Preot: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(legaturi biblice)
(mk)
(Nu s-au afișat 8 versiuni intermediare efectuate de alți 4 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
{{Îmbunătăţire}}
 
 
 
{{Format:Cler}}
 
{{Format:Cler}}
'''''Preotul''''' este, în Biserica Ortodoxă, persoana înzestrată cu puterea de a săvârşi în parohia sa, în virtutea [[hirotonie]]i şi a delegaţiei permanente primite de la episcop, toate slujbele şi lucrările sfinte de cult, necesare în viaţa religioasă a [[parohie|parohiilor]], cu excepţia celor care alcătuiesc dreptul exclusiv al [[episcop]]ului.
+
'''Preotul''' este, în [[Biserica Ortodoxă]], persoana înzestrată cu puterea de a săvârși în parohia sa, în virtutea [[hirotonie]]i și a delegației permanente primite de la episcop, toate slujbele și lucrările sfinte de cult, necesare în viața religioasă a [[parohie|parohiilor]], cu excepția celor care alcătuiesc dreptul exclusiv al [[episcop]]ului.
  
 +
==Hirotonia==
 +
Un bărbat intră în rândul preoților prin [[Sfintele Taine|Sfânta Taină]] a [[hirotonire|hirotoniei]], care este realizată doar de un episcop. Însă este necesar și acordul credincioșilor, astfel că la momentul potrivit, membrii parohiei spun în cor cu voce tare [[Axios]] sau ''Vrednic este!''. Înainte de a fi hirotonit în taina preoției, candidatul trebuie să fie hirotonit întâi în treapta [[diacon]]iei.
  
==Hirotonia==
+
Preoții ortodocși se împart în două grupuri distincte: clerul [[căsătorie|căsătorit]] (clerul secular, sau "de mir") și clerul [[monah]]al. În Biserica Ortodoxă un bărbat poate fi hirotonit după căsătorie, dar atât el cât și soția sa trebuie să fie la prima căsătorie. Dacă rămâne văduv, el nu se poate recăsători și continua să fie preot.  
Un bărbat intră în rândul preoţilor prin Sfânta Taină a [[hirotonire|hirotoniei]], care este realizată doar de un episcop. Însă este necesar şi acordul credincioşilor, astfel că la momentul potrivit, membrii parohiei spun în cor cu voce tare [[Axios]] sau ''Vrednic este!''. Înainte de a fi hirotonit în taina preoţiei, candidatul trebuie să fie hirotonit întâi în treapa [[diacon]]iei.
 
  
Preoţii ortodocşi se împart în două grupuri distincte: clerul [[căsătorie|căsătorit]] şi clerul [[monah]]al. În Biserica Ortodoxă un bărbat poate fi hirotonit după căsătorie, dar atât el cât şi soţia sa trebuie să fie la prima căsătorie. Dacă rămâne văduv, el nu se poate recăsători şi continua să fie preot.  
+
În general, dacă un celibatar este hirotonit, el trebuie să devină monah pentru a-și putea păstra preoția {{citare}}.
  
Dacă un celibatar este hirotonit, el trebuie să devină monah pentru a-şi putea păstra preoţia {{cit}}. Un preot-călugăr este numit [[ieromonah]].  
+
Un preot-călugăr este numit [[ieromonah]].  
  
==Preoţia==
+
==Preoția==
În învăţătura de credinţă a Bisericii este precizat că toţi [[cler]]icii trebuie să se străduiască să realizeze lucrarea Harului primit de ei prin "punerea mâinilor" în cel mai bun mod cu putinţă. Dar Biserica învaţă că realitatea şi eficacitatea [[Sfintele Taine|Sfintelor Taine]] ale Bisericii realizate de preoţi nu depind de virtuţile lor personale, ci de prezenţa lui Hristos, Care acţionează în Biserica Sa prin Sfântul Duh. La fel se întâmplă şi în cazul episcopilor, unde Hristos este cel care lucrează ca învăţător, păstor bun, iertător şi vindecător. Hristos este cel care şterge păcatele şi vindecă bolile fizice, mentale şi spirituale ale lumii întregi. Preotul este icoana lui Hristos.  
+
În învățătura de credință a Bisericii este precizat că toți [[cler]]icii trebuie să se străduiască să realizeze lucrarea Harului primit de ei prin "punerea mâinilor" în cel mai bun mod cu putință. Dar Biserica învață că realitatea și eficacitatea [[Sfintele Taine|Sfintelor Taine]] ale Bisericii realizate de preoți nu depind de virtuțile lor personale, ci de prezența și lucrarea lui [[Iisus Hristos]], Care acționează în Biserica Sa prin [[Sfântul Duh]]. Astfel, preoția este un dar al Bisericii - Trupul lui Hristos în istorie -, în slujba comunități eclesiale, iar nu un dar personal al celui care devine preot. La fel se întâmplă și în cazul episcopilor, unde Hristos este cel care lucrează ca învățător, păstor bun, iertător și vindecător. Hristos este cel care șterge păcatele și vindecă bolile fizice, mentale și spirituale ale lumii întregi. Preotul este icoana lui Hristos.  
  
