști mie viață, prin viața Ta,
Şi înnoieşti şi mă viezi cu ea.
+
Și înnoiești și mă viezi cu ea.
 
   
 
   
 
44. Răstignit pe cruce,
 
44. Răstignit pe cruce,
Linia 544: Linia 224:
  
 
45. Cel cu chip cuvios
 
45. Cel cu chip cuvios
Te găteşte-ngrozit
+
Te gătește-ngrozit
Şi Te-ngroapă, ca pe-un mort, cu smerenie,
+
Și Te-ngroapă, ca pe-un mort, cu smerenie,
De-ngroparea Ta înfricoşându-se.
+
De-ngroparea Ta înfricoșându-se.
  
 
46.Sub pământ, de voie,
 
46.Sub pământ, de voie,
Linia 553: Linia 233:
 
Pe cei ce de-acolo au căzut de demult.
 
Pe cei ce de-acolo au căzut de demult.
  
47. Deşi Te-ai văzut mort,
+
47. Deși Te-ai văzut mort,
Dar eşti viu Dumnezeu
+
Dar ești viu Dumnezeu
Şi ridici de pe pământ, Hristoase la cer,
+
Și ridici de pe pământ, Hristoase la cer,
 
Pe cei ce de-acolo au căzut de demult.
 
Pe cei ce de-acolo au căzut de demult.
  
48. Deşi Te-ai văzut mort,
+
48. Deși Te-ai văzut mort,
Dar eşti viu Dumnezeu
+
Dar ești viu Dumnezeu
Şi pe oamenii cei morţi, pe toţi, înviezi,
+
Și pe oamenii cei morți, pe toți, înviezi,
 
Omorând de tot pe-al meu omorâtor.
 
Omorând de tot pe-al meu omorâtor.
  
 
49. O, ce bucurie,
 
49. O, ce bucurie,
Ce dulceaţă multă,
+
Ce dulceață multă,
A fost ceea ce-a umplut pe toţi ceidin iad,
+
A fost ceea ce-a umplut pe toți ceidin iad,
 
Strălucind lumina Ta-n adâncul lui.
 
Strălucind lumina Ta-n adâncul lui.
 
   
 
   
50. Îngroparea-Ţi laud,
+
50. Îngroparea-Ți laud,
 
Patimilor mă-nchin;
 
Patimilor mă-nchin;
Şi puterea Îţi măresc, Milostivule,
+
Și puterea Îți măresc, Milostivule,
 
Prin care de patimi am fost dezlegat.
 
Prin care de patimi am fost dezlegat.
  
 
51. Asupra Ta, Doamne,
 
51. Asupra Ta, Doamne,
Sabie-au ascuţit
+
Sabie-au ascuțit
Şi-a puternicului sabie s-a tocit,
+
Și-a puternicului sabie s-a tocit,
Iar cea din Eden se biruieşte-acum.
+
Iar cea din Eden se biruiește-acum.
  
52. Văzând mieluşeaua
+
52. Văzând mielușeaua
 
Pe-al său Miel înjunghiat,
 
Pe-al său Miel înjunghiat,
Doborâtă de dureri striga şi-ndemna
+
Doborâtă de dureri striga și-ndemna
Ca şi turma să se tânguie cu ea.
+
Ca și turma să se tânguie cu ea.
  
 
53. În mormânt de Te-ngropi,
 
53. În mormânt de Te-ngropi,
Şi în iad de pogori,
+
Și în iad de pogori,
Dar mormintele, lisuse, le-ai deşertat
+
Dar mormintele, lisuse, le-ai deșertat
Şi întregul iad, Hristoase, l-ai golit.
+
Și întregul iad, Hristoase, l-ai golit.
  
 
54. De-a Ta voie, Doamne,
 
54. De-a Ta voie, Doamne,
 
Pogorând sub pământ,
 
Pogorând sub pământ,
Pe toţi oamenii din moarte i-ai înviat
+
Pe toți oamenii din moarte i-ai înviat
Şi la slava Tatălui i-ai înălţat.
+
Și la slava Tatălui i-ai înălțat.
  
 
55. Unul din Treime,
 
55. Unul din Treime,
 
Cu trupul, pentru noi,
 
Cu trupul, pentru noi,
 
Defăimată moarte rabdă, binevoind;
 
Defăimată moarte rabdă, binevoind;
Se cutremură şi soare şi pământ.
+
Se cutremură și soare și pământ.
  
56. Urmaşii lui Iuda,
+
56. Urmașii lui Iuda,
Din izvor adăpaţi
+
Din izvor adăpați
Şi cu mană săturaţi demult, în pustiu,
+
Și cu mană săturați demult, în pustiu,
 
În mormânt îl pun pe Hrănitorul lor.
 
În mormânt îl pun pe Hrănitorul lor.
  
 
57. Ca un vinovat, stă
 
57. Ca un vinovat, stă
 
Cel Preadrept la Pilat
 
Cel Preadrept la Pilat
Şi la moartea cea nedreaptă e osândit
+
Și la moartea cea nedreaptă e osândit
Şi Judecătoru-i răstignit pe lemn.
+
Și Judecătoru-i răstignit pe lemn.
  
 
58. Îngâmfat Israil,
 
58. Îngâmfat Israil,
Ucigaşe popor !
+
Ucigașe popor !
Pentru ce pe Varava, pătimaş, slobozi,
+
Pentru ce pe Varava, pătimaș, slobozi,
Iar pe Domnul pentru ce Îl răstigneşti ?
+
Iar pe Domnul pentru ce Îl răstignești ?
  
 
59. Plăsmuind pe Adam
 
59. Plăsmuind pe Adam
 
Din pământ, cu mâna,
 
Din pământ, cu mâna,
 
Pentru dânsul Te-ai făcut om firesc în trup
 
Pentru dânsul Te-ai făcut om firesc în trup
Şi de bunăvoia Ta Te-ai răstignit.
+
Și de bunăvoia Ta Te-ai răstignit.
  
 
60. Ascultând, Cuvinte,
 
60. Ascultând, Cuvinte,
Linia 626: Linia 306:
 
Vai, a mea Lumină !
 
Vai, a mea Lumină !
 
O, lisuse-al meu ! O, Fiule preadorit !”
 
O, lisuse-al meu ! O, Fiule preadorit !”
Cu amar, striga Fecioara şi jelea.
+
Cu amar, striga Fecioara și jelea.
  
62. Pizmăreţ popor,
+
62. Pizmăreț popor,
Ucigaş blestemat !
+
Ucigaș blestemat !
Ruşinează-te măcar, înviind Hristos,
+
Rușinează-te măcar, înviind Hristos,
De mahrama şi de giulgiurile Lui.
+
De mahrama și de giulgiurile Lui.
  
 
63. Vino, necurate,
 
63. Vino, necurate,
Ucigaş ucenic,
+
Ucigaș ucenic,
Şi pricina răutăţii arată-mi-o:
+
Și pricina răutății arată-mi-o:
 
Pentru ce-ai ajuns tu pe Hristos să-L vinzi ?
 
Pentru ce-ai ajuns tu pe Hristos să-L vinzi ?
  
Linia 643: Linia 323:
 
Tu, ce Mirul ai voit să-L vinzi pe bani.
 
Tu, ce Mirul ai voit să-L vinzi pe bani.
  
65. Cu ce preţ ai vândut
+
65. Cu ce preț ai vândut
 
Sfântul Mir cel ceresc ?
 
Sfântul Mir cel ceresc ?
 
Sau ce lucru de El vrednic în schimb ai luat ?
 
Sau ce lucru de El vrednic în schimb ai luat ?
Nebunie-aflaşi, preablestemat satan !
+
Nebunie-aflași, preablestemat satan !
  
66. De iubeşti pe săraci,
+
66. De iubești pe săraci,
Şi mâhnit eşti de mir
+
Și mâhnit ești de mir
Ce se varsă, curăţind suflet păcătos,
+
Ce se varsă, curățind suflet păcătos,
Cum pe-arginţi pe-a tuturor Lumină vinzi ?
+
Cum pe-arginți pe-a tuturor Lumină vinzi ?
 
   
 
   
 
67. „O, Cuvinte, Doamne,
 
67. „O, Cuvinte, Doamne,
 
A mea bucurie,
 
A mea bucurie,
Îngroparea-Ţi de trei zile cum voi răbda ?
+
Îngroparea-Ți de trei zile cum voi răbda ?
 
Mi se rupe inima ca unei maici”.
 
Mi se rupe inima ca unei maici”.
  
 
68. „Cine-mi va da lacrimi
 
68. „Cine-mi va da lacrimi
Şi izvor nesecat,
+
Și izvor nesecat,
 
Ca să plâng pe lisus, dulcele meu Fiu ?”
 
