Pocăință

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 30 august 2011 07:56, autor: Vladimir-Adrian (Discuție | contribuții) (legături interne)
Salt la: navigare, căutare
Acest articol face parte din seria
Spiritualitate ortodoxă
Sfintele Taine
BotezulMirungerea
Sf. ÎmpărtășanieSpovedania
CăsătoriaPreoția
Sf. Maslu
Starea omului
PăcatulPatimaVirtutea
RaiulIadul
Păcate
Păcate strigătoare la cer
Păcate capitale
Alte păcate
Păcatele limbii
Virtuți
Virtuțile teologice

CredințaNădejdeaIubirea

Virtuțile morale

ÎnțelepciuneaSmerenia
RăbdareaStăruința în bine
PrieteniaIertareaBlândețea
PaceaMilaDreptateaHărnicia

Etapele vieții duhovnicești
Despătimirea (Curățirea)
Contemplația
Îndumnezeirea
Isihasm
Trezvia Pocăința
IsihiaDiscernământul
Mintea
Asceza
FecioriaAscultarea
StatorniciaPostul
SărăciaMonahismul
Rugăciunea
ÎnchinareaCinstirea
Pravila de rugăciune
Rugăciunea lui Iisus
Sf. MoașteSemnul Sf. Cruci
Sfinții Părinți
Părinții apostolici
Părinții pustiei
Părinții capadocieni
Filocalia
Scara dumnezeiescului urcuș
Editați această casetă

Pocăinţa este starea sufletească şi acţiunea în care o persoană recunoaşte că a greşit şi încearcă să îndrepte această greşeală sau să obţină iertare de la cel căruia i-a greşit. În contexte religioase, de obicei se referă la regretarea unui păcat făcut înaintea lui Dumnezeu. Întotdeauna este formată din admiterea vinovăţiei şi include cel puţin una din următoarele situaţii:

  • o promisiune sau hotărâre solemnă că nu se va repeta păcatul;
  • o acţiune de reparare a greşelii,
  • sau, într-un fel, de compensare a greşelii acolo unde este cazul.

În ebraica biblică, pocăinţa este reprezentată prin două verbe: ideea de pocăinţă: שוב shuv (a întoarce sau repara) şi נח�? nicham (a avea păreri de rău).

În Noul Testament, cuvântul tradus prin "pocăinţă" este cuvântul grecesc μετάνοια (metanoia), "după/în spatele gândului cuiva", care este un cuvânt compus din prepoziţia "meta" (după, cu), şi verbul "noeo" (a percepe, a gândi, rezultatul perceperii, observării). În acest cuvânt compus, prepoziţia combină două sensuri, al timpului şi al schimbării, ceea ce face ca să se poată traduce atât prin "după" cât şi prin "diferit"; astfel, cuvântul metanoia s-ar putea traduce: "a gândi diferit după". Metanoia este astfel, în primul rând, un gând-după, diferit de gândul de dinainte; o răzgândire însoţită de regret şi o schimbare de comportament, "schimbare a minţii şi inimii", sau, "schimbare de conştiinţă".

Una din descrierile cheie ale pocăinţei din Noul Testament este parabola fiului risipitor din Luca 15:11. Această parabolă este propusă în Duminica Fiului Risipitor, pregătitoare pentru "călătoria spre Înviere" - Postul mare.

Vezi şi

Surse