Proclu al Constantinopolului: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m
 
(Nu s-au afișat 9 versiuni intermediare efectuate de alți 4 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
'''Proclu''' a fost [[arhiepiscop]] de [[Constantinopol]] între anii 434 și 446. A fost prieten și [[ucenic]] al Sfântului [[Ioan Gură de Aur]]. Este cunoscut pentru al său Tomos („Tomusul lui Proclu”) care a păstrat pacea în mijlocul [[Hristologie|disputelor hristologice]] dintre [[episcop]]ii răsăriteni ai vremii sale. [[Prăznuire]]a sa se face la data de [[20 noiembrie]].
+
[[Fișier:Proclus of Constantinople (Menologion of Basil II).jpg|thumb|right|350px|Adormirea Sf. Proclu în Menologhionul lui Vasile al II-lea]]
 +
'''Proclu''' a fost [[patriarh]] al [[Constantinopol]]ului între anii 434 și 446. A fost prieten și [[ucenic]] al Sfântului [[Ioan Gură de Aur]]. Este cunoscut pentru al său ''Tomos'' („Tomusul lui Proclu”) care a păstrat pacea în mijlocul [[Hristologie|disputelor hristologice]] dintre [[episcop]]ii răsăriteni ai vremii sale. [[Praznic|Prăznuirea]] sa în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[24 octombrie]] și la [[20 noiembrie]].
  
==Viaţa==
+
==Viața==
Data naşterii sale este necunoscută. Deşi se cunosc puţine despre perioada de început a vieţii sale, Proclu fusese remarcat pentru intensitatea rugăciunii sale şi pentru studiul Sfintelor Scripturi. El a devenit [[citeţ]] la o vârstă tânără. A fost ucenic al Sfântului Ioan Gură de Aur şi a fost [[hirotonire|hirotonit]] ca [[diacon]] şi ca [[preot]] de către acesta. De la marele  [[sfânt]], Proclu a primit o înţelegere profundă a [[Sfânta Scriptură|Sfintei Scripturi]] şi a învăţat să-şi prezinte învăţăturile într-o formă elevată.
+
Data nașterii sale este necunoscută. Deși se cunosc puține despre perioada de început a vieții sale, Proclu fusese remarcat pentru intensitatea rugăciunii sale și pentru studiul Sfintelor Scripturi. El a devenit [[citeț]] la o vârstă tânără. A fost ucenic al Sfântului [[Ioan Gură de Aur]] și a fost [[Hirotonie|hirotonit]] ca [[diacon]] și ca [[preot]] de către acesta. De la marele  [[sfânt]], Proclu a primit o înțelegere profundă a [[Sfânta Scriptură|Sfintei Scripturi]] și a învățat să-și prezinte învățăturile într-o formă elevată.
  
Proclu a fost secretarul lui [[Atticus]] în timp ce acesta era [[arhiepiscop]] de Constantinopol. După ce Sisinius i-a succedat lui Atticus în 425 ca arhiepiscop de Constantinopol, Sisinius l-a [[hirotonire|hirotonit]] pe Proclu ca episcop de Cyzicus. Cu toate acestea, [[nestorianism|nestorienii]] eretici aleseseră deja un [[episcop]] şi Proclu s-a întors la Constantinopol unde a şi rămas, propovăduind cuvântul lui Dumnezeu în bisericile de acolo şi unde a denunţat impietatea [[eretic]]ilor.
+
Proclu a fost secretarul lui [[Atticus al Constantinopolului|Atticus]] în timp ce acesta era [[Listă a patriarhilor Constantinopolului|patriarh al Constantinopolului]] (406–425). După ce Sisinius i-a succedat lui Atticus în 425 ca patriarh, l-a [[hirotonire|hirotonit]] pe Proclu ca episcop al Cizicului. Cu toate acestea, [[nestorianism|nestorienii]] eretici din Cizic aleseseră deja un [[episcop]] și Proclu s-a întors la Constantinopol unde a și rămas, propovăduind cuvântul lui Dumnezeu în bisericile de acolo și unde a denunțat impietatea [[eretic]]ilor.
  
