Poezia religioasă în epoca modernă și contemporană: Diferență între versiuni
(dacă tot s-au pus și date biografice, atunci să le punem la toți) |
|||
| Linia 40: | Linia 40: | ||
Am râs de sfintele mistere | Am râs de sfintele mistere | ||
Ce sunt în fiecare-atom... | Ce sunt în fiecare-atom... | ||
| − | Iertare! Sunt ca orice om.[...]”</poem> | + | Iertare! Sunt ca orice om[...]”</poem> |
| + | |||
| + | '''George Coșbuc''': | ||
| + | ''La paști'' | ||
| + | |||
| + | <poem>„Și cât e de frumos în sat! | ||
| + | Creștinii vin tăcuți din vale | ||
| + | Și doi de se-ntâlnesc în cale | ||
| + | Își zic: Hristos a înviat! | ||
| + | Și râde-atâta sărbătoare | ||
| + | Din chipul lor cel ars de soare[...]”</poem>. | ||
| + | |||
În secolul al XX-lea, poezia religioasă se îmbogățește prin împrumuturi de texte religioase venite din Apus, mai ales cu cântări din ciclul [[Crăciun]]ului. | În secolul al XX-lea, poezia religioasă se îmbogățește prin împrumuturi de texte religioase venite din Apus, mai ales cu cântări din ciclul [[Crăciun]]ului. | ||
Versiunea de la data 12 octombrie 2016 06:58
În epoca modernă și contemporană, pe lângă creatorii anonimi, care își continuă activitatea, își fac apariția creatorii culți, care vor publica texte religioase versificate în calendare, reviste, almanahuri, cărți. Unele dintre ele vor intra în circuitul oral. Costache Conachi (1777-1849), Naum Râmniceanu (1764-1838), Vasile Alecsandri (1821-1890), Mihai Eminescu (1850-1889), Alexandru Macedonski (1854-1920), George Coșbuc (1866-1918), Octavian Goga (1881-1938) etc. au creat și poeme religioase.
Costache Conachi: Omule, slabă fiinţă...
„Omule, slabă fiinţă şi la patimi cu plecare,
Unde ţi-i înţelepciunea, unde ţi-i mintea cea mare?...
De te 'nalţi şi sbori cu mintea la tronul Dumnezeirii,
De măsuri pămînt şi ceruri şi pătrunzi tainele firii, —
Nu te îngânfa, că eşti ţărna pe care o poartă vîntul...
Ci te plânge, că 'n patimi tu singur îţi sapi mormîntul![...]”
Naum Râmniceanu: Rugăciune
„Dumnezeule prea sfinte
Cel de toate le privești ;
Adu-ți de mine aminte,
Nu-n veci să mă pedepsești[...]”
Mihai Eminescu: Rugăciune
„Crăiasă alegându-te
Îngenunchem rugându-te,
Înalță-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie:
Fii scut de întărire
Și zid de mântuire,
Privirea-ți adorată
Asupră-ne coboară,
O, maică prea curată,
Și pururea fecioară,
Marie![...]”
Alexandru Macedonski: Iertare
„Iertare! Sunt ca orice om
M-am îndoit de-a ta putere,
Am râs de sfintele mistere
Ce sunt în fiecare-atom...
Iertare! Sunt ca orice om[...]”
George Coșbuc: La paști
„Și cât e de frumos în sat!
Creștinii vin tăcuți din vale
Și doi de se-ntâlnesc în cale
Își zic: Hristos a înviat!
Și râde-atâta sărbătoare
Din chipul lor cel ars de soare[...]”
În secolul al XX-lea, poezia religioasă se îmbogățește prin împrumuturi de texte religioase venite din Apus, mai ales cu cântări din ciclul Crăciunului.
Ernst Anschütz: O, brad frumos!
„O, brad frumos, o brad frumos,
Cu cetina tot verde.
Tu ești copacul credincios,
Ce frunza nu și-o pierde,
O, brad frumos, o brad frumos,
Cu cetina tot verde[...]”
Vezi și
Referințe critice
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor completându-l cu informațiile și referințele care lipsesc pentru a-l transforma într-un articol adevărat.