Ca să plâng pe lisus, dulcele meu Fiu ?”
 
A strigat Fecioara, Maica Domnului.
 
A strigat Fecioara, Maica Domnului.
  
69. O, munţi şi vâlcele
+
69. O, munți și vâlcele
Şi mulţimi de oameni,
+
Și mulțimi de oameni,
Tânguiţi-vă şi plângeţi cu mine toţi
+
Tânguiți-vă și plângeți cu mine toți
Şi jeliţi cu Maica Domnului ceresc !
+
Și jeliți cu Maica Domnului ceresc !
  
 
70. „Când am să Te mai vad,
 
70. „Când am să Te mai vad,
Veşnică Lumină,
+
Veșnică Lumină,
Bucuria şi dulceaţa sufletului ?”,
+
Bucuria și dulceața sufletului ?”,
 
A strigat Fecioara, tânguindu-se.
 
A strigat Fecioara, tânguindu-se.
  
71. Deşi ca o piatră,
+
71. Deși ca o piatră,
Tare şi tăioasă,
+
Tare și tăioasă,
 
Ai primit a Te tăia; dar ne-ai izvorât
 
Ai primit a Te tăia; dar ne-ai izvorât
Râu de viaţă vie, veşnice Izvor.
+
Râu de viață vie, veșnice Izvor.
  
 
72. Ca dintr-o fântână,
 
72. Ca dintr-o fântână,
 
Din îndoitul râu,
 
Din îndoitul râu,
 
Ce din coasta Ta a curs, noi ne adăpăm  
 
Ce din coasta Ta a curs, noi ne adăpăm  
Şi viaţa veşnică o moştenim.
+
Și viața veșnică o moștenim.
  
 
73.Voind Tu, Cuvinte,
 
73.Voind Tu, Cuvinte,
 
În mormânt Te-ai văzut;
 
În mormânt Te-ai văzut;
Dar eşti viu şi Te ridici din morţi, cum ai spus,
+
Dar ești viu și Te ridici din morți, cum ai spus,
 
Cu-nvierea Ta, Mântuitorule.
 
Cu-nvierea Ta, Mântuitorule.
  
 
74. Te cântăm, Cuvinte,
 
74. Te cântăm, Cuvinte,
 
Doamne al tuturor,
 
Doamne al tuturor,
Împreună şi cu Tatăl şi Duhul Sfânt
+
Împreună și cu Tatăl și Duhul Sfânt
Şi-ngroparea Ta cea sfântă preamărim.
+
Și-ngroparea Ta cea sfântă preamărim.
  
75.Fericimu-Te toţi,
+
75.Fericimu-Te toți,
 
Maica lui Dumnezeu,
 
Maica lui Dumnezeu,
Şi-ngroparea de trei zile noi o cinstim
+
Și-ngroparea de trei zile noi o cinstim
A Fiului tău şi-al nostru Dumnezeu.
+
A Fiului tău și-al nostru Dumnezeu.
  
76. În mormânt, Viaţă,
+
76. În mormânt, Viață,
 
Pus ai fost, Hristoase,
 
Pus ai fost, Hristoase,
Şi s-au spăimântat oştirile îngereşti
+
Și s-au spăimântat oștirile îngerești
 
Plecăciunea Ta cea multă preamărind.
 
Plecăciunea Ta cea multă preamărind.
</td>
 
<tr>
 
<th colspan="3">Starea a II-a</th>
 
</tr>
 
  
</tr></table>
+
===Starea a II-a===
 +
1. Cuvine-se, dar,
 +
Săcădem Ia Tine, Ziditorul,
 +
Cela ce pe cruce mâinile Ți-ai întins,
 +
Și-ai zdrobit de tot puterea celui rău.
 +
 
 +
2. Cuvine-se, dar,
 +
Să-Ți dăm slava-a toate Ziditorul,
 +
Căci din patimi Tu ne-ai scos, prin patima Ta,
 +
Și din stricăciune toți ne-am izbăvit. 
 +
 
 +
3. Soarele-a apus
 +
Iar pământul s-a clătit, Cuvinte,
 +
Apunând Tu, ne-nseratul Soare, Hristos,
 +
Și cu trupul în mormânt punându-Te.
 +
 
 +
4. Somn învietor
 +
În mormânt dormind, Hristoase Doamne,
 +
Din cel greu somn al păcatului ai sculat
 +
Întreg neamul omenesc cel păcătos.
 +
 
 +
5. „Una-ntre femei
 +
Te-am născut Fiu, fără de durere;
 +
Dar acum sufăr dureri, prin patima Ta”,
 +
Cea curată, mult jelindu-se, zicea.
 +
 
 +
6.Sus văzându-Te,
 +
De Părinte nedespărțit, Doamne,
 +
Iară jos cu trupul mort, sub pământ fiind,
 +
Serafimii s-au înfricoșat acum.
 +
 
 +
7. Răstignindu-Te,
 +
S-a rupt tâmpla templului prin mijloc
 +
Și și-ascund luminătorii lumina lor,
 +
Sub pământ Tu, Soare, ascunzându-Te.
 +
 
 +
8. Cela ce cu-n semn
 +
A făcut la început pământul,
 +
Azi apune sub pământ, ca un muritor;
 +
Îngrozește-te de-aceasta, cerule !
 +
 
 +
9. Sub pământ apui
 +
Cela ce-ai făcut pe om cu mâna,
 +
Ca pe oameni să-i înalți din căderea lor,
 +
Cu puterea Ta atotputernică.
 +
 
 +
10.Veniți să cântăm
 +
Lui Hristos cel mort, Ce-i plâns cu jale,
 +
Ca femeile, ce mir au adus atunci,
 +
S-auzim cu ele: „Bucurați-vă !”
 +
 
 +
11. Cu adevărat,
 +
Nesecat Mir ești, Cuvinte Doamne;
 +
Pentru-aceea și femeile mir Ți-aduc,
 +
Celui viu, ca unui mort și îngropat.
 +
 
 +
12. Cu-ngroparea Ta
 +
Ai zdrobit de tot iadul, Hristoase,
 +
Și cu moartea Ta pe moarte ai omorât,
 +
Și din stricăciune lumea mântuiești.
 +
 
 +
13. Râu de viață ești
 +
Cedin Tatăl curgi, Înțelepciune,
 +
Iar în groapă apunând, viață dăruiești,
 +
Celor din adâncurile iadului.
 +
 
 +
14. „Ca să înnoiesc
 +
Firea oamenilor cea zdrobită,
 +
Eu cu moartea Mi-am rănit trupul Meu, voind;
 +
Deci, jelind, nu-ți bate pieptul, Maica Mea”.
 +
 
 +
15. Sub pământ apui,
 +
Cel ce ești Luceafăr al dreptății,
 +
Și pe morți i-ai ridicat, ca dintr-un somn greu,
 +
Alungând din iad tot întunericul.
 +
 
 +
16. Bob cu două firi:
 +
Dătătorul de viață, astăzi,
 +
În adânc pământ, cu lacrimi se seamănă;
 +
Răsărind El iar, lumea va bucura.
 +
 
 +
17. S-a temut Adam,
 +
Dumnezeu umblând în rai, atuncea,
 +
Iar acum s-a bucurat c-ai venit la iad;
 +
Căci căzând atunci, acum s-a ridicat.
 +
 
 +
18. Maica Ta acum
 +
Varsă râuri de lacrimi, Hristoase,
 +
Și-a strigat, când Te-a văzut cu trupu-n mormânt: „Înviază, Fiule, precum ai spus !”
 +
 
 +
19. losif Te-a ascuns,
 +
Cu evlavie, în groapă nouă;
 +
Și cântări dumnezeiești, de-ngroparea Ta,
 +
Ți-a cântat, cu lacrimi împletindu-le.
 +
 
 +
20. Doamne, Maica Ta,
 +
Pironit văzându-Te pe cruce,
 +
De amară întristare, sufletul ei
 +
S-a pătruns de cuie și de sabie.
 +
 
 +
21. Maica Ta, văzând
 +
Adăparea Ta cu fiere, Doamne,
 +
Cel ce ești dulceața lumii noastre întregi,
 +
Fața ei cu-amare lacrămi a udat.
 +
 
 +
22. „Rău m-am întristat
 +
Și rărunchii mi se rup, Cuvinte,
 +
Junghierea Ta nedreaptă văzând-o”,
 +
Zis-a Preacurata, tânguindu-se.
 +
 
 +
23. „Cum am să-Ți închid
 +
Ochii dulci și-ale Tale buze, Doamne,
 +
Și cum dar ca pe un mort Te voi îngropa ?”,
 +
Iosif a strigat, înfiorându-se.
 +
 