Proclu a continuat să propovăduiască şi după ce [[Nestorie]] a devenit arhiepiscop de Constantinopol în 428. Cu ocazia unuia din aceste evenimente , în 429, şi-a prezentat Proclu faimoasa predică despre Întrupare şi în care a apărat numele de [[Maica Domnului]] în faţa lui Nestorie însuşi. Ulterior, predica a fost inclusă în documentele [[Sinodul III Ecumenic|Sinodului de la Efes]], la care Nestorie a fost [[depunere|depus]].
+
Proclu a continuat să propovăduiască și după ce [[Nestorie]] a devenit patriarh al Constantinopolului în 428. La sfârșitul anului 428 Nestorie a început să predice doctrina antiohiană împotriva folosirii termenului de ''[[Maica Domnului|Theotokos]]'' în privința [[Maica Domnului|Fecioarei Maria]], preferând termenul de ''Christotokos''. Acest lucru a stârnit reacții adverse în rândurile [[cler]]ului și [[laicat]]ului din Constantinopol. Cu ocazia unuia din aceste evenimente, în 429, și-a prezentat Proclu faimoasa predică despre Întrupare, în care a apărat numele de [[Maica Domnului]] în fața lui Nestorie însuși. Ulterior, predica a fost inclusă în documentele [[Sinodul III Ecumenic|Sinodului de la Efes]], la care Nestorie a fost [[depunere|depus]].
  
După ce arhiepiscopul [[Maximian de Constantinopol|Maximian]], care îi succedase lui Nestorie în 431, a murit în 434, Episcopul Proclu a fost ales, cu ajutorul episcopilor din Constantinopol şi al împăratului [[Teodosie al II-lea]], să îi succeadă acestuia ca arhiepiscop de Constantinopol. Ascensiunea lui Proclu în scaunul din Constantinopol a fost aprobată de [[Chiril al Alexandriei]] şi de către [[Ioan al Antiohiei]], în răspunsul lor la scrisorile sinodale care anunţau numirea lui Proclu.
+
După ce patriarhul [[Maximian al Constantinopolului|Maximian]], care îi succedase lui Nestorie în 431, a murit în 434, Episcopul Proclu a fost ales, cu ajutorul episcopilor din Constantinopol și al împăratului [[Teodosie al II-lea]], să îi succeadă lui Maximian ca patriarh și [[arhiepiscop]] al Constantinopolului. Ascensiunea lui Proclu în [[scaun]]ul din Constantinopol a fost aprobată de Sf. [[Chiril al Alexandriei]] și de către [[Ioan al Antiohiei]], în răspunsul lor la scrisorile sinodale care anunțau numirea lui Proclu.
  
În 436, un număr de episcopi din Armenia l-au abordat pe Proclu în privinţa oportunităţii unor propuneri prezentate de Nestorie şi care fuseseră atribuite lui Teodor de Mopsuestia. Ca răspuns, Proclu a emis o scrisoare, cunoascută în zilele noastre sub numele de ''Tomul lui Proclu'', pe care a trimis-o episcopilor răsăriteni şi în care condamna propunerile, şi cerându-le semnarea "Tomului". Episcopii au aprobat "Tomul" care nu îl menţiona pe Teodor, acesta fiind admirat de episcopi. Arhiepiscopul Proclu a avut o abordare mediatoare astfel încât a avut succes în liniştirea situaţiei din Biserică şi permiţând întoarcerea multor nestorieni.
+
În 436, un număr de episcopi din Armenia l-au abordat pe Proclu în privința oportunității unor propuneri prezentate de Nestorie și care îi fuseseră atribuite lui [[Teodor de Mopsuestia]]. Ca răspuns, Proclu a emis o scrisoare, cunoscută în zilele noastre sub numele de ''Tomul lui Proclu'', pe care a trimis-o episcopilor răsăriteni și în care condamna propunerile, cerându-le semnarea „Tomului”. Episcopii au aprobat „Tomul” care nu îl menționa pe Teodor de Mopsuestia, acesta fiind admirat de episcopi. Arhiepiscopul Proclu a avut o abordare mediatoare astfel încât a avut succes în liniștirea situației din Biserică și permițând întoarcerea multor nestorieni.
  
