Pimen I (Izvekov) al Moscovei: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m
(Tradus textul din engleză î)
Linia 1: Linia 1:
{{Traducere EN}}
 
 
 
[[Image:Patriarch pimen1.jpg|frame|Patriarch Pimen I]]
 
[[Image:Patriarch pimen1.jpg|frame|Patriarch Pimen I]]
'''Patriarch Pimen''' (Russian: Патриарх Пимен), born '''Sergey Mikhailovich Izvekov''' ([[July 23]], 1910 - [[May 3]], 1990), was the 15th  [[List of primates of Russia|Patriarch of Moscow]] and the head of the [[Russian Orthodox Church]].
+
'''Patriarhul Pimen''' (în limba rusă Патриарх Пимен), născut '''Sergey Mikhailovich Izvekov''' ([[23 iulie]] 1910 - [[3 mai]], 1990), a fost al cincisprezecelea [[Biserica_Ortodoxă_Rusă#Instituirea_Patriarhiei_ruse|patriarh al Moscovei]] și capul [[Biserica_Ortodoxă_Rusă|Bisericii Ortodoxe Ruse]].
  
He was born in the town of Bogorodsk near Moscow. In 1925, Pimen Izverkov became a [[monk]] at [[Bogoyavlensky Monastery]] in Moscow. He also spent years in various Russian [[monastery|monasteries]] and [[cathedral]]s in Murom, Odessa and [[Pskov]]. In 1954, Pimen became head of [[Troitse-Sergiyeva Lavra]].
+
S-a născut în orașul Bogorodsk, în apropierea Moscovei. În anul 1925, Pimen Izverkov a devenit [[Călugăr|monah]] în cadrul [[mănăstirii Bogoyavlensky]], în Moscova. De asemenea, a petrecut ani în diverse [[Mănăstire|mănăstiri]] și [[Catedrală|catedrale]] rusești în Murom, Odessa și [https://ro.wikipedia.org/wiki/Pskov Pskov]. În 1954, Pimen a devenit capul [[Mănăstirea_Sfânta_Treime-Sfântul_Serghie|Mănăstirii Sfânta Treime-Sfântul Serghie]].
  
November 17, 1957 in Odessa he was consecrated bishop of Balta, vicar of the Diocese of Odessa.
+
În 17 noiembrie 1957, în Odessa, a fost hirotonisit ca episcop al Baltei, vicar al Eparhiei Odessei.
  
Since December 26, 1957 he was bishop of Dmitrov, vicar of the Moscow diocese.
+
De la 26 decembrie 1957 a fost episcop al Dimitrovului, vicar al Eparhiei Moscovei.
  
From July 1960 to November 14, 1961 he was Chancellor of the Moscow Patriarchate.
+
Din luna iulie, 1960, până în 14 noiembrie 1961 a fost cancelar al Patriarhatului Moscovei.
  
November 23, 1960 he was elevated to the rank of [[archbishop]].
+
În 23 noiembrie 1960 a fost ridicat la rangul de [[Arhiepiscop|arhiepiscop]].
  
Since March 16, 1961 he was archbishop of Tula and Belyov.
+
De la 16 martie 1961 a fost arhiepiscop al Tulei și al Beliovului.
  
On [[November 14]], 1961 he was appointed [[Metropolitan]] of Leningrad and Ladoga. After the death of [[Alexei I (Simansky) of Moscow|Patriarch Alexei I]] [[Metropolitan]] Pimen was elected Patriarch Pimen of Moscow and all of Russia in 1971.
+
În [[14 noiembrie]] 1961 a fost numit [[Mitropolit|mitropolit]] al Leningradului și al Lagodei. După moartea patriarhului [[Mitropolit|mitropolit]] [[Alexei I]], Pimen a fost numit patriarhul Pimen al Moscovei și a toată Rusiei, în anul 1971.
  
Pimen's task thus became to lead a Christian church in a state ruled by an officially atheist Communist party. At his post he worked closely with the authorities: participated in numerous 'peace movement' conferences sponsored by the government. Pimen was awarded the Soviet Peace Fund Medal (1969, 1971) and in 1970 Golden medal "Борцу за мир" ("For Fighter for Peace") by the 'Soviet Committee for the Defence of Peace'. Pimen was member of World Peace Council from 1963 onwards. In 1961, Pimen was awarded Order of the Red Banner of Labour (орден Трудового Красного Знамени), one of the higher rewards of the time. The Soviet state tried to limit and control all religious activity and Pimen tried to struggle just to ensure the survival of the Russian Orthodox Church.  
+
Astfel, sarcina lui Pimen a devenit aceea de a cârmui Biserica Creștină într-un stat guvernat de un partid comunist care era în mod oficial ateu. Din poziția sa a lucrat îndeaproape cu autoritățile: a participat la numeroase conferințe sponsorizate de guvern, numite „mișcări pacifiste”. Lui Pimen i-a fost acordată Medalia Sovietică a Fondului pentru Pace (1969, 1971) și în anul 1970 medalia  „Борцу за мир” („pentru luptătorul pentru pace”), de către „Comitetul Sovietic pentru Apărarea Păcii”. Pimen a fost membru al Consiliului Mondial al Păcii, începând cu anul 1963. În anul 1961, lui Pimen i-a fost acordat Ordinul Drapelul Roșu al Muncii (орден Трудового Красного Знамени), una dintre cele mai înalte distincții ale vremii. Statul sovietic a încercat să controleze și să limiteze toată activitatea religioasă, iar Pimen a încercat să lupte doar pentru a asigura supraviețuirea Bisericii Ortodoxe Ruse.  
  
