1.062 de modificări
Modificări
m
Corectare diacritice. Actualizare link-uri.
[[Fișier:Proclus of Constantinople (Menologion of Basil II).jpg|thumb|right|350px|Adormirea Sf. Proclu în Menologhionul lui Vasile al II-lea]]
'''Proclu''' a fost [[patriarh]] al [[Constantinopol]]ului între anii 434 și 446. A fost prieten și [[ucenic]] al Sfântului [[Ioan Gură de Aur]]. Este cunoscut pentru al său ''Tomos'' („Tomusul lui Proclu”) care a păstrat pacea în mijlocul [[Hristologie|disputelor hristologice]] dintre [[episcop]]ii răsăriteni ai vremii sale. [[PrăznuirePraznic|Prăznuirea]]a sa în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[24 octombrie]] și la [[20 noiembrie]].
==Viața==
Data nașterii sale este necunoscută. Deși se cunosc puține despre perioada de început a vieții sale, Proclu fusese remarcat pentru intensitatea rugăciunii sale și pentru studiul Sfintelor Scripturi. El a devenit [[citeț]] la o vârstă tânără. A fost ucenic al Sfântului [[Ioan Gură de Aur]] și a fost [[hirotonireHirotonie|hirotonit]] ca [[diacon]] și ca [[preot]] de către acesta. De la marele [[sfânt]], Proclu a primit o înțelegere profundă a [[Sfânta Scriptură|Sfintei Scripturi]] și a învățat să-și prezinte învățăturile într-o formă elevată.
Proclu a fost secretarul lui [[Atticus]] în timp ce acesta era [[Listă a patriarhilor Constantinopolului|patriarh al Constantinopolului]] (406-425406–425). După ce Sisinius i-a succedat lui Atticus în 425 ca patriarh, l-a [[hirotonire|hirotonit]] pe Proclu ca episcop al Cizicului. Cu toate acestea, [[nestorianism|nestorienii]] eretici din Cizic aleseseră deja un [[episcop]] și Proclu s-a întors la Constantinopol unde a și rămas, propovăduind cuvântul lui Dumnezeu în bisericile de acolo și unde a denunțat impietatea [[eretic]]ilor.
Proclu a continuat să propovăduiască și după ce [[Nestorie]] a devenit patriarh al Constantinopolului în 428. La sfârșitul anului 428 Nestorie a început să predice doctrina antiohiană împotriva folosirii termenului de ''[[Maica Domnului|Theotokos]]'' în privinţa privința [[Maica Domnului|Fecioarei Maria]], preferând termenul de ''Christotokos''. Acest lucru a stârnit reacţii reacții adverse în rândurile [[cler]]ului și [[laicat]]ului din Constantinopol. Cu ocazia unuia din aceste evenimente, în 429, și-a prezentat Proclu faimoasa predică despre Întrupare, în care a apărat numele de [[Maica Domnului]] în fața lui Nestorie însuși. Ulterior, predica a fost inclusă în documentele [[Sinodul III Ecumenic|Sinodului de la Efes]], la care Nestorie a fost [[depunere|depus]].
După ce patriarhul [[Maximian al Constantinopolului|Maximian]], care îi succedase lui Nestorie în 431, a murit în 434, Episcopul Proclu a fost ales, cu ajutorul episcopilor din Constantinopol și al împăratului [[Teodosie al II-lea]], să îi succeadă lui Maximian ca patriarh și [[arhiepiscop]] al Constantinopolului. Ascensiunea lui Proclu în [[scaun]]ul din Constantinopol a fost aprobată de Sf. [[Chiril al Alexandriei]] și de către [[Ioan al Antiohiei]], în răspunsul lor la scrisorile sinodale care anunțau numirea lui Proclu.
În 436, un număr de episcopi din Armenia l-au abordat pe Proclu în privința oportunității unor propuneri prezentate de Nestorie și care îi fuseseră atribuite lui [[Teodor de Mopsuestia]]. Ca răspuns, Proclu a emis o scrisoare, cunoascută cunoscută în zilele noastre sub numele de ''Tomul lui Proclu'', pe care a trimis-o episcopilor răsăriteni și în care condamna propunerile, cerându-le semnarea „Tomului”. Episcopii au aprobat „Tomul” care nu îl menționa pe Teodor de Mopsuestia, acesta fiind admirat de episcopi. Arhiepiscopul Proclu a avut o abordare mediatoare astfel încât a avut succes în liniștirea situației din Biserică și permițând întoarcerea multor nestorieni.
În 438, arhiepiscopul Proclu a readus [[moaște]]le Sfântului Ioan Gură de Aur la Constantinopol de la Comana și le-a înmormântat în Biserica Apostolilor. Acest lucru i-a împăcat pe sprijinitorii Sf. Ioan Gură de Aur, care se separaseră în urma depunerii injuste a acestuia din poziția de arhiepiscop.
În vremea lui Proclu a început să fie folosit [[Trisaghion]]ul. În acea vreme, zona Bitiniei din Asia Mică a suferit o serie de cutremure de pământ distructive. Conform tradiției, în timpul unei slujbe de rugăciune către Dumnezeu, un băiat, se pare că a avut o vedenie iar după ce și-a revenit a spus că a văzut [[îngerîngeri]]ii i și pe Dumnezeu cântând: "Sfinte „Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de Moarte"Moarte”, ceea ce și poporul a început să cânte, adăugând: "Miluiește„Miluiește-ne pe noinoi”." La această rugăciune, cutremurele s-au oprit. Această rugăciune s-a păstrat ca parte din [[Sfânta Liturghie]] în Biserică până în zilele noastre.
Patriarhul Proclu a adormit în anul 446, luna iulie, după ce a stat în scaunul de Constantinopol timp de doisprezece ani. Purtarea sa ca arhiepiscop al Constantinopolului a fost aceea a unui păstor înțelept, moderat și conciliator, care a adoptat de bunăvoie o credință ortodoxă strictă și care s-a străduit să-i convingă pe cei cu alte opinii decât el mai degrabă prin credință decât prin forță.
înainte=?|
titlu=Episcop de Cizic|
ani=425-434425–434|
după=?}}
{{succesiune|
înainte=[[Maximian al Constantinopolului|Maximian]]|
titlu=[[Listă a patriarhilor Constantinopolului|Patriarh al Constantinopolului]]|
ani=434-446434–446|
după=[[Flavian Mărturisitorul|Flavian]]}}
{{end box}}
==Surse==
*en: [http://ocafs.oca.org/FeastSaintsLife.asp?FSID=103341 OCA: Proclus]*en: [[wikipedia: Proclus_of_ConstantinopleProclus of Constantinople]] *en: [http://www.newadvent.org/cathen/12449b.htm Catholic Encyclopedia: St. Proclus]*en: [http://www.goarch.org/chapel/saints/?contentid=300 GOARCH: Proclus, Archbishop of Constantinople]*en: [http://www.ec-patr.org/list/index.php?lang=en&id=43 Ec-patr: Proclus]
[[Categorie:Sfinți]]
