Poezia religioasă în epoca modernă și contemporană

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 10 ianuarie 2017 14:29, autor: Ioan ioan (Discuție | contribuții) (Bibliografie)
Salt la: navigare, căutare

Poezia creștin ortodoxă în secolul al XIX-lea

Articol detaliat:Poezia creștin ortodoxă în secolul al XIX-lea

În secolul al XIX-lea, pe lângă creatorii anonimi, care își continuă activitatea, își fac apariția creatorii culți, care vor publica texte religioase versificate în calendare, reviste, almanahuri, cărți.

Poezia creștin ortodoxă în secolul al XX-lea

Articol detaliat: Poezia creștin ortodoxă în secolul al XX-lea

În prima jumătate a secolul al XX-lea, poezia religioasă se îmbogățește prin împrumuturi de texte religioase venite din Apus, mai ales cu cântări din ciclul Crăciunului.


Octavian Goga: Ruga mamei

„Preasfântă născătoare.
Azi rogu-mă iar ție,
Cum rogu-mă de-a pururi
La sfânta liturghie[...]”

Octavian Goga compune și textele unor poezii pentru copii, intrate ulterior în circuitul folcloric.

Octavian Goga: Moș Crăciun cu plete dalbe

„Moș Crăciun cu plete albe
Moș Crăciun cu plete dalbe
A sosit de prin nămeți.
Și aduce daruri multe
La fetițe și băieți
Moș Crăciun, Moș Crăciun[...]”

Vasile Voiculescu: În grădina Ghetsemani

„Iisus lupta cu soarta şi nu primea paharul…
Căzut pe brânci în iarbă, se-mpotrivea întruna.
Curgeau sudori de sânge pe chipu-i alb ca varul
Şi-amarnica-i strigare stârnea în slăvi furtuna[...]”

C. Z. Buzdugan Clopotele de Paști

„Miezul nopții, e-o tăcere peste tot orașul, sfântă...
Dar deodată glas de clopot tot văzduhul îl frământă!

Dă semnalul, ca un tunet, primul, clopotul cel mare,
Grav, măreț vuind în noapte,-o războinică chemare.

Răspândind talaz de sunet ca talazurile mării,
Tot mai grav, tot mai departe, în adâncurile zării[...]”

Emanoil Bucuţa: Psalm

„Când erai în lumea ta
Nu ştiai ce e cuvântul,
Ci o harfă doar cânta
Cînd intra prin coarde vîntul.
Un arhanghel potrivea
Glasul orelor, din cuie;
Fiecare cui o stea,
Coarda, foc de sori ce suie[...]”


Ernst Anschütz: O, brad frumos!

„O, brad frumos, o brad frumos,
Cu cetina tot verde.
Tu ești copacul credincios,
Ce frunza nu și-o pierde,
O, brad frumos, o brad frumos,
Cu cetina tot verde[...]”

Momentul 1923 și emulația creatoare

În anul 1923 ia ființă Oastea Domnului, o mișcare religioasă ortodoxă cu impact puternic asupra vieții spirituale, în special a celei rurale. Inițial, mișcarea a fost tolerată de ierarhia ortodoxă, apoi a căzut în disgrație. Deși apolitică, i se reproșa totuși tendința centrifugă, anarhia, influența cultelor neoprotestante. Oastea Domnului a contribuit la rivirimentul cântarilor religioase populare, la emulația creatoare, la descoperirea, lansarea și promovarea unei noi generații de poeți. Succesul s-a datorat faptului ca în anul 1929, mișcarea cumpără o tipografie și inființează o librărie cu desfacere proprie. De sub teascurile tipografiei vede lumina tiparului foaia Oastea Domnului, unde tinerele talente puteau să publice poezii, cântări, eseuri, material care ar fi fost respins de revistele literare ale vremii. Cele mai bune texte se tipăreau în cărticele, bucurându-se de o largă circulație. Dintre poeții care s-au lansat acum, se remarcă Traian Dorz, Ioan Marini etc. Poeții care sosesc mai târziu preiau ștafeta și continuă lucrarea lirică. Sergiu Grossu (pseudonim Simion Cubolta) va scrie și el poeme remarcabile.