 +
24. Jalnice cântări
 +
Iosif și cu Nicodim cântă
 +
Lui Hristos ce S-a-ngropat, acum, în mormânt
 +
Și cu dânșii cântă cetele cerești.
 +
 
 +
25. Sub pământ apui
 +
Tu, Hristoase, Soare al dreptății;
 +
Deci și buna, Maica Ta, care Te-a născut,
 +
De dureri se stinge, nevăzându-Te.
 +
 
 +
26. Iadul s-a-ngrozit
 +
Dătătorule de viață, Doamne,
 +
Când prădată și-a văzut bogăția lui
 +
Și-nviați pe morții cei legați din veac.
 +
 
 +
27. Soare luminos
 +
După noapte strălucește, Doamne;
 +
Iar Tu, după moartea Ta, strălucești mai mult,
 +
Înviind din groapă ca un Dumnezeu.
 +
 
 +
28.Ziditorule,
 +
Primindu-Te în sân pământul
 +
S-a clătit de frica Ta, Preaputernice,
 +
Și pe morți cutremurul i-a deșteptat.
 +
 
 +
29. O, Hristoase-al meu !
 +
Iosif și Nicodim cu miruri,
 +
Într-un chip deosebit, acum Te gătesc
 +
Strigând: „O, pământe-nfricoșează-te !”
 +
 
 +
30. Doamne, ai apus
 +
Și cu Tine-a soarelui lumină;
 +
Iar făptura de cutremur cuprins-a fost,
 +
Făcător al tuturor vestindu-Te.
 +
 
 +
31. Piatra cea din unghi
 +
O acoperă piatra tăiată
 +
Și pe Domnu-L pune-n groapă un muritor.
 +
Înfioară-te, de-acum, pământule !
 +
 
 +
32. „Vezi-ne aici:
 +
Ucenicul cel iubit și Maica,
 +
Și cu dulce glas răspunde-ne, Fiule !”,
 +
A strigat Curata, cu amar plângând.
 +
 
 +
33. Tu, ca Cel ce ești
 +
De viață dătător, Cuvinte,
 +
Pe iudei nu i-ai ucis, fiind răstignit;
 +
Ba chiar și pe morții lor îi înviezi.
 +
 
 +
34. Nici chip ai avut,
 +
Nici frum’sețe, când pătimeai, Doamne;
 +
Dar mai mult ai strălucit, când ai înviat,
 +
Și cu sfinte raze ne-ai împodobit.
 +
 
 +
35. Ai apus în trup,
 +
Sub pământ, nestinsule Luceafăr;
 +
Și aceasta neputând vedea soarele,
 +
În amiază-zi el s-a întunecat.
 +
 
 +
36. Luna, soarele
 +
Se întunecă-mpreună, Doamne,
 +
Și robi binevoitori Ți s-au arătat
 +
Și în mantii negre s-au înveșmântat.
 +
 
 +
37. „Chiar de-ai și murit,
 +
Dar sutașul Dumnezeu Te știe;
 +
Iar eu cum Te-oi pipăi, Dumnezeul meu,
 +
Mă cutremur”, a strigat cel cu bun chip.
 +
 
 +
38. A dormit Adam
 +
Și din coasta lui-’și scoase moarte;
 +
Tu dormind acum, Cuvinte-al lui Dumnezeu,
 +
Lumii viață izvorăști din coasta Ta.
 +
 
 +
39. Ai dormit puțin
 +
Și-ai dat viață celor morți, Hristoase,
 +
Și-nviind ai înviat pe cei adormiți,
 +
Ce-adormiseră din veacuri, Bunule.
 +
 
 +
40. De ai și murit,
 +
Dar ai dat vinul de mântuire,
 +
Viță, care izvorăști viață tuturor;
 +
Patima și crucea Ța Ți le slăvesc.
 +
 
 +
41. Cum au suferit
 +
Cereștile cete îndrăzneala
 +
Celor ce Te-au răstignit, Dumnezeule,
 +
Când Te văd gol, sângerat și osândit ?
 +
 
 +
42. O, neam jidovesc
 +
Îndărătnic, ce-ai primit arvuna !
 +
Cunoscut-ai ridicarea Bisericii;
 +
Pentru ce dar pe Hristos L-ai osândit ?
 +
 
 +
43. În batjocură
 +
Tu îmbraci pe Împodobitorul,
 +
Care cerul a-ntărit și-a împodobit
 +
Tot pământul, într-un chip preaminunat.
 +
 
 +
44. Ca un pelican,
 +
Te-ai rănit în coasta Ta, Cuvinte;
 +
Și-ai dat viață l-ai Tăi fii, care au murit,
 +
Răspândind asupra lor izvoare vii.
 +
 
 +
45. Oarecând Navi,
 +
Opri soarele, zdrobind dușmanii;
 +
Iar Tu, Soare, ascunzându-Ți lumina Ta,
 +
Ai zdrobit pe-al iadului stăpânitor.
 +
 
 +
46. Nu Te-ai despărțit
 +
De-al Părintelui sân, Milostive,
 +
Chiar binevoind a lua chip de muritor;
 +
Și în iad Hristoase-al meu, Te-ai pogorât.
 +
 
 +
47. Tins fiind pe lemn,
 +
Cel ce spânzuri pământul pe ape,
 +
În pământ, fără suflare, acum cobori;
 +
Care lucru nerăbdându-l, tremură.
 +
 
 +
48. „Vai, o, Fiul meu !”,
 +
Preacurata jelește și zice
 +
Că „pe care-L așteptam ca pe-un Împărat,
 +
Osândit acum pe cruce îl privesc !”
 +
 
 +
49. „Astfel mi-a vestit
 +
Gavriil, venind din cer la mine:
 +
El mi-a spus că-mpărăția Fiului meu
 +
Este o împărăție veșnică.”
 +
 
 +
50. „Vai, s-a împlinit
 +
A lui Simeon proorocie
 +
Căprin inima mea sabie a trecut;
 +
O, Emanuile, Cel ce ești cu noi !”
 +
 
 +
51. O, iudeilor !
 +
Rușinați-vă măcar de morții
 +
Înviați de Dătătorul vieții lor,
 +
Cel pe Care, plini de pizmă, L-ați ucis.
 +
 
 +
52. S-a cutremurat
 +
Și lumina soarele și-a stins-o,
 +
Când în groapă Te-a văzut neînsuflețit;
 +
Nevăzuta mea lumină, Bunule !
 +
 
 +
53. Cu amar plângea
 +
Preacurata Maica Ta, Cuvinte,
 +
Când pe Tine Te-a văzut acum în mormânt;
 +
Ne-nceput și negrăite Dumnezeu !
 +
 
 +
54.Maica Precista
 +
Omorârea Ta văzând, Hristoase,
 +
Cu adânc-amărăciune, Ție-Ți grăia:
 +
„Să nu zăbovești, Viață, între morți !”
 +
 
 +
55. Iadul celcumplit
 +
Tremura, când Te-a văzut pe Tine,
 +
Veșnic Soare al măririi, Hristoase al meu,
 +
Și în grab’ a dat din el pe cei legați.
 +
 
 +
56. Ce priveliște
 +
Mare și grozav-acum se vede;
 +
Căci al vieții Dătător moarte-a suferit,
 +
Voind El să dea viață tuturor !
 +
 
 +
57. Coasta Ți-au împuns,
 +
Mâinile Ți-au pironit, Stăpâne;
 +
Și cu rana Ta din coastă ai vindecat
 +
Ne-nfrânarea mâinilor strămoșilor.
 +
 
 +
58. Oarecând jelea
 +
Toată casa pe fiul Rahilei;
 +
Iar acum pe al Fecioarei Fiu îl jelesc
 +
Maica Lui și ceata Ucenicilor.
 +
 
 +
59. Palme și loviri
 +
I s-au dat lui Hristos peste față,
 +
Celui ce cu mâna Sa pe om plăsmui,
 +
Și-a zdrobit cu totul ale fiarei fălci.
 +
 
 +
60. Toți cei credincioși,
 +
Cu-ngroparea Ta scăpați de moarte,
 +
Îți cinstim,Hristoase-al nostru, cu laude,
 +
Răstignirea și-ngroparea Ta acum.
 +
 
 +
61. Cel făr’ de-nceput,
 +
Veșnice Părinte, Fiu și Duh Sfânt,
 +
Întărește stăpânirea ’mpăraților
 +
Împotriva dușmanilor, caun bun.
 +
 
 +
62. Ceea ce-ai născut,
 +
Preacurată Fecioară, Viața,
 +
Potolește dezbinarea-n Biserică
 +
Și dă pace, cao bună, tuturor.
 +
 
 +
63. Cuvine-se, dar,
 +
Să cădem la Tine, Ziditorul,
 +
Cela ce pe cruce mâinile Ți-ai întins
 +
Și-ai zdrobit de tot puterea celui rău.
 +
 