În exerciţiul funcţiunii sale liturgice, preotul ortodox îndeplineşte un rol dublu: pe de o parte, în virtutea harului sfânt primit de la [[episcop]] prin hirotonie, el este un slujitor al lui Dumnezeu, un reprezentant  sau continuator al preoţiei [[Iisus Hristos|Mântuitorului]], iar pe de alta el este un interpret, delegat al [[Biserica|Bisericii]], adică al obştii credincioşilor pe care îi păstoreşte, fiindcă el se roagă nu numai în numele său personal ci şi în numele credincioşilor şi pentru ei. Ca reprezentant al credincioşilor, el prezintă lui Dumnezeu cuvenita ofrandă a acestora, adică darurile, închinarea şi rugăciunile lor, iar ca vas ales al harului, el transmite credincioşilor ceea ce vine de la Dumnezeu, adică harul dumnezeiesc, iertarea păcatelor, viaţa veşnică şi, în general, toate darurile spirituale şi bunătăţile materiale pe care le primim de la Dumnezeu. Preotul slujitor este astfel verigă de legătură între Dumnezeu şi credincios, între [[cer]] şi pământ.
+
În exercițiul funcțiunii sale liturgice, preotul ortodox îndeplinește un rol dublu: pe de o parte, în virtutea harului sfânt primit de la [[episcop]] prin hirotonie, el este un slujitor al lui Dumnezeu, un reprezentant  sau continuator al preoției [[Iisus Hristos|Mântuitorului]], iar pe de alta el este un interpret, delegat al [[Biserica|Bisericii]], adică al obștii credincioșilor pe care îi păstorește, fiindcă el se roagă nu numai în numele său personal ci și în numele credincioșilor și pentru ei. Ca reprezentant al credincioșilor, el prezintă lui Dumnezeu cuvenita ofrandă a acestora, adică darurile, închinarea și rugăciunile lor, iar ca vas ales al harului, el transmite credincioșilor ceea ce vine de la Dumnezeu, adică harul dumnezeiesc, iertarea [[păcat]]elor, [[viața veșnică]] și, în general, toate darurile spirituale și bunătățile materiale pe care le primim de la Dumnezeu. Preotul slujitor este astfel verigă de legătură între Dumnezeu și credincios, între [[cer]] și pământ. Acest lucru este vizibil în practica liturgică a Bisericii Ortodoxe, unde preotul este, pe de-o parte, cu fața la Răsărit (și cu spatele la credincioși) când poartă rugăciunea sau ofranda poporului credincioșilor în fața Tronului lui Dumnezeu, și, pe de altă parte, cu fața la credincioși, atunci când poartă cuvântul lui Dumnezeu către ei (de exemplu: citirea [[Evanghelie]]i, [[predica]]).
  
 
Ca semn că nu are deplinătatea puterii sacramentale, preotul binecuvântează cu o singură mână (dreapta).
 
Ca semn că nu are deplinătatea puterii sacramentale, preotul binecuvântează cu o singură mână (dreapta).
  
În mod normal, preoţii au funcţia de preoţi de parohie, funcţie care în Biserica Primară era deţinută de episcopi. Ei sunt liderii comunităţii locale de creştini. Ei prezidează la [[Sfânta Liturghie]] şi învaţă, predică, sfătuiesc şi exercită funcţia de iertare şi vindecare.
+
În mod normal, preoții au funcția de preoți de parohie, funcție care în Biserica Primară era deținută de episcopi. Ei sunt liderii comunității locale de creștini. Ei prezidează la [[Sfânta Liturghie]] și învață, predică, sfătuiesc și exercită funcția de iertare și vindecare.
  
