Deschide meniul principal

OrthodoxWiki β

Preoții ortodocși români și răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan

Acest articol face parte din seria
Ortodoxia în România
OrtodoxiainRomania.gif
General
Biserica Ortodoxă Română
Sfântul Sinod
AutocefaliaPatriarhatul
Limba română
Specificul spiritual
Sfinți
Cronologia sfinților
Sinaxar
Sfinții Închisorilor
Ierarhi
Mucenicii dobrogeni
EvanghelicusEfremTit și Gordian
Cărturarii munteni
MacarieAntimGrigorie Dascălul
Umaniștii moldoveni
VarlaamDosofteiVeniamin Costachi
Mărturisitorii ardeleni
IorestSava BrancoviciIosif Mărturisitorul
Arhipăstorii moderni
ȘagunaMelchisedecIosif cel Milostiv
Monahism
MănăstiriȘcoliSpitale
Începuturile monahismului
Curente duhovnicești
Duhovnicii veacului XX
Stareți
Clasici — NicodimPaisieCalinic
Sec. XX — CleopaPapaciocPârvu
Preoți
Preoții din vechime
178418211848
185918771892
190719161918
Istorie
Cronologia istorică
Dobrogea antică
Mărturii arheologiceEparhii dispărute
Formarea primelor state
ArdealȚara RomâneascăMoldova
Introducerea limbii române în slujbe
Nașterea uniației în Transilvania‎
Învățământul teologicPresa bisericească
Basarabia românilorBasarabia răpită
România și alte Biserici Ortodoxe
Relațiile cu:
Bisericile greceștiBisericile slave
Biserica georgianăPatriarhiile apostolice
Muntele Athos
Literatură
Primele
ScrieriScrieri în românăTipărituri
Scrieri de temelie
Învățăturile lui Neagoe Basarab (sec. XVI)
Pravila de la Govora (1640)
Mărturisirea Ortodoxă (1642)
Cazania lui Varlaam (1643)
Noul Testament de la Alba Iulia (1648)
Psaltirea în versuri (1673)
Biblia de la București (1688)
Mineiele de la Râmnic (1780)
Scrieri moderne
Literatura teologică în epoca fanariotă
Literatura teologică în sec. XIX
Artă
ArhitecturăPicturăMuzică
SculpturăBroderieArgintărie
Biserica și statul
Domniile și Biserica
Regulamentul Organic (1831–1832)
Reformele lui Cuza (1859–1866)
Legea organică (1872)
Legea clerului mirean (1893)
Legea și statutul BOR (1925)
Editaţi această casetă

Preoții ortodocși români au înregistrat o prezență masivă în răscoala condusă de Horea, Cloșca și Crișan în toamna anului 1784.

De altfel, în tot trecutul Bisericii strămoșești, preoții au fost alături de păstoriții lor, împărtășind împreună cu ei bucuriile, dar mai ales necazurile. Ei au avut un rol important nu doar în răscoala condusă de Horea, Cloșca și Crișan, din 1784, dar și în marile evenimente ale anilor 1821, 1848, 1859, 1877, 1907 și 1916—1918.

Introducere

Este adevărat că episcopii Ghedeon Nichitici de la Sibiu și Petru Petrovici de la Arad au lucrat — din dispoziția autorităților — pentru stăvilirea avântului revoluționar al răsculaților, sfătuindu-i la supunere. Dar ei, fiind străini de neamul român, de aspirațiile și nevoile lui, instalați în scaunele episcopale abia cu câteva luni înainte de izbucnirea răscoalei, nu puteau cunoaște adevăratele cauze care au dus la ridicarea țărănimii.

La fel au făcut și unii protopopi și preoți, dar atitudinea lor a fost condamnată energic chiar de țăranii răsculați. Acestea au fost însă cazuri izolate, pentru că marea majoritate a preoților, fiind ei înșiși de multe ori iobagi și ducând aceeași viață grea, ca și păstoriții lor, au fost alături de răsculați. Astfel, în a treia călătorie a lui Horea la Viena a fost însoțit de preotul Dumitru din Certege (jud. Alba).

Preoți alături de răsculați

La adunarea ținută în satul Mesteacăn-Hunedoara, sub conducerea lui Crișan, când țăranii au hotărât să pornească spre Alba Iulia pentru a se înscrie ca grăniceri („cătane”), preotul satului, Ianăș Cazan, a făcut rugăciuni pentru izbânda celor hotărâte acolo.

După începerea răscoalei, între cei care au îndemnat pe țăranii iobagi să se ridice împotriva nobililor asupritori, se numărau și preoții: Constantin Turciu zis Costan din Crișcior, care a ridicat la luptă țărănimea din Zarand, Avram din Uibărești, care îndemna pe răsculați, din turnul bisericii, să atace pe nobilii din Ribița, Dănilă din Crișcior, în casa căruia nobilii trebuiau să aducă răspuns la un ultimatum al lui Horea, Gheorghe din București, Zaharia din Bretea Mureșanâ, Mihai din Gelmar, Nicoiae din Orăștie, plecat în Ţara Românească să ceară ajutoare pentru răsculați (toate localitățile menționate sunt în jud. Hunedoara), Gheorghiță Nicuia din Albac, unul din căpitanii lui Horea, Ioan Hagi Crișănuț din Bistra, unul din oamenii săi de încredere, Ioan Cocan din Pâclișa, care a dus tratative cu colonelul austriac Ott, în numele răsculaților, cerând înlăturarea iobăgiei și distrugerea nobilimii, Gavriii Suiar din Mogoș, care mergea în fruntea răsculaților în drum spre Cricău (căruia Cloșca i-a lăsat prin testament o sumă de bani pentru a-i face pomenirea), Petru Iancu din Lupșa, Ilie din Galda, popa Petru zis Rotogol din Abrud, care a botezat vreo 500 de nobili și oameni înstăriți în „legea românească” (răsculații credeau că în acest fel se înlăturau deosebirile sociale și naționale), Costan din Decea (toate localitățile sunt în jud. Alba), Vasile din Pintic-Cluj, care îndemna la răscoală pe țăranii din părțile Clujului, Gheorghe din Bedeleu-Cluj, Ioan din Leheceni-Bihor și alții.

Preotul Nicolae Rațiu din Alba Iulia-Maieri a scris testamentele lui Horea și Cloșca, i-a spovedit și împărtășit înainte de fioroasa lor frângere cu roata (sub îndrumarea acestuia s-a ridicat, în 1783, biserica cu hramul Bunavestire din Alba Iulia).

Consecințele

Aproape toți de mai sus au fost închiși, anchetați sau alungați din parohii după înăbușirea răscoalei. Numeroși alți preoți au fost întemnițați, anchetați, maltratați sau uciși, chiar și în regiunile care n-au fost cuprinse de focul răscoalei. Printre cei uciși se numără o parte din cei pomeniți mai sus: Ianăș Cazan din Mesteacăn, Mihai din Gelmar, decapitat la Deva, Costan din Crișcior, Gheorghe din Bedeleu, apoi Lupu din Zam-Hunedoara, Antonie din Lupșa-Alba, Ionuț din Căcucel-Mureș și alții.

Ioan Crișănuț din Bistra a fost condamnat la moarte, dar împăratul Iosif II i-a schimbat pedeapsa în trei ani de închisoare.

Așadar, preoții români au fost alături de păstoriții lor în lupta acestora pentru înlăturarea exploatării feudale și pentru o viață mai bună.

Surse

  • Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române Volumul 2 Ediția II, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994. ISBN 973-9130-18-6.