Porfirie din Gaza: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(traducere (parțial))
Linia 4: Linia 4:
  
 
==''Vita Porphyrii''==
 
==''Vita Porphyrii''==
Sfântul Porfirie de Gaza is known to us from the ''Vita Porphyrii'', the vivid biography by Mark the Deacon,<ref group="note">Mark the Deacon was a monk in the Egyptian desert of Scetis (Wadi El Natrun) who became the biographer of Saint Porphyrius in the 5th century. He was, at a later date, made [[deacon]] of his church. To effect the sale of the property still owned by Porphyrius in his native city, Mark set out for [[Thessalonica]] and, upon his return, the proceeds were distributed among the monasteries of Egypt and among the necessitous in and around Jerusalem. His masterpiece, the ''"Vita S. Porphyrii"'' ("Life of St. Porphyrius"), formerly known only in a Latin translation, was published in 1874 by M. Haupt in its original Greek text. A new edition was issued in 1895 by the Bonn Philological Society.</ref> which is a contemporary account that chronicles in some detail the end of [[paganism]] in Gaza in the early fifth century.<ref group="note">The text has come down to us in a Greek and a Georgian recension. [[w:Henri Grégoire (historian)|Grégoire]] and Kugener (1930), the editors of the ''Vita Porphyrii'', reviewed the challenges to the integrity of the work and summarized the previous scholarship. These included the lack of other attestation to major figures, including Porphyry himself, in an otherwise well-documented period of history. But they concluded that the text had a historical basis and ''"that the solution of most problems is to be found in the fact that the text of the Vita transmitted to us represents a revision of the sixth century, which borrowed from the church history of [[Theodoret of Cyrrhus]] of 444..."'' In addition, Paul Peeters (1941) published the Georgian texts, and showed that they depended on a lost Syriac original that must have been written in the later fifth or sixth century.</ref>
+
Viața Sfântului Porfirie de Gaza este cunoscută datorită biografiei acestuia, ''Vita Porphyrii'', scrisă de un anume Marcu Diaconul<ref group="note">Marcu Diaconul a fost un [[monah]] din [[Schetia]] (Wadi el-Natrun), în pustia egipteană, în secolul al V-lea și a fost mai apoi hirotonit diacon. Pentru a se ocupa de vinderea proprietăților pe care Sf. Porfirie încă le deținea în orașul său natal, Marcu a plecat la Tesalonic, astfel că, la întoarcere, bunurile aduse au fost distribuite mănăstirilor egiptene și săracilor din și domprejurul Ierusalimului. Capodopera lui Marcu, ''"Vita S. Porphyrii"'' ("Viața Sfântului Porfirie"), cunoscută inițial doar în traducere latină a fost publicată în versiunea greacă originală de M. Haupt în anul 1874. O nouă ediție a fost publicată de Societatea Filologică din Bonn (Germania) în anul 1895. formerly known only in a Latin translation, was published in 1874 by M. Haupt in its original Greek text. A new edition was issued in 1895 by the Bonn.</ref>, o relatare contemporană care cuprinde o descriere destul de detaliată a sfârșitului păgânismului în Gaza la începutul secolului al V-lea.<ref group="note">Textul a supraviețuit în două versiuni, în limbile greacă și georgiană. [[w:Henri Grégoire (historian)|Henri Grégoire]] și Kugener (1930), editorii acestei ''Vita Porphyrii'' au trecut în revistă problemele privind integritatea textului și au stadiul general al cercetărilor cu privire la acestea. Printre problemele pe care le ridica textul se aflau absența altor surse documentare privitoare la diferite personalități descrise în text, inclusiv cu privire la figura Sf. Porfirie, în condițiile în care această perioadă istorică era de altfel bine documentată. Editorii au ajuns totuși la concluzia că textul avea o bază istorică reală și că ''"soluția celor mai multe probleme este dată de faptul că textul acestei ''Vita'' care ne-a parvenit nouă reprezintă o versiune [a textului] revizuită în secolul al VI-lea care "împrumută" elemente din Istoria bisericească a lui [[Teodoret din Cir]] din anul 444..."'' În sfârșit, Paul Peeters (1941) a publicat și versiunea în georgiană a textului, demonstrând că ambele versiuni păstrate se bazau pe un text original în limba siriacă scris probabil în la sfârșitul secolului al V-șea sau în secolul al VI-lea.</ref>
  
 
==Viaţa==
 
==Viaţa==
Sfântul Porfirie s-a născut către anul 347 într-o familie înstărită dar creștină din [[Tesalonic]]. From his youth until age twenty-five Porphyrius remained in Thessalonica, the town of his birth.
+
Sfântul Porfirie s-a născut către anul 347 într-o familie creștină înstărită din orașul [[Tesalonic]]. A rămas în orașul său natal până la vârsta de douăzeci și cinci de ani.
  
===Călugăr la Sketis===
+
===Călugăr în Schetia===
Having the inclination for [[Monasticism|monastic life]], he left his native region at twenty-five years of age, and set off for Egypt where he lived in the [[w:Wadi El Natrun|Nitrian desert]] (Scetes), a great monastic center at that time, and went under the guidance of St [[Macarius the Great]]. Under the guidance of this experienced spiritual father, the young Porphyrius was [[tonsure]]d a [[monk]], and remained there for five years. Here, he also met St [[Jerome]], who was then visiting the Egyptian monasteries.  
+
Având chemare spre [[monahism|viața monahală]], a plecat în Egipt la vârsta de 25 de ani și s-a stabilit în [[Schetia]], unul din marile centre monastice ale vremii, unde s-a așezat sub îndrumarea spirituală a Sfântului [[Macarie cel Mare]]. Sub povățuirea acestuia, tânărul Porfirie a fost [[tundere|tuns]] în monahism și a rămas în în deșertul egiptean vreme de cinci ani. Acolo l-a întâlnit și pe Fericitul [[Ieronim]], care vizita pe atunci mănăstirile egiptene.
  
