Pocăință

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 27 martie 2008 19:02, autor: Cristianm (Discuție | contribuții) (Pagină nouă: {{Traducere EN}} {{spiritualitate}} '''Pocăinţa''' este starea sufletească şi acţiunea în care o persoană recunoaşte că a greşit şi încearcă să îndrepte această greş...)
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Salt la: navigare, căutare
Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză!

Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului.
De asemenea, dacă nu ați făcut-o deja, citiți pagina de ajutor Traduceri din limba engleză.


Acest articol face parte din seria
Spiritualitate ortodoxă
Sfintele Taine
BotezulMirungerea
Sf. ÎmpărtășanieSpovedania
CăsătoriaPreoția
Sf. Maslu
Starea omului
PăcatulPatimaVirtutea
RaiulIadul
Păcate
Păcate strigătoare la cer
Păcate capitale
Alte păcate
Păcatele limbii
Virtuți
Virtuțile teologice

CredințaNădejdeaIubirea

Virtuțile morale

ÎnțelepciuneaSmerenia
RăbdareaStăruința în bine
PrieteniaIertareaBlândețea
PaceaMilaDreptateaHărnicia

Etapele vieții duhovnicești
Despătimirea (Curățirea)
Contemplația
Îndumnezeirea
Isihasm
Trezvia Pocăința
IsihiaDiscernământul
Mintea
Asceza
FecioriaAscultarea
StatorniciaPostul
SărăciaMonahismul
Rugăciunea
ÎnchinareaCinstirea
Pravila de rugăciune
Rugăciunea lui Iisus
Sf. MoașteSemnul Sf. Cruci
Sfinții Părinți
Părinții apostolici
Părinții pustiei
Părinții capadocieni
Filocalia
Scara dumnezeiescului urcuș
Editați această casetă

Pocăinţa este starea sufletească şi acţiunea în care o persoană recunoaşte că a greşit şi încearcă să îndrepte această greşeală sau să obţină iertare de la cel căruia i-a greşit. În contexte religioase, de obicei se referă la regretarea unui păcat făcut înaintea lui Dumnezeu. Întotdeauna este formată din admiterea vinovăţiei şi include cel puţin una din următoarele situaţii:

o promisiune sau hotărâre solemnă că nu se va repeta păcatul;
o acţiune de reparare a greşelii,
sau, într-un fel, de compensare a greşelii acolo unde este cazul.

În ebraica biblică, pocăinţa este reprezentată prin două verbe: ideea de pocăinţă: שוב shuv (a întoarce sau repara) şi נח�? nicham (a avea păreri de rău).

În Noul Testament, cuvântul tradus prin 'pocăinţă' este cuvântul grecesc μετάνοια (metanoia), "după/în spatele gândul cuiva," care este un cuvânt compusdin prepoziţia 'meta' (după, cu), şi verbul 'noeo' (a percepe, a gândi, rezultatul perceperii, observării). În acest cuvânt compus, prepoziţia combină cele două sensuri ale timpului şi schimbării, care se poate traduce prin 'după' şi 'diferit'; astfel încât întreg cuvântul înseamnă: 'a gândi diferit după'. Metanoia este astfel, în primul rând, un gând-după, diferit de gândul de dinainte; o răzgândire însoţită de regret şi o schimabre de comportament, "schimbare a minţii şi inimii", sau, "schimbare de conştiinţă". Una din descrierile cheie ale pocăinţei din Noul Testament este parabola fiului risipitor din Luca 15:11.

Vezi şi

Surse