Deoarece preoţii sunt numiţi de episcop şi aparţin acelei comunităţi unde au fost numiţi, ei nu au autoritatea sau datoria de a sluji în afara propriei comunităţi. Pe [[Sfânta Masă]] din altarul fiecărei parohii, există o ţesătură numită ''[[antimis]]'', semnată de episcop, care semnifică permisiunea dată acelei comunităţi de a se întâlni şi acţiona ca Biserica. Fără antimis, preotul şi oamenii săi nu pot sluji în mod legitim.
+
Deoarece preoții sunt numiți de episcop și aparțin acelei comunități unde au fost numiți, ei nu au autoritatea sau datoria de a sluji în afara propriei comunități. Pe [[Sfânta Masă]] din altarul fiecărei parohii, există o țesătură numită ''[[antimis]]'', semnată de episcop, care semnifică permisiunea dată acelei comunități de a se întâlni și acționa ca Biserica. Fără antimis, preotul și poporul de credincioși ai comunității nu pot sluji în mod legitim.
  
 
==Istoric ==
 
==Istoric ==
Organizarea iniţială a Bisericilor creştine din Palestina era similară cu cea din [[sinagogă|sinagoga]] [[Iudaism|evreilor]], care erau guvernaţi de un sinod de bătrâni (''presbyteroi'').  În [[Faptele Apostolilor|Fapte]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=26&cap=11#30 11,30] şi [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=26&cap=15#22 15,22], vedem acest sistem colegial de guvernare în Ierusalim iar în Fapte [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=26&cap=14#23 14,23], [[Apostolul Pavel]] hirotoneşte bătrâni, înţelepţi în bisericile pe care le fondează. Iniţial, aceşti '''preoţi''' erau aparent aceiaşi cu '''supraveghetorii''' (''episkopoi'', [[episcop]]i), aşa cum indică versetele Fapte [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=26&cap=20#17 20,17] şi [[Epistola către Tit|Tit]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=80&cap=1 1;5,7], iar termenii erau interschimbabili{{cit}}.
+
Organizarea inițială a Bisericilor creștine din Palestina era similară cu cea din [[sinagogă|sinagoga]] [[Iudaism|evreilor]], care erau guvernați de un sinod de bătrâni (''presbyteroi'').  În [[Faptele Apostolilor|Fapte]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=26&cap=11#30 11,30] și [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=26&cap=15#22 15,22], vedem acest sistem colegial de guvernare în Ierusalim iar în Fapte [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=26&cap=14#23 14,23], [[Apostolul Pavel]] hirotonește bătrâni, înțelepți în bisericile pe care le fondează. Inițial, acești '''preoți''' erau aparent aceiași cu '''supraveghetorii''' (''episkopoi'', [[episcop]]i), așa cum indică versetele Fapte [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=26&cap=20#17 20,17] și [[Epistola către Tit|Tit]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=80&cap=1 1;5,7], iar termenii erau interschimbabili {{citare}}.
  
Curând după perioada [[Noul Testament|Noului Testament]], după moartea [[Apostoli]]lor, a apărut o diferenţiere în utilizarea celor doi termeni sinonimi, ducând astfel la apariţia a două ranguri diferite: '''[[episcop]]ul''' şi '''preotul'''.  Episcopul era înţeles, în principal, ca preşedintele unei grupări de preoţi, şi astfel episcopul a început să se distingă atât în cinstea acordată cât şi în prerogative faţă de preot, care erau văzuţi ca avându-şi autoritatea derivată din cea a aepiscopului prin delegare. Distincţia dintre preot şi episcop începe să fie făcută destul de curând după perioada apostolică, aşa cum observăm din scrierile din secolul al II-lea ale Sfântului [[Ignatie de Antiohia]], care foloseşte termenii consistent şi clar pentru a se referi la două funcţiuni distincte (împreună cu ''[[diacon]]'').
+
Curând după perioada [[Noul Testament|Noului Testament]], după moartea [[Apostoli]]lor, a apărut o diferențiere în utilizarea celor doi termeni sinonimi, ducând astfel la apariția a două ranguri diferite: '''[[episcop]]ul''' și '''preotul'''.  Episcopul era înțeles, în principal, ca președintele unei grupări de preoți, și astfel episcopul a început să se distingă atât în cinstea acordată cât și în prerogative față de preot, care erau văzuți ca avându-și autoritatea derivată din cea a episcopului prin delegare. Distincția dintre preot și episcop începe să fie făcută destul de curând după perioada apostolică, așa cum observăm din scrierile din secolul al II-lea ale Sfântului [[Ignatie de Antiohia]], care folosește termenii consistent și clar pentru a se referi la două funcțiuni distincte (împreună cu ''[[diacon]]'').
  