 
===Viața ascetică în pustia Iordanului===
 
===Viața ascetică în pustia Iordanului===
He then went on [[pilgrimage]] to [[Jerusalem]], preaching the [[Gospel]] of [[Christ]] to the Jews and the Greeks.<ref name=SYNAX/><ref group="note">{{el icon}} "Μετὰ πενταετὴ διαμονὴ ἦλθε στὰ Ἱεροσόλυμα καὶ κήρυσσε στοὺς Ἰουδαίους καὶ τοὺς Ἕλληνες τὸ Εὐαγγέλιο τοῦ Χριστοῦ."</ref>
+
Apoi Porfirie a plecat în [[pelerinaj]] la [[Ierusalim]], predicând [[Evanghelie|Evanghelia]] lui [[Hristos]] iudeilor și grecilor.<ref name=SYNAX/><ref group="note">gr: "Μετὰ πενταετὴ διαμονὴ ἦλθε στὰ Ἱεροσόλυμα καὶ κήρυσσε στοὺς Ἰουδαίους καὶ τοὺς Ἕλληνες τὸ Εὐαγγέλιο τοῦ Χριστοῦ."</ref>
  
In the proximity of Jerusalem, he lived an [[Asceticism|ascetical]] life in a cave in the Jordanian wilderness for five more years. There he became seriously ill from [[w:Cirrhosis|liver cirrhosis]],<ref name=SYNAX/> but in spite of his impaired health, he frequently visited the [[Church of the Holy Sepulchre (Jerusalem)|Church of the Resurrection]] and the other sacred shrines. Here he met the Asiatic Mark, who later became a [[deacon]] of his church and his biographer.<ref name=SYNAX/>
+
A petrecut alți cinci ani într-o peșteră din pustia Iordanului, în apropiere de Ierusalim. Acolo s-a îmbolnăvit foarte grav de [[w:Cirrhosis|ficat]],<ref name=SYNAX/>, dar în ciuda sănătății sale șubrezite, vizita adeseori [[Biserica Sfântului Mormânt (Ierusalim]|Biserica Învierii Domnului]] din Ierusalim și alte Sfinte Locuri. În această perioadă l-a cunoscut și pe Marcu, originar din provincia Asia, care mai târziu a devenit [[diacon]]ul bisericii sale și biograful său. <ref name=SYNAX/>
  
Mark proved a loyal companion and agreed to look after an unresolved matter for Porphyrios in his native city Thessaloniki, regarding the sale of the estate that was still owned by him. When Mark returned he brought with him 4,400 coins from the sale of the assets, as well as many silver vessels and precious garments, all of which were distributed to the poor and donated for the adornment of the monasteries of Jerusalem and Egypt.<ref name=SYNAX/>
+
Marcu i-a fost un ucenic și însoțitor credincios și a acceptat să se ocupe de chestiunea nerezolvată a vinderii averilor pe care Porfirie încă le deținea la Tesalonic. La întoarcerea din Tesalonic, Marcu a adus cu sine tezaurul rezultat din vinderea averilor Sf. Porfirie - 4.400 de monede și multe vase de argint și veșminte prețioase, care au fost apoi împărțite săracilor sau donate pentru împodobirea mănăstirilor din Ierusalim și din Egipt.<ref name=SYNAX/>
  
During Mark's absence in Thessaloniki, Saint Porphyrius health was [[Miracle|miraculously]] restored, after he received a vision of the Crucifixion of the Lord and of the [[Dismas the thief|Good Thief]].<ref name=SYNAX/>
+
În timpul călătoriei lui Marcu la Tesalonic, Sf. Porfirie a fost vindecat în chip [[minune|miraculos]], după ce a avut o viziunea Răstignirii Domnului și a [[Dismas|Tâlharului celui bun]].<ref name=SYNAX/>
  
 
===Hirotonia===
 
===Hirotonia===
In 392 AD, when Porphyrius was 45 years old, he was [[Ordination|ordained]] to the [[Presbyter|priesthood]] by Patriarch [[John II of Jerusalem]] (386-417), and was appointed as the custodian of the Venerable Wood of the [[Cross]] of the Lord.
+
În anul 392 d.Hr., la vârsta de 45 de ani, Sf. Porfirie a fost [[hirotonie|hirotonit]] [[preot]] de Patriarhul [[Ioan II al Ierusalimului|Ioan al II-lea al Ierusalimului]] (386-417) și a fost numit Custode al Cinstitului Lemn al [[Crucea cea Adevărată|Crucii]] Mântuitorului.
  
 
===Episcop de Gaza===
 
===Episcop de Gaza===
In 395 AD the bishop of the city of Gaza (in Palestine) died. The local Christians went to Caesarea to ask Metropolitan John of [[w:Caesarea Palaestina|Caesarea Palaestina]] to send them a new bishop who would be able to contend against the pagans, which were predominant in their city and were harassing the Christians there. The Lord inspired the Metropolitan to summon the priest Porphyrios. With fear and trembling the ascetic accepted the office of bishop, and with tears he prostrated himself before the Life-Creating Wood and went to fulfill his new obedience.
+
În anul 395 d.Hr., episcopul orașului Gaza din Palestina a murit. Creștinii de acolo s-au dus atunci la Mitropolitul Ioan al [[Cezareea|Cezareei Palestinei]], cerându-i să le trimită un nou episcop care să îi poată înfrunta cu succes pe păgânii care dominau pe atunci cetatea și care îi hărțuiau pe creștinii din Gaza. Dumnezeu l-a inspirat atunci pe mitropolit să îl cheme la el pe preotul Porfirie. Cu frică și cutremur, cuviosul a primit rangul episcopal, s-a închinat până la pământ înaintea Lemnului de viață dătător al Cinstitei Cruci și a plecat să își îndeplinească noua ascultare de episcop.
  
====Persecuțiile împotriva creștinilor în Gaza====
+
====Persecuțiile împotriva creștinilor din Gaza====
Gaza had a history as a place that was hostile to the early Christians. Several people had suffered [[martyr]]dom there in the persecution of [[Diocletian]] (303-313), as well as under the brief [[pagan]] revival under [[Julian the Apostate]] (362-363) which saw the burning of the Christian basilica and various Christians put to death. The people of Gaza were so hostile to the Christians that the Christian church had been built outside the walls, at a safe distance, and the Christian bishops of the 4th century were specifically termed ''"bishops of the churches about Gaza".''  
+
Gaza era un oraș cu o tradiție de ostilitate împotriva creștinilor, încă din primele secole ale creștinismului. Mai mulți creștini primiseră aici [[mucenic]]ia în vremea [[persecuții împotriva creștinilor|Marii Persecuții]] a lui [[Dioclețian]] (303-313), precum și în vremea scurtei renașteri a păgânismului din vremea lui [[Iulian Apostatul]] (362-363), când basilica creștină a fost arsă, iar mai mulți creștini au fost omorâți. Ostilitatea poporului din gaza față de creștini rămăsese atât de mare încât biserica creștină fusese construită în afara zidurilor cetății, la o distanță destul de mare, iar episcopii creștini din secolul al patrulea purtau titlul specific de ''"episcopi ai bisericilor din împrejurimile Gazei"''.
  
