Poezia religioasă în epoca modernă și contemporană

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 13 octombrie 2016 12:10, autor: Ioan ioan (Discuție | contribuții) (Momentul 1948)
Salt la: navigare, căutare

În epoca modernă și contemporană, pe lângă creatorii anonimi, care își continuă activitatea, își fac apariția creatorii culți, care vor publica texte religioase versificate în calendare, reviste, almanahuri, cărți. Unele dintre ele vor intra în circuitul oral. Costache Conachi (1777-1849), Naum Râmniceanu (1764-1838), Vasile Alecsandri (1821-1890), Mihai Eminescu (1850-1889), Alexandru Macedonski (1854-1920), George Coșbuc (1866-1918), Vasile Voiculescu, Octavian Goga (1881-1938) etc. au creat și poeme religioase.

Costache Conachi: Omule, slabă fiinţă...

„Omule, slabă fiinţă şi la patimi cu plecare,
Unde ţi-i înţelepciunea, unde ţi-i mintea cea mare?...
De te 'nalţi şi sbori cu mintea la tronul Dumnezeirii,
De măsuri pămînt şi ceruri şi pătrunzi tainele firii, —
Nu te îngânfa, că eşti ţărna pe care o poartă vîntul...
Ci te plânge, că 'n patimi tu singur îţi sapi mormîntul![...]”

Naum Râmniceanu: Rugăciune

„Dumnezeule prea sfinte
        Cel de toate le privești ;
    Adu-ți de mine aminte,
        Nu-n veci să mă pedepsești[...]”

Mihai Eminescu: Rugăciune

„Crăiasă alegându-te
Îngenunchem rugându-te,
Înalță-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie:
Fii scut de întărire
Și zid de mântuire,
Privirea-ți adorată
Asupră-ne coboară,
O, maică prea curată,
Și pururea fecioară,
       Marie![...]”

Alexandru Macedonski: Iertare

„Iertare! Sunt ca orice om
M-am îndoit de-a ta putere,
Am râs de sfintele mistere
Ce sunt în fiecare-atom...
Iertare! Sunt ca orice om[...]”

George Coșbuc: La paști

„Și cât e de frumos în sat!
Creștinii vin tăcuți din vale
Și doi de se-ntâlnesc în cale
Își zic: Hristos a înviat!
Și râde-atâta sărbătoare
Din chipul lor cel ars de soare[...]”

Octavian Goga: Ruga mamei

„Preasfântă născătoare.
Azi rogu-mă iar ție,
Cum rogu-mă de-a pururi
La sfânta liturghie[...]”

Octavian Goga compune și textele unor poezii pentru copii, intrate ulterior în circuitul folcloric.

Octavian Goga: Moș Crăciun cu plete dalbe

„Moș Crăciun cu plete albe
Moș Crăciun cu plete dalbe
A sosit de prin nămeți.
Și aduce daruri multe
La fetițe și băieți
Moș Crăciun, Moș Crăciun[...]”

Vasile Voiculescu: În grădina Ghetsemani

„Iisus lupta cu soarta şi nu primea paharul…
Căzut pe brânci în iarbă, se-mpotrivea întruna.
Curgeau sudori de sânge pe chipu-i alb ca varul
Şi-amarnica-i strigare stârnea în slăvi furtuna[...]”


În secolul al XX-lea, poezia religioasă se îmbogățește prin împrumuturi de texte religioase venite din Apus, mai ales cu cântări din ciclul Crăciunului.

Ernst Anschütz: O, brad frumos!

„O, brad frumos, o brad frumos,
Cu cetina tot verde.
Tu ești copacul credincios,
Ce frunza nu și-o pierde,
O, brad frumos, o brad frumos,
Cu cetina tot verde[...]”


Momentul 1923 și emulația creatoare

În anul 1923 ia ființă Oastea Domnului, o mișcare religioasă ortodoxă cu impact puternic asupra vieții spirituale, în special a celei rurale. Inițial, mișcarea a fost tolerată de ierarhia ortodoxă, apoi a căzut în disgrație. Deși apolitică, i se reproșa totuși tendința centrifugă, anarhia, influența cultelor neoprotestante. Oastea Domnului a contribuit la rivirimentul cântarilor religioase populare, la emulația creatoare, la descoperirea, lansarea și promovarea unei noi generații de poeți. Succesul s-a datorat faptului ca în anul 1929, mișcarea cumpără o tipografie și inființează o librărie cu desfacere proprie. De sub teascurile tipografiei vede lumina tiparului foaia Oastea Domnului, unde tinerele talente puteau să publice poezii, cântări, eseuri, material care ar fi fost respins de revistele literare ale vremii. Cele mai bune texte se tipăreau în cărticele, bucurându-se de o largă circulație. Dintre poeții care s-au lansat acum, se remarcă Traian Dorz, Ioan Marini etc. Poeții care sosesc mai târziu preiau ștafeta și continuă lucrarea lirică. Sergiu Grossu (pseudonim Simion Cubolta) va scrie și el poeme remarcabile.

