Postul

Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.

Postul (sl. пост) este înţeles în general ca o practică de abţinere de la anumite mâncăruri, în anumite zile ale săptămânii (miercurea şi vinerea) sau pe perioade mai lungi stabilite de Biserică, posturile (şi însemnate în calendarul bisericesc). Totuşi, postul este şi o practică de nevoinţă sufletească şi atenţie sporită, trezvie. Postul include reţinerea de la gânduri şi fapte rele şi chiar de la relaţiile conjugale.

Semnificaţia spirituală

Postul se însoţeşte cu rugăciunea, mulţumirea pentru toate şi spovedania, pregătind persoana în întregul ei pentru sărbătoarea care urmează, ca în cazul unui atlet care îşi pregăteşte corpul, mintea şi sufletul. Postul este similar felului în care creştinii ortodocşi speră să fie bine pregătiţi pentru cea de-a doua venire. Din acest motiv, în timpul perioadelor de post nu se fac nunţi. (Cf. Sfaturi Pastorale.) O parte foarte importantă a perioadei postului este spovedania, deşi aceasta nu se limitează la perioadele de post.

Istorie şi tradiţie

Postul creştin îşi are originea în tradiţia iudaică a postirii. Însuţi Iisus Mântuitorul a dat exemple de postire ucenicilor săi, cel mai important exemplu fiind cele patruzeci de zile în deşert, la sfârşitul cărora a fost ispitit de diavol (Mat 4:1-11).

Tipuri de postire

Sunt două feluri de postire: postul ascetic şi postul total (distincţia este nuanţată de părintele Alexander Schmemann, în lucrarea "Postul Mare").

Postul ascetic

Postul ascetic reprezintă abţinerea de la anumite mâncăruri şi băuturi şi reducerea substanţială a regimului alimentar în vederea eliberării de sub stăpânirea poftelor trupului.

Postul ascetic se ghidează după reguli aplicabile monahilor. Aceste reguli nu au rolul de a fi "sarcini anevoie de purtat" (Luca 11:46), ci sunt un ideal spre care trebuie să tindem. Regulile postului ascetic sunt ele înseşi un obiectiv, ci sunt mijloace spre perfecţiunea spirituală, care este încununată cu dragoste şi ajutată de rugăciune.

Postul total, sau ajunarea

Postul total sau ajunarea (uneori numit, destul de nepotrivit, de altfel, "post negru") este renunţarea totală la mâncare şi băutură pe o durată scurtă de timp (o zi sau două) fiind expresia stării de pregătire şi aşteptare. În acest sens, ajunarea face parte întotdeauna din pregătirea pentru unirea cu Hristos în Sfânta Împărtăşanie.

În Postul Mare, în zilele de peste săptămână, Biserica îndeamnă la ajunare până seara. De aceea ritualul de împărtăşanie din aceste zile a fost legat de vecernie, slujba care marchează încetarea ajunării. (a se vedea articolul despre Postul mare şi Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite).

Perioadele de post

Există zile special desemnate de post dar şi perioade mai lungi de post.

Zile de post

• Toate zilele de miercuri de peste an, în afara celor notate cu Harţi, pentru pomenirea vânzării lui Iisus Hristos de către Iuda Iscarioteanul.
• Toate zilele de vineri de peste an, în afara celor notate cu Harţi, pentru pomenirea Răstignirii Mântuitorului.

• Epifania (5 ianuarie)
• Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul (29 august)
• Înălţarea Sfintei Cruci (14 septembrie)

Mănăstirile îi pomenesc pe îngeri în zilele de luni prin post.

Posturile de pe an

Posturile de peste an sunt:

• Postul mare (sau Postul Sfintelor Paşti) - este perioada de şase săptămâni care precede Săptămâna Patimilor şi care pregăteşte pentru marea sărbătoare a Sfintelor Paşti.
• Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel - variază de la un an la altul în funcţie de ziua Cincizecimii: începe luni după Duminica Tuturor Sfinţilor şi se termină pe 28 iunie (ajunul praznicului Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel).
• Postul Adormirii Maicii Domnului: 1 august - 14 august (ajunul praznicului Adormirea Maicii Domnului).
• Postul Naşterii Domnului: 15 noiembrie - 24 decembrie (ajunul sărbătorii Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos) ]] (patruzeci de zile).

Pregătirea pentru Împărtăşanie

Postul este parte componentă a pregătirii pentru Sfânta Împărtăşanie. Pe lângă post, mai sunt necesare spovedania şi anumire rugăciuni, speciale pentru acest moment.

