Poezia religioasă în epoca modernă și contemporană: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Momentul 1923 și emulația creatoare)
Linia 106: Linia 106:
 
Dar în mine-o făptură păgână
 
Dar în mine-o făptură păgână
 
Zi şi noapte îşi cere simbria[...]”</poem>
 
Zi şi noapte îşi cere simbria[...]”</poem>
 +
 +
===Poezia creștin ortodoxă între 23 August 1944 și 22 Decembrie 1989===
 +
 +
În perioada regimului totalitar comunist, poezia religioasă este prezentă în ciuda faptului că guvernul ateu cenzura toate publicațiile.
  
 
== Vezi și ==
 
== Vezi și ==

Versiunea de la data 12 octombrie 2016 16:03

În epoca modernă și contemporană, pe lângă creatorii anonimi, care își continuă activitatea, își fac apariția creatorii culți, care vor publica texte religioase versificate în calendare, reviste, almanahuri, cărți. Unele dintre ele vor intra în circuitul oral. Costache Conachi (1777-1849), Naum Râmniceanu (1764-1838), Vasile Alecsandri (1821-1890), Mihai Eminescu (1850-1889), Alexandru Macedonski (1854-1920), George Coșbuc (1866-1918), Octavian Goga (1881-1938) etc. au creat și poeme religioase.

Costache Conachi: Omule, slabă fiinţă...

„Omule, slabă fiinţă şi la patimi cu plecare,
Unde ţi-i înţelepciunea, unde ţi-i mintea cea mare?...
De te 'nalţi şi sbori cu mintea la tronul Dumnezeirii,
De măsuri pămînt şi ceruri şi pătrunzi tainele firii, —
Nu te îngânfa, că eşti ţărna pe care o poartă vîntul...
Ci te plânge, că 'n patimi tu singur îţi sapi mormîntul![...]”

Naum Râmniceanu: Rugăciune

„Dumnezeule prea sfinte
        Cel de toate le privești ;
    Adu-ți de mine aminte,
        Nu-n veci să mă pedepsești[...]”

Mihai Eminescu: Rugăciune

„Crăiasă alegându-te
Îngenunchem rugându-te,
Înalță-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie:
Fii scut de întărire
Și zid de mântuire,
Privirea-ți adorată
Asupră-ne coboară,
O, maică prea curată,
Și pururea fecioară,
       Marie![...]”

Alexandru Macedonski: Iertare

„Iertare! Sunt ca orice om
M-am îndoit de-a ta putere,
Am râs de sfintele mistere
Ce sunt în fiecare-atom...
Iertare! Sunt ca orice om[...]”

George Coșbuc: La paști

„Și cât e de frumos în sat!
Creștinii vin tăcuți din vale
Și doi de se-ntâlnesc în cale
Își zic: Hristos a înviat!
Și râde-atâta sărbătoare
Din chipul lor cel ars de soare[...]”

Octavian Goga: Ruga mamei

„Preasfântă născătoare.
Azi rogu-mă iar ție,
Cum rogu-mă de-a pururi
La sfânta liturghie[...]”

Octavian Goga compune și textele unor poezii pentru copii, intrate ulterior în circuitul folcloric.

Octavian Goga: Moș Crăciun cu plete dalbe

„Moș Crăciun cu plete albe
Moș Crăciun cu plete dalbe
A sosit de prin nămeți.
Și aduce daruri multe
La fetițe și băieți
Moș Crăciun, Moș Crăciun[...]”


În secolul al XX-lea, poezia religioasă se îmbogățește prin împrumuturi de texte religioase venite din Apus, mai ales cu cântări din ciclul Crăciunului.

Ernst Anschütz: O, brad frumos!

„O, brad frumos, o brad frumos,
Cu cetina tot verde.
Tu ești copacul credincios,
Ce frunza nu și-o pierde,
O, brad frumos, o brad frumos,
Cu cetina tot verde[...]”


Momentul 1923 și emulația creatoare

În anul 1923 ia ființă Oastea Domnului, o mișcare religioasă ortodoxă cu impact puternic asupra vieții spirituale, în special a celei rurale. Inițial, mișcarea a fost tolerată de ierarhia ortodoxă, apoi a căzut în disgrație. Deși apolitică, i se reproșa totuși tendința centrifugă, anarhia, influența cultelor neoprotestante. Oastea Domnului a contribuit la rivirimentul cântarilor religioase populare, la emulația creatoare, la descoperirea, lansarea și promovarea unei noi generații de poeți. Succesul s-a datorat faptului ca în anul 1929, mișcarea cumpără o tipografie și inființează o librărie cu desfacere proprie. De sub teascurile tipografiei vede lumina tiparului foaia Oastea Domnului, unde tinerele talente puteau să publice poezii, cântări, eseuri, material care ar fi fost respins de revistele literare ale vremii. Cele mai bune texte se tipăreau în cărticele, bucurându-se de o largă circulație. Dintre poeții care s-au lansat acum, se remarcă Traian Dorz, Ioan Marini etc. Poeții care sosesc mai târziu preiau ștafeta și continuă lucrarea lirică. Sergiu Grossu (pseudonim Simion Cubolta) va scrie și el poeme remarcabile.

Traian Dorz: Ce liniștiți sunt pașii Tăi

„Ce liniștiți sunt pașii Tăi în mine când coboară
și pe-a iubirii mii de căi ființa-mi înconjoară!...
Ca mersul stelelor pe cer, ca răsăritul lunii,
ca luntrea gândului, năier, pe apa rugăciunii[...]”

Ioan Marini: Coboară, Doamne, pacea

„Coboară, Doamne, pacea,
Și harul Tău divin,
Căci plină este lumea,
De ură și venin[...]”

Sergiu Grossu: Tu m-ai făcut

„Tu m-ai făcut din ţărână
Şi-n adânc mi-ai turnat veşnicia
Dar în mine-o făptură păgână
Zi şi noapte îşi cere simbria[...]”

Poezia creștin ortodoxă între 23 August 1944 și 22 Decembrie 1989

În perioada regimului totalitar comunist, poezia religioasă este prezentă în ciuda faptului că guvernul ateu cenzura toate publicațiile.

Vezi și

Referințe critice


Acest articol sau paragraf este o ciornă.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor completându-l cu informațiile și referințele care lipsesc pentru a-l transforma într-un articol adevărat.