Pimen I (Izvekov) al Moscovei: Diferență între versiuni
m (aranjare în pagină (micșorare dimensiune imagine)) |
(corecturi și leg. interne) |
||
Linia 1: | Linia 1: | ||
[[Imagine:Patriarch pimen1.jpg|thumb|270px|<center>Patriarhul Pimen I</center>]] | [[Imagine:Patriarch pimen1.jpg|thumb|270px|<center>Patriarhul Pimen I</center>]] | ||
− | '''Patriarhul Pimen''' (în limba rusă Патриарх Пимен), născut ''' | + | '''Patriarhul Pimen''' (în limba rusă Патриарх Пимен), născut '''Serghei Mihailovici Izvekov''' ([[23 iulie]] 1910 - [[3 mai]] 1990), a fost al cincisprezecelea [[Biserica Ortodoxă Rusă#Instituirea Patriarhiei ruse|Patriarh al Moscovei]] și [[întâistătător]]ul [[Biserica Ortodoxă Rusă|Bisericii Ortodoxe Ruse]]. |
− | S-a născut în orașul Bogorodsk, în apropierea Moscovei. În anul 1925, Pimen Izverkov a devenit [[Călugăr|monah]] în cadrul | + | S-a născut în orașul Bogorodsk, în apropierea Moscovei. În anul 1925, Pimen Izverkov a devenit [[Călugăr|monah]] în cadrul Mănăstirii Bogoiavlenski din Moscova. De asemenea, a petrecut mai mulți ani în diverse [[Mănăstire|mănăstiri]] și [[Catedrală|catedrale]] rusești din Murom, Odesa și Pskov. În 1954, Pimen a devenit [[stareț]]ul [[Mănăstirea_Sfânta_Treime-Sfântul_Serghie|Mănăstirii Sfânta Treime-Sfântul Serghie]]. |
− | + | La [[17 noiembrie]] 1957, în Odesa, a fost [[Hirotonire|hirotonisit]] ca episcop al Baltei, vicar al Eparhiei Odesei. | |
− | De la 26 decembrie 1957 a | + | De la [[26 decembrie]] 1957 a devenit episcop al Dimitrovului și [[vicar]] al Eparhiei Moscovei. |
− | Din luna iulie | + | Din luna iulie 1960 până la 14 noiembrie 1961 a fost cancelar al Patriarhiei Moscovei. |
− | În 23 noiembrie 1960 a fost ridicat la rangul de [[ | + | În 23 noiembrie 1960 a fost ridicat la rangul de [[arhiepiscop]]. |
− | De la 16 martie 1961 a | + | De la 16 martie 1961 a devenit arhiepiscop al Tulei și al Beliovului. |
− | În [[14 noiembrie]] 1961 a fost numit [[ | + | În [[14 noiembrie]] 1961 a fost numit [[mitropolit]] al Leningradului și al Lagodei. După moartea patriarhului [[Mitropolit|mitropolitului]] [[Alexei I]], Pimen a fost numit '''Patriarhul Pimen al Moscovei și al toată Rusiei''', în anul 1971. |
Astfel, sarcina lui Pimen a devenit aceea de a cârmui Biserica Creștină într-un stat guvernat de un partid comunist care era în mod oficial ateu. Din poziția sa a lucrat îndeaproape cu autoritățile: a participat la numeroase conferințe sponsorizate de guvern, numite „mișcări pacifiste”. Lui Pimen i-a fost acordată Medalia Sovietică a Fondului pentru Pace (1969, 1971) și în anul 1970 medalia „Борцу за мир” („pentru luptătorul pentru pace”), de către „Comitetul Sovietic pentru Apărarea Păcii”. Pimen a fost membru al Consiliului Mondial al Păcii, începând cu anul 1963. În anul 1961, lui Pimen i-a fost acordat Ordinul Drapelul Roșu al Muncii (орден Трудового Красного Знамени), una dintre cele mai înalte distincții ale vremii. Statul sovietic a încercat să controleze și să limiteze toată activitatea religioasă, iar Pimen a încercat să lupte doar pentru a asigura supraviețuirea Bisericii Ortodoxe Ruse. | Astfel, sarcina lui Pimen a devenit aceea de a cârmui Biserica Creștină într-un stat guvernat de un partid comunist care era în mod oficial ateu. Din poziția sa a lucrat îndeaproape cu autoritățile: a participat la numeroase conferințe sponsorizate de guvern, numite „mișcări pacifiste”. Lui Pimen i-a fost acordată Medalia Sovietică a Fondului pentru Pace (1969, 1971) și în anul 1970 medalia „Борцу за мир” („pentru luptătorul pentru pace”), de către „Comitetul Sovietic pentru Apărarea Păcii”. Pimen a fost membru al Consiliului Mondial al Păcii, începând cu anul 1963. În anul 1961, lui Pimen i-a fost acordat Ordinul Drapelul Roșu al Muncii (орден Трудового Красного Знамени), una dintre cele mai înalte distincții ale vremii. Statul sovietic a încercat să controleze și să limiteze toată activitatea religioasă, iar Pimen a încercat să lupte doar pentru a asigura supraviețuirea Bisericii Ortodoxe Ruse. | ||
− | La sfârșitul anevoiosului său mandat ca | + | La sfârșitul anevoiosului său mandat ca întâistătător al Bisericii Ortodoxe Ruse, a organizat sărbătorirea celei de-a mia aniversări a [https://ro.wikipedia.org/wiki/Creștinarea_Rusiei_Kievene Zilei Botezului Rus], în Rusia anului 1988. Acest eveniment a devenit un moment istoric, care a marcat sfârșitul persecuției creștinismului ortodox în Uniunea Sovietică. |
{{start box}} | {{start box}} |
Versiunea de la data 3 mai 2020 13:11
Patriarhul Pimen (în limba rusă Патриарх Пимен), născut Serghei Mihailovici Izvekov (23 iulie 1910 - 3 mai 1990), a fost al cincisprezecelea Patriarh al Moscovei și întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse.