The Christian community then scarcely numbered 280 individuals in Gaza, according to the ''Vita'' of St. Porphyry, and the community-at-large, who were very fanatical idolaters, resisted the closing of temples and destruction of [[pagan]] images which had already started in more Christianized regions.<ref group="note">Compare the contemporary treatment of the [[w:Serapion of Alexandria|Serapion of Alexandria]] in 391, followed soon after by the destruction of the temples of [[w:Heliopolis (ancient)|Heliopolis (Egypt)]] and [[w:Apamea, Syria|Apameia (Syria)]].</ref>
+
Potrivit ''Vieții Sf. Porfirie'' scrisă de Marcu Diaconul, comunitatea creștină din Gaza abia dacă număra pe atunci 280 de persoane. Populația orașului în schimb era foarte atașată de păgânism și se împotrivea vehement tendinței de închidere a templelor și de distrugere a imaginilor păgâne care se răspândea pe atunci în regiunile unde creștinismul era mai răspândit.<ref group="note">Astfel, în aceeași perioadă, în Alexandria (Egipt) se ajunsese la dramatica distrugere a [[w:Serapeum#Alexandria|Serapeumului]], unul din cele mai mari temple ale Antichității, urmată la scurt timp de distrugerea templelor din [[w:Heliopolis (ancient)|Heliopolis]], in Egipt și din [[w:Apamea, Syria|Apameea]], în Siria.</ref>
  
Only by his great faith and patience did Porphyrios succeed in converting the inhabitants of Gaza to the Faith of Christ. By performing many [[miracle]]s there, he guided many idolaters and heretics to the true knowledge of God. At one time, there had been a long spell without rain, causing a severe drought. The pagan priests brought offerings to their idols, but the woes did not cease. St Porphyrius imposed a [[fast]] for all the Christians, and he then served an [[All-Night Vigil]], followed by a church procession around the city. Immediately the sky covered over with storm clouds, thunder boomed, and abundant rains poured down. Seeing this miracle, many pagans cried out, ''“Christ is indeed the only true God!”'' As a result of this, 127 men, thirty-five women and fourteen children were united to the Church through [[Baptism|Holy Baptism]], and another 110 men soon after this.  
+
Datorită credinței lui nestrămutate și răbdării de care a dat dovadă, Sf. Porfirie a reușit să îi convertească treptat pe mulți dintre locuitorii din Gaza la credința în Hristos. A săvârșit aici multe minuni și i-a povățuit pe mulți păgâni la cunoașterea Adevăratului Dumnezeu.  
 +
 
 +
Într-o vreme pe când asupra orașului se abătuse o mare secetă, preoții păgâni au adus jertfe zeilor lor și le-au cerut să pună capăt secetei, însă rugăciunile lro s-au dovedit zadarnice. Atunci Sf. Porfirie le-a cerut tuturor creștinilor să [[post|postească]] și, făcând [[privegherea de toată noaptea|priveghere de toată noaptea]], a pornit împreună cu toți credincioșii în procesiune în jurul orașului. De îndată, cerul s-a acoperit de nori, a bubuit tunetul și s-a pornit o ploaie îmbelșugată. Mulți păgâni au strigat atunci: "Hristos este singurul Dumnezeu Adevărat!", iar 127 de bărbați, 35 de femei și 14 copii au primit atunci [[Botez|Sfântul Botez]], urmați la scută vreme de alți 110 bărbați.
 +
 
 +
Păgânii rămași au continuat totuși să îi hărțuiască pe creștinii din oraș, împiedicându-le accesul la funcții publice și împovărându-i cu taxe exagerat de mari.  
  
Overall however, the pagans continued to harass the Christians, passing them over for public office, and burdening them with taxes.
 
  
 
====Apel la împăratul din Constantinopol====
 
====Apel la împăratul din Constantinopol====
Therefore in order to protect his flock from the injustices of the pagans and archons of Gaza, he twice appealed to the court to close and destroy the heathen temples of Gaza.
+
Pentru a-și apărat turma de nedreptățile păgânilor și ale magistraților din Gaza, a apelat în două rânduri la justiția imperială pentru a închide și a distruge templele păgâne din Gaza.
  
In 398 AD Bishop Porphyrios sent his [[deacon]] and chronicler Mark to Constantinople, to obtain aid. An official named Hilarius duly arrived with soldiers to close the temples, but the Marneion (a great cult center of paganism, founded by Emperor Hadrian in 129 AD)<ref group="note" name="Marneion">The ''Vita'' of Porphyry of Gaza, mentions the great god of Gaza, known as Marnas (Aramaic: Marnā the "Lord"), who was regarded as the god of rain and grain and invoked against famine. Marna of Gaza appears on coinage of the time of Hadrian. He was identified at Gaza with [[w:Zeus|Cretan Zeus, ''Zeus Krētagenēs'']]. It is likely that Marnas was the Hellenistic expression of [[w:Dagon|Dagon]]. His temple, the ''Marneion'' — the last surviving great cult center of paganism — was burned by order of the Roman emperor in 402. Treading upon the sanctuary's paving-stones had been forbidden. Christians later used these same to pave the public marketplace.</ref> remained open, because Hilarius was bribed with a large sum of money (''Vita 27''). There was no great change, however, in the attitude of the people, who refused to allow Christians "to hold any civil office, but entreated them as naughty slaves" (''Vita 32'').
+
În anul 398, episcopul Porfirie și-a trimis diaconul și cronicarul Marcu la [[Constantinopol]], ca să ceară ajutor. Un ofițer pe nume Ilarie a ajuns la scurtă vreme după aceea, însoțit de soldați pentru a închide templele, însă păgânii l-au mituit pe Ilarie cu o sumă mare de bani (''Vita 27''), iar acesta a lăsat deschis marele Marneion, unul din marile temple păgâne ale vremii (întemeiat de împăratul Hadrian în anul 129 d. Hr. <ref group="note" name="Marneion">''Vita'' Sf. Porfirie îl amintește pe marele zeu gazian Marnas (în aramaică: Marnā, "Domnul"), considerat a fi zeul ploilor și al grânelor, invocat ca apărător împotriva foametei. Marna din Gaza apare pe monede din vremea lui Hadrian. A fost identiticat cu [[w:Zeus|''Zeus Krētagenēs'']] (Zeus Cretanul). Marnas era probabil întruchiparea elenistică a lui [[w:Dagon|Dagon]], zeul oriental al grânelor și fertilității. Templul acestuia, ''Marneion''ul ultimul mare centru de cult al păgânismului - a fost ars, la ordinul împăratului, în anul 402. Poporului îi fusese interzis să calce pe pavajul sanctuarului. După distrugerea templului, creștinii au refolosit pietrele din pavajul templului pentru a pietrui piața publică a orașului.</ref>. În ciuda tuturor tuturor acestor măsuri, magistrații gazieni au continuat să le refuze creștinilor dreptul "de a ocupa orice funcție civilă, ci îi tratau ca pe niște sclavi obraznici" (''Vita 32'').
  