 +
===Starea a III-a===
 +
1. Neamurile toate
 +
Laudă-ngropării
 +
Ți-aduc, Hristoase-al meu.
 +
 
 +
2. Arimateanul
 +
Jalnic Te pogoară
 +
Și în mormânt Te-ngroapă.
 +
 
 +
3. De mir purtătoare,
 +
Mir Ție, Hristoase,
 +
Ți-aduc cu sârguință.
 +
 
 +
4. Vino-întreagă fire,
 +
Psalmi de îngropare
 +
Lui Hristos să-I aducem,
 +
 
 +
5. Pe Cel viu cu miruri,
 +
Ca pe-un mort să-L ungem,
 +
Cu mironosițele.
 +
 
 +
6. Fericite losif !
 +
Trupul ce dă viață,
 +
Al lui Hristos, îngroapă.
 +
 
 +
7. Cei hrăniți cu mană
 +
Lovesc cu piciorul
 +
În Binefăcătorul.
 +
 
 +
8. Cei hrăniți cu mană,
 +
Oțet și cu fiere
 +
Ți-aduc, Hristoase al meu.
 +
 
 +
9. O, ce nebunie !
 +
Pe Hristos omoară
 +
Cei ce-au ucis pe profeți.
 +
 
 +
10. Ca rob făr’ de minte,
 +
A trădat Iuda
 +
Pe-Adâncu-nțelepciunii.
 +
 
 +
11. Rob ajunge-acuma
 +
Vicleanul de Iuda,
 +
Cel ce-a vândut pe Domnul.
 +
 
 +
12. Zis-a înțeleptul:
 +
„Groap’-adâncă este
 +
Gâtlejul jidovilor.”
 +
 
 +
13. La viclenii jidovi,
 +
Căile lor strâmbe
 +
Curse și ciulini sunt.
 +
 
 +
14. Iosif și Nicodim
 +
Pe Domnul îngroapă,
 +
Cu toată cuviința.
 +
 
 +
15. Slavă Ție, Doamne,
 +
Cel ce dai viață
 +
Și-n iad, puternic, cobori.
 +
 
 +
16. Maica Preacurata
 +
Se jelea, Cuvinte,
 +
Pe tine mort văzându-Te.
 +
 
 +
17. „Primăvara dulce,
 +
Fiul meu preadulce.
 +
Frum’sețea unde Ți-a apus ?”
 +
 
 +
18. Plângere pornit-a
 +
Maica Preacurata,
 +
Când ai murit, Cuvinte.
 +
 
 +
19. Vin cu mir, să-L ungă,
 +
De mir purtătoare,
 +
Pe Hristos, Mirul ceresc.
 +
 
 +
20. Cu moartea pe moarte
 +
O omori Tu, Doamne,
 +
Cu sfânta Ta putere.
 +
 
 +
21. Piere-amăgitorul,
 +
Scapă amăgitul
 +
Cu-nțelepciunea-Ți, Doamne.
 +
 
 +
22. Cade vânzătorul
 +
În fundul gheenei,
 +
În groapa stricăciunii.
 +
 
 +
23.Curse de ciulini sunt
 +
Căile lui Iuda,
 +
Celui nebun și viclean.
 +
 
 +
24. Pier răstignitorii,
 +
Împărate-a toate,
 +
Dumnezeiescule Fiu.
 +
 
 +
25. Toți pier, împreună,
 +
În groapa pierzării,
 +
Bărbații sângiurilor.
 +
 
 +
26. „Fiule din Tatăl,
 +
Împărat a toate,
 +
Cum ai primit patima ?”
 +
 
 +
27. Maica, mielușeaua,
 +
Mielul ei pe cruce
 +
Văzându-L, s-a tânguit.
 +
 
 +
28. Trupul ce dă viață
 +
losif împreună
 +
Cu Nicodim îngroapă.
 +
 
 +
29. Mult înlăcrimată
 +
A strigat Fecioara,
 +
Rărunchii pătrunzându-și:
 +
 
 +
30. „O, a mea lumină,
 +
Fiul meu preadulce,
 +
Cum Te-ai ascuns în groapă ?”
 +
 
 +
31. „Nu mai plânge Maică;
 +
Pe Adam și Eva
 +
Ca să-i slobod, Eu sufăr”.
 +
 
 +
32.„Fiul meu, slăvescu-Ți
 +
Înalta-ndurare
 +
Prin care rabzi acestea”.
 +
 
 +
33. Cu oțet și fiere
 +
Te-au adăpat, Doamne,
 +
Gustarea veche s-o strici.
 +
 
 +
34. Te-ai suit pe cruce,
 +
Cel ce altădată
 +
Umbriși poporul sub nor.
 +
 
 +
35. De mir purtătoare,
 +
Venind la a Ta groapă,
 +
Ți-aduceau, Doamne, miruri.
 +
 
 +
36. Scoală-Te, ’ndurate,
 +
Și pe noi ne scoate
 +
Din a gheenei groapă !
 +
 
 +
37. „Doamne, înviază”,
 +
Zicea, vărsând lacrimi,
 +
Maica Ta ce Te-a născut.
 +
 
 +
38. Înviază-n grabă,
 +
Alungând durerea
 +
Curatei Tale Maice !
 +
 
 +
39. Prinse-au fost de frică
 +
Cereștile cete,
 +
Când Te-au văzut mort, Doamne.
 +
 
 +
40. Iartă de greșale
 +
Pe cei ce, cu frică,
 +
Cinstesc ale Tale patimi.
 +
 
 +
41. O, înfricoșată,
 +
Străină vedere;
 +
Pâmântul cum Te-ascunde !
 +
 
 +
42. Altădat’ un losif
 +
Ți-a slujit în fugă
 +
Și-acum Te-ngroapă altul.
 +
 
 +
43. Plânge, Te jelește,
 +
Preacurata-Ți Maică,
 +
Fiind Tu mort, Cuvinte.
 +
 
 +
44. Spaimă ia pe îngeri
 +
De grozava-Țimoarte,
 +
O, Făcător a toate !
 +
 
 +
45. Până-n zori, cu miruri
 +
Ți-au stropit mormântul
 +
Cele înțelepțite.
 +
 
 +
46. Pace în Biserici,
 +
Lumii mântuire,
 +
Prin învierea-Ți dă-ne !
 +
 
 +
47. O, Treime Sfântă,
 +
Tată, Fiu și Duh Sfânt,
 +
Lumea o mântuiește.
 +
 
 +
48. Robilor tăi, Maică,
 +
Dă-le ca să vadă
 +
’Nvierea Fiului tău !
 +
 
 +
49. Neamurile toate
 +
Laudă-ngropării
 +
Ți-aduc, Hristoase al meu.
 +
 
 +
==Textele din 1915, 1928, 2000 în paralel==
 +
Trei ediții sunt puse aici în paralel:
 +
*ediția 1915: ''Prohodul Domnului nostru Iisus Hristos, scris și armonizat după melodiile bisericești tradiționale (pe ambele muzici) pentru corurile școlare sătelști de I. Popescu-Pasărea, profesor de muzică bisericească la seminariile din București, cântăreț și diriginte al corului Bisericii Kalinderu, președinte al cântăreților bisericești'', București, Tipografia profesională Dimitrie C. Ionescu, 1915.
 +
*ediția 1928: ''Prohodul Domnului nostru Iisus Christos, care se cântă în Sfânta și Marea Vineri seara la priveghere'', București, Tipografia cărților *
 +
*ediția 2000: ''Triodul'', București, EIBM al BOR, 2000.
 +
 
 +
Textele puse în paralel:
 +
*Starea I: '''[[Prohodul Domnului (liturgică)/Starea întâi]]'''
 +
*Starea a II-a: '''[[Prohodul Domnului (liturgică)/Starea a doua]]'''
 +
*Starea a III-a: '''[[Prohodul Domnului (liturgică)/Starea a treia]]'''
 +
 
 +
==Observații asupra textului==
 +
O parte din aceste strofele Prohodului Domnului au fost eliminate sau modificate din ultimele ediții românești ale cărtilor de cult (secolul XX), pentru a se evita interpretarea lor ca o atitudine antisemită la adresa evreilor, după cum urmează:
 +
 
 +
===Starea I===
 +
Din ''Starea întâi'' au fost eliminate total:
 +
 
 +
56. Urmașii lui Iuda,<br />
 +
Din izvor adăpați<br />
 +
Și cu mană săturați demult, în pustiu,<br />
 +
În mormânt îl pun pe Hrănitorul lor.
 +
 
