Birocrați, renameuser, Administratori
14.991 de modificări
Modificări
→Viața
În 1902, tânărul arhiereu Pimen Georgescu a fost ales [[episcop]] al [[Eparhie]]i Dunării de Jos. Timp de șapte ani el a dovedit o mare capacitate de a păstori Biserica din acele ținuturi și a o cinsti la un nivel ridicat. A inițiat un plan de activitate administrativă și pastorală, prin care misiunea bisericească era îndrumată pe mai multe componente, precum: conferințele cu [[protopop]]ii din eparhie, întocmirea rapoartelor de activitate ale slujitorilor, instituirea „foilor de inspecțiune asupra stării și activității din parohii”, obligativitatea ridicării de lăcașuri de cult numai cu autorizație, neamestecul [[cler]]ului în politică, realizarea unor statistici despre moralitatea populației din cuprinsul eparhiei, o educație morală și religioasă, coerentă și consecventă, etc. O altă realizare importantă a episcopului Pimen, care a rămas în memoria credincioșilor gălățeni, este punerea pietrei de temelie a [[Catedrală|Catedralei]] episcopale din Galați, care avea să fie finalizată prin [[târnosire]]a săvârșită la 6 august 1917.
Alte două importante ctitorii ale ierarhului gălățean au fost Școala de cântăreți și Seminarul Teologic „Sfântul Apostol Andrei”, pe care le-a deschis în 1903, respectiv 1908.<ref name=petcu2>[http://ziarullumina.ro/o-biografie-despre-mitropolitul-moldav-pimen-georgescu-78356.html Adrian Nicolae Petcu, ''O biografie despre mitropolitul moldav Pimen Georgescu''], 2 decembrie 2012, ''Ziarul Lumina''</ref>
Realizările de la Galați l-au recomandat pe vrednicul ierarh Pimen pentru [[scaun]]ul de [[Mitropolia Moldovei și Bucovinei|mitropolit al Moldovei]], în care a fost ales în 1909. Această înaltă demnitate bisericească reprezenta al doilea post în [[diptic]]ele Bisericii Ortodoxe Române și locțiitor al [[întâistătător]]ului român. Pimen Georgescu a purtat cu demnitate această funcție în timpul Primului Război Mondial, prin faptele sale din acea grea perioadă pentru România fiind considerat, pe bună dreptate, „mitropolitul războiului”. Încă de la începerea războiului, mitropolitul Pimen s-a adresat preoților și monahilor din întreaga sa eparhie cu o aleasă scrisoare pastorală, încurajând: „Să mergeți înainte cu crucea în mână, căci oștirea e creștină”.<ref name=petcu2/>
==Note==