Traian Dorz: Ce liniștiți sunt pașii Tăi

„Ce liniștiți sunt pașii Tăi în mine când coboară
și pe-a iubirii mii de căi ființa-mi înconjoară!...
Ca mersul stelelor pe cer, ca răsăritul lunii,
ca luntrea gândului, năier, pe apa rugăciunii[...]”

Texte de acelaşi autor: Comori nemuritoare, Cântările noastre, Iisuse, veșnic călător..., Ești în floarea vieții tale

Ioan Marini: Coboară, Doamne, pacea

„Coboară, Doamne, pacea,
Și harul Tău divin,
Căci plină este lumea,
De ură și venin[...]”

Texte de acelaşi autor: Doamne, Tu mă vezi; O, ce dulce-i Domnul Sfânt

Sergiu Grossu: Tu m-ai făcut

„Tu m-ai făcut din ţărână
Şi-n adânc mi-ai turnat veşnicia
Dar în mine-o făptură păgână
Zi şi noapte îşi cere simbria[...]”

Momentul 1941 și Generația pierdută

În anul 1941 România declară război Uniunii Sovietice. Războiul va dura până la 23 August 1944. Este generația pierdută, generația lui Geo Dumitrescu (1920-2004), Dimitrie Stelaru, Constant Tonegaru (1919-1952). Totuși, în aceasta perioadă s-au scris poeme de valoare.

Magda Isanos: Rugăciune

„Pentru pace mă rog, pentru lucruri uitate,
și pentru oamenii din singurătate.
Un cerc vrăjit se-nchide-n jurul lor.
Și fruntea-ngheață, orele cobor,
spre zi, mai albe, orele cobor.”

Texte de acelaşi autor: Înger din lumină; Cerul acela; Icoana; Doamne, n-am isprăvit!.

Poezia creștin ortodoxă între 23 August 1944 și 22 Decembrie 1989

În perioada regimului totalitar comunist, poezia religioasă este prezentă în ciuda faptului că guvernul ateu cenzura toate publicațiile. Apar manuscrisele de sertar. Vasile Voiculescu scrie între 1954 - 1958 volumul nepublicat antum Ultimele sonete ale lui Shakespeare, traducerea imaginară de V. Voiculescu. După anul 1964, când sunt amnistiați toți detinuții politici, cenzura politică devine mai flexibilă.


Momentul 1948

Un moment greu pentru poezia religioasă, indiferent de confesiune, a fost anul 1948 când este decretată Republica Populara Română. Partidul Muncitoresc Român, partid de guvernământ, interzice poezia religioasă, considerată formă a propagandei religioase. Poeți ca Sandu Tudor, Nichifor Crainic, Radu Gyr, Valeriu Anania, Traian Dorz, Vasile Militaru etc. sunt arestați și condamnați la ani grei de detenție. În închisori, acești poeți își vor continua activitatea. Se naște astfel Poezia carcerală.

Vasile Militaru: Rugăciune către Maica Domnului

„Prea Curată Maică, Pururea Fecioară,
Sufletul din mine nu-l lăsa să moară,
Ci revarsă, Sfântă, peste el, de sus,
Mila Ta cea mare, mila lui Iisus![...]”

Radu Gyr: Iisus în celulă

„Azi noapte Iisus mi-a intrat în celulă.
O, ce trist şi ce-nalt părea Crist!
Luna venea după El, în celulă
şi-L făcea mai înalt şi mai trist[...]”

Texte de acelaşi autor Crezul; Metanie; Colind; Colind Ceresc; În Nazaret; Rugăciune; Vecinul care-a murit; Voi n-aţi fost cu noi în celule;

Valeriu Gafencu: Imn al învierii

„Vă cheama Domnul slavei la lumină,
Vă cheamă mucenicii-n veşnicii,
Fortificaţi biserica creştină
Cu pietre vii zidite-n temelii[...]”

Valeriu Anania: Doamne, tinde-Ţi patrafirul

„Doamne, tinde-Ţi patrafirul
Doamne, tinde-Ţi patrafirul
peste faţa mea de lut,
sufletu-mi neghiob şi slut
să-l albeşti cu tibisirul
când amurgu-şi toarce firul
peste-un pic de gând tăcut[...]”

Texte de acelaşi autor Noapte liniştită

Poezia religioasă și oportuniștii

Poeți din perioada interbelică, care au facut compromisuri cu regimul comunist, continuă să scrie și să se impună în viața literară după 1948. Tudor Arghezi, Zaharia Stancu, George Lesnea etc. sunt câteva nume.