 +
58. Îngâmfat Israil,<br />
 +
Ucigașe popor !<br />
 +
Pentru ce pe Varava, pătimaș, slobozi,<br />
 +
Iar pe Domnul pentru ce Îl răstignești ?
 +
 
 +
62. Pizmăreț popor,<br />
 +
Ucigaș blestemat !<br />
 +
Rușinează-te măcar, înviind Hristos,<br />
 +
De mahrama și de giulgiurile Lui.
 +
 
 +
===Starea a II-a===
 +
Din ''Starea a doua'' au fost eliminate total:
 +
 
 +
33. Tu, ca Cel ce ești<br />
 +
De viață dătător, Cuvinte,<br />
 +
Pe iudei nu i-ai ucis, fiind răstignit;<br />
 +
Ba chiar și pe morții lor îi înviezi.
 +
 
 +
42. O, neam jidovesc<br />
 +
Îndărătnic, ce-ai primit arvuna !<br />
 +
Cunoscut-ai ridicarea Bisericii;<br />
 +
Pentru ce dar pe Hristos L-ai osândit ?
 +
 
 +
51. O, iudeilor !<br />
 +
Rușinați-vă măcar de morții<br />
 +
Înviați de Dătătorul vieții lor,<br />
 +
Cel pe Care, plini de pizmă, L-ați ucis.
 +
 
 +
(Acesta din urmă este singurul caz în care nu a avut loc o eliminare totală, însă a fost schimbat "O, iudeilor !" cu "Fariseilor!").
 +
 
 +
61. Cel făr’ de-nceput,<br />
 +
Veșnice Părinte, Fiu și Duh Sfânt, <br />
 +
Întărește stăpânirea ’mpăratilor <br />
 +
Împotriva dușmanilor, ca un bun.
 +
 
 +
===Starea a III-a===
 +
Din ''Starea a treia'' au fost eliminate total:
 +
 
 +
7. Cei hrăniți cu mană<br />
 +
Lovesc cu piciorul <br />
 +
În Binefăcătorul.
 +
 
 +
9. O, ce nebunie ! <br />
 +
Pe Hristos omoară<br />
 +
Cei ce-au ucis pe profeți.
 +
 
 +
12. Zis-a înțeleptul: <br />
 +
"Groap’-adâncă este<br />
 +
Gâtlejul jidovilor."
 +
 
 +
13. La viclenii jidovi,<br />
 +
Căile lor strâmbe<br />
 +
Curse și ciulini sunt.
 +
 
 +
24. Pier răstignitorii,<br />
 +
Împărate-a toate,<br />
 +
Dumnezeiescule Fiu.
 +
 
 +
25. Toți pier, împreună,<br />
 +
În groapa pierzării, <br />
 +
Bărbații sângiuirilor.
 +
 
 +
==A se vedea și==
 +
*[[Prohodul Domnului (liturgică)/Starea întâi]]
 +
*[[Prohodul Domnului (liturgică)/Starea a doua]]
 +
*[[Prohodul Domnului (liturgică)/Starea a treia]]
 +
 
 +
[[Categorie:Prohodul Domnului]]
 +
[[Categorie:Spiritualitate]]

Versiunea de la data 18 aprilie 2014 04:57

Prohodul Domnului este slujba punerii în mormânt a Domnului, sau prohodirea, care se cântă în biserici în Vinerea Mare din Săptămâna Patimilor. Slujba se mai numește și „Denia Prohodului”, denia fiind o utrenie de seară din perioada Triodului.

Text: ultima traducere din cărțile de cult (Triod, 2000)

Starea I

1. În mormânt, Viață, Pus ai fost, Hristoase, Și s-au spăimântat oștirile îngerești, Plecăciunea Ta cea multă preamărind.

2. Dar cum mori, Viață, Și cum șezi în mormânt ? Și împărăția morții Tu o zdrobești Și pe morții cei din iad îi înviezi ?

3. Te mărim pe Tine, Iisuse Doamne, Și-ngroparea îți cinstim și patimile, Că din stricăciune Tu ne-ai izbăvit.

4. Cel ce-ai pus pământul Cu măsuri, Hristoase, Astăzi șezi în mic mormânt, Ziditorule, Și din gropi, pe cei ce-au murit înviezi.

5. Iisuse al meu, Împărat a toate, De ce vii la cei din iad, o, Hristoase-al meu ? Vrei să dezrobești neamul omenesc.

6. Stăpânul a toate Mort se vede acum Și deșertătorul gropilor celor morți Se încuie-n groapă nouă ca unom.

7. În mormânt, Viață, Pus ai fost, Hristoase, Și cu moartea Ta pe moarte o ai pierdut Și viață lumii Tu ai izvorât.

8. Cu cei răi, Hristoase, Ca un răufăcător Socotit ai fost, dar ne-ai îndreptat pe toți Și ne-ai scos din amăgirea celui rău.

9. Mai frumos cu chipul Decât oamenii toți, Ca un om se vede mort și fără de chip, Cel ce toată firea a-nfrumusețat.

10. Iadul cum va răbda Intrarea Ta, Doamne, Și cum nu se va zdrobi întunecându-se, De-a luminii Tale fulgere orbind ?

11. Dulcea mea lumină Și mântuitoare, Cum în groapă-ntunecoasă Tu Te-ai ascuns ? O, răbdare de nespus și negrăit !

12. Nici lumea de duhuri Nu pricepe, Doamne, Nici mulțimea făr’ de trup poate povesti Taina îngropării Tale, neștiind.

13. O, minuni străine ! O, ce lucruri nouă ! Cel ce-mi dă suflare mie Se poartă mort, Îngropat de mâinile lui Iosif.

14. În mormânt ai apus, Dar de-al Tatălui sân Nicicum nu Te-ai despărțit, Hristoase al meu. Acest lucru e străin și nefiresc !

15. Întreaga făptură Recunoaște-n Tine: Împărat adevărat, pe pământ și-n cer, Deși în mormânt Te-ncui, Hristoase-al meu !

16. Tu-n mormânt fiind pus Ziditor Hristoase, Temelia iadului s-a cutremurat Și-alemorților morminte s-audeschis.

17. Cela ce în palmă Tot pământul ține. Sub pământ acum cu trupul Se află mort, Slobozind pe morții cei legați în iad.

18. Din stricare, Doamne, Viața mea o ridici; Căci murind acum, la cei morți Te-ai pogorît Și-ale iadului zăvoare le-ai zdrobit.

19. Ca lumina-n sfeșnic, Se ascunde acum Sub pământ, ca sub obroc, Trupul Domnului Și din iad gonește întunericul.

20. Mulțimea de oștiri, Cea duhovnicească, Împreună cu Iosif și Nicodim Merg să-ngroape pe Cel ce e ne-ncăput.

21. Murind Tu de voie, În mormânt ai fost pus; Și pe mine ce-am fost mort, Iisuse-al meu, De amara mea greșeală m-ai scăpat.

22. S-a schimbat făptura Prin a Tale patimi, Căci cu Tine-au pătimit toate câte sunt, Țiitor a toate cunoscându-Te.

23. Luând în pântece A vieții Piatră, Cel a toate mâncător, iadul, a vărsat Pe toți morții ce din veac i-a înghițit.

24. În mormânt nou Te-au pus, Înnoind, Hristoase, Firea oamenilor, prin învierea Ta, După cum se cade unui Dumnezeu.

25. Pe pământ ai venit, Pe Adam să-l mântui. Și pe-acesta negăsind, jos Te-ai pogorît; Pân’ la iad, Stăpânul meu, l-ai căutat.

26. Pământul de frică S-a mișcat, Cuvinte, Și luceafărul lumina sa și-a ascuns, Apunând a Ta lumină sub pământ.

27. Ca un om, ai murit De-a Ta voie, Doamne; Dar ca Dumnezeu pe morți din groap-ai sculat Și din întunericul păcatelor.

28. Vărsând râu de lacrimi Peste Tine, Doamne, Cea Curată, ca o maică, a glăsuit: Oare, cum Te voi îngropa, Fiul meu ?”

29. Ca grăuntul de grâu, Ce-ncolțește-n pământ, Spic aducător de rod nouă Te-ai făcut, Înviind pe toți urmașii lui Adam.

30. Sub pământ Te-ai ascuns Ca un soare, acum, Și-ntr-a morții noapte neagră Te-ai învelit; Ci răsai, Hristoase-al meu, mai strălucit !

31. Cum ascunde luna Fața sa de soare, Așa groapa Te-a ascuns și pe Tine-acum, Cel ce prin trupească moarte ai apus.

32. Iisus, Viața, Gustând moartea acum, Pe toți oamenii de moarte i-a izbăvit Și viața tuturor le-a dăruit.

33.Pe întâiul Adam, Prin păcat omorât, La viață ridicându-l cu moartea Ta, Adam nou în trup Te-ai arătat acum.