Înainte de Împărtăşanie nu se consumă nimic de mâncare sau de băut (nici chiar apă) de la trezire până la primirea Împărtăşaniei. De asemenea, nu se consumă carne sau lactate până după Vecernie în aceeaşi zi.

Orice persoană care doreşte să se împărtăşească trebuie să vorbească cu preotul care va sluji pentru a vedea ce aşteptări are acesta referitor la împărtăşanie.

Deoarece preoţii şi diaconii care slujesc se vor împărtăşi, ei trebuie să ţină post complet înainte de fiecare Liturghie slujită.

Excepţii

Rigoarea postului poate fi relaxată, dacă este necesar, atunci când suntem în călătorie. În plus, se pot face excepţii atunci când se merge în vizită, deoarece accentul nu trebuie pus pe aspectul exterior al pietăţii, ci mai degrabă pe acceptarea dragostei şi generozităţii celorlalţi. Creştinii ortodocşi nu postest în dauna sănătăţii lor. Postul este un mijloc nu un scop în sine. Dacă acum ai început să posteşti, cere-i preotului să te sfătuiască înainte să începi să posteşti.

Săptămâni de Harţi

După anumite sărbători, creştinii ortodocşi nu postesc miercurea şi vinerea, pentru a petrece cu bucurie acea sărbătoare.

De la Naşterea Domnului până în Ajunul Bobotezei (din 25 decembrie până în 4 ianuarie)

Săptămâna de după Duminica Vameşului şi Fariseului (prima săptămână a Triodului)

Săptămâna luminată (săptămâna de după Sfintele Paşti)

Săptămâna Sfintei Treimi (săptămâna de după Pogorârea Duhului Sfânt)

Alimente

Postul alimentar se manifestă sub multe forme. În Postul Mare, miercurea şi vinerea, este cât se poate de strict, evitându-se complet următoarele alimente:

carne (orice are coloană vertebrală),

lactate,

ouă,

ulei de măsline

vin sau alte băuturi alcoolice.

În plus, în Postul Mare, numărul şi mărimea meselor , dar şi felurile de mâncare, sunt micşorate.

În unele zile de sărbătoare, sunt permise anumite alimente, de obicei peştele, mai ales atunci când aceste sărbători sunt într-o zi de post. Permisiunea pentru aceste alimente este trecută în Calendarul Ortodox. Aceste permisiuni pot avea caracter universal sau local, eparhial.

Vezi şi

• Caritate sau pomană
• Spovedanie
• Rugăciune
• Xerophagy (sau mâncare uscată)

Legături externe

• "The True Nature of Fasting" by Bishop Kallistos Ware
• "The Discipline of Fasting" by Bishop Kallistos Ware
• "On Fasting at Great Lent" by Fr. Alexander Schmemann (scroll down to comment 5)

Izvoare

• Concerning Fasting on the Orthodox Church in America site
• "What Should We Make to Eat?" by Mary Ann Castronovo Fusco

Sfinţii Părinţi despre post

"Stăpâneşte-ţi pântecele atâta timp cât nu te stăpâneşte el pe tine" - Patericul egiptean

"Feriţi-vã de a măsura postul cu o simplă înfrânare în ale mâncării. Cei ce se înfrânează de la mâncare, dar au purtări rele, se aseamănă diavolului care, deşi nu mănâncă nimic, nu încetează să păcătuiască" - Sfântul Vasile cel Mare

"Fiilor, bine este a-l sătura pe cel flămând şi sărac, şi asa să posteşti" - Patericul egiptean

"E cu neputinţă să ardă focul în apă, e cu neputintă pocăinţa fără post" - Sfântul Ioan Gură de Aur

"E un obicei răspândit la vremea postului mare, de a ne întreba unii pe alţii câte săptămâni am postit. Şi auzim pe unii: o săptămână , pe alţii: două, pe unii: toate. Dar unde-i prisosirea dacă săvârşim postul cu mâinile goale de fapte bune? Când cineva îţi va zice: "Eu am ţinut tot postul" , răspunde-i: Eu aveam un duşman şi m-am împăcat cu el, obişnuiam să bârfesc şi m-am oprit, suduiam, şi m-am lăsat." - Sfântul Ioan Gură de Aur

Bibliografie

• Alexander Schmemann, Postul cel Mare, Editura Univers enciclopedic, Bucureşti, 1995