Poezia creștin ortodoxă

Poezia creştin ortodoxă este creația lirică versificată care are ca sursă de inspirație creștinismul și care respectă dogmele Ortodoxiei, având un rol complex (estetic, spiritual, misionar, de întărire în credință, antiprozelitism etc.).

Origine

Pentru Părintele Profesor Ilie Moldovan, poezia religioasă este prima formă de manifestare a literaturii române.

Pentru Maria-Daniela Pânăzan Originile poeziei creștin ortodoxe trebuie căutate în imnele Ortodoxiei. Acestea au inspirat literatura religioasă populară, materializată în colindele cu subiect creștin, cântecele de stea, stelarii, Viflaemul, Irozii etc.

„Poezia religioasă românească își găsește izvorul atât în imnele și troparele creștine, în Psaltire sau în Cântarea Cântărilor, cât mai ales în colindele de Crăciun și cântecele de stea”.

Niceta de Remesiana, Ioan Casian, Dionisie Exiguul sunt considerați primii creatori de poezie religioasă românească.

Autorii anonimi au creat o bogată literatură religioasă, având circulație orală. Colindele și cântecele de stea au fost răspândite prin viu grai în cadrul șezătorilor sau al praznicelor bisericești, textul unora s-a păstrat aproape nealterat până azi.

Poezia religioasă după Marea Schismă

După Marea Schismă din anul 1054, textele lirice vor continua creația anterioară, însă creatorii vor fi atenți să nu se strecoare învățături dogmatice eretice.

Filotei Monahul ( sec. XIV - sec. XV.) alcătuiește Pripeale la toate praznicele Domnului şi ale Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor cuvioşilor părinţi, mari şi sfinţi, marilor şi vestiţilor mucenici şi tuturor sfinţilor deosebiţi. Fără a avea virtuți literare deosebite, Pripealele reprezintă un moment important pentru lirica religioasă românească.

„La naşterea preasfintei Născătoare de Dumnezeu se cântă aceasta:
Bucură-te, Marie,
cea încărcată de bucurii,
Domnul este cu tine
Aleluia!”

Un moment important pentru poezia creștin ortodoxă cultă îl constituie apariția Psaltirei în versuri, alcătuită de Mitropolitul Dosoftei. În Apus, primii psalmi versificați sunt în limba latină. Jan Kochanowski (1530- 1584), versifică și el în limba polonă. La Dosoftei însă discursul poetic este scris într-o limba vie, populară, cu izbutite figuri de stil, precum repetiții anaforice și epiforice, interogații, exclamații retorice etc.

Psalmul 136, este versificat cu deosebit talent:

„La apa Vavilonului,
    Jelind de țara Domnului,
Acoló șezum și plânsăm
    La voroavă ce ne strânsăm,
Și cu inemă amară,
    Prin Sion și pentru țară,
Aducându-ne aminte,
    Plângeam cu lacrămi herbinte.
Și bucine ferecate
    Lăsăm prin sălci aninate[...]”

Referințe critice

Acest articol sau paragraf este o ciornă.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor completându-l cu informațiile și referințele care lipsesc pentru a-l transforma într-un articol adevărat.