34. Cereștile cete, Mort întins, pentru noi, Te-au văzut, Stăpânul meu, și s-au spăimântat Și cu aripile s-au acoperit.

35. Pogorându-Te mort, De pe lemn, Cuvinte, Iosif cel cu bun chip Te pune-n mormânt; Ci-nviază, Doamne, mântuind pe toți !

36. Bucurie, Doamne, Fiind îngerilor, Întristare lor acum le-ai pricinuit, Cu trup mort, ca pe un om, văzându-Te.

37. Suind Tu pe cruce, Împreună-ai suit Și pe muritorii vii; iar stând sub pământ, Ai sculat de-acolo pe cei adormiți.

38. Ca un leu, Tu Doamne, Adormind cu trupul, Ca un pui de leu Te scoli, Cela ce-ai fost mort, Lepădând și bătrânețea trupului.

39. Cela ce din coasta Lui Adam cel dintâi Pe strămoș ai plăsmuit, ești în coastă-mpuns Și izvor curățitor ne izvorăști.

40. Se-njunghia-n taină Mai-nainte mielul, Iar acum Tu, pătimind fără să cârtești, Ești fățiș junghiat și firea curățești.

41. Cine dar va spune Chipul groaznic și nou ? Cel ce stăpânește toate făpturile Pătimește azi și moare pentru noi.

42. Cuprinzându-i spaima, Au strigat îngerii: „Cum Se vede mort Stăpânul vieții Și de ce-n mormânt se-ncuie Dumnezeu ?”

43. Din coasta Ta, Doamne, Cea însulițată, Izvorăști mie viață, prin viața Ta, Și mă înnoiești și mă viezi cu ea.

44. Răstignit pe cruce, Ai chemat pe oameni, Iar curată coasta Ta împungându-se, Tuturor iertare dai, lisuse-al meu.

45. Cel cu chip cuvios Te gătește-ngrozit Și Te-ngroapă, ca pe-un mort, cu smerenie, De-ngroparea Ta înfricoșându-se.

46.Sub pământ, de voie, Pogorând ca un mort, Tu ridici de pe pământ, Hristoase, la cer Pe cei ce de-acolo au căzut de demult.

47. Deși Te-ai văzut mort, Dar ești viu Dumnezeu Și ridici de pe pământ, Hristoase la cer, Pe cei ce de-acolo au căzut de demult.

48. Deși Te-ai văzut mort, Dar ești viu Dumnezeu Și pe oamenii cei morți, pe toți, înviezi, Omorând de tot pe-al meu omorâtor.

49. O, ce bucurie, Ce dulceață multă, A fost ceea ce-a umplut pe toți ceidin iad, Strălucind lumina Ta-n adâncul lui.

50. Îngroparea-Ți laud, Patimilor mă-nchin; Și puterea Îți măresc, Milostivule, Prin care de patimi am fost dezlegat.

51. Asupra Ta, Doamne, Sabie-au ascuțit Și-a puternicului sabie s-a tocit, Iar cea din Eden se biruiește-acum.

52. Văzând mielușeaua Pe-al său Miel înjunghiat, Doborâtă de dureri striga și-ndemna Ca și turma să se tânguie cu ea.

53. În mormânt de Te-ngropi, Și în iad de pogori, Dar mormintele, lisuse, le-ai deșertat Și întregul iad, Hristoase, l-ai golit.

54. De-a Ta voie, Doamne, Pogorând sub pământ, Pe toți oamenii din moarte i-ai înviat Și la slava Tatălui i-ai înălțat.

55. Unul din Treime, Cu trupul, pentru noi, Defăimată moarte rabdă, binevoind; Se cutremură și soare și pământ.

56. Urmașii lui Iuda, Din izvor adăpați Și cu mană săturați demult, în pustiu, În mormânt îl pun pe Hrănitorul lor.

57. Ca un vinovat, stă Cel Preadrept la Pilat Și la moartea cea nedreaptă e osândit Și Judecătoru-i răstignit pe lemn.

58. Îngâmfat Israil, Ucigașe popor ! Pentru ce pe Varava, pătimaș, slobozi, Iar pe Domnul pentru ce Îl răstignești ?

59. Plăsmuind pe Adam Din pământ, cu mâna, Pentru dânsul Te-ai făcut om firesc în trup Și de bunăvoia Ta Te-ai răstignit.

60. Ascultând, Cuvinte, De al Tău Părinte, Pân’ la iadu-ngrozitor Tu Te-ai pogorît, Înviind tot neamul muritorilor.

61. „Vai, Lumina lumii ! Vai, a mea Lumină ! O, lisuse-al meu ! O, Fiule preadorit !” Cu amar, striga Fecioara și jelea.

62. Pizmăreț popor, Ucigaș blestemat ! Rușinează-te măcar, înviind Hristos, De mahrama și de giulgiurile Lui.

63. Vino, necurate, Ucigaș ucenic, Și pricina răutății arată-mi-o: Pentru ce-ai ajuns tu pe Hristos să-L vinzi ?

64. Iubitor de oameni Te prefaci, nebune, Orb, nemernic, ne-mpăcat, vânzătorule, Tu, ce Mirul ai voit să-L vinzi pe bani.

65. Cu ce preț ai vândut Sfântul Mir cel ceresc ? Sau ce lucru de El vrednic în schimb ai luat ? Nebunie-aflași, preablestemat satan !

66. De iubești pe săraci, Și mâhnit ești de mir Ce se varsă, curățind suflet păcătos, Cum pe-arginți pe-a tuturor Lumină vinzi ?

67. „O, Cuvinte, Doamne, A mea bucurie, Îngroparea-Ți de trei zile cum voi răbda ? Mi se rupe inima ca unei maici”.

68. „Cine-mi va da lacrimi Și izvor nesecat, Ca să plâng pe lisus, dulcele meu Fiu ?” A strigat Fecioara, Maica Domnului.

69. O, munți și vâlcele Și mulțimi de oameni, Tânguiți-vă și plângeți cu mine toți Și jeliți cu Maica Domnului ceresc !

70. „Când am să Te mai vad, Veșnică Lumină, Bucuria și dulceața sufletului ?”, A strigat Fecioara, tânguindu-se.

71. Deși ca o piatră, Tare și tăioasă, Ai primit a Te tăia; dar ne-ai izvorât Râu de viață vie, veșnice Izvor.

72. Ca dintr-o fântână, Din îndoitul râu, Ce din coasta Ta a curs, noi ne adăpăm Și viața veșnică o moștenim.

73.Voind Tu, Cuvinte, În mormânt Te-ai văzut; Dar ești viu și Te ridici din morți, cum ai spus, Cu-nvierea Ta, Mântuitorule.

74. Te cântăm, Cuvinte, Doamne al tuturor, Împreună și cu Tatăl și Duhul Sfânt Și-ngroparea Ta cea sfântă preamărim.

75.Fericimu-Te toți, Maica lui Dumnezeu, Și-ngroparea de trei zile noi o cinstim A Fiului tău și-al nostru Dumnezeu.

76. În mormânt, Viață, Pus ai fost, Hristoase, Și s-au spăimântat oștirile îngerești Plecăciunea Ta cea multă preamărind.

Starea a II-a

1. Cuvine-se, dar, Săcădem Ia Tine, Ziditorul, Cela ce pe cruce mâinile Ți-ai întins, Și-ai zdrobit de tot puterea celui rău.

2. Cuvine-se, dar, Să-Ți dăm slava-a toate Ziditorul, Căci din patimi Tu ne-ai scos, prin patima Ta, Și din stricăciune toți ne-am izbăvit.

3. Soarele-a apus Iar pământul s-a clătit, Cuvinte, Apunând Tu, ne-nseratul Soare, Hristos, Și cu trupul în mormânt punându-Te.

4. Somn învietor În mormânt dormind, Hristoase Doamne, Din cel greu somn al păcatului ai sculat Întreg neamul omenesc cel păcătos.

5. „Una-ntre femei Te-am născut Fiu, fără de durere; Dar acum sufăr dureri, prin patima Ta”, Cea curată, mult jelindu-se, zicea.

6.Sus văzându-Te, De Părinte nedespărțit, Doamne, Iară jos cu trupul mort, sub pământ fiind, Serafimii s-au înfricoșat acum.

7. Răstignindu-Te, S-a rupt tâmpla templului prin mijloc Și și-ascund luminătorii lumina lor, Sub pământ Tu, Soare, ascunzându-Te.

8. Cela ce cu-n semn A făcut la început pământul, Azi apune sub pământ, ca un muritor; Îngrozește-te de-aceasta, cerule !

9. Sub pământ apui Cela ce-ai făcut pe om cu mâna, Ca pe oameni să-i înalți din căderea lor, Cu puterea Ta atotputernică.