Zaharia Stancu: Rugă

„Stăpîne, slăvile ți le-ai deschis
Mș-ntrebi ce vreau și, uite, eu îți cer
Să-mi fie gîndul floare de cais,
și limpezi ochii, să privesc spre cer[...]”

George Lesnea: Tatăl nostru

„Tatăl nostru carele
Mâni la pradă fiarele
Şi ogoi cu buciumul
Viforul şi zbuciumul.
Cârmuieşti corabia,
Zbori pe sus cu vrabia.
Râzi cu dimineţile
Plângi şi gemi cu vieţile[...]”

Poezia deceniului 7

Momentul 1964 și grupul oniric

În anul 1964, prin Decretul nr. 767/1963, precum și Decretul nr. 176 și nr. 411 se amnistiează toți deținuții politici. Mulți poeți valoroși sunt eliberați și au dreptul să revină acasă. Unii vor reuși să se integreze în viața literară. Se simțea un ușor dezgheț de care poeții și scriitorii s-au folosit. Tot în acel an, în jurul revistei Luceafărul se grupeazș scriitori, precum Dumitru Țepeneag, Leonid Dimov, Virgil Mazilescu (1942-1984), Vintilă Ivănceanu și Iulian Neacșu, cărora li se vor alătura ulterior și Daniel Turcea, Florin Gabrea, Emil Brumaru, Sorin Titel, Virgil Tănase ș.a. Aceștia vor forma nucleul Grupului oniric. Unii dintre ei vor scrie și poezii religioase.

Daniel Turcea: Isihia

„Sfântă iubire
-căci in jurul inimii roteşte acoperământul
întunericului
cel ce cere va lua
cu faţa descoperită (adică omul dinăuntru)
oglindind
Slava Domnului[...]”

Texte de acelaşi autor: Extaz; Racla de lumină; Taină

Momentul 1965 și Dezghețul de la București

În anul 1965 are loc al IX-lea Congres al PMR (PCR). Se trasează noi direcții pentru cultură. Aparent, se părea ca Romănia intră în normalitate. Numită de unii critici „explozia lirică”, aceasta perioadă, care va dăinui până în anul 1971, va fi poate cea mai prolifică din perioada comunistă. Se lansează o nouă generație de poeți și scriitori. Mulți dintre ei vor scrie și poeme religioase: Ioan Alexandru (1941-2000), Nichita Stănescu, Cezar Ivănescu, Monica Pillat (1947-) etc.

Ioan Alexandru:


„Oriunde plec Tu eşti mereu cu mine
Unde-aş fugi să nu pot fi ajuns
Sunt singur e noapte vin să mă ruine
Nelegiuri cu câte te-am străpuns[...]”

Texte de acelaşi autor: Pantocrator la Borzeşti; Epitaf; Cina; Iubirea; Psalm; Cina; Pruncii mei; Cerul şi pământul; Izvorul

Nichita Stănescu: Rugăciunea

„Iartă-mă şi ajută-mă
şi spală-mi ochiul
şi întoarce-mă cu faţa
spre invizibilul răsărit din lucruri[...]”

Poezia deceniilor 8 și 9

Șaptezeciștii și optzeciștii

Generaţiile de poeți din anii '70 și '80 au inovat mult poezia. Erau văzuți ca tineri rebeli, hotărâți să spargă canoanele și să renunțe la clișee. Mihai Ursachi, Dan Verona, Nichita Danilov, Ion Stratan, Ion Bogdan Lefter s.a. În anul 1977 se desființează cenzura, care fusese înființată în anul 1949. Paradoxal, măsura va duce înăsprirea vigilenței în redacții și edituri. În afară de aceștia, își continuă activitatea și poeți din generațiile anterioare. Alții, care s-au lansat acum, nu au aderat la programele literare din această perioadă, păstrând o linie tradiționalistă sau eclectică: Gabriel Iordan-Dorobanțu (1958-). În anii '80 apare în literatura română Postmodernismul literar, curent ce se continuă și azi.