Iniţial, fiecare comunitate locală îşi avea episcopul ei, în Biserică. Ulterior, pe măsură ce numărul credincioşilor şi comunităţilor creşteau, comunităţile locale au început să nu mai fie coordonate direct de un episcop. Episcopul dintr-un oraş mare va începe să numească preoţi care să îngrijească de turma din fiecare comunitate, acţionând ca un delegat al său.
+
Inițial, fiecare comunitate locală își avea episcopul ei, în Biserică. Ulterior, pe măsură ce numărul credincioșilor și comunităților creșteau, comunitățile locale au început să nu mai fie coordonate direct de un episcop. Episcopul dintr-un oraș mare va începe să numească preoți care să îngrijească de turma din fiecare comunitate, acționând ca un delegat al său.
  
 
==Forme de adresare==
 
==Forme de adresare==
Adesea, credincioşii se adresează preoţilor (dar şi monahilor) cu apelativul ''Părinte''. Aceasta nu este o formulă de adresare oficială, ci mai degrabă un apelativ informal care constituie totodată o amintire directă a rolului preotului de părinte duhovnicesc al comunităţii sale. Adeseori, apelativul este urmat de prenumele preotului.
+
Adesea, credincioșii se adresează preoților (dar și monahilor) cu apelativul ''Părinte''. Aceasta nu este o formulă de adresare oficială, ci mai degrabă un apelativ informal care constituie totodată o amintire directă a rolului preotului de părinte duhovnicesc al comunității sale. Adeseori, apelativul este urmat de prenumele preotului.
  
Formula oficială de adresare (în corespondenţă, dar şi, pe alocuri, în practica liturgică) pentru preoţii de mir este cea de ''Cucernice'' sau ''Prea Cucernice Părinte'' (cea din urmă fiind folosită pentru preoţii cinstiţi în mod deosebit, care ocupă o funcţie anume, precum [[protopop]]ii sau sunt purtătorii unor [[distincţii bisericeşti]]).  
+
Formula oficială de adresare (în corespondență, dar și, pe alocuri, în practica liturgică) pentru preoții de mir este cea de ''Cucernice'' sau ''Prea Cucernice Părinte'' (cea din urmă fiind folosită pentru preoții cinstiți în mod deosebit, care ocupă o funcție anume, precum [[protopop]]ii sau sunt purtătorii unor [[distincții bisericești]]).  
  
În [[Biserica Ortodoxă Română]], pentru purtătorii unor ranguri bisericeşti este uneori inclus şi rangul în formula de adresare (de ex.: "Prea-Cucernice Părinte Protopop"), caz în care numele acestuia poate fi omis.
+
În [[Biserica Ortodoxă Română]], pentru purtătorii unor ranguri bisericești este uneori inclus și rangul în formula de adresare (de ex.: ''Prea-Cucernice Părinte Protopop''), caz în care numele acestuia poate fi omis.
  
[[Monah]]ii care sunt hirotoniţi în treapta preoţiei sunt cunoscuţi sub numele de ''preot-călugăr'' sau ''[[ieromonah]]''. Pentru [[ieromonah]]i, titulatura oficială este de ''Cuvioase'' sau ''Prea-Cuvioase Părinte'' (cea din urmă mai ales pentru [[arhimandrit|arhimandriţi]].
+
[[Monah]]ii care sunt hirotoniți în treapta preoției sunt cunoscuți sub numele de ''preot-călugăr'' sau ''[[ieromonah]]''. Pentru [[ieromonah]]i, titulatura oficială este de ''Cuvioase'' sau ''Prea-Cuvioase Părinte'' (cea din urmă mai ales pentru [[arhimandrit|arhimandriți]]).
  