10.Veniți să cântăm Lui Hristos cel mort, Ce-i plâns cu jale, Ca femeile, ce mir au adus atunci, S-auzim cu ele: „Bucurați-vă !”

11. Cu adevărat, Nesecat Mir ești, Cuvinte Doamne; Pentru-aceea și femeile mir Ți-aduc, Celui viu, ca unui mort și îngropat.

12. Cu-ngroparea Ta Ai zdrobit de tot iadul, Hristoase, Și cu moartea Ta pe moarte ai omorât, Și din stricăciune lumea mântuiești.

13. Râu de viață ești Cedin Tatăl curgi, Înțelepciune, Iar în groapă apunând, viață dăruiești, Celor din adâncurile iadului.

14. „Ca să înnoiesc Firea oamenilor cea zdrobită, Eu cu moartea Mi-am rănit trupul Meu, voind; Deci, jelind, nu-ți bate pieptul, Maica Mea”.

15. Sub pământ apui, Cel ce ești Luceafăr al dreptății, Și pe morți i-ai ridicat, ca dintr-un somn greu, Alungând din iad tot întunericul.

16. Bob cu două firi: Dătătorul de viață, astăzi, În adânc pământ, cu lacrimi se seamănă; Răsărind El iar, lumea va bucura.

17. S-a temut Adam, Dumnezeu umblând în rai, atuncea, Iar acum s-a bucurat c-ai venit la iad; Căci căzând atunci, acum s-a ridicat.

18. Maica Ta acum Varsă râuri de lacrimi, Hristoase, Și-a strigat, când Te-a văzut cu trupu-n mormânt: „Înviază, Fiule, precum ai spus !”

19. losif Te-a ascuns, Cu evlavie, în groapă nouă; Și cântări dumnezeiești, de-ngroparea Ta, Ți-a cântat, cu lacrimi împletindu-le.

20. Doamne, Maica Ta, Pironit văzându-Te pe cruce, De amară întristare, sufletul ei S-a pătruns de cuie și de sabie.

21. Maica Ta, văzând Adăparea Ta cu fiere, Doamne, Cel ce ești dulceața lumii noastre întregi, Fața ei cu-amare lacrămi a udat.

22. „Rău m-am întristat Și rărunchii mi se rup, Cuvinte, Junghierea Ta nedreaptă văzând-o”, Zis-a Preacurata, tânguindu-se.

23. „Cum am să-Ți închid Ochii dulci și-ale Tale buze, Doamne, Și cum dar ca pe un mort Te voi îngropa ?”, Iosif a strigat, înfiorându-se.

24. Jalnice cântări Iosif și cu Nicodim cântă Lui Hristos ce S-a-ngropat, acum, în mormânt Și cu dânșii cântă cetele cerești.

25. Sub pământ apui Tu, Hristoase, Soare al dreptății; Deci și buna, Maica Ta, care Te-a născut, De dureri se stinge, nevăzându-Te.

26. Iadul s-a-ngrozit Dătătorule de viață, Doamne, Când prădată și-a văzut bogăția lui Și-nviați pe morții cei legați din veac.

27. Soare luminos După noapte strălucește, Doamne; Iar Tu, după moartea Ta, strălucești mai mult, Înviind din groapă ca un Dumnezeu.

28.Ziditorule, Primindu-Te în sân pământul S-a clătit de frica Ta, Preaputernice, Și pe morți cutremurul i-a deșteptat.

29. O, Hristoase-al meu ! Iosif și Nicodim cu miruri, Într-un chip deosebit, acum Te gătesc Strigând: „O, pământe-nfricoșează-te !”

30. Doamne, ai apus Și cu Tine-a soarelui lumină; Iar făptura de cutremur cuprins-a fost, Făcător al tuturor vestindu-Te.

31. Piatra cea din unghi O acoperă piatra tăiată Și pe Domnu-L pune-n groapă un muritor. Înfioară-te, de-acum, pământule !

32. „Vezi-ne aici: Ucenicul cel iubit și Maica, Și cu dulce glas răspunde-ne, Fiule !”, A strigat Curata, cu amar plângând.

33. Tu, ca Cel ce ești De viață dătător, Cuvinte, Pe iudei nu i-ai ucis, fiind răstignit; Ba chiar și pe morții lor îi înviezi.

34. Nici chip ai avut, Nici frum’sețe, când pătimeai, Doamne; Dar mai mult ai strălucit, când ai înviat, Și cu sfinte raze ne-ai împodobit.

35. Ai apus în trup, Sub pământ, nestinsule Luceafăr; Și aceasta neputând vedea soarele, În amiază-zi el s-a întunecat.

36. Luna, soarele Se întunecă-mpreună, Doamne, Și robi binevoitori Ți s-au arătat Și în mantii negre s-au înveșmântat.

37. „Chiar de-ai și murit, Dar sutașul Dumnezeu Te știe; Iar eu cum Te-oi pipăi, Dumnezeul meu, Mă cutremur”, a strigat cel cu bun chip.

38. A dormit Adam Și din coasta lui-’și scoase moarte; Tu dormind acum, Cuvinte-al lui Dumnezeu, Lumii viață izvorăști din coasta Ta.

39. Ai dormit puțin Și-ai dat viață celor morți, Hristoase, Și-nviind ai înviat pe cei adormiți, Ce-adormiseră din veacuri, Bunule.

40. De ai și murit, Dar ai dat vinul de mântuire, Viță, care izvorăști viață tuturor; Patima și crucea Ța Ți le slăvesc.

41. Cum au suferit Cereștile cete îndrăzneala Celor ce Te-au răstignit, Dumnezeule, Când Te văd gol, sângerat și osândit ?

42. O, neam jidovesc Îndărătnic, ce-ai primit arvuna ! Cunoscut-ai ridicarea Bisericii; Pentru ce dar pe Hristos L-ai osândit ?

43. În batjocură Tu îmbraci pe Împodobitorul, Care cerul a-ntărit și-a împodobit Tot pământul, într-un chip preaminunat.

44. Ca un pelican, Te-ai rănit în coasta Ta, Cuvinte; Și-ai dat viață l-ai Tăi fii, care au murit, Răspândind asupra lor izvoare vii.

45. Oarecând Navi, Opri soarele, zdrobind dușmanii; Iar Tu, Soare, ascunzându-Ți lumina Ta, Ai zdrobit pe-al iadului stăpânitor.

46. Nu Te-ai despărțit De-al Părintelui sân, Milostive, Chiar binevoind a lua chip de muritor; Și în iad Hristoase-al meu, Te-ai pogorât.

47. Tins fiind pe lemn, Cel ce spânzuri pământul pe ape, În pământ, fără suflare, acum cobori; Care lucru nerăbdându-l, tremură.

48. „Vai, o, Fiul meu !”, Preacurata jelește și zice Că „pe care-L așteptam ca pe-un Împărat, Osândit acum pe cruce îl privesc !”

49. „Astfel mi-a vestit Gavriil, venind din cer la mine: El mi-a spus că-mpărăția Fiului meu Este o împărăție veșnică.”

50. „Vai, s-a împlinit A lui Simeon proorocie Căprin inima mea sabie a trecut; O, Emanuile, Cel ce ești cu noi !”

51. O, iudeilor ! Rușinați-vă măcar de morții Înviați de Dătătorul vieții lor, Cel pe Care, plini de pizmă, L-ați ucis.

52. S-a cutremurat Și lumina soarele și-a stins-o, Când în groapă Te-a văzut neînsuflețit; Nevăzuta mea lumină, Bunule !

53. Cu amar plângea Preacurata Maica Ta, Cuvinte, Când pe Tine Te-a văzut acum în mormânt; Ne-nceput și negrăite Dumnezeu !

54.Maica Precista Omorârea Ta văzând, Hristoase, Cu adânc-amărăciune, Ție-Ți grăia: „Să nu zăbovești, Viață, între morți !”

55. Iadul celcumplit Tremura, când Te-a văzut pe Tine, Veșnic Soare al măririi, Hristoase al meu, Și în grab’ a dat din el pe cei legați.

56. Ce priveliște Mare și grozav-acum se vede; Căci al vieții Dătător moarte-a suferit, Voind El să dea viață tuturor !

57. Coasta Ți-au împuns, Mâinile Ți-au pironit, Stăpâne; Și cu rana Ta din coastă ai vindecat Ne-nfrânarea mâinilor strămoșilor.

58. Oarecând jelea Toată casa pe fiul Rahilei; Iar acum pe al Fecioarei Fiu îl jelesc Maica Lui și ceata Ucenicilor.

59. Palme și loviri I s-au dat lui Hristos peste față, Celui ce cu mâna Sa pe om plăsmui, Și-a zdrobit cu totul ale fiarei fălci.