În 438, arhiepiscopul Proclu a readus [[moaşte]]le Sfântului Ioan Gură de Aur la Constantinopol de la Comana şi le-a înmormântat în Biserica Apostolilor. Acest lucru i-a împăcat pe suporterii Sfântului Ioan care se separaseră în urma depunerii injuste a acestuia din poziţia de arhiepiscop.
+
În 438, arhiepiscopul Proclu a readus [[moaște]]le Sfântului Ioan Gură de Aur la Constantinopol de la Comana și le-a înmormântat în Biserica Apostolilor. Acest lucru i-a împăcat pe sprijinitorii Sf. Ioan Gură de Aur, care se separaseră în urma depunerii injuste a acestuia din poziția de arhiepiscop.
  
În vremea lui Proclu a început să fie folosit [[Trisaghion]]ul. În acea vreme, zona Bitiniei din Asia Mică a suferit o serie de cutremure de pământ distructive. Conform tradiţiei, în timpul unei slujbe de rugăciune către Dumnezeu, un băiat, se pare că a avut o vedenie iar după ce şi-a revenit a spus c a văzut [[înger]]ii şi pe Dumnezeu cântând: "Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de Moarte", ceea ce şi poporul a început să cânte, adăugând: "Miluieşte-ne pe noi." La această rugăciune, cutremurele s-au oprit. Această rugăciune s-a păstrat ca parte din [[Sfânta Liturghie]] în Biserică până în zilele noastre.
+
În vremea lui Proclu a început să fie folosit [[Trisaghion]]ul. În acea vreme, zona Bitiniei din Asia Mică a suferit o serie de cutremure de pământ distructive. Conform tradiției, în timpul unei slujbe de rugăciune către Dumnezeu, un băiat, se pare că a avut o vedenie iar după ce și-a revenit a spus a văzut [[îngeri]]i și pe Dumnezeu cântând: „Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de Moarte”, ceea ce și poporul a început să cânte, adăugând: „Miluiește-ne pe noi”. La această rugăciune, cutremurele s-au oprit. Această rugăciune s-a păstrat ca parte din [[Sfânta Liturghie]] în Biserică până în zilele noastre.
 +
 
 +
Patriarhul Proclu a adormit în anul 446, luna iulie, după ce a stat în scaunul de Constantinopol timp de doisprezece ani. Purtarea sa ca arhiepiscop al Constantinopolului a fost aceea a unui păstor înțelept, moderat și conciliator, care a adoptat de bunăvoie o credință ortodoxă strictă și care s-a străduit să-i convingă pe cei cu alte opinii decât el mai degrabă prin credință decât prin forță.
 +
 
 +
==Imnografie==
 +
 
 +
[[Condac]], [[glas]]ul al 4-lea:
 +
 
 +
:''După vrednicie astăzi prăznuiește cea mai cinstită decât toate cetățile cu adevărat cinstită mutarea ta, Părinte al părinților, Preafericite Proclu, înțelepte''.
  
Arhiepiscopul Proclu a adormit în anul 446, după ce a stat în scaunul de Constantinopol timp de doisprezece ani. Purtarea sa ca arhiepiscop de Constantinopol a fost aceea a unui păstor înţelept, moderat şi conciliator, care a adoptat de bunăvoie o credinţă ortodoxă strictă şi care s-a străduit să convingă pe cei cu alte opinii decât el mai degrabă prin credinţă decât prin forţă.
 