În Bisericile de origine slavă, precum [[Biserica Ortodoxă Rusă]] sau [[Biserica Ortodoxă din America]], se mai consideră potrivit şi tradiţional să se facă referire la un preot cu formula "Preotul ''Nume''" sau "Protopopul ''Nume''".
+
În Bisericile de origine slavă, precum [[Biserica Ortodoxă Rusă]] sau [[Biserica Ortodoxă din America]], se mai consideră potrivit și tradițional să se facă referire la un preot cu formula "Preotul ''Nume''" sau "Protopopul ''Nume''".
  
 
===Pe scurt===
 
===Pe scurt===
  
Formulele de adresare pentru/cu referire la preoţii de mir:
+
Formulele de adresare pentru/cu referire la preoții de mir:
  
 
*Părinte (informal)
 
*Părinte (informal)
Linia 49: Linia 48:
 
*Prea-Cucernice Părinte (+Protopop)
 
*Prea-Cucernice Părinte (+Protopop)
  
Pentru preoţii-călugări:
+
Pentru preoții-călugări:
  
 
*Părinte
 
*Părinte
Linia 55: Linia 54:
 
*Prea-Cuvioase Părinte
 
*Prea-Cuvioase Părinte
  
==A se vedea şi==
+
==A se vedea și==
  
 
*[[Cler (formule de adresare)]]
 
*[[Cler (formule de adresare)]]
Linia 63: Linia 62:
 
*(en) ''The Compact Edition of the Oxford English Dictionary'', p. 2297
 
*(en) ''The Compact Edition of the Oxford English Dictionary'', p. 2297
 
*(en) ''The Oxford Dictionary of the Christian Church (3rd ed.)'', p. 1322
 
*(en) ''The Oxford Dictionary of the Christian Church (3rd ed.)'', p. 1322
*(ro) ''Liturgica teoretică'' – Pr. Prof. Dr. [[Ene Branişte]], Arhim. Prof. Ghenadie Niţoiu, Pr. Prof. Gheorghe Neda E.I.B.M.B.O.R., 2002
+
*(ro) Pr. Prof. Dr. [[Ene Braniște]], Arhim. Prof. Ghenadie Nițoiu, Pr. Prof. Gheorghe Neda, ''Liturgica teoretică'', E.I.B.M.B.O.R., 2002
  
 
==Legături externe==
 
==Legături externe==
*[[w:Priest|Priest]] on Wikipedia
+
*[[w:Priest|Priest]] pe Wikipedia în limba engleză
  
 
[[Categorie:Cler]]
 
[[Categorie:Cler]]
[[Categorie:Preoţi|*]]
+
[[Categorie:Preoți|*]]
  
 
[[en:Presbyter]]
 
[[en:Presbyter]]
 +
[[fr:Prêtre]]
 +
[[mk:Презвитер]]

Versiunea de la data 28 februarie 2015 20:17

Acest articol face parte din seria
Cler
Antiochian local synod.jpg
Ordinele mari
EpiscopPreotDiacon
Ordinele mici
SubdiaconCiteț
CantorAcolit
Ordine dispărute
HorepiscopExorcist
Paznicul ușiiDiaconiță
Titluri episcopale
PatriarhCatolicos
ArhiepiscopMitropolit
VicarTitular
Titluri preoțești
ProtopopParoh
ProtosinghelSachelar
IconomIconom stavrofor
Titluri diaconale
Arhidiacon
ProtodiaconIerodiacon
Titluri monahale
Arhimandrit
StarețEgumenEconom
Adiacente
HirotonieAxios
Veșminte
Formule de adresare
Distincții bisericești
ExarhVicar
Editați această casetă


Preotul este, în Biserica Ortodoxă, persoana înzestrată cu puterea de a săvârși în parohia sa, în virtutea hirotoniei și a delegației permanente primite de la episcop, toate slujbele și lucrările sfinte de cult, necesare în viața religioasă a parohiilor, cu excepția celor care alcătuiesc dreptul exclusiv al episcopului.