60. Toți cei credincioși, Cu-ngroparea Ta scăpați de moarte, Îți cinstim,Hristoase-al nostru, cu laude, Răstignirea și-ngroparea Ta acum.

61. Cel făr’ de-nceput, Veșnice Părinte, Fiu și Duh Sfânt, Întărește stăpânirea ’mpăraților Împotriva dușmanilor, caun bun.

62. Ceea ce-ai născut, Preacurată Fecioară, Viața, Potolește dezbinarea-n Biserică Și dă pace, cao bună, tuturor.

63. Cuvine-se, dar, Să cădem la Tine, Ziditorul, Cela ce pe cruce mâinile Ți-ai întins Și-ai zdrobit de tot puterea celui rău.

Starea a III-a

1. Neamurile toate Laudă-ngropării Ți-aduc, Hristoase-al meu.

2. Arimateanul Jalnic Te pogoară Și în mormânt Te-ngroapă.

3. De mir purtătoare, Mir Ție, Hristoase, Ți-aduc cu sârguință.

4. Vino-întreagă fire, Psalmi de îngropare Lui Hristos să-I aducem,

5. Pe Cel viu cu miruri, Ca pe-un mort să-L ungem, Cu mironosițele.

6. Fericite losif ! Trupul ce dă viață, Al lui Hristos, îngroapă.

7. Cei hrăniți cu mană Lovesc cu piciorul În Binefăcătorul.

8. Cei hrăniți cu mană, Oțet și cu fiere Ți-aduc, Hristoase al meu.

9. O, ce nebunie ! Pe Hristos omoară Cei ce-au ucis pe profeți.

10. Ca rob făr’ de minte, A trădat Iuda Pe-Adâncu-nțelepciunii.

11. Rob ajunge-acuma Vicleanul de Iuda, Cel ce-a vândut pe Domnul.

12. Zis-a înțeleptul: „Groap’-adâncă este Gâtlejul jidovilor.”

13. La viclenii jidovi, Căile lor strâmbe Curse și ciulini sunt.

14. Iosif și Nicodim Pe Domnul îngroapă, Cu toată cuviința.

15. Slavă Ție, Doamne, Cel ce dai viață Și-n iad, puternic, cobori.

16. Maica Preacurata Se jelea, Cuvinte, Pe tine mort văzându-Te.

17. „Primăvara dulce, Fiul meu preadulce. Frum’sețea unde Ți-a apus ?”

18. Plângere pornit-a Maica Preacurata, Când ai murit, Cuvinte.

19. Vin cu mir, să-L ungă, De mir purtătoare, Pe Hristos, Mirul ceresc.

20. Cu moartea pe moarte O omori Tu, Doamne, Cu sfânta Ta putere.

21. Piere-amăgitorul, Scapă amăgitul Cu-nțelepciunea-Ți, Doamne.

22. Cade vânzătorul În fundul gheenei, În groapa stricăciunii.

23.Curse de ciulini sunt Căile lui Iuda, Celui nebun și viclean.

24. Pier răstignitorii, Împărate-a toate, Dumnezeiescule Fiu.

25. Toți pier, împreună, În groapa pierzării, Bărbații sângiurilor.

26. „Fiule din Tatăl, Împărat a toate, Cum ai primit patima ?”

27. Maica, mielușeaua, Mielul ei pe cruce Văzându-L, s-a tânguit.

28. Trupul ce dă viață losif împreună Cu Nicodim îngroapă.

29. Mult înlăcrimată A strigat Fecioara, Rărunchii pătrunzându-și:

30. „O, a mea lumină, Fiul meu preadulce, Cum Te-ai ascuns în groapă ?”

31. „Nu mai plânge Maică; Pe Adam și Eva Ca să-i slobod, Eu sufăr”.

32.„Fiul meu, slăvescu-Ți Înalta-ndurare Prin care rabzi acestea”.

33. Cu oțet și fiere Te-au adăpat, Doamne, Gustarea veche s-o strici.

34. Te-ai suit pe cruce, Cel ce altădată Umbriși poporul sub nor.

35. De mir purtătoare, Venind la a Ta groapă, Ți-aduceau, Doamne, miruri.

36. Scoală-Te, ’ndurate, Și pe noi ne scoate Din a gheenei groapă !

37. „Doamne, înviază”, Zicea, vărsând lacrimi, Maica Ta ce Te-a născut.

38. Înviază-n grabă, Alungând durerea Curatei Tale Maice !

39. Prinse-au fost de frică Cereștile cete, Când Te-au văzut mort, Doamne.

40. Iartă de greșale Pe cei ce, cu frică, Cinstesc ale Tale patimi.

41. O, înfricoșată, Străină vedere; Pâmântul cum Te-ascunde !

42. Altădat’ un losif Ți-a slujit în fugă Și-acum Te-ngroapă altul.

43. Plânge, Te jelește, Preacurata-Ți Maică, Fiind Tu mort, Cuvinte.

44. Spaimă ia pe îngeri De grozava-Țimoarte, O, Făcător a toate !

45. Până-n zori, cu miruri Ți-au stropit mormântul Cele înțelepțite.

46. Pace în Biserici, Lumii mântuire, Prin învierea-Ți dă-ne !

47. O, Treime Sfântă, Tată, Fiu și Duh Sfânt, Lumea o mântuiește.

48. Robilor tăi, Maică, Dă-le ca să vadă ’Nvierea Fiului tău !

49. Neamurile toate Laudă-ngropării Ți-aduc, Hristoase al meu.

Textele din 1915, 1928, 2000 în paralel

Trei ediții sunt puse aici în paralel:

  • ediția 1915: Prohodul Domnului nostru Iisus Hristos, scris și armonizat după melodiile bisericești tradiționale (pe ambele muzici) pentru corurile școlare sătelști de I. Popescu-Pasărea, profesor de muzică bisericească la seminariile din București, cântăreț și diriginte al corului Bisericii Kalinderu, președinte al cântăreților bisericești, București, Tipografia profesională Dimitrie C. Ionescu, 1915.
  • ediția 1928: Prohodul Domnului nostru Iisus Christos, care se cântă în Sfânta și Marea Vineri seara la priveghere, București, Tipografia cărților *
  • ediția 2000: Triodul, București, EIBM al BOR, 2000.

Textele puse în paralel:

Observații asupra textului

O parte din aceste strofele Prohodului Domnului au fost eliminate sau modificate din ultimele ediții românești ale cărtilor de cult (secolul XX), pentru a se evita interpretarea lor ca o atitudine antisemită la adresa evreilor, după cum urmează:

Starea I

Din Starea întâi au fost eliminate total:

56. Urmașii lui Iuda,
Din izvor adăpați
Și cu mană săturați demult, în pustiu,
În mormânt îl pun pe Hrănitorul lor.

58. Îngâmfat Israil,
Ucigașe popor !
Pentru ce pe Varava, pătimaș, slobozi,
Iar pe Domnul pentru ce Îl răstignești ?

62. Pizmăreț popor,
Ucigaș blestemat !
Rușinează-te măcar, înviind Hristos,
De mahrama și de giulgiurile Lui.

Starea a II-a

Din Starea a doua au fost eliminate total:

33. Tu, ca Cel ce ești
De viață dătător, Cuvinte,
Pe iudei nu i-ai ucis, fiind răstignit;
Ba chiar și pe morții lor îi înviezi.

42. O, neam jidovesc
Îndărătnic, ce-ai primit arvuna !
Cunoscut-ai ridicarea Bisericii;
Pentru ce dar pe Hristos L-ai osândit ?

51. O, iudeilor !
Rușinați-vă măcar de morții
Înviați de Dătătorul vieții lor,
Cel pe Care, plini de pizmă, L-ați ucis.

(Acesta din urmă este singurul caz în care nu a avut loc o eliminare totală, însă a fost schimbat "O, iudeilor !" cu "Fariseilor!").

61. Cel făr’ de-nceput,
Veșnice Părinte, Fiu și Duh Sfânt,
Întărește stăpânirea ’mpăratilor
Împotriva dușmanilor, ca un bun.

Starea a III-a

Din Starea a treia au fost eliminate total:

7. Cei hrăniți cu mană
Lovesc cu piciorul
În Binefăcătorul.

9. O, ce nebunie !
Pe Hristos omoară
Cei ce-au ucis pe profeți.

12. Zis-a înțeleptul:
"Groap’-adâncă este
Gâtlejul jidovilor."

13. La viclenii jidovi,
Căile lor strâmbe
Curse și ciulini sunt.

24. Pier răstignitorii,
Împărate-a toate,
Dumnezeiescule Fiu.

25. Toți pier, împreună,
În groapa pierzării,
Bărbații sângiuirilor.

A se vedea și