Pravilă

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 5 februarie 2024 23:22, autor: RappY (Discuție | contribuții) (Adăugare legătură)
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Salt la: navigare, căutare

Pravila (sl. pravilo) este un termen bisericesc vechi, care ar putea fi echivalat cu „rânduială” sau „lege”.

Considerat învechit sau arhaic, termenul de „pravilă” a fost înlocuit cu diferite sinonime în expresiile în care era folosit, și este astăzi aproape complet dispărut din uzul bisericesc.

Spiritualitate

În general, sintagma „pravila de rugăciune” desemnează „canonul de rugăciune” sau „rânduiala de rugăciune” bine stabilită a fiecărui creștin, fie mirean fie călugăr.

În lumea monastică, „pravila” desemna nu doar rânduiala de rugăciune privată a monahului, ci și „programul de slujbă”, „participarea la sfintele slujbe”, și „îndatoririle principale ale călugărului”[1]. Importanța pravilei monahului este atestată și de un cuvânt de-al părintelui Antipa Dinescu de la Muntele Athos către părintele Serafim Popescu de la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus: „Să te ții de pravilă, că dacă nu, te îndrăcești!”[2].

Drept și Drept bisericesc

În limba veche românească, „pravila” a desemnat, prin extensie, un corpus de legi, în același timp seculare și bisericești, fiind folosit în mod curent în Dreptul bisericesc românesc. În acest sens, în unele cazuri, Pravila ar putea fi sinonimă cu Nomocanonul.

Exemple de Pravile:

  • Pravila împărătească - corp de legi şi de dispoziţii juridice întocmit iniţial pe vremea împăratului Iustinian[3].
  • Pravila de la Govora sau Pravila bisericească - cea mai veche culegere de legi atât bisericești, cât și laice din Țara Românească. Pravila de la Govora, este o traducere a călugărului erudit de la Mănăstirea Bistrița, Mihail Moxa (sau Moxalie), a unui text slav, care redă un nomocanon bizantin și este prima carte tipărită în limba română în voievodatele române. Pravila are un caracter preponderent bisericesc, deși cuprinde și elemente de drept laic. Apare de sub teascurile tiparniței în anul 1640.[4]
  • Pravila lui Vasile Lupu - culegere de legi cunoscută sub numele de Carte românească de învățătură, tipărită la Iași în 1646, în timpul domniei lui Vasile Lupu. Are ca izvoare legea agrară bizantină de la sfârșitul secolului VII și începutul secolului VIII și o lucrare a lui Prospero Farinacci.[5]
  • Pravila lui Matei Basarab sau Îndreptarea legii - o culegere de legi tipărită în 1652 la Târgoviște, în timpul lui Matei Basarab. Reprezintă traducerea unor legiuiri grecești, conținând însă și numeroase texte extrase din Pravila lui Vasile Lupu.[6]

A se vedea și

Note

  1. Arhimandritul Teofil Părăian, Veniți de luați bucurie. O sinteză a gîndirii Părintelui Teofil în 1270 de capete, Ed. Teognost, Cluj Napoca, 2007 (ediția a 2-a), c. 48, p.22
  2. Ibid., c. 47, p.22
  3. DEX '98
  4. Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1964
  5. Ibidem
  6. Ibid.