Then during the winter of 401-402 Bishop Porphyrios personally traveled to [[Church of Constantinople|Constantinople]], accompanied by Bishop John of [[w:Caesarea Palaestina|Caesarea Palaestina]], to see Emperor [[Arcadius]] and Patriarch [[John Chrysostom]] to seek their support in this unequal struggle with the idolaters.  
+
Atunci, în iarna anilor 401-402, episcopul Porfirie a călătorit el însuși la Constantinopol, însoțit de Mitropolitul Ioan al Cezareei Palestinei pentru a fi primiți în audiență de împăratul [[Arcadie]] și de arhiepiscopul cetății imperiale, care era pe atunci Sf. [[Ioan Gură de Aur]] și a le cere sprijinul în lupta lor inegală cu păgânii idolatri.
  
Saints John and Porphyrius were presented to the Empress [[w:Aelia Eudoxia|Eudoxia]] who was expecting a child at that time. ''“Intercede for us,”'' said the Bishops to the Empress, ''“and the Lord will send you a son, who shall reign during your lifetime”''. Eudoxia very much wanted a son, since she had given birth only to daughters. Through the prayer of the saints an heir was born to the imperial family ([[Theodosius II]]).  
+
Sfinții Ioan și Porfirie s-au înfățișat atunci și împărătesei [[w:Aelia Eudoxia|Eudoxia]], care pe atunci aștepta un copil. ''“Mijlocește pentru noi,”'' i-au spus atunci episcopii împărătesei, ''“iar Domnul îți va da un fiu care va domni încă din timpul vieții tale”''. Eudoxia își dorea foarte mult un fiu, căci pțână atunci avusese numai fiice. Prin rugăciunile sfinților episcopi, împărăteasa a dat naștere unui băiat, moștenitorul tronului imperial, viitorul [[Teodosie al II-lea]].
  
As a result of this, the Emperor issued an edict in 401 that restricted the activities of the Pagans and the other heretics, restored privileges to Christians, and provided for a royal grant whereby churches were erected on sites which had previously been pagan temples.
+
Atunci împăratul a emis în anul 401 un edict prin care activitățile păgânilor și ereticilor erau îngrădite, iar creștinilor le erau restabilite toate privilegiile. Edictul oferea și garanția imperială a dreptului creștinilor de a ridica biserici în locurile unde mai înainte se aflau temple păgâne.
  
====Distrugerea templeror păgâne====
+
====Distrugerea templelor păgâne====
Cynegius, a special imperial envoy, executed the decree in May, 402. Eight temples — those of Aphrodite, Hecate, the Sun, Apollo, Kore (Persephone), Tyche (Tychaion), the shrine of a hero (Heroeion), and even the great Marneion,<ref group="note" name="Marneion"/> — were either pulled down or burnt. Simultaneously soldiers, who were billeted in the vacated houses visited every house, seizing and burning the idols and private libraries as "books of magic".
+
Kynegios, un trimis imperial special în Gaza a pus în aplicare edictul imperial în luna mai 402. Au fost distruse sau arse opt temple, închinate Afroditei, Hecatei, Soarelui, lui Apollon, zeiței Kore (Persefona), lui Tyche (Fortuna), un Heroon (sanctuar dedicat eroilor zeificați), inclusiv marele templu al lui Marnas (Marneionul)<ref group="note" name="Marneion"/>. În același timp, un contingent de soldați imperiali au verificat toate casele din oraș, confiscând și arzând statuile idolilor și distrugând mai multe biblioteci private, sub acuzația că ar fi adăpostit "cărți de vrăjitorie".
  
The Marneion, the temple sacred to [[w:Zeus|Zeus Marnas]], who was the local Hellenistic incarnation of [[w:Dagon|Dagon]], the patron of agriculture, a god who had been worshipped in the Levant since the third millennium BC, was set afire with pitch, sulfur and fat; it continued to burn for many days; stones of the Marneion were triumphantly reused for paving the streets.  
+
Marneionul, marele templu al lui [[w:Zeus|Zeus Marnas]], întruchiparea elenistică a zeului semitic [[w:Dagon|Dagon]], patronul agriculturii, care fusese venerat în Orient încă din mileniul al III-lea înainte de Hristos a fost ars. I s-a dat foc cu un amestec de pucioaseă, sulf și grăsime și a ars mai multe zile la rând, iar pietrele templului au fost refolosite, ca semn de biruință asupra păgânismului, pentru a pava străzile orașului.  
  