Ion Stratan: Psalm real (XV)

„Fără putere, fală, voință sau un ban
Stau singur cu mâncarea rămasă peste an
Stau singur iar în casa-mi de nedereticat
Neridicat la masă și singur cu un pat
Ca o lumină-n lampă, ca steaua fără plozi
Sunt fluturii doar îngeri și clipele Irozi
Sunt singur fără Tine, Tu, Doamne, Tu, Iubire[...]”

Gabriel Iordan-Dorobanțu: Epitaf

„Dacă pelerin prin viaţă vei ajunge într-o seară
să treci prag de mănăstire către un tărâm creştin,
să-ţi aduci, străine, aminte şi de mine întâia oară
şi, la Sfânta Liturghie, să mă pomeneşti puţin[...]”

Texte de acelaşi autor: Drumeţ pe cărarea rugăciunii; Poarta Raiului; Mai cred copiii noştri într-o minune?; Stihuitorii lui Hristos; Înviere la Dumnezeiasca Liturghie bizantină; Noapte sfântă; Sfânta dreptmăritoare; Rugăciunea Prodromiţa, în stihuri; Rugăciune către ingerul păzitor; Ascultă cum cânta Biserica Vie !; Rugăciune bisericească ce se spune la necazuri şi supărări, în stihuri; Rugăciunea Sfântului Ciprian, în stihuri;

Poezia creștin ortodoxă după 22 Decembrie 1989

După 22 Decembrie 1989, poeții au fost liberi să scrie ce vor. Poeții interziși au putut sa publice, multe manuscrise de sertar au văzut lumina tiparului. Au apărut reviste și publicații noi. Cititorii din România au putut lua cunoștintă cu operele poeților din diaspora și ale poeților basarabeni. Poemele poeților închisorilor au fost, în sfârșit, tipărite. Au văzut lumina tiparului lucrările lui Traian Dorz, Nichifor Crainic, Radu Gyr ș.a. Au fost editate antologii de poezie religioasă româneasca sau din lirica internațională.

Poeții nouăzeciști

Deși poezia anilor '90 este marcată de un decadentism accentuat, un grup de creatori, precum Demostene Andronescu (1927-), Virgil Maxim, Savatie Baștovoi(1976-), Marius Ianuș ș.a. creează o nouă direcție literara numită „Noul Tradiționalism”. Tot aici se încadrează și curentul „Fracturism”: Marius Ianuș. Savatie Baștovoi.

Savatie Baștovoi: Îvirea lui Dumnezeu ( X )

„Fericit cel ce a murit
și a inviat.
Ca a văzut moartea
prabușindu-se beată peste cer
și spaima picurând
din stele ca și ceară[...]”

Poeți din Republica Moldova

Leonida Lari: Rugă de seara

„Când seara pe vai se așterne un abur subțire,
O clipa doar, Doamne, mai dăruie­-mi de fericire.

Mai lasă­-mi pe fruntea-­mi plecată, pe ziua fugară
Să-ntârzie înca oleacă lumina de seara...
[...]”

Grigore Vieru: Reaprindeți candela

„Reaprindeti candela-n cascioare
Lângă busuiocul cel mereu
Degerat la mâini și la picioare,
Se întoarce-acasă Dumnezeu.[...]”

Texte de acelaşi autor: Casa părintească, Scrisoare din Basarabia

Vezi și

Bibliografie

  • Buzași, Ion, Poezia religioasă românească, Ed.Dacia, Cluj Napoca, 2003.
  • Natalia Corlean (coordonator), Nu uita ca ești român! Cântece și poezii patriotice, Ed. Agaton,ISBN 2013978-973 (-1981-42-0)
  • Prof. Silvestru Boatcă, Prof. George Șovu, De românească învățătură, Antologie de literatura populară și cultă cu conținut religios, destinată elevilor și părinților, Editura Recif, București 1992
  • Antologie de poezie religioasa românească pentru copii, Carte publicată cu binecuvântarea Preafericitului Părinte DANIEL Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Editura BASILICA a Patriarhiei Române, Bucureşti - 2014 ISBN 978-606-8495-77-4
  • Cuvinte de har, Rugăciuni din literatura universală, Antologie, prezentare și prefață de Mihaela Voicu, Editura ARCB, București 1993

Legături externe

Referințe critice


Acest articol sau paragraf este o ciornă.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor completându-l cu informațiile și referințele care lipsesc pentru a-l transforma într-un articol adevărat.