Modificări

Salt la: navigare, căutare

Policarp al Smirnei

46 de octeți adăugați, 30 iunie 2007 11:01
m
fără descrierea modificării
[[Image:Polycarp.jpg|right|frame|Sf. Policarp]]
Sfântul, slăvitul şi sfinţitul mucenic Policarp a fost [[episcop ]] de Smirna şi mucenic al Bisericii vechi şi unul din [[Părinţii Apostolici]]. S-a născut între anii 69 şi 81 d. Hr., şi a mucenicit între anii 155 şi 167. L-a cunoscut pe sfântul apostol şi avanghelist evanghelist Ioan. Prăznuirea lui se face la [[23 februaariefebruarie]].
==Viaţa==
[[Sfânt]]ul '''Policarp, episcopul Smirnei''', "roditor în toate cele bune" (Col. 1:10), s-a născut în sec. I şi a trăit în Smirna - Asia Mică (astăzi oraşul modern Izmir, în Turcia). A rămas orfan la o vârstă fragedă şi a fost crescut de credincioasa văduvă Calista, sfătuită de un [[înger]]. După moartea mamei sale adoptive, Policarp a renunţat la toate bunurile sale şi a început o viaţă castă, îngrijind bolnavii şi infirmii. El se simţea sufleteşte foarte aproape de Sf. Bucolus, [[Episcop]]ul Smirnei (prăznuit în [[6 februarie]]), care l-a făcut mai întâi diacon, încredinţându-i propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu în biserica, apoi hirotonindu-l în sfânta preoţie.
Sf. Apostol Ioan Teologul mai trăia în acea vreme şi, fiind buni prieteni, cei doi mergeau deseori împreună în călătoriile lor apostolice.
Sf. Policarp şi-a condus turma cu râvnă apostolică şi a fost foarte iubit de cler. Sf. Ignatie al Antiohiei Teoforul, "Purtătorul de Dumnezeu" (prăznuit la [[20 decembrie]] şi la [[29 ianuarie]]), îi poartă multă dragoste şi mult respect sfântului Policarp. În timp ce se îndrepta spre Roma unde îl aştepta execuţia, Sf. Ignatie i-a scris Sfântului Policarp următoarele: "Aceste vremuri au nevoie de tine pentru a-L găsi pe Dumnezeu, aşa cum piloţii au nevoie de vânt şi marinarii în furtună caută un port."
Între anii 161-180 împăratul Romei Marcus Aurelius a început o cruntă [[Persecuţii împotriva creştinilor|persecuţie împotriva creştinilor ]] iar păgânii au cerut judecătorului să fie căutat Sf. Policarp, "tatăl tuturor creştinilor" şi "ademenitorul întregii Asii". În acest timp, la rugăminţile credincioşilor săi, sfântul s-a retras într-un sat mic nu departe de Smirna. Când soldaţii au venit să-l ia, el i-a întâmpinat şi i-a poftit la masă, după care le-a cerut răgaz pentru rugăciune ca să se pregătească pentru martiriu.
Suferinţele şi moartea sa sunt prezentate în "Epistola Creştinilor creştinilor Bisericii din Smirna către celelalte Biserici", una dintre cele mai vechi mărturii ale literaturii creştine.
La judecată, Sf. Policarp şi-a mărturisit cu hotărâre credinţa în Hristos şi a fost condamnat să fie ars de viu. Călăii ar fi vrut să-l fixeze în cuie de un stâlp dar sfântul a spus că Domnul îi va da putere să îndure flăcările, aşa că îl pot lega doar cu nişte sfori. Flăcările l-au înconjurat dar nu l-au atins, ridicându-se deasupra capului său în formă de boltă. Văzând că flăcările nu-şi fac efectul, păgânii l-au înjunghiat cu un pumnal iar sângele i-a curs atât de mult din rană încât a stins flăcările. Corpul martirului Policarp a fost incinerat. Creştinii din Smirna au luat cu evlavie ce a mai rămas din corpul sfântului, sărbătorind în fiecare an ziua martiriului său la [[23 februarie]].
Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
18.161 de modificări

Meniu de navigare