Directly upon the ruins of the Marneion was erected, at the expense of Empress [[w:Aelia Eudoxia|Eudoxia]], a large beautiful church with thirty-two large marble columns, called the ''' ''Eudoxiana'' ''' in her honor, which was [[Consecration of a church|dedicated]] on April 14 ([[Pascha]]), 407 AD.<ref name=SYNAX/><ref group="note">{{el icon}} Κατάφερε δὲ ὁ Ἅγιος τὰ κατεδαφιστεῖ τὸ Μαρνεῖον, ὁ περίφημος ναὸς τῶν Ἐθνικῶν Γαζαίων, ποὺ εἶχε ἱδρυθεῖ ἀπὸ τὸν αὐτοκράτορα Ἀδριανὸ τὸ ἔτος 129 μ.Χ. Στὴν θέση του ἀνοικοδομήθηκε περικαλλὴς ναὸς μὲ χορηγία τῆς αὐτοκράτειρας Εὐδοξίας, ἡ ὁποία ἀπέστειλε γιὰ τὸν σκοπὸ αὐτὸ στὴν Γάζα τὸν Ἀντιοχέα ἀρχιτέκτονα Ρουφίνο. Ὁ ναὸς αὐτός, ποὺ ὀνομάστηκε Εὐδοξιανός, εἶχε 32 μεγάλους κίονες ἀπὸ καρυστινὸ μάρμαρο καὶ τὰ ἐγκαίνιά του ἔγιναν τὸ Πάσχα τοῦ 407 μ.Χ.</ref> Thus paganism officially ceased to exist in Gaza.
+
Chiar deasupra ruinelor arse ale Marneion-ului a fost ridicată o mare biserică, cu treizeci și două de coloane masive de marmură, pe cheltuiala împărătesei. Biserica, numită ''' ''Eudoxiana'' ''' în cinstea împărătesei, a fost [[târnosire|sfințită]] pe [[14 aprilie]] 404, în ziua [[Sfintele Paști|Sfintelor Paști]].<ref name=SYNAX/><ref group="note">{{el icon}} Κατάφερε δὲ ὁ Ἅγιος τὰ κατεδαφιστεῖ τὸ Μαρνεῖον, ὁ περίφημος ναὸς τῶν Ἐθνικῶν Γαζαίων, ποὺ εἶχε ἱδρυθεῖ ἀπὸ τὸν αὐτοκράτορα Ἀδριανὸ τὸ ἔτος 129 μ.Χ. Στὴν θέση του ἀνοικοδομήθηκε περικαλλὴς ναὸς μὲ χορηγία τῆς αὐτοκράτειρας Εὐδοξίας, ἡ ὁποία ἀπέστειλε γιὰ τὸν σκοπὸ αὐτὸ στὴν Γάζα τὸν Ἀντιοχέα ἀρχιτέκτονα Ρουφίνο. Ὁ ναὸς αὐτός, ποὺ ὀνομάστηκε Εὐδοξιανός, εἶχε 32 μεγάλους κίονες ἀπὸ καρυστινὸ μάρμαρο καὶ τὰ ἐγκαίνιά του ἔγιναν τὸ Πάσχα τοῦ 407 μ.Χ.</ref> Acest moment a marcat sfârșitul oficial al păgânismului în Gaza.
  
 
====Ultimii ani ai vieții====
 
====Ultimii ani ai vieții====
Linia 69: Linia 72:
  
 
==Imnografie==
 
==Imnografie==
'''[[Tropar]] - [[Glas]] 4'''<ref name=HOROLOGION>''The Great Horologion or Book of Hours.'' Transl. from the Greek by [[Holy Transfiguration Monastery (Brookline, Massachusetts)|Holy Transfiguration Monastery, Boston, Massachusetts]], 1997. p.430.</ref><br>
+
'''[[Tropar]], [[glas]]ul al 4-lea'''<ref name=HOROLOGION>''The Great Horologion or Book of Hours.'' Transl. from the Greek by [[Holy Transfiguration Monastery (Brookline, Massachusetts)|Holy Transfiguration Monastery, Boston, Massachusetts]], 1997. p.430. Troparul de obște al sfinților arhierei; condacul este tradus din limba engleză.</ref><br>
The truth of things hath revealed thee to thy flock as a rule of faith,<br>
+
:Îndreptător credinței și chip blândeților, învățător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câștigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Porfirie, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.  
an icon of meekness, and a teacher of temperance;<br>
 
for this cause, thou hast achieved the heights by humility, riches by poverty.<br>
 
O Father and Hierarch Porphyrius, intercede with Christ God that our souls be saved.
 
  
'''[[Condac]] — Glas 2'''<ref name=HOROLOGION/><br>
+
'''[[Condac]], glasul al 2-lea'''<ref name=HOROLOGION/><br>
Arrayed with a most sacred life,<br>
+
:Înveșmântat cu viață preasfântă, împodobit ai fost cu veșmânt preoțesc, dumnezeiescule Porfirie, binecuvântate; ca cel vădit prin minunate vindecări, neîncetat roagă-te pentru noi toi.
thou wast adorned with the priestly vestment,<br>
 
O all-blessed and godly-minded Porphyrius;<br>
 
and thou art conspicuous for miracles of healing,<br>
 
interceding unceasingly for us all.
 
  
 
==A se vedea și==
 
==A se vedea și==
'''Wikipedia'''
+
*en: [[w:Church of Saint Porphyrius|Wikipedia:Church of Saint Porphyrius]].
* [[w:Church of Saint Porphyrius|Church of Saint Porphyrius]].
+
* en: [[w:Great Mosque of Gaza|Wikipedia:Great Mosque of Gaza]].
* [[w:Great Mosque of Gaza|Great Mosque of Gaza]].
 
  
 
==Note==
 
==Note==
Linia 94: Linia 89:
  
 
==Surse==
 
==Surse==
 +
[[:en:Porphyrios of Gaza|OrthodoxWiki:Porphyrios of Gaza]], după:
 
* G.F. Hill (Transl.). ''[http://www.fordham.edu/halsall/basis/porphyry.asp Medieval Sourcebook: Mark the Deacon: Life of Porphyry, Bishop of Gaza].'' Oxford: Clarendon Press, 1913.  
 
* G.F. Hill (Transl.). ''[http://www.fordham.edu/halsall/basis/porphyry.asp Medieval Sourcebook: Mark the Deacon: Life of Porphyry, Bishop of Gaza].'' Oxford: Clarendon Press, 1913.  
 
:<small>(A now out-of-copyright translation of this fascinating ''Life''.)</small>
 
:<small>(A now out-of-copyright translation of this fascinating ''Life''.)</small>

Versiunea de la data 28 aprilie 2014 14:24

Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză!

Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului.
De asemenea, dacă nu ați făcut-o deja, citiți pagina de ajutor Traduceri din limba engleză.

Porphyrios of Gaza.jpg

Cel întru sfinţi părintele nostru Porfirie din Gaza (gr. Πορφύριος) a fost episcop de Gaza între anii 395 și 420 d.Hr., cunoscut prin relatările din Viața sa ca misionar care a adus la Creștinism cetatea păgână Gaza. Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face la data de 26 februarie / 11 martie (10 martie).[1]

Vita Porphyrii

Viața Sfântului Porfirie de Gaza este cunoscută datorită biografiei acestuia, Vita Porphyrii, scrisă de un anume Marcu Diaconul[note 1], o relatare contemporană care cuprinde o descriere destul de detaliată a sfârșitului păgânismului în Gaza la începutul secolului al V-lea.[note 2]

Viaţa

Sfântul Porfirie s-a născut către anul 347 într-o familie creștină înstărită din orașul Tesalonic. A rămas în orașul său natal până la vârsta de douăzeci și cinci de ani.