Traian Dorz: Ce liniștiți sunt pașii Tăi

„Ce liniștiți sunt pașii Tăi în mine când coboară
și pe-a iubirii mii de căi ființa-mi înconjoară!...
Ca mersul stelelor pe cer, ca răsăritul lunii,
ca luntrea gândului, năier, pe apa rugăciunii[...]”

Texte de acelaşi autor: Comori nemuritoare, Cântările noastre, Iisuse, veșnic călător..., Ești în floarea vieții tale

Ioan Marini: Coboară, Doamne, pacea

„Coboară, Doamne, pacea,
Și harul Tău divin,
Căci plină este lumea,
De ură și venin[...]”

Texte de acelaşi autor: Doamne, Tu mă vezi; O, ce dulce-i Domnul Sfânt

Sergiu Grossu: Tu m-ai făcut

„Tu m-ai făcut din ţărână
Şi-n adânc mi-ai turnat veşnicia
Dar în mine-o făptură păgână
Zi şi noapte îşi cere simbria[...]”

Poezia creștin ortodoxă între 23 August 1944 și 22 Decembrie 1989

În perioada regimului totalitar comunist, poezia religioasă este prezentă în ciuda faptului că guvernul ateu cenzura toate publicațiile. Apar manuscrisele de sertar. Vasile Voiculescu scrie între 1954 - 1958 volumul nepublicat antum Ultimele sonete ale lui Shakespeare, traducerea imaginară de V. Voiculescu. După anul 1964, când sunt amnistiați toți detinuții politici, cenzura politică devine mai flexibilă.


Momentul 1948

Un moment greu pentru poezia religioasă, indiferent de confesiune, a fost anul 1948 când este decretată Republica Populara Română. Partidul Muncitoresc Român, partid de guvernământ, interzice poezia religioasă, considerată formă a propagandei religioase. Poeți ca Sandu Tudor, Nichifor Crainic, Radu Gyr, Traian Dorz, Vasile Militaru etc. sunt arestați și condamnați la ani grei de detenție. În închisori, acești poeți își vor continua activitatea. Se naște astfel Poezia carcerală.

Vasile Militaru: Rugăciune către Maica Domnului

„Prea Curată Maică, Pururea Fecioară,
Sufletul din mine nu-l lăsa să moară,
Ci revarsă, Sfântă, peste el, de sus,
Mila Ta cea mare, mila lui Iisus![...]”

Radu Gyr: Iisus în celulă

„Azi noapte Iisus mi-a intrat în celulă.
O, ce trist şi ce-nalt părea Crist!
Luna venea după El, în celulă
şi-L făcea mai înalt şi mai trist[...]”

Texte de acelaşi autor Crezul, Metanie, Colind, Colind Ceresc, În Nazaret, Rugăciune

Poezia religioasă și oporuniștii

Poeți din perioada interbelică, care au facut compromisuri cu regimul comunist, continuă să scrie și să se impună în viața literară după 1948. Tudor Arghezi, Zaharia Stancu, George Lesnea etc. sunt câteva nume.

Zaharia Stancu Rugă

„Stăpîne, slăvile ți le-ai deschis
Mș-ntrebi ce vreau și, uite, eu îți cer
Să-mi fie gîndul floare de cais,
și limpezi ochii, să privesc spre cer[...]”

George Lesnea Tatăl nostru

„Tatăl nostru carele
Mâni la pradă fiarele
Şi ogoi cu buciumul
Viforul şi zbuciumul.
Cârmuieşti corabia,
Zbori pe sus cu vrabia.
Râzi cu dimineţile
Plângi şi gemi cu vieţile[...]”

Momentul 1965 și Dezghețul de la București

În anul 1965 are loc al IX-lea Congres al PMR (PCR). Se trasează noi direcții pentru cultură. Aparent, se părea ca Romănia intră în normalitate. Se lansează o nouș generație de poeți și scriitori. Mulți dintre ei vor scrie și poeme religioase: Ioan Alexandru, Nichita Stănescu, Daniel Turcea, Cezar Ivănescu, Monica Pilat etc.

Ioan Alexandru Psalm

„Oriunde plec Tu eşti mereu cu mine
Unde-aş fugi să nu pot fi ajuns
Sunt singur e noapte vin să mă ruine
Nelegiuri cu câte te-am străpuns[...]”

Texte de acelaşi autor: Pantocrator la Borzeşti; Epitaf

Șaptezeciștii și optzeciștii

Generaţiile de poeți din anii '70 și '80 au inovat mult poezia religioasă. Erau văzuți ca tineri rebeli, hotărâți să spargă canoanele și să renunțe la clișee. În anul 1977 se desființează cenzura, care fusese înființată în anul 1949. Paradoxal, măsura va duce înăsprirea vigilenței în redacții și edituri.

Vezi și

Referințe critice


Acest articol sau paragraf este o ciornă.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor completându-l cu informațiile și referințele care lipsesc pentru a-l transforma într-un articol adevărat.