Modificări

Salt la: navigare, căutare

Policarp al Smirnei

752 de octeți adăugați, 14 mai 2020 22:18
m
+ar,pt
[[ImageImagine:Polycarp.jpg|right|frame|'''Sf. Mc. Policarp''']]Sfântul, slăvitul şi sfinţitul și sfințitul [[mucenic ]] '''Policarp''' a fost [[episcop]] de Smirna şi [[mucenic]] al Bisericii vechi şi Smirnei și unul din [[Părinţii Părinții apostolici|Părinţii Apostolici]]. S-a născut între anii 69 şi și 81 d. Hr., şi și a mucenicit între anii 155 şi și 167. L-a cunoscut personal pe sfântul [[apostol]] şi și [[evanghelist]] [[Apostolul Ioan|Ioan]]. [[Praznic|Prăznuirea ]] lui se face la [[23 februarie]]. 
__TOC__
==ViaţaViața==[[SfântSfinți|Sfântul]]ul Policarp, episcopul Smirnei, "roditor „roditor în toate cele bune" bune” (Coloseni 1, 10), s-a născut în secolul I şi și a trăit în Smirna - Asia Mică (astăzi oraşul orașul modern Izmir, în Turcia). A rămas orfan la o vârstă fragedă şi și a fost crescut de credincioasa văduvă Calista, sfătuită de un [[Îngeri|înger]]. După moartea mamei sale adoptive, Policarp a renunţat renunțat la toate bunurile sale şi și a început o viaţă viață castă, îngrijind bolnavii şi și infirmii. El se simţea sufleteşte simțea sufletește foarte aproape de Sf. Bucolus[[Vucol al Smirnei|Vucol, Episcopul Smirnei ]] (prăznuit în [[6 februarie]]), care l-a făcut mai întâi [[diacon]], încredinţânduîncredințându-i propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu în bisericabiserică, apoi hirotonindu-l în sfânta [[preoţiePreot|preoție]].
Sf. Apostol Ioan Teologul mai trăia în acea vreme şiși, fiind buni prieteni, cei doi mergeau deseori împreună în călătoriile lor apostolice.
Cu puţin puțin înainte de a muri, Sf. [[Bucolus]] şiVucol și-a exprimat dorinţa dorința ca Policarp să fie următorul episcop al Smirnei. Când Sf. Policarp a fost sfinţit sfințit episcop, i s-a arătat Domnul [[Iisus Hristos]].
Sf. Policarp şiși-a condus turma cu râvnă apostolică şi și a fost foarte iubit de [[cler]]. Sf. [[Ignatie Teoforul|Ignatie al Antiohiei]] Teoforul, "Purtătorul „Purtătorul de Dumnezeu" Dumnezeu” (prăznuit la [[20 decembrie]] şi și la [[29 ianuarie]]), îi poartă multă dragoste şi și mult respect sfântului Policarp. În timp ce se îndrepta spre Roma unde îl aştepta execuţiaaștepta execuția, Sf. Ignatie i-a scris Sfântului Policarp următoarele: "Aceste „Aceste vremuri au nevoie de tine pentru a-L găsi pe Dumnezeu, aşa așa cum piloţii piloții au nevoie de vânt şi și marinarii în furtună caută un port."
Între anii 161-180 împăratul Romei Marcus Aurelius a început o cruntă [[Persecuţii Persecuții împotriva creştinilorcreștinilor|persecuţie persecuție împotriva creştinilorcreștinilor]] iar păgânii au cerut judecătorului să fie căutat Sf. Policarp, "tatăl „tatăl tuturor creştinilor" şi "ademenitorul creștinilor” și „ademenitorul întregii Asii"Asii”. În acest timp, la rugăminţile credincioşilor rugămințile credincioșilor săi, sfântul s-a retras într-un sat mic nu departe de Smirna. Când soldaţii soldații au venit să-l ia, el i-a întâmpinat şi și i-a poftit la masă, după care le-a cerut răgaz pentru rugăciune ca să se pregătească pentru martiriu.
Suferinţele şi Suferințele și moartea sa sunt prezentate în "Epistola creştinilor „Epistola creștinilor Bisericii din Smirna către celelalte Biserici"Biserici”, una dintre cele mai vechi mărturii ale literaturii creştinecreștine.
La judecată, Sf. Policarp şiși-a mărturisit cu hotărâre credinţa credința în Hristos şi și a fost condamnat să fie ars de viu. Călăii ar fi vrut să-l fixeze în cuie de un stâlp dar sfântul a spus că Domnul îi va da putere să îndure flăcările, aşa așa că îl pot lega doar cu nişte niște sfori. Flăcările l-au înconjurat dar nu l-au atins, ridicându-se deasupra capului său în formă de boltă. Văzând că flăcările nu-şi și fac efectul, păgânii l-au înjunghiat cu un pumnal iar sângele i-a curs atât de mult din rană încât a stins flăcările. Corpul martirului Policarp a fost incinerat. Creştinii Creștinii din Smirna au luat cu evlavie ce a mai rămas din corpul sfântului, sărbătorind în fiecare an ziua martiriului său la [[23 februarie]].