S-a născut în orașul Bogorodsk, în apropierea Moscovei. În anul 1925, Pimen Izverkov a devenit monah în cadrul Mănăstirii Bogoiavlenski din Moscova. De asemenea, a petrecut mai mulți ani în diverse mănăstiri și catedrale rusești din Murom, Odesa și Pskov. În 1954, Pimen a devenit starețul Mănăstirii Sfânta Treime-Sfântul Serghie.
La 17 noiembrie 1957, în Odesa, a fost hirotonisit ca episcop al Baltei, vicar al Eparhiei Odesei.
De la 26 decembrie 1957 a devenit episcop al Dimitrovului și vicar al Eparhiei Moscovei.
Din luna iulie 1960 până la 14 noiembrie 1961 a fost cancelar al Patriarhiei Moscovei.
În 23 noiembrie 1960 a fost ridicat la rangul de arhiepiscop.
De la 16 martie 1961 a devenit arhiepiscop al Tulei și al Beliovului.
În 14 noiembrie 1961 a fost numit mitropolit al Leningradului și al Lagodei. După moartea patriarhului mitropolitului Alexei I, Pimen a fost numit Patriarhul Pimen al Moscovei și al toată Rusiei, în anul 1971.
Astfel, sarcina lui Pimen a devenit aceea de a cârmui Biserica Creștină într-un stat guvernat de un partid comunist care era în mod oficial ateu. Din poziția sa a lucrat îndeaproape cu autoritățile: a participat la numeroase conferințe sponsorizate de guvern, numite „mișcări pacifiste”. Lui Pimen i-a fost acordată Medalia Sovietică a Fondului pentru Pace (1969, 1971) și în anul 1970 medalia „Борцу за мир” („pentru luptătorul pentru pace”), de către „Comitetul Sovietic pentru Apărarea Păcii”. Pimen a fost membru al Consiliului Mondial al Păcii, începând cu anul 1963. În anul 1961, lui Pimen i-a fost acordat Ordinul Drapelul Roșu al Muncii (орден Трудового Красного Знамени), una dintre cele mai înalte distincții ale vremii. Statul sovietic a încercat să controleze și să limiteze toată activitatea religioasă, iar Pimen a încercat să lupte doar pentru a asigura supraviețuirea Bisericii Ortodoxe Ruse.
La sfârșitul anevoiosului său mandat ca întâistătător al Bisericii Ortodoxe Ruse, a organizat sărbătorirea celei de-a mia aniversări a Zilei Botezului Rus, în Rusia anului 1988. Acest eveniment a devenit un moment istoric, care a marcat sfârșitul persecuției creștinismului ortodox în Uniunea Sovietică.
Pimen I (Izvekov) al Moscovei | ||
---|---|---|
Precedat de: Gury (Yegorov |
Mitropolit de Leningrad și Ladoga 1961-1963 |
Urmat de: Nicodim (Rotov) |
Precedat de: Alexei I (Simansky) |
Patriarhia Moscovei 1971-1990 |
Urmat de: Alexei II (Ridiger) |
Izvoare
Categorii > Istoria Bisericii
Categorii > Locuri > Ortodoxia pe țări > Ortodoxia în Rusia > Patriarhi ai Moscovei
Categorii > Oameni > Cler
Categorii > Oameni > Cler
Categorii > Oameni > Cler
Categorii > Oameni > Episcopi
Categorii > Oameni > Episcopi
Categorii > Oameni > Episcopi > Episcopi după localitate