Călugăr în Schetia

Având chemare spre viața monahală, a plecat în Egipt la vârsta de 25 de ani și s-a stabilit în Schetia, unul din marile centre monastice ale vremii, unde s-a așezat sub îndrumarea spirituală a Sfântului Macarie cel Mare. Sub povățuirea acestuia, tânărul Porfirie a fost tuns în monahism și a rămas în în deșertul egiptean vreme de cinci ani. Acolo l-a întâlnit și pe Fericitul Ieronim, care vizita pe atunci mănăstirile egiptene.

Viața ascetică în pustia Iordanului

Apoi Porfirie a plecat în pelerinaj la Ierusalim, predicând Evanghelia lui Hristos iudeilor și grecilor.[1][note 3]

A petrecut alți cinci ani într-o peșteră din pustia Iordanului, în apropiere de Ierusalim. Acolo s-a îmbolnăvit foarte grav de ficat,[1], dar în ciuda sănătății sale șubrezite, vizita adeseori [[Biserica Sfântului Mormânt (Ierusalim]|Biserica Învierii Domnului]] din Ierusalim și alte Sfinte Locuri. În această perioadă l-a cunoscut și pe Marcu, originar din provincia Asia, care mai târziu a devenit diaconul bisericii sale și biograful său. [1]

Marcu i-a fost un ucenic și însoțitor credincios și a acceptat să se ocupe de chestiunea nerezolvată a vinderii averilor pe care Porfirie încă le deținea la Tesalonic. La întoarcerea din Tesalonic, Marcu a adus cu sine tezaurul rezultat din vinderea averilor Sf. Porfirie - 4.400 de monede și multe vase de argint și veșminte prețioase, care au fost apoi împărțite săracilor sau donate pentru împodobirea mănăstirilor din Ierusalim și din Egipt.[1]

În timpul călătoriei lui Marcu la Tesalonic, Sf. Porfirie a fost vindecat în chip miraculos, după ce a avut o viziunea Răstignirii Domnului și a Tâlharului celui bun.[1]

Hirotonia

În anul 392 d.Hr., la vârsta de 45 de ani, Sf. Porfirie a fost hirotonit preot de Patriarhul Ioan al II-lea al Ierusalimului (386-417) și a fost numit Custode al Cinstitului Lemn al Crucii Mântuitorului.

Episcop de Gaza

În anul 395 d.Hr., episcopul orașului Gaza din Palestina a murit. Creștinii de acolo s-au dus atunci la Mitropolitul Ioan al Cezareei Palestinei, cerându-i să le trimită un nou episcop care să îi poată înfrunta cu succes pe păgânii care dominau pe atunci cetatea și care îi hărțuiau pe creștinii din Gaza. Dumnezeu l-a inspirat atunci pe mitropolit să îl cheme la el pe preotul Porfirie. Cu frică și cutremur, cuviosul a primit rangul episcopal, s-a închinat până la pământ înaintea Lemnului de viață dătător al Cinstitei Cruci și a plecat să își îndeplinească noua ascultare de episcop.

Persecuțiile împotriva creștinilor din Gaza

Gaza era un oraș cu o tradiție de ostilitate împotriva creștinilor, încă din primele secole ale creștinismului. Mai mulți creștini primiseră aici mucenicia în vremea Marii Persecuții a lui Dioclețian (303-313), precum și în vremea scurtei renașteri a păgânismului din vremea lui Iulian Apostatul (362-363), când basilica creștină a fost arsă, iar mai mulți creștini au fost omorâți. Ostilitatea poporului din gaza față de creștini rămăsese atât de mare încât biserica creștină fusese construită în afara zidurilor cetății, la o distanță destul de mare, iar episcopii creștini din secolul al patrulea purtau titlul specific de "episcopi ai bisericilor din împrejurimile Gazei".

Potrivit Vieții Sf. Porfirie scrisă de Marcu Diaconul, comunitatea creștină din Gaza abia dacă număra pe atunci 280 de persoane. Populația orașului în schimb era foarte atașată de păgânism și se împotrivea vehement tendinței de închidere a templelor și de distrugere a imaginilor păgâne care se răspândea pe atunci în regiunile unde creștinismul era mai răspândit.[note 4]

Datorită credinței lui nestrămutate și răbdării de care a dat dovadă, Sf. Porfirie a reușit să îi convertească treptat pe mulți dintre locuitorii din Gaza la credința în Hristos. A săvârșit aici multe minuni și i-a povățuit pe mulți păgâni la cunoașterea Adevăratului Dumnezeu.

Într-o vreme pe când asupra orașului se abătuse o mare secetă, preoții păgâni au adus jertfe zeilor lor și le-au cerut să pună capăt secetei, însă rugăciunile lro s-au dovedit zadarnice. Atunci Sf. Porfirie le-a cerut tuturor creștinilor să postească și, făcând priveghere de toată noaptea, a pornit împreună cu toți credincioșii în procesiune în jurul orașului. De îndată, cerul s-a acoperit de nori, a bubuit tunetul și s-a pornit o ploaie îmbelșugată. Mulți păgâni au strigat atunci: "Hristos este singurul Dumnezeu Adevărat!", iar 127 de bărbați, 35 de femei și 14 copii au primit atunci Sfântul Botez, urmați la scută vreme de alți 110 bărbați.

Păgânii rămași au continuat totuși să îi hărțuiască pe creștinii din oraș, împiedicându-le accesul la funcții publice și împovărându-i cu taxe exagerat de mari.


Apel la împăratul din Constantinopol

Pentru a-și apărat turma de nedreptățile păgânilor și ale magistraților din Gaza, a apelat în două rânduri la justiția imperială pentru a închide și a distruge templele păgâne din Gaza.