Hirotonia

Un bărbat intră în rândul preoților prin Sfânta Taină a hirotoniei, care este realizată doar de un episcop. Însă este necesar și acordul credincioșilor, astfel că la momentul potrivit, membrii parohiei spun în cor cu voce tare Axios sau Vrednic este!. Înainte de a fi hirotonit în taina preoției, candidatul trebuie să fie hirotonit întâi în treapta diaconiei.

Preoții ortodocși se împart în două grupuri distincte: clerul căsătorit (clerul secular, sau "de mir") și clerul monahal. În Biserica Ortodoxă un bărbat poate fi hirotonit după căsătorie, dar atât el cât și soția sa trebuie să fie la prima căsătorie. Dacă rămâne văduv, el nu se poate recăsători și continua să fie preot.

În general, dacă un celibatar este hirotonit, el trebuie să devină monah pentru a-și putea păstra preoția [citare / referință critică necesară].

Un preot-călugăr este numit ieromonah.

Preoția

În învățătura de credință a Bisericii este precizat că toți clericii trebuie să se străduiască să realizeze lucrarea Harului primit de ei prin "punerea mâinilor" în cel mai bun mod cu putință. Dar Biserica învață că realitatea și eficacitatea Sfintelor Taine ale Bisericii realizate de preoți nu depind de virtuțile lor personale, ci de prezența și lucrarea lui Iisus Hristos, Care acționează în Biserica Sa prin Sfântul Duh. Astfel, preoția este un dar al Bisericii - Trupul lui Hristos în istorie -, în slujba comunități eclesiale, iar nu un dar personal al celui care devine preot. La fel se întâmplă și în cazul episcopilor, unde Hristos este cel care lucrează ca învățător, păstor bun, iertător și vindecător. Hristos este cel care șterge păcatele și vindecă bolile fizice, mentale și spirituale ale lumii întregi. Preotul este icoana lui Hristos.

În exercițiul funcțiunii sale liturgice, preotul ortodox îndeplinește un rol dublu: pe de o parte, în virtutea harului sfânt primit de la episcop prin hirotonie, el este un slujitor al lui Dumnezeu, un reprezentant sau continuator al preoției Mântuitorului, iar pe de alta el este un interpret, delegat al Bisericii, adică al obștii credincioșilor pe care îi păstorește, fiindcă el se roagă nu numai în numele său personal ci și în numele credincioșilor și pentru ei. Ca reprezentant al credincioșilor, el prezintă lui Dumnezeu cuvenita ofrandă a acestora, adică darurile, închinarea și rugăciunile lor, iar ca vas ales al harului, el transmite credincioșilor ceea ce vine de la Dumnezeu, adică harul dumnezeiesc, iertarea păcatelor, viața veșnică și, în general, toate darurile spirituale și bunătățile materiale pe care le primim de la Dumnezeu. Preotul slujitor este astfel verigă de legătură între Dumnezeu și credincios, între cer și pământ. Acest lucru este vizibil în practica liturgică a Bisericii Ortodoxe, unde preotul este, pe de-o parte, cu fața la Răsărit (și cu spatele la credincioși) când poartă rugăciunea sau ofranda poporului credincioșilor în fața Tronului lui Dumnezeu, și, pe de altă parte, cu fața la credincioși, atunci când poartă cuvântul lui Dumnezeu către ei (de exemplu: citirea Evangheliei, predica).

Ca semn că nu are deplinătatea puterii sacramentale, preotul binecuvântează cu o singură mână (dreapta).

În mod normal, preoții au funcția de preoți de parohie, funcție care în Biserica Primară era deținută de episcopi. Ei sunt liderii comunității locale de creștini. Ei prezidează la Sfânta Liturghie și învață, predică, sfătuiesc și exercită funcția de iertare și vindecare.

Deoarece preoții sunt numiți de episcop și aparțin acelei comunități unde au fost numiți, ei nu au autoritatea sau datoria de a sluji în afara propriei comunități. Pe Sfânta Masă din altarul fiecărei parohii, există o țesătură numită antimis, semnată de episcop, care semnifică permisiunea dată acelei comunități de a se întâlni și acționa ca Biserica. Fără antimis, preotul și poporul de credincioși ai comunității nu pot sluji în mod legitim.