  
 
{{start box}}
 
{{start box}}
Linia 22: Linia 30:
 
înainte=?|
 
înainte=?|
 
titlu=Episcop de Cizic|
 
titlu=Episcop de Cizic|
ani=425-434|
+
ani=425–434|
 
după=?}}
 
după=?}}
 
{{succesiune|
 
{{succesiune|
înainte=[[Maximian de Constantinopol|Maximian]]|
+
înainte=[[Maximian al Constantinopolului|Maximian]]|
titlu=[[Listă a patriarhilor de Constantinopol|Arhiepiscop de Constantinopol]]|
+
titlu=[[Listă a patriarhilor Constantinopolului|Patriarh al Constantinopolului]]|
ani=434-446|
+
ani=434–446|
 
după=[[Flavian Mărturisitorul|Flavian]]}}
 
după=[[Flavian Mărturisitorul|Flavian]]}}
{{end box}}  
+
{{end box}}
 
 
==Imnografie==
 
 
 
[[Condac]], [[glas]]ul al 4-lea:
 
 
 
:După vrednicie astăzi prăznuieşte cea mai cinstită decât toate cetăţile cu adevărat cinstită mutarea ta, Părinte al părinţilor, Preafericite Proclu, înţelepte.
 
  
 
==Surse==
 
==Surse==
*[http://ocafs.oca.org/FeastSaintsLife.asp?FSID=103341 OCA: Proclus]
+
*en: [http://ocafs.oca.org/FeastSaintsLife.asp?FSID=103341 OCA: Proclus]
*[[wikipedia: Proclus_of_Constantinople]]   
+
*en: [[wikipedia: Proclus of Constantinople]]   
*[http://www.newadvent.org/cathen/12449b.htm  Catholic Encyclopedia: St. Proclus]
+
*en: [http://www.newadvent.org/cathen/12449b.htm  Catholic Encyclopedia: St. Proclus]
*[http://www.goarch.org/chapel/saints/300 GOARCH: Proclus, Archbishop of Constantinople]
+
*en: [http://www.goarch.org/chapel/saints?contentid=300 GOARCH: Proclus, Archbishop of Constantinople]
*[http://www.ec-patr.org/list/index.php?lang=en&id=43 Ec-patr: Proclus]
+
*en: [http://www.ec-patr.org/list/index.php?lang=en&id=43 Ec-patr: Proclus]
  
[[Categorie:Sfinţi]]
+
[[Categorie:Sfinți]]
[[Categorie:Episcopi]]
+
[[Categorie:Sfinți bizantini]]
 
[[Categorie:Patriarhi ai Constantinopolului]]
 
[[Categorie:Patriarhi ai Constantinopolului]]
  
 
[[en:Proclus of Constantinople]]
 
[[en:Proclus of Constantinople]]

Versiunea curentă din 3 decembrie 2018 14:10

Adormirea Sf. Proclu în Menologhionul lui Vasile al II-lea

Proclu a fost patriarh al Constantinopolului între anii 434 și 446. A fost prieten și ucenic al Sfântului Ioan Gură de Aur. Este cunoscut pentru al său Tomos („Tomusul lui Proclu”) care a păstrat pacea în mijlocul disputelor hristologice dintre episcopii răsăriteni ai vremii sale. Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face la 24 octombrie și la 20 noiembrie.

Viața

Data nașterii sale este necunoscută. Deși se cunosc puține despre perioada de început a vieții sale, Proclu fusese remarcat pentru intensitatea rugăciunii sale și pentru studiul Sfintelor Scripturi. El a devenit citeț la o vârstă tânără. A fost ucenic al Sfântului Ioan Gură de Aur și a fost hirotonit ca diacon și ca preot de către acesta. De la marele sfânt, Proclu a primit o înțelegere profundă a Sfintei Scripturi și a învățat să-și prezinte învățăturile într-o formă elevată.

Proclu a fost secretarul lui Atticus în timp ce acesta era patriarh al Constantinopolului (406–425). După ce Sisinius i-a succedat lui Atticus în 425 ca patriarh, l-a hirotonit pe Proclu ca episcop al Cizicului. Cu toate acestea, nestorienii eretici din Cizic aleseseră deja un episcop și Proclu s-a întors la Constantinopol unde a și rămas, propovăduind cuvântul lui Dumnezeu în bisericile de acolo și unde a denunțat impietatea ereticilor.