Sfântul [[Irineu de Lyon]] (prăznuit la [[23 august]]), un discipol al Sf. Policarp, a păstrat o relatare despre sfânt, pe care o citează şi și [[Eusebiu de Cezareea]] în a sa ''Istorie ecleziastică'' (V, 20):
:"Eram „Eram foarte tânăr când te-am văzut la Policarp, în Asia Mica"Mica”, îi scria Sf. Irineu prietenului său Florinus, "dar „dar tot îmi amintesc locul unde Binecuvântatul Policarp a şezut şi șezut și a vorbit, cum a păşitpășit, cum a gândit în viaţăviață, cum era înfăţişarea înfățișarea lui, vorba lui, cum se plimba cu Ioan şi și cum povestea el însuşi însuși ceea ce a auzit de la alţi alți mărturisitori ai Domnului despre viaţaviața, învăţăturile şi învățăturile și minunile Sale"Sale”.
:"Prin „Prin mila Domnului am ascultat apoi cu atenţie atenție cuvintele lui Policarp, scriindu-le nu pe table ci în adâncul inimii mele. De aceea, pot mărturisi în faţa fața lui Dumnezeu, că dacă acest sfânt şi și binecuvântat părinte ar auzi ceva asemănător cu erezia ta, s-ar opri imediat şi şiși și-ar exprima indignarea prin expresia lui consacrată: ''Bunule Dumnezeu, cum m-ai lăsat să trăiesc aceste vremuri!"''”
În timpul vieţiivieții, sfântul episcop a scris mai multe epistole către obştea obștea sa şi și către alţi alți oameni, dintre care singura care a supravieţuit supraviețuit până azi astăzi este ''[[Epistola lui Policarp către Filipeni|Epistola către Filipeni]]'', care, după mărturia Sf. [[Ieronim]], a fost citită în bisericile din Asia Mică la sfintele slujbe. Această epistolă a fost scrisă de sfânt ca răspuns la dorinţa dorința Filipenilor de a primi nişte niște scrisori despre martirul Ignatie (prăznuit în [[29 decembrie]]) care erau în posesia Sf. Policarp.
==Imnografie==
[[Tropar]], [[glas]]ul al 4-lea:
:Şi părtaş Și părtaș obiceiurilor şi și următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi învățând și cu credinţă credință răbdând până la sânge, sfinţite sfințite Mucenice Policarpe, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
[[Condac]], glasul 1:
:Roduri cuvântătoare aducând Domnului, Policarpe înţelepteînțelepte, prin fapte dumnezeieşti dumnezeiești te-ai arătat după vrednicie dumnezeiesc ierarh, fericite. Pentru aceasta astăzi luminându-ne cu cuvintele tale, lăudăm a ta vrednică de laudă pomenire, preamărind pe Dumnezeu. [[Icos]]:Adăpându-te cu bunătatea înțelepciunii, ai umplut din ea turma ta de cunoștința lui Dumnezeu; și ai făcut să strălucească întreita lumină a Dumnezeirii, învățând că Tatăl este nenăscut, că Fiul este născut și că Duhul Sfânt este purces; și ai propovăduit în chip lămurit o singură Dumnezeire și o singură slavă; și păgânătatea idolilor din mijloc ai scos-o, aducând ca niște roade coapte, preamărite, sufletele celor ce cred în [[Sfânta Treime]]; întru Care ne-am botezat, întru Care și credem preaslăvind pe Domnul.
== Iconografie ==
''Erminia'' lui [[Dionisie din Furna]] (ed. Sofia, București, 2000, pp. 152, 198) precizează că Sf. Policarp trebuie reprezentat un [[episcop]] bătrân, cu barba rotundă și despărțită în două.
 [[Categorie:Părinţi Părinți apostolici]]
[[Categorie:Episcopi]]
[[Categorie:Episcopi de Smirna]]
[[Categorie:Sfinţi PărinţiSfinți Părinți]][[Categorie:SfinţiSfinți]]
[[Categorie:Mucenici]]
[[ar:بوليكربوس أسقف أزمير]]
[[el:Πολύκαρπος Σμύρνης]]
[[en:Polycarp of Smyrna]]
[[pt:Policarpo de Esmirna]]
11.779 de modificări

Meniu de navigare