At the end of his difficult term as the head of the Russian Orthodox Church he organized the celebration of the 1000th anniversary of the [[Baptism of Rus']] in Russia in 1988. This event became the historic moment that marked the end of persecution of Orthodox Christianity in the Soviet Union.
+
La sfârșitul anevoiosului său mandat ca și cap al Bisericii Ortodoxe Ruse, el a organizat sărbătorirea celei de-a mia aniversări a [https://ro.wikipedia.org/wiki/Creștinarea_Rusiei_Kievene Zilei Botezului Rus], în Rusia anului 1988. Acest eveniment a devenit un moment istoric, care a marcat sfârșitul persecuției creștinismului ortodox în Unuinea Sovietică.
  
 
{{start box}}
 
{{start box}}

Versiunea de la data 3 mai 2020 10:35

Patriarch Pimen I

Patriarhul Pimen (în limba rusă Патриарх Пимен), născut Sergey Mikhailovich Izvekov (23 iulie 1910 - 3 mai, 1990), a fost al cincisprezecelea patriarh al Moscovei și capul Bisericii Ortodoxe Ruse.

S-a născut în orașul Bogorodsk, în apropierea Moscovei. În anul 1925, Pimen Izverkov a devenit monah în cadrul mănăstirii Bogoyavlensky, în Moscova. De asemenea, a petrecut ani în diverse mănăstiri și catedrale rusești în Murom, Odessa și Pskov. În 1954, Pimen a devenit capul Mănăstirii Sfânta Treime-Sfântul Serghie.

În 17 noiembrie 1957, în Odessa, a fost hirotonisit ca episcop al Baltei, vicar al Eparhiei Odessei.

De la 26 decembrie 1957 a fost episcop al Dimitrovului, vicar al Eparhiei Moscovei.

Din luna iulie, 1960, până în 14 noiembrie 1961 a fost cancelar al Patriarhatului Moscovei.

În 23 noiembrie 1960 a fost ridicat la rangul de arhiepiscop.

De la 16 martie 1961 a fost arhiepiscop al Tulei și al Beliovului.

În 14 noiembrie 1961 a fost numit mitropolit al Leningradului și al Lagodei. După moartea patriarhului mitropolit Alexei I, Pimen a fost numit patriarhul Pimen al Moscovei și a toată Rusiei, în anul 1971.

Astfel, sarcina lui Pimen a devenit aceea de a cârmui Biserica Creștină într-un stat guvernat de un partid comunist care era în mod oficial ateu. Din poziția sa a lucrat îndeaproape cu autoritățile: a participat la numeroase conferințe sponsorizate de guvern, numite „mișcări pacifiste”. Lui Pimen i-a fost acordată Medalia Sovietică a Fondului pentru Pace (1969, 1971) și în anul 1970 medalia „Борцу за мир” („pentru luptătorul pentru pace”), de către „Comitetul Sovietic pentru Apărarea Păcii”. Pimen a fost membru al Consiliului Mondial al Păcii, începând cu anul 1963. În anul 1961, lui Pimen i-a fost acordat Ordinul Drapelul Roșu al Muncii (орден Трудового Красного Знамени), una dintre cele mai înalte distincții ale vremii. Statul sovietic a încercat să controleze și să limiteze toată activitatea religioasă, iar Pimen a încercat să lupte doar pentru a asigura supraviețuirea Bisericii Ortodoxe Ruse.

La sfârșitul anevoiosului său mandat ca și cap al Bisericii Ortodoxe Ruse, el a organizat sărbătorirea celei de-a mia aniversări a Zilei Botezului Rus, în Rusia anului 1988. Acest eveniment a devenit un moment istoric, care a marcat sfârșitul persecuției creștinismului ortodox în Unuinea Sovietică.

Casetă de succesiune:
Pimen I (Izvekov) al Moscovei
Precedat de:
Gury (Yegorov
Mitropolit de Leningrad și Ladoga
1961-1963
Urmat de:
Nicodim (Rotov)
Precedat de:
Alexei I (Simansky)
Patriarhia Moscovei
1971-1990
Urmat de:
Alexei II (Ridiger)



Izvoare