Pimen (Georgescu) al Moldovei
La acest articol se lucrează chiar în acest moment!
Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului. |
Afiliere canonică (jurisdicție) |
Biserica Ortodoxă Română |
Funcția episcopală | |
Reședință | Iași |
Titlul | Mitropolit al Moldovei |
Formulă de adresare | IPS |
Perioada | 1909-1934 |
Predecesor | Partenie Clinceni |
Succesor | Nicodim Munteanu |
Cariera ecleziastică | |
Hirotonire preot | |
Hirotonire episcopală | 1902, la Galați |
Episcopi consecratori | |
Titluri precedente (scaune episcopale) |
Episcop al Dunării de Jos |
Alte funcții | |
Date personale | |
Data nașterii | 24 octombrie 1853 |
Locul nașterii | Provița de Sus, județul Prahova |
Data morții | 12 noiembrie 1934 |
Locul morții | București |
Pimen Georgescu (pe numele de mirean Petru Georgescu; n. 24 octombrie 1853, Provița de Sus, județul Prahova – d. 12 noiembrie 1934, București) a fost Mitropolit al Moldovei între anii 1909-1934. De asemenea, el a fost și un remarcabil cărturar român, membru de onoare (din 1918) al Academiei Române.[1]
Viața
Născut în satul Provița de Sus, din județul Prahova, Petru Georgescu a urmat școala primară în comuna natală. A urmat cursurile Seminarului Central din București, absolvind în anul 1874. După ce s-a căsătorit, a fost hirotonit diacon, slujind la Biserica „Sfântul Vasile” din Ploiești. Din nefericire, la numai un an și câteva luni de la căsătorie, soția sa a decedat, Petru Georgescu rămânând văduv, cu un copil mic și trebuind să înfrunte singur greutățile inerente ale vieții de zi cu zi.[2]
A reușit însă continuarea cursurilor teologice cu sprijinul material şi moral al mărinimosului mitropolit primat și arhiepiscop al Bucureștilor, Calinic Miclescu, care, la 1 septembrie 1877, l-a numit diacon la Catedrala mitropolitană, iar trei ani mai târziu l-a trimis cu o bursă la Facultatea de Teologie din Cernăuți.[2]
După absolvirea facultății de la Cernăuți, s-a întors la București, unde mitropolitul Calinic l-a numit predicator, calitate în care tânărul teolog Petre Georgescu s-a distins, fiind apreciat atât de cler, cât și de mireni, printre care și oamenii de stat ai acelor vremuri. Din iubire pentru slujirea lui Dumnezeu, Petre Georgescu a intrat în cinul monahal la Mănăstirea Căldărușani, primind numele Pimen. În 1886 a fost hirotonit ieromonah de către mitropolitul Iosif Gheorghian, cel care ulterior i-a oferit rangul de arhimandrit. Pe plan cultural, arhimandritul Pimen Georgescu s-a numărat printre primii profesori ai Facultății de Teologie din București, unde a predat apologetica creștină, teologia dogmatică și simbolica. Din anul 1894 a devenit directorul Seminarului Central din București, pe care l-a reorganizat după legea din 1893. Doi ani mai târziu, a fost ales arhiereu-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, cu titlul de Piteşteanul.[2]
Note
- ↑ Academia Română - membrii Academiei din 1866 până în prezent, accesat 24 octombrie 2018
- ↑ 2,0 2,1 2,2 Adrian Nicolae Petcu, Pimen Georgescu la începuturile slujirii monahale, 16 noiembrie 2011, Ziarul Lumina
Bibliografie
- Aurel Pentelescu, Gavriil Preda, Mitropolitul Pimen Georgescu. Viața și înfăptuirile sale (1853-1934). La 150 ani de la nașterea sa, Editura Printeuro, Ploiești, 2003
Pimen (Georgescu) al Moldovei | ||
---|---|---|
Precedat de: Partenie Clinceni |
Mitropolit al Moldovei 1875-1902 |
Urmat de: Nicodim Munteanu |