Istoric

Organizarea inițială a Bisericilor creștine din Palestina era similară cu cea din sinagoga evreilor, care erau guvernați de un sinod de bătrâni (presbyteroi). În Fapte 11,30 și 15,22, vedem acest sistem colegial de guvernare în Ierusalim iar în Fapte 14,23, Apostolul Pavel hirotonește bătrâni, înțelepți în bisericile pe care le fondează. Inițial, acești preoți erau aparent aceiași cu supraveghetorii (episkopoi, episcopi), așa cum indică versetele Fapte 20,17 și Tit 1;5,7, iar termenii erau interschimbabili [citare / referință critică necesară].

Curând după perioada Noului Testament, după moartea Apostolilor, a apărut o diferențiere în utilizarea celor doi termeni sinonimi, ducând astfel la apariția a două ranguri diferite: episcopul și preotul. Episcopul era înțeles, în principal, ca președintele unei grupări de preoți, și astfel episcopul a început să se distingă atât în cinstea acordată cât și în prerogative față de preot, care erau văzuți ca avându-și autoritatea derivată din cea a episcopului prin delegare. Distincția dintre preot și episcop începe să fie făcută destul de curând după perioada apostolică, așa cum observăm din scrierile din secolul al II-lea ale Sfântului Ignatie de Antiohia, care folosește termenii consistent și clar pentru a se referi la două funcțiuni distincte (împreună cu diacon).

Inițial, fiecare comunitate locală își avea episcopul ei, în Biserică. Ulterior, pe măsură ce numărul credincioșilor și comunităților creșteau, comunitățile locale au început să nu mai fie coordonate direct de un episcop. Episcopul dintr-un oraș mare va începe să numească preoți care să îngrijească de turma din fiecare comunitate, acționând ca un delegat al său.

Forme de adresare

Adesea, credincioșii se adresează preoților (dar și monahilor) cu apelativul Părinte. Aceasta nu este o formulă de adresare oficială, ci mai degrabă un apelativ informal care constituie totodată o amintire directă a rolului preotului de părinte duhovnicesc al comunității sale. Adeseori, apelativul este urmat de prenumele preotului.

Formula oficială de adresare (în corespondență, dar și, pe alocuri, în practica liturgică) pentru preoții de mir este cea de Cucernice sau Prea Cucernice Părinte (cea din urmă fiind folosită pentru preoții cinstiți în mod deosebit, care ocupă o funcție anume, precum protopopii sau sunt purtătorii unor distincții bisericești).

În Biserica Ortodoxă Română, pentru purtătorii unor ranguri bisericești este uneori inclus și rangul în formula de adresare (de ex.: Prea-Cucernice Părinte Protopop), caz în care numele acestuia poate fi omis.

Monahii care sunt hirotoniți în treapta preoției sunt cunoscuți sub numele de preot-călugăr sau ieromonah. Pentru ieromonahi, titulatura oficială este de Cuvioase sau Prea-Cuvioase Părinte (cea din urmă mai ales pentru arhimandriți).

În Bisericile de origine slavă, precum Biserica Ortodoxă Rusă sau Biserica Ortodoxă din America, se mai consideră potrivit și tradițional să se facă referire la un preot cu formula "Preotul Nume" sau "Protopopul Nume".

Pe scurt

Formulele de adresare pentru/cu referire la preoții de mir:

  • Părinte (informal)
  • Cucernice Părinte (Prenume Nume)
  • Prea-Cucernice Părinte (+Protopop)

Pentru preoții-călugări:

  • Părinte
  • Cuvioase Părinte
  • Prea-Cuvioase Părinte

A se vedea și

Izvoare

  • (en) Liddell & Scott, An Intermediate Greek-English Lexicon, pp. 301, 668
  • (en) The Compact Edition of the Oxford English Dictionary, p. 2297
  • (en) The Oxford Dictionary of the Christian Church (3rd ed.), p. 1322
  • (ro) Pr. Prof. Dr. Ene Braniște, Arhim. Prof. Ghenadie Nițoiu, Pr. Prof. Gheorghe Neda, Liturgica teoretică, E.I.B.M.B.O.R., 2002

Legături externe

  • Priest pe Wikipedia în limba engleză