Birocrați, renameuser, Administratori
14.991 de modificări
Modificări
m
fără descrierea modificării
[[Imagine:Par.porfirie.jpg|right|thumb|300 px|Cuviosul Porfirie Bairaktaris]]
Sfântul [[Cuvios]]ul Părintele nostru '''[[Porfirie ]] Kavsokalivitul''' (1906-1991) a fost un [[monah]] și mare [[duhovnic]] grec contemporan de la [[Muntele Athos]]. A adormit întru Domnul în Chilia (Coliba) Sfântului Gheorghe de la Schitul Sfintei Treimi din Kavsokalivia de la [[Muntele Athos]], la orele patru și treizeci dimineața, în ziua de [[2 decembrie]] 1991, în al optzeci și șaselea an al vieții sale.
Începând cu anul 2013, [[prăznuirePraznic|prăznuirea]]a sa se face în ziua trecerii sale la Domnul, pe [[2 decembrie]].
==Viața==
Din cauza efectelor secundare ale unei injecții cu cortizon care i s-a făcut în timpul operației de cataractă, a suferit mai multe hemoragii intestinale și de atunci a îndurat dureri cumplite. Totuși a continuat să-i primească pe cei ce veneau la el, pe cât îi stătea în putință și să se roage smerit pentru necazurile lor. De aceea s-a învrednicit de multe ori să vadă cu duhovnicească bucurie că Harul cel dumnezeiesc lucra, rezolvând problemele oamenilor.
[[File:Porfirie Kavsokalivitul 2.jpg|right|thumb|300px|Sfântul Cuvios Porfirie Kavsokalivitul]]
La început îi povățuia pe oameni cu ușurință, dar mai târziu, din pricina multelor sale boli, doar se ruga pentru ei și foarte rar le dădea sfaturi. Se ruga în tăcere, cu multă dragoste și smerenie pentru toți cei care îi cereau să se roage pentru ei ca să dobândească ajutorul dumnezeiesc.
Când a simțit că i se apropie sfârșitul, s-a spovedit duhovnicului său, care era bătrân și foarte bolnav și a primit iertarea păcatelor. Apoi s-a dus și s-a statornicit în Chilia sa de la Muntele Athos, fiindcă dorea să-și dea obștescul sfârșit în mănăstirea metaniei sale, unde își petrecuse viața duhovnicească.
În acel loc aflându-se, după ce i s-a săpat un mormânt adânc, așa cum poruncise, a dictat unuia dintre fiii săi duhovnicești o scrisoare de bun rămas, în care povățuia și își cerea iertare de la toți fiii săi duhovnicești. Această scrisoare, datată 4 (după calendarul vechi) și 7 17 (după calendarul nou) iunie 1991 a fost găsită în veșmintele sale de îngropăciune, în ziua adormirii sale, dovadă a necuprinsei și înălțătoarei sale smerenii.
Urmând poruncii sale, moartea sa a fost anunțată după ce a fost înmormântat, tocmai fiindcă nu a voit ca fiii săi duhovnicești să se ostenească, venind la Muntele Athos pentru a asista la [[înmormântare]]a sa. Totodată a voit ca înmormântarea să să se desfășoare în simplitate și smerenie, avându-i alături doar pe frații săi din KafsokaliviaKavsokalivia.
În ultima noapte a vieții sale pământești s-a [[Spovedanie|spovedit]] și a rostit [[rugăciunea minții]], în timp ce lângă el, ucenicii săi, urmându-i porunca, îi citeau [[Psalmul 50]] și ceilalți [[psalmi]], precum și „Slujba pentru cei aflați pe patul de moarte". Totodată spuneau rugăciunea „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă" până la împlinirea canonului pentru un [[schimonah]].
*Nu vorbesc nimănui despre Hristos fără să mi se ceară
*Eu aşa gândesc, dar voi faceţi cum credeţi
*Prefer să fiu înşelat în Biserică decât să o părăsesc. Nu vreau să mă mântuiesc fără Biserică şi nu voi păăsi părăsi niciodată corabia ei
*Nu poţi să comunici cu Hristos, şi să ai în acelaşi timp relaţii proaste cu ceilalţi oameni
*Nu câştigi un om cu asprimea, ci cu bunătatea
*''Părintele Porfirie, Antologie de sfaturi şi îndrumări'', Ed. Bunavestire, Bacău
[[Categorie:MonahismMonahi]]
[[Categorie:Părinți duhovnicești ai secolului XX]]
[[Categorie:Cuvioși]]