Proclu a continuat să propovăduiască și după ce Nestorie a devenit patriarh al Constantinopolului în 428. La sfârșitul anului 428 Nestorie a început să predice doctrina antiohiană împotriva folosirii termenului de Theotokos în privința Fecioarei Maria, preferând termenul de Christotokos. Acest lucru a stârnit reacții adverse în rândurile clerului și laicatului din Constantinopol. Cu ocazia unuia din aceste evenimente, în 429, și-a prezentat Proclu faimoasa predică despre Întrupare, în care a apărat numele de Maica Domnului în fața lui Nestorie însuși. Ulterior, predica a fost inclusă în documentele Sinodului de la Efes, la care Nestorie a fost depus.

După ce patriarhul Maximian, care îi succedase lui Nestorie în 431, a murit în 434, Episcopul Proclu a fost ales, cu ajutorul episcopilor din Constantinopol și al împăratului Teodosie al II-lea, să îi succeadă lui Maximian ca patriarh și arhiepiscop al Constantinopolului. Ascensiunea lui Proclu în scaunul din Constantinopol a fost aprobată de Sf. Chiril al Alexandriei și de către Ioan al Antiohiei, în răspunsul lor la scrisorile sinodale care anunțau numirea lui Proclu.

În 436, un număr de episcopi din Armenia l-au abordat pe Proclu în privința oportunității unor propuneri prezentate de Nestorie și care îi fuseseră atribuite lui Teodor de Mopsuestia. Ca răspuns, Proclu a emis o scrisoare, cunoscută în zilele noastre sub numele de Tomul lui Proclu, pe care a trimis-o episcopilor răsăriteni și în care condamna propunerile, cerându-le semnarea „Tomului”. Episcopii au aprobat „Tomul” care nu îl menționa pe Teodor de Mopsuestia, acesta fiind admirat de episcopi. Arhiepiscopul Proclu a avut o abordare mediatoare astfel încât a avut succes în liniștirea situației din Biserică și permițând întoarcerea multor nestorieni.

În 438, arhiepiscopul Proclu a readus moaștele Sfântului Ioan Gură de Aur la Constantinopol de la Comana și le-a înmormântat în Biserica Apostolilor. Acest lucru i-a împăcat pe sprijinitorii Sf. Ioan Gură de Aur, care se separaseră în urma depunerii injuste a acestuia din poziția de arhiepiscop.

În vremea lui Proclu a început să fie folosit Trisaghionul. În acea vreme, zona Bitiniei din Asia Mică a suferit o serie de cutremure de pământ distructive. Conform tradiției, în timpul unei slujbe de rugăciune către Dumnezeu, un băiat, se pare că a avut o vedenie iar după ce și-a revenit a spus că a văzut îngerii și pe Dumnezeu cântând: „Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de Moarte”, ceea ce și poporul a început să cânte, adăugând: „Miluiește-ne pe noi”. La această rugăciune, cutremurele s-au oprit. Această rugăciune s-a păstrat ca parte din Sfânta Liturghie în Biserică până în zilele noastre.

Patriarhul Proclu a adormit în anul 446, luna iulie, după ce a stat în scaunul de Constantinopol timp de doisprezece ani. Purtarea sa ca arhiepiscop al Constantinopolului a fost aceea a unui păstor înțelept, moderat și conciliator, care a adoptat de bunăvoie o credință ortodoxă strictă și care s-a străduit să-i convingă pe cei cu alte opinii decât el mai degrabă prin credință decât prin forță.

Imnografie

Condac, glasul al 4-lea:

După vrednicie astăzi prăznuiește cea mai cinstită decât toate cetățile cu adevărat cinstită mutarea ta, Părinte al părinților, Preafericite Proclu, înțelepte.


Casetă de succesiune:
Proclu al Constantinopolului
Precedat de:
?
Episcop de Cizic
425–434
Urmat de:
?
Precedat de:
Maximian
Patriarh al Constantinopolului
434–446
Urmat de:
Flavian



Surse