Pocăință
Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză!
Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului. |
Acest articol face parte din seria Spiritualitate ortodoxă | |
Sfintele Taine | |
Botezul – Mirungerea Sf. Împărtășanie – Spovedania Căsătoria – Preoția Sf. Maslu | |
Starea omului | |
Păcatul – Patima – Virtutea Raiul – Iadul | |
Păcate | |
Păcate strigătoare la cer | |
Păcate capitale | |
Alte păcate | |
Păcatele limbii | |
Virtuți | |
Virtuțile teologice | |
Virtuțile morale Înțelepciunea – Smerenia | |
Etapele vieții duhovnicești | |
Despătimirea (Curățirea) Contemplația Îndumnezeirea | |
Isihasm | |
Trezvia – Pocăința Isihia – Discernământul Mintea | |
Asceza | |
Fecioria – Ascultarea Statornicia – Postul Sărăcia – Monahismul | |
Rugăciunea | |
Închinarea – Cinstirea Pravila de rugăciune Rugăciunea lui Iisus Sf. Moaște – Semnul Sf. Cruci | |
Sfinții Părinți | |
Părinții apostolici Părinții pustiei Părinții capadocieni Filocalia Scara dumnezeiescului urcuș | |
Editați această casetă |
Pocăinţa este starea sufletească şi acţiunea în care o persoană recunoaşte că a greşit şi încearcă să îndrepte această greşeală sau să obţină iertare de la cel căruia i-a greşit. În contexte religioase, de obicei se referă la regretarea unui păcat făcut înaintea lui Dumnezeu. Întotdeauna este formată din admiterea vinovăţiei şi include cel puţin una din următoarele situaţii:
- o promisiune sau hotărâre solemnă că nu se va repeta păcatul;
- o acţiune de reparare a greşelii,
- sau, într-un fel, de compensare a greşelii acolo unde este cazul.
În ebraica biblică, pocăinţa este reprezentată prin două verbe: ideea de pocăinţă: שוב shuv (a întoarce sau repara) şi נח�? nicham (a avea păreri de rău).
În Noul Testament, cuvântul tradus prin 'pocăinţă' este cuvântul grecesc μετάνοια (metanoia), "după/în spatele gândul cuiva," care este un cuvânt compusdin prepoziţia 'meta' (după, cu), şi verbul 'noeo' (a percepe, a gândi, rezultatul perceperii, observării). În acest cuvânt compus, prepoziţia combină cele două sensuri ale timpului şi schimbării, care se poate traduce prin 'după' şi 'diferit'; astfel încât întreg cuvântul înseamnă: 'a gândi diferit după'. Metanoia este astfel, în primul rând, un gând-după, diferit de gândul de dinainte; o răzgândire însoţită de regret şi o schimabre de comportament, "schimbare a minţii şi inimii", sau, "schimbare de conştiinţă". Una din descrierile cheie ale pocăinţei din Noul Testament este parabola fiului risipitor din Luca 15:11.