În anul 398, episcopul Porfirie și-a trimis diaconul și cronicarul Marcu la Constantinopol, ca să ceară ajutor. Un ofițer pe nume Ilarie a ajuns la scurtă vreme după aceea, însoțit de soldați pentru a închide templele, însă păgânii l-au mituit pe Ilarie cu o sumă mare de bani (Vita 27), iar acesta a lăsat deschis marele Marneion, unul din marile temple păgâne ale vremii (întemeiat de împăratul Hadrian în anul 129 d. Hr. [note 5]. În ciuda tuturor tuturor acestor măsuri, magistrații gazieni au continuat să le refuze creștinilor dreptul "de a ocupa orice funcție civilă, ci îi tratau ca pe niște sclavi obraznici" (Vita 32).

Atunci, în iarna anilor 401-402, episcopul Porfirie a călătorit el însuși la Constantinopol, însoțit de Mitropolitul Ioan al Cezareei Palestinei pentru a fi primiți în audiență de împăratul Arcadie și de arhiepiscopul cetății imperiale, care era pe atunci Sf. Ioan Gură de Aur și a le cere sprijinul în lupta lor inegală cu păgânii idolatri.

Sfinții Ioan și Porfirie s-au înfățișat atunci și împărătesei Eudoxia, care pe atunci aștepta un copil. “Mijlocește pentru noi,” i-au spus atunci episcopii împărătesei, “iar Domnul îți va da un fiu care va domni încă din timpul vieții tale”. Eudoxia își dorea foarte mult un fiu, căci pțână atunci avusese numai fiice. Prin rugăciunile sfinților episcopi, împărăteasa a dat naștere unui băiat, moștenitorul tronului imperial, viitorul Teodosie al II-lea.

Atunci împăratul a emis în anul 401 un edict prin care activitățile păgânilor și ereticilor erau îngrădite, iar creștinilor le erau restabilite toate privilegiile. Edictul oferea și garanția imperială a dreptului creștinilor de a ridica biserici în locurile unde mai înainte se aflau temple păgâne.

Distrugerea templelor păgâne

Kynegios, un trimis imperial special în Gaza a pus în aplicare edictul imperial în luna mai 402. Au fost distruse sau arse opt temple, închinate Afroditei, Hecatei, Soarelui, lui Apollon, zeiței Kore (Persefona), lui Tyche (Fortuna), un Heroon (sanctuar dedicat eroilor zeificați), inclusiv marele templu al lui Marnas (Marneionul)[note 5]. În același timp, un contingent de soldați imperiali au verificat toate casele din oraș, confiscând și arzând statuile idolilor și distrugând mai multe biblioteci private, sub acuzația că ar fi adăpostit "cărți de vrăjitorie".

Marneionul, marele templu al lui Zeus Marnas, întruchiparea elenistică a zeului semitic Dagon, patronul agriculturii, care fusese venerat în Orient încă din mileniul al III-lea înainte de Hristos a fost ars. I s-a dat foc cu un amestec de pucioaseă, sulf și grăsime și a ars mai multe zile la rând, iar pietrele templului au fost refolosite, ca semn de biruință asupra păgânismului, pentru a pava străzile orașului.

Chiar deasupra ruinelor arse ale Marneion-ului a fost ridicată o mare biserică, cu treizeci și două de coloane masive de marmură, pe cheltuiala împărătesei. Biserica, numită Eudoxiana în cinstea împărătesei, a fost sfințită pe 14 aprilie 404, în ziua Sfintelor Paști.[1][note 6] Acest moment a marcat sfârșitul oficial al păgânismului în Gaza.

Ultimii ani ai vieții

In subsequent years Saint Porphyrius worked for the establishment of his diocese, and his biographer Mark records in vibrant tones his charitable and missionary activity.

In 415 AD Saint Porphyrius took part in the Council of Diospolis (Lydda, Lod), which was chaired by Patriarch John II of Jerusalem. This synod dealt with Pelagius, who had fled to Jerusalem after the conflict he had in Africa with Blessed Augustine, Bishop of Hippo, on the themes of Original Sin and Divine Grace. At this synod Pelagius condemned the theses that were attributed to him, and was restored to communion.

Saint Porphyrius continued to uphold the Christian Faith in Gaza to the very end of his life and guarded his flock from the vexatious pagans, but only after his many efforts, sufferings and prayerful tears to God. Through the prayers of the saint numerous miracles and healings occurred. The holy arch-shepherd guided his flock for twenty-five years, and reposed peacefully in 420 AD at an advanced age, having fought the good fight against the idolaters until the day of his repose. He was a miracle-worker both during his life and after his death. Even today, his relics repose in Gaza.

Biserica Sfântului Porfirie

After the Muslim conquest in the 7th century, the Church of St. Porphyrios (Eudoxiana) in Gaza City, founded as a Byzantine Church in 407 AD, was transformed into the Great Mosque of Gaza.

The existing structure of the Church of Saint Porphyrius today dates from the twelfth century. It is located in the Zaytun Quarter of the Old City, and is the oldest active church in the city. The tomb of St. Porphyrios is situated in the northeastern corner of the church.[2]

On March 11th, 2013 (N.S.), the feast of St. Porphyrios, the Orthodox community in Gaza City with Archbishop Alexios (Moschonas) of Tiberias celebrated the 1,606th anniversary of the founding of the Church of St. Porphyrios.[3] Saint Porphyrius is also Gaza’s patron saint.

Imnografie

Tropar, glasul al 4-lea[4]

Îndreptător credinței și chip blândeților, învățător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câștigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Porfirie, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Condac, glasul al 2-lea[4]

Înveșmântat cu viață preasfântă, împodobit ai fost cu veșmânt preoțesc, dumnezeiescule Porfirie, binecuvântate; ca cel vădit prin minunate vindecări, neîncetat roagă-te pentru noi toi.

A se vedea și

Note

  1. Marcu Diaconul a fost un monah din Schetia (Wadi el-Natrun), în pustia egipteană, în secolul al V-lea și a fost mai apoi hirotonit diacon. Pentru a se ocupa de vinderea proprietăților pe care Sf. Porfirie încă le deținea în orașul său natal, Marcu a plecat la Tesalonic, astfel că, la întoarcere, bunurile aduse au fost distribuite mănăstirilor egiptene și săracilor din și domprejurul Ierusalimului. Capodopera lui Marcu, "Vita S. Porphyrii" ("Viața Sfântului Porfirie"), cunoscută inițial doar în traducere latină a fost publicată în versiunea greacă originală de M. Haupt în anul 1874. O nouă ediție a fost publicată de Societatea Filologică din Bonn (Germania) în anul 1895. formerly known only in a Latin translation, was published in 1874 by M. Haupt in its original Greek text. A new edition was issued in 1895 by the Bonn.
  2. Textul a supraviețuit în două versiuni, în limbile greacă și georgiană. Henri Grégoire și Kugener (1930), editorii acestei Vita Porphyrii au trecut în revistă problemele privind integritatea textului și au stadiul general al cercetărilor cu privire la acestea. Printre problemele pe care le ridica textul se aflau absența altor surse documentare privitoare la diferite personalități descrise în text, inclusiv cu privire la figura Sf. Porfirie, în condițiile în care această perioadă istorică era de altfel bine documentată. Editorii au ajuns totuși la concluzia că textul avea o bază istorică reală și că "soluția celor mai multe probleme este dată de faptul că textul acestei Vita care ne-a parvenit nouă reprezintă o versiune [a textului] revizuită în secolul al VI-lea care "împrumută" elemente din Istoria bisericească a lui Teodoret din Cir din anul 444..." În sfârșit, Paul Peeters (1941) a publicat și versiunea în georgiană a textului, demonstrând că ambele versiuni păstrate se bazau pe un text original în limba siriacă scris probabil în la sfârșitul secolului al V-șea sau în secolul al VI-lea.
  3. gr: "Μετὰ πενταετὴ διαμονὴ ἦλθε στὰ Ἱεροσόλυμα καὶ κήρυσσε στοὺς Ἰουδαίους καὶ τοὺς Ἕλληνες τὸ Εὐαγγέλιο τοῦ Χριστοῦ."
  4. Astfel, în aceeași perioadă, în Alexandria (Egipt) se ajunsese la dramatica distrugere a Serapeumului, unul din cele mai mari temple ale Antichității, urmată la scurt timp de distrugerea templelor din Heliopolis, in Egipt și din Apameea, în Siria.
  5. 5,0 5,1 Vita Sf. Porfirie îl amintește pe marele zeu gazian Marnas (în aramaică: Marnā, "Domnul"), considerat a fi zeul ploilor și al grânelor, invocat ca apărător împotriva foametei. Marna din Gaza apare pe monede din vremea lui Hadrian. A fost identiticat cu Zeus Krētagenēs (Zeus Cretanul). Marnas era probabil întruchiparea elenistică a lui Dagon, zeul oriental al grânelor și fertilității. Templul acestuia, Marneionul — ultimul mare centru de cult al păgânismului - a fost ars, la ordinul împăratului, în anul 402. Poporului îi fusese interzis să calce pe pavajul sanctuarului. După distrugerea templului, creștinii au refolosit pietrele din pavajul templului pentru a pietrui piața publică a orașului.
  6. Format:El icon Κατάφερε δὲ ὁ Ἅγιος τὰ κατεδαφιστεῖ τὸ Μαρνεῖον, ὁ περίφημος ναὸς τῶν Ἐθνικῶν Γαζαίων, ποὺ εἶχε ἱδρυθεῖ ἀπὸ τὸν αὐτοκράτορα Ἀδριανὸ τὸ ἔτος 129 μ.Χ. Στὴν θέση του ἀνοικοδομήθηκε περικαλλὴς ναὸς μὲ χορηγία τῆς αὐτοκράτειρας Εὐδοξίας, ἡ ὁποία ἀπέστειλε γιὰ τὸν σκοπὸ αὐτὸ στὴν Γάζα τὸν Ἀντιοχέα ἀρχιτέκτονα Ρουφίνο. Ὁ ναὸς αὐτός, ποὺ ὀνομάστηκε Εὐδοξιανός, εἶχε 32 μεγάλους κίονες ἀπὸ καρυστινὸ μάρμαρο καὶ τὰ ἐγκαίνιά του ἔγιναν τὸ Πάσχα τοῦ 407 μ.Χ.

Referințe

  1. 1,0 1,1 1,2 1,3 1,4 1,5 1,6 ΜΕΓΑΣ ΣΥΝΑΞΑΡΙΣΤΗΣ: Ὁ Ἅγιος Πορφύριος Ἐπίσκοπος Γάζης. 26 Φεβρουαρίου. ΜΕΓΑΣ ΣΥΝΑΞΑΡΙΣΤΗΣ.
  2. Michael Dumper, Abu-Lughod, Janet L.. Cities of the Middle East and North Africa: A Historical Encyclopedia. ABC-CLIO, 2007. p.156. ISBN 9781576079195
  3. Asmaa al-Ghoul. Gaza's Orthodox Church Celebrates 1,606 Years. Al-Monitor. March 11, 2013.
  4. 4,0 4,1 The Great Horologion or Book of Hours. Transl. from the Greek by Holy Transfiguration Monastery, Boston, Massachusetts, 1997. p.430. Troparul de obște al sfinților arhierei; condacul este tradus din limba engleză.

Surse

OrthodoxWiki:Porphyrios of Gaza, după:

(A now out-of-copyright translation of this fascinating Life.)
  • Great Synaxaristes: Format:El icon Ὁ Ἅγιος Πορφύριος Ἐπίσκοπος Γάζης. 26 Φεβρουαρίου. ΜΕΓΑΣ ΣΥΝΑΞΑΡΙΣΤΗΣ.
  • Bishop Nikolai Velimirovich. SAINT PORPHYRIUS, BISHOP OF GAZA. The Prologue from Ohrid.
  • St Porphyrius the Bishop of Gaza. OCA - The Lives of the Saints.
  • Alexander P. Kazhdan. Porphyrios of Gaza. In: The Oxford Dictionary of Byzantium. Oxford University Press, 1991. Current Online Version: 2012. eISBN: 9780195187922
  • Philip Schaff (Ed.). PORPHYRY. The New Schaff-Herzog Encyclopedia of Religious Knowledge. (Christian Classics Ethereal Library (CCEL)). Retrieved: 2013-03-19.
  • Weber, Nicholas. "St. Porphyrius." The Catholic Encyclopedia. Vol. 12. New York: Robert Appleton Company, 1911. (New Advent. Retrieved: 2013-03-19)
  • Porphyry of Gaza. Wikipedia. Retrieved: 2013-03-19.
  • H. Grégoire and M.-A. Kugener. Marc le Diacre, Vie de Porphyre. Paris. 1930.
  • Paul Peeters. "La vie géorgienne de Porphyre de Gaza". Analecta Bollandiana 59 (1941), 65-